1ra-1241/2018 — art. 220 alin. 2 lit. a, c CP

1ra-1241/2018 — art. 220 alin. 2 lit. a, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1241/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

03 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul,

Briceac Andrei, în numele inculpaților, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018 și a sentinței Judecătoriei

Chișinău sediul central din 14 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Baraboi Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx,

și

Gabura Valeria Xxxxx, născută la xxxxx, originară și

domiciliată r-nul Xxxxx s. Xxxxx, str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

cauza fiind judecată pe bază probelor administrate în faza de urmărire penală, au

fost recunoscuți vinovați și condamnați:

Baraboi Dumitru Xxxxx, în baza art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal - 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei,

pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Gabura Valeria Xxxxx, în baza art. 220 alin. (2) lit. a), c) Cod penal - 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei,

pe o perioadă de probațiune de 1 an.

1

Baraboi D. și Gabura V., acționând împreună, prin înțelegere prealabilă și de comun

acord, urmărind scopul de a obține profit, au îndemnat și au înlesnit practicarea

prostituției de către alte persoane, precum și au tras foloase de pe urma practicării

prostituției de către alte persoane, organizând prestarea online a serviciilor sexuale

contra plată de către ultimele.

Astfel, în vederea realizării intențiilor sale criminale, urmărind scopul

îndemnării și înlesnirii practicării prostituției de către alte persoane, precum și tragerii

de foloase de pe urma practicării acestei activități, aflându-se în mun. Xxxxx, le-au

îndemnat pe Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, precum și alte domnișoare neidentificate la

moment de către organul de urmărire penală, să presteze servicii sexuale contra plată

în regim online.

În continuare, obținând de la Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, precum și de la alte

domnișoare neidentificate la moment de către organul de urmărire penală,

consimțământul de a practica activitatea menționată, Baraboi D. și Gabura V. au

solicitat și au primit de la primele buletinele de identitate pe numele lor, precum și le-

au fotografiat, după care le au înregistrat ca utilizatori ai site-ului xxxxx.

Pentru organizarea prestării serviciilor sexuale sus indicate, în scopul

satisfacerii dorințelor sexuale ale beneficiarelor prin spectacole pornografice, Baraboi

D. și Gabura V., le-au dotat cu laptopuri, camere web, jucării sexuale care au fost

procurate de către ultimii, concomitent închiriind și punând la dispoziția lui Xxxxx,

Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, precum și altor domnișoare neidentificate la moment de către

organul de urmărire penală, imobilele situate în mun. Xxxxx din str. Xxxxx ap. xx; str.

Xxxxx; bd. Xxxxx ap. xx; str. Xxxxx ap. xx; str. Xxxxx ap. xx.

În scopul tragerii de foloase de pe urma practicării activității de către Xxxxx,

Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, precum și de la alte domnișoare neidentificate la moment de

către organul de urmărire penală, Baraboi D. și-a perfectat cartelă bancară ”Payoner”,

pe care se acumulau sumele de bani transferate de clienți pentru serviciile de

prostituție prestate de către primele, din care le achitau 50% din venitul obținut în

urma practicării prostituției prestate până la data de 15 iunie 2017, când acțiunile

infracționale ale inculpaților au fost curmate de către colaboratorii CCTP al IN al MAI

în cadrul percheziției efectuate în ap. xx din str. Xxxxx, mun. Xxxxx.

De către instanța de judecată faptele lui Baraboi D. și Gabura V. au fost încadrate

în drept, în baza art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, îndemnul și înlesnirea practicării

prostituției cu tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană,

acțiuni săvârșite de două persoane, asupra mai multor persoane.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile acestora să fie

reîncadrate ]n prevederile art. 90 Cod contravențional.

În motivarea apelului a invocat că:

- acțiunile inculpaților nu întrunesc latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de

art. 220 Cod penal;

2

- sentința este neîntemeiată și bazată pe presupuneri, astfel inculpații au fost

condamnați pentru o faptă care nu au săvârșit-o;

- concluziile privind vinovăția inculpaților au fost bazate pe răspunsul parvenit de

la Agenția de Stat pentru Protecția Moralității, prin urmare a fost încălcat art. 7 CEDO;

- instanța de judecată nu a dat apreciere probelor prezentate de către partea

apărării, adică doctrinei ce se referă anume la interpretarea noțiunii de prostituție și

aplicarea art. 220 Cod penal.

apelul declarat a fost respins, cu menținerea sentinței.

just a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, iar probele acumulate au fost corect

apreciate, ținându-se cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii

imputate de către organul de urmărire penală se confirmă prin declarațiile martorilor

Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, Xxxxx, cât și materialele cauzei și anume: procesele-verbale de

confruntare dintre martori și inculpați (f.d. 1-3, 4-6, 7-9, 10-12 v. 2); procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei după fotografie din 22 iulie 2003 (f.d. 47 v. 1); procesul-

verbal privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice (f.d. 111-114 v.

1); procesele-verbale de percheziție din 15 iulie 2017 (f.d. 23-24, 33-34 v. 2); procesele-

verbale de examinare a obiectelor din data de 10 iulie 2017, 13 iulie 2017 și 14 iulie

2017 (f.d. 37-39, 40-41, 44-46, 47-51, 52-54, 57-60, 63-88 v. 2).

Instanța de apel a statuat în urma analizei ansamblului de probe administrate,

cercetate și verificate în modul stabilit, că argumentele apărării precum că acțiunile

inculpaților urmează a fi recalificate în prevederile art. 90 Cod contravențional, sunt

neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel a reținut, pericolul prostituției pentru societate constă în

dereglarea morală a unei anumite părți a societății, adică a celor care practică această

meserie și a celor care beneficiază de serviciile prostituatelor, ceea ce influențează

negativ asupra altor sfere ale moralității existente în societate. Prin urmare, noțiunea

de practicare a prostituției, reiese că prostituția reprezintă un gen de activitate care se

manifestă prin întreținerea sistematică a relațiilor sexuale dezordonate în scopul

obținerii unui câștig material. În continuare, din literatura de specialitate referitoare la

semnele laturii obiective a prostituției, instanța de apel a considerat, că latura

obiectivă a practicării prostituției se realizează prin acțiunea de practicare a raportului

sexual în scopul procurării de foloase materiale, semnele obligatorii ale laturii fiind:

stabilitatea întreținerii raporturilor sexuale și întreținerea raporturilor sexuale cu

diferite persoane.

Așadar, instanța de apel a stabilit, că practica judiciară face o delimitare între

raportul sexual și alte acte sexuale, la care sunt atribuite homosexualismul,

lesbianismul și actele de perversiune sexuală.

Instanța de apel, a concluzionat, că acțiunea de întreținere a actului sexual cu

persoana de același sex sau actul de perversiune sexuală practicat, în scopul

acumulării foloaselor materiale, ca și în cazul întreținerii raportului sexual normal în

3

scopul procurării foloaselor materiale, aduce la atingerea valorilor sociale care

constituie obiectul ilicit de practicare a prostituției.

În acest context, instanța de apel a conchis, că îndemnul sau înlesnirea practicării

de către alte persoane a unor acte sexuale perverse, care sunt îndreptate spre

satisfacerea poftei sexuale a pasiunii sexuale altuia, precum și tragerea de foloase de

pe urma practicării acestora se încadrează în elementele infracțiunii prevăzute de art.

220 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a concretizat, că Agenția de Stat pentru Protecția

Moralității, este instituția abilitată în domeniu care a concluzionat, că acțiunile de

expunere a părților intime ale corpului și stimularea acestora, inclusiv cu jucării

sexuale, efectuate în cadrul show-lor live prin intermediul camerelor web și chat-lor

este de facto o activitate ilegală, care poate fi calificată ca acordarea serviciilor intime

contra plată.

Astfel, instanța de apel a reținut, că la aprecierea categoriei și măsurii de

pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, prima instanță a ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul

social al infracțiunii comise, de persoanele vinovate, de circumstanțele cauzei ce

atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului, pedeapsa inculpatului fiind stabilită în limitele sancțiunii prevăzute de

art. 220 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

A. în numele inculpaților, care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care acțiunile acestora să fie reîncadrate în prevederile art. 90 Cod contravențional.

În motivarea recursului invocă argumente identice cu cele invocate în apel.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6),

8), 9) și 12) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acesteia, deoarece recurentul potrivit art. 430 Cod de

procedură penală este obligat să-și motiveze cerințele înaintate, indicând temeiurile

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță

ce duce la casarea hotărârii. Astfel, din textul recursului se constată, că recurentul nu

a indicat nici un argument în susținerea poziției sale.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să îl admită, cu casarea totală a hotărârii

atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

4

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit reține, că recurentul

invocă critici asupra faptului, că instanța de apel nu a verificat cumulul de probe, ce

au stat la baza condamnării inculpaților pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, adică îndemnul și înlesnirea practicării prostituției

cu tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, acțiuni

săvârșite de două persoane, asupra mai multor persoane, apreciindu-le superficial și fără a

ține cont de prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării

cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat.

Ca supoziție a celor supra enunțate sunt îndrumătoare și prevederile pct. 14.7 al

Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, unde se menționează că în sensul

cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către inculpat și, dacă da, în ce

împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui

participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele au fost

corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

5

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Elocvent în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, din care s-a reținut și considerentul că motivarea unei hotărâri judecătorești

este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, ce nu presupune

în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urma să expună în hotărârea adoptată situația de fapt reținută

pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu suport

probator, privitor la vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptei săvârșite de

către aceștia.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul constată că, potrivit rechizitoriului inculpații au fost trimiși în judecată fiind

învinuiți de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal.

Prima instanță, prin sentința adoptată examinând cauza în procedura art. 3641

Cod de procedură penală, i-a recunoscut vinovați și i-a condamnat pe inculpații,

Baraboi D. și Gabura V., stabilindu-le pedeapsă, potrivit sancțiunii prevăzute a

normei imputate.

Apărătorul inculpaților, nefiind de acord cu hotărârea adoptată a contestat-o în

ordine de apel, criticând-o în bună parte prin prisma faptului că nu are suport

probator, invocând totodată că probele administrate de către organul de urmărire

penală și cercetate în prima instanță nu confirmă învinuirea înaintată, iar în acțiunile

lui Baraboi D. și Gabura V., lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.

(2) lit. a) și c) Cod penal, respectiv aceste chestiuni constituind fondul apelului și

asupra cărora instanța de al doilea grad de jurisdicție urma să se expună.

În conformitate cu art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel

verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.

Deci, în situația în care partea apărării în apelul declarat și-a expus dezacordul cu

probele administrate la caz, ca fiind lipsite de o forță convingătoare ce ar sta la baza

condamnării inculpaților, instanța de al doilea grad de jurisdicție la judecarea apelului

urma să pună în discuție chestiunea privind începerea unei noi etape a ședinței de

judecată și anume cercetarea judecătorească. Astfel, instanța de apel este instanță

abilitată să judece fondul cauzei, prin urmare judecând apelul, în care partea apărării

a invocat noi circumstanțe, prezentând înscrisuri doctrinale și manifestându-și

dezacordul cu calificarea infracțiunii în baza art. 220 Cod penal, urma prin încheiere

să reia cercetarea judecătorească în procedură generală unde urmau a fi cercetate

6

suplimentar probele administrate de prima instanță, cu citirea lor în ședința de

judecată și consemnarea acestora în procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța

de apel, precum și să admită noi probe prezentate de către participanții la proces, or

părțile au dreptul sa prezinte probe, iar dacă instanța decide asupra inadmisibilității

sau admisibilității acestora urmează să efectueze în acest sens o apreciere

conducându-se în strictețe de legea penală.

Totodată, instanța de apel, nu a determinat și constatat dacă semnele faptei

prejudiciabile săvârșite, invocate în rechizitoriu, inclusiv: ”prestarea utilizatorilor site-

ului, (Cams.com) serviciilor sexuale on-line contra plată, manifestate prin

demonstrarea și excitarea propriilor organe genitale în fața camerei-web, satisfăcând

dorințele sexuale ale beneficiarilor prin spectacole pornografice”, se încadrează în

semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal,

îndemnul și înlesnirea practicării prostituției cu tragerea de foloase de pe urma practicării

prostituției de către o altă persoană, acțiuni săvârșite de două persoane, asupra mai multor

persoane, dacă fapta nu întrunește elementele traficului de ființe umane, săvârșită

asupra mai multor persoane, sau semnele constitutive ale contravenției indicate în art.

90 Cod contravențional - producerea, comercializarea, difuzarea sau păstrarea produselor

pornografice pentru a fi comercializate ori difuzate.

Învederând cele menționate mai sus, Colegiul penal lărgit consideră, că în speța

dată instanța de apel a adoptat o soluție prematură, deoarece nu a cercetat în deplină

măsură cumulul de probe în ansamblu, așa cum este prevăzut în norma art. 414 Cod

de procedură penală.

În acest context, Colegiul menționând prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin.

(1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina juridică națională, remarcă

faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba

cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor

cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate

avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează

la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și

mijloacele de probă din care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea

acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să

se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Termenul „convingere intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără

prejudecăți față de o probă sau alta. Judecătorul este independent la aprecierea

probelor, nefiind legat de opiniile altor persoane sau instanțe. La aprecierea probelor

nu pot fi date anumite indicații referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe.

7

Aceasta determină una din regulile esențiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, conclu-

dența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a

datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care o probează această dată.

Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al coroborării lor.

Din considerentele expuse, Colegiul penal statuează că decizia instanței de apel

în cauza dată, este afectată de erori de procedură în partea ce ține de verificarea

declarațiilor și probelor materiale examinate în prima instanță, respectiv nu a fost

efectuat corespunzător un control în fapt al apelului declarat, ce ar putea avea și

consecințe de drept, ceea ce este incident cazului de casare semnalat în speță și

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către

instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța

de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra

legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea

cauzei în aceiași instanță de apel pentru rejudecare, în alt complet de judecători,

pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia:

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel declarată; să

verifice și să aprecieze profund probele prezentate instanței în susținerea învinuirii

inculpaților, precum și în susținerea nevinovăției acestora, în strictă conformitate cu

cerințele legii, inclusiv cele prevăzute la art. 414 Cod de procedură penală; să le dea

apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate în ce privește vinovăția sau nevinovăția inculpaților; să

elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să

țină cont de decizia Curții Constituționale nr. 36 din 19 aprilie 2018, de

inadmisibilitate a sesizărilor nr. 173g/2017 și nr. 37g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 220 din Codul penal și a articolului 89 din Codul

contravențional (proxenetismul și practicarea prostituției), să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

probatoriul și de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO și

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

8

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul, Briceac Andrei, în numele

inculpaților, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

14 februarie 2018, în cauza penală privindu-i pe Baraboi Dumitru Xxxxx și Gabura

Valeria Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 01 august 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9