1ra-1725/18 — art.165 alin.1 CP

1ra-1725/18 — art.165 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1725/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componentă:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători - Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, avocatul

Mazur Svetlana în interesele inculpatului, avocatul Ostavciuc Dinu în interesele

părții vătămate Voroneț Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Ibrian Vasile *****

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Ibrian Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.165 alin.(1) Cod penal și în baza acestei Legi, prin aplicarea art.364/1 alin.(8)

Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3

ani și 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a exercita activități în domeniul angajării persoanelor în câmpul

muncii sau alte activități conexe pe un termen de 3 ani.

Privitor la cheltuielile de judecată legate de extrădarea inculpatului din

Federația Rusă în sumă de 21 014,34 lei – a fost dispusă trecerea în contul statului.

Privitor la documentele personale: pașaportul ucrainean, titlul de călătorie

eliberat de autoritățile Republicii Moldova și titlul de călătorie eliberat de

autoritățile Republicii Ucraina, a fost dispusă restituirea lui Ibrian Vasile după

intrarea sentinței în vigoare.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Voroneț Veaceslav privind

încasarea de la inculpatul Ibrian Vasile a prejudiciului moral în sumă de 100.000

lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10 000 lei pentru

fiecare din avocați- admisă parțial.

1

A fost dispusă încasarea de la Ibrian Vasile în beneficiul lui Voroneț

Veaceslav prejudiciul moral în sumă de 45 000 lei, în rest acțiunea civilă în partea

încasării sumei restante a prejudiciului moral și cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 10 000 lei pentru fiecare din avocați – respinsă ca neîntemeiată.

1.1. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de

procedură penală, a constatat că, Ibrian Vasile, în perioada lunilor iulie- septembrie

2013, aflându-se în mun.Chișinău, pe str.Calea Orheiului, în scop de profit,

intenționat, urmărind scopul traficului de ființe umane pentru cerșetorie, prin

înșelăciune manifestată prin promisiunea de angajare la un lucru bine plătit în

Ucraina, precum și prin abuz de poziție de vulnerabilitate, manifestată prin situația

precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale (starea socială, materială și

familială grea, precum și lipsa surselor materiale de întreținere), l-a recrutat pe

cet.Voroneț Veaceslav. Ulterior, în vederea atingerii scopului său infracțional,

Ibrian Vasile a organizat transportarea victimei Voroneț Veaceslav la locul de

destinație, perfectându-i din cont propriu pașaport al cetățeanului Republicii

Moldova și la 05 septembrie 2013 l-a transportat cu automobilul de model

„Mercedes Viano”, cu numărul de înmatriculare C PV 552, prin punctul de trecere

al frontierei Republicii Moldova Basarabeasca-Serpnevo, în or.Kursc, Federația

Rusă. Ajungând în țara de destinație, Ibrian Vasile l-a adăpostit pe Voroneț

Veaceslav într-un apartament din or.Kursc, Federația Rusă, unde acționând cu

scopul privării părții vătămate Voroneț Veaceslav de posibilitatea de a reveni în

Republica Moldova, i-a confiscat acestuia pașaportul național, iar apoi prin

amenințare cu aplicarea violenței fizice și aplicarea violenței fizice și psihice

nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, în scopul întoarcerii unei datorii,

a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil și proveniența căreia a fost

motivată prin suportarea cheltuielilor pentru drum și perfectarea pașaportului

pentru Voroneț Veaceslav, l-a impus pe ultimul să cerșească pentru Ibrian Vasile

până luna decembrie 2013, toate sumele bănești fiind însușite de către Ibrian

Vasile.

- avocatul Babără Angela în numele părții vătămate Voroneț Veaceslav,

care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei decizii noi, prin care Ibrian

Vasile să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.165 alin.(2) Cod penal

din motivul că, instanța nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond, iar concluziile expuse în sentință

sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, totodată, au fost eronat aplicate

normele de drept material și procedural.

- avocatul Ostavciuc Dinu în interesele părții vătămate Voroneț Veaceslav,

care a solicitat casarea sentinței din motivul că prima instanță eronat i-a schimbat

învinuirea inculpatului în una mai blândă, fapt ce l-a determinat să accepte

judecarea cauzei în procedură simplificată. Iar procurorul, la 29.09.2017, fără a

avea probe suplimentare, suficiente, fără nici un temei juridic, a emis ordonanța de

punere sub învinuire a lui Ibrian Vasile în baza art.165 alin.(1) Cod penal, deși, la

2

materialele cauzei există probe că inculpatul a fost traficat de două sau mai multe

persoane, or, chiar din start, urmărirea penală a fost pornită în baza art.165 alin.(2)

lit.d) Cod penal, astfel, prin modificarea învinuirii, părții vătămate i s-a încălcat

drepturile garantate, în special, dreptul la un proces echitabil. A mai indicat

apelantul, că ținând cont de faptul că Voroneț V. este invalid de gradul I, procurorul

era obligat să înainteze învinuirea în baza art.165 alin.(2) lit.g) Cod penal, or partea

vătămată nu se putea mișca fără ajutor, nu putea să-și satisfacă necesitățile

fiziologice fără ajutor altei persoane etc.

Apelantul a menționat că, judecata s-a efectuat în baza doar a unei învinuiri,

deși în ședința de judecată s-au aflat în fața a două învinuiri, care nici una nu a fost

anulată, și anume a învinuirii din 07.08.2014 în baza art.165 alin.(2) lit.d) Cod

penal și învinuirea din 29.09.2017 în baza art.165 alin.(1) Cod penal. Astfel,

apelanții nu sunt de acord cu admiterea cererii privind examinarea cauzei în baza

art.364/1 Cod de procedură penală.

-instanța de judecată trebuie să fie imparțială și obiectivă, fără a fi

părtinitoare și să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele din dosar, iar în

cazul în care constată ilegalități – să intervină potrivit legii, adică să anuleze

ordonanța procurorului de punere sub învinuire.

-inculpatul, solicitând examinarea cauzei în baza art.364/1 Cod de procedură

penală, trebuia să recunoască săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a tuturor

probelor administrate la etapa urmăririi penale, însă aceste condiții nu au fost

respectate, iar inculpatul nu a recunoscut faptele și probele indicate în rechizitoriu;

-declarațiile părții vătămate vin în contradicție cu declarațiile inculpatului,

iar în cadrul examinării cauzei s-a constatat că inculpatul nu a făcut declarații

potrivit probatoriului din dosar, respectiv nu întrunea condițiilor corespunzătoare,

prin urmare, instanța contrar prevederilor legale și recomandării Curții Supreme

de Justiție privind examinarea cauzelor în procedura prevăzută de art.364/1 Cod

de procedură penală, i-a acceptat cererea respectivă;

-nu corespund realității circumstanțele, precum, că deși a fost citată legal,

apărarea părții vătămate nu a participat în ședință, în sensul dat indicându-se că la

15.12.2017 apărarea a depus o cerere prin care a solicitat amânarea ședinței de

judecată pentru o altă dată, după 26.12.2017, excluzând ziua de 28.12.2017, însă

instanța nu a ținut cont de această cerere, și intenționat a numit examinarea cauzei

pentru ziua de 19.12.2017, fiind anunțat telefonic, iar la 18.12.2017, apărarea părții

vătămate a depus o altă cerere motivată prin care a solicitat amânarea ședinței din

15.12.2017, însă, după cererea dată și cea de reluare a cercetării judecătorești

pentru examinarea cauzei în procedură generală, instanța nu i-a mai citat pentru a

participa la ședințele de judecată. Astfel, apărarea consideră că a fost lipsită arbitrar

de dreptul de a pleda în dezbateri judiciare, de a înainta cereri, de a face obiecții,

precum și alte drepturi prevăzute de lege;

-de către procurorul în PCCOCS, Barbalat Nadejda, care a solicitat casarea

sentinței în partea individualizării și stabilirii pedepsei din motivul că o consideră

ilegală și neîntemeiată în partea respingerii solicitării privind încasarea de la Ibrian

3

Vasile a cheltuielilor suportate de stat urmare a extrădării acestuia din Federația

Rusă.

-în textul sentinței, instanța de judecată indică doar asupra aflării la

întreținerea inculpatului a 3 copii, iar careva alte circumstanțe atenuante pentru

stabilirea pedepsei închisorii în limita minimă prevăzută de lege, nu sunt indicate.

-în ipoteza stabilirii circumstanțelor atenuante, la stabilirea pedepsei,

instanța trebuia să indice în sentință și să stabilească impactul acestor circumstanțe,

în condițiile art.75 Cod penal la stabilirea pedepsei.

-consideră că instanța greșit a apreciat lipsa antecedentelor penale, or

existența unei sentințe de condamnare, chiar și nedefinitive, este o circumstanță

care caracterizează personalitatea inculpatului. Mai mult, inculpatul s-a eschivat

de la organele de urmărire penală și de instanța de judecată;

-instanța trebuia să aprecieze corect circumstanțele în care s-a produs

traficarea și exploatarea lui Voroneț V, acesta fiind invalid de gradul I și fiind

dependent totalmente de traficantul său, constatând cinism deosebit, cu care

acționa inculpatul Ibrian V.;

-sentința în partea neîncasării cheltuielilor judiciare pentru extrădare

urmează a fi casată, or, cheltuielile judiciare în procesul penal sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal din

care fac parte și cheltuielile în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale, care se

plătesc din sumele alocate de stat, iar conform art.229 alin.(1) CPP, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat și trecute în contul statului;

-de către avocatul Mazur Svetlana în interesele inculpatului Ibrian V.,

care a criticat sentința în partea stabilirii pedepsei, pe care o consideră prea aspră,

susținând că instanța de fond nu a analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a

ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu s-au respectat

cerințele art.6 CEDO, nu s-a expus din care motive nu a aplicat prevederile art.90

Cod penal sau pedeapsa non-privativă de libertate.

-de către avocatul Bîtcă Andrei în interesele inculpatului Ibrian Vasile, care

solicitând aplicarea în privința inculpatului a suspendării condiționate a executării

pedepsei, a invocat că inculpatul nu este de acord cu soluția instanței de fond în

partea respingerii solicitărilor privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

precum și stabilirea unui cuantum prea mare al prejudiciului moral ce urmează a

fi suportat; -instanța de fond nu a stabilit existența circumstanțelor

agravante în privința inculpatului, totodată, inculpatul și-a recunoscut vinovăția

în săvârșirea infracțiunii incriminată și cauza a fost examinată în procedura

simplificată.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate. În motivarea soluției, instanța

de apel a reținut următoarele circumstanțe:

4

Instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor

săvârșite de inculpatul Ibrian Vasile, luând în considerare că acesta a recunoscut

vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de învinuire, acțiunile inculpatului

fiind corect calificate în baza art.165 alin.(1) Cod penal, cauza penală fiind

examinată de către instanța de fond în procedura simplificată prevăzută de

art.364/1 Cod de procedură penală, iar probelor examinate, în conformitate cu

prevederile art.101 din Codul de procedură penală, a fost dată apreciere din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, fiind dovedită vinovăția

inculpatului de traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și

adăpostirea unei persoane, fără consimțământul acesteia, pentru cerșetorie,

săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate.

Cu referire la motivele invocate în apelurile declarate de către avocații

Babără Angela și Ostavciuc Dinu în numele părții vătămate Voroneț Veaceslav,

care în esență exprimă dezacordul cu sentința primei instanțe asupra procedurii

de examinare a cauzei penale, menționând că examinarea urma a avea loc în

procedură generală și nu în procedură simplificată, instanța de apel a reținut că

este de acord și preia concluziile relevate de către instanța de fond cu referire la

criticile avocaților în interesele părții vătămate, care în esență invocă vicierea

procedurii de examinare a cauzei în conformitate cu prevederile art.364/1 Cod de

procedură penală, manifestată prin calificarea incorectă de către organul de

urmărire penală a acțiunilor inculpatului, și reiterează în acest sens că potrivit

art.325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță se

efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, instanța nefiind în drept să indice procurorului

sau să-l oblige să modifice învinuirea conform procedurilor prevăzute la art.326

Cod de procedură penală, iar procurorul din inițiativă proprie o astfel de cerere

nu a înaintat. Mai mult, instanța de apel a stabilit că prezentarea de alte probe

decât cele existente la dosar nu a fost solicitată de părțile vătămate.

Alegațiile invocate în apelurile declarate în interesul părții vătămate,

instanța de apel le-a respins ca fiind neîntemeiate, iar aprecierea și încadrarea

juridică a acțiunilor persoanei, punerea sub învinuire a persoanei vinovate de

comiterea unei fapte prejudiciabile este o prerogativă exclusivă a procurorului,

pe care ultimul o face în baza propriei convingeri, reieșind din întregul cumul de

probe administrate în cadrul urmăririi penale, iar însăși procedura de apreciere a

probelor nu poate fi tratată și apreciată drept încălcare a drepturilor și libertăților

părții vătămate și acest lucru nu poate constitui un viciu fundamental.

Totodată, instanța de apel a conchis privitor la corectitudinea concluziei

instanței de fond referitor la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă aplicată

5

în privința inculpatului, fiind luate în considerație caracterul și gradul de pericol

social al crimei comise, personalitatea inculpatului, circumstanțele agravante și

atenuante prevăzute de art.76,77 Cod penal, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului. Prin urmare, argumentele invocate de

acuzatorul de stat privind blândețea pedepsei, cât și cele invocate de către partea

apărării, precum că pedeapsa este prea aspră- instanța de apel le-a apreciat ca fiind

neplauzibile.

Privitor la aplicarea pedepsei, instanța de apel a stabilit, că prima instanță

a reținut ca fiind pertinente următoarele caracteristici ale inculpatului, care și-a

recunoscut vina integral, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de

art.364/1 Cod de procedură penală, manifestarea căinței sincere de cele comise,

are la întreținere trei copii minori, se caracterizează pozitiv la locul de trai,

anterior nu este judecat, iar circumstanțele care ar agrava răspunderea

inculpatului nefiind stabilite. Totodată, instanța de apel a reținut că instanța de

fond just și echitabil i-a stabilit inculpatului pedeapsa minimă prevăzută pentru

fapta comisă.

Totodată, instanța de apel a preluat argumentarea primei instanțe privind

inaplicabilitatea la caz a prevederilor art.90 Cod penal, menționând că traficul de

ființe umane este recunoscut pe plan internațional drept o infracțiune și o

încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului. Iar pentru Republica

Moldova fenomenul traficului de ființe umane fiind o problemă actuală. Astfel,

în vederea contracarării acestui fenomen, legislatorul a înăsprit pedepsele pentru

infracțiunea de trafic de ființe umane. Astfel, în noul articol introdus în Codul

penal – art.90/1 Cod penal, legiuitorul a reglementat expres că este interzisă chiar

și suspendarea parțială a pedepsei închisorii în cazul infracțiunii prevăzute de

art.165 Cod penal (art.90/1 alin.4 Cod penal), nemaivorbind de suspendarea totală

a executării pedepsei închisorii conform art.90 Cod penal.

Referitor la alegațiile părții apărării precum că prejudiciul moral încasat de

la inculpat în beneficiul părții vătămate ar fi unul exagerat și urmează a fi

diminuat la un cuantum echitabil, instanța de apel le-a apreciat ca fiind

neîntemeiate și în acest sens a preluat concluziile primei instanțe care, reieșind

din prevederile art.219 Cod de procedură penală, raportate la prevederile art.1398

alin.(1), 1422 alin.(1), 1423 alin.(1) Cod civil, a constatat existența raportului de

cauzalitate între fapta inculpatului și existența prejudiciului moral, însă suma

solicitată în calitate de daună morală în mărime de 100 000 lei este una exagerată

și care depășește limita echitabilității. Astfel, instanța de fond echitabil și obiectiv

a stabilit, că în dependența de suferințele fizice și psihice ale părții vătămate, de

situația materială a inculpatului, încasarea cuantumului prejudiciului moral în

6

sumă de 45 000 lei, în afară de suma de 4000 lei depusă de inculpat prin

intermediul soției pe contul de depozit al instanței de judecată, adică în total suma

de 49 000 lei, este echitabil și rezonabil în speța dată, iar restul acțiunii civile în

partea încasării sumei prejudiciului moral corect a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată, fiind corectă concluzia instanței de fond în partea respingerii acțiunii

civile privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10 000 lei,

ca fiind nejustificate și lipsite de un suport probator.

În partea ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată suportate de stat în

legătură cu extrădarea inculpatului din Federația Rusă, în sumă de 21 014,34 în

opinia instanței de apel este întemeiată concluzia instanței de fond privind

respingerea încasării a acestor cheltuieli, cu dispunerea trecerii acestora în contul

statului, și a reiterat că inculpatul are 3 copii minori la întreținere, a survenit

intervenție chirurgicală, nu este angajat în câmpul muncii, iar plata cheltuielilor

judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care

se află la întreținerea lui.

- avocatul Mazur Svetlana în numele inculpatului care, invocând

prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, pronunțarea unei hotărâri noi, prin care să fie aplicat art.90 Cod penal și

stabilită pedeapsa minimă în privința lui Ibrian Vasile, totodată a solicitat

respingerea acțiunii civile. În motivarea recursului, avocatul a indicat că s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; -nu a ținut cont că

inculpatul a recunoscut vina și sincer s-a căit de cele comise, recunoaște probele

administrate la faza de urmărire penală și cauza a fost examinată în procedura

prevăzută de art.364/1 CPP, se caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior nu

este judecat, are la întreținere 4 copii (3 minori) fiind unicul întreținător al

familiei, este o persoană bolnavă, fiind parte vătămată pe o cauză de tentativă de

omor, se află la tratament în penitenciar, starea lui este gravă, a recuperat o parte

de prejudiciu de 4000 lei; - circumstanțele descrise întrunesc toate condițiile

pentru aplicarea față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal; -instanțele de

fond la compartimentul individualizării pedepsei, nu au ținut cont de prevederile

art.75-77 Cod penal și anume, de faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, s-a căit

de cele săvârșite.

-procurorul, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6, 10) Cod de

procedură penală solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel din motivul

că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în partea ce ține de pedeapsa aplicată, considerând-

7

o prea blândă și poziția de neîncasare a cheltuielilor judiciare fiind una incorectă,

referindu-se repetat la aceleași motive expuse în pct.2 al prezentei decizii.

-avocatul Dinu Ostavciuc în interesele părții vătămate Veaceslav Voroneț, care

invocând prevederile art.427 alin.(1) p.5,6,10, 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea totală a hotărârilor instanțelor inferioare cu dispunerea rejudecării

cauzei, în cazul în care eroarea judiciară nu va putea fi corectată de către instanța

de recurs. În motivarea recursului, se invocă că prin faptul modificării învinuirii

în sensul atenuării, i s-au încălcat drepturile părții vătămate, iar ținând cont de

starea de sănătate a părții vătămate, procurorul era obligat să înainteze

inculpatului învinuirea și în baza art.165 alin.(2) lit.g) Cod penal, însă examinarea

cauzei s-a efectuat în baza doar a unei învinuiri, deși în ședința de judecată a fost

înaintată a doua învinuire în baza art.165 alin.(1) Cod penal; - atât instanța de

fond, cât și instanța de apel au interpretat eronat prevederile legii, deoarece

ordonanța de punere sub învinuire a lui Ibrian V din 29.09.2017 a fost contestată

în ședința de judecată și urma ca printr-o încheiere separată să admită sau să

respingă plângerea apărării și să anuleze ordonanța de punere sub învinuire din

29.09.2017; - inculpatul, solicitând ca judecată să se facă în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, trebuia să recunoască săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a tuturor probelor administrate la etapa urmăririi penale,

însă inculpatul nu a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și probele

administrate la urmărire penală, astfel instanța era în imposibilitate să judece

cazul în ordinea art.364/1 CPP.; - fapta inculpatului nu a fost încadrată corect, iar

când s-a solicitat reluarea cercetării judecătorești pentru judecarea cauzei în

procedura generală, instanța de fond nu s-a expus în aceasta privință; -în sentința

este indicat că apărarea părții vătămate nu a participat în ședință, deși a fost citată

legal, însă aspectele date nu corespund realității;

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de

fond ori de apel.

Printre altele temei, în recursurile declarate s-a invocat ca temei de casare a

deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

8

Analizând temeiurile date în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

declarate.

5.1. Cu privire la recursul procurorului, Colegiul reține că recurentul este de

acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, și criticând decizia instanței de apel doar în

partea stabilirii pedepsei și refuzului de a încasa cheltuielile judiciare în sumă de

21 014, 34 lei, suportate în legătură cu extrădarea inculpatului din Federația Rusă.

Astfel, examinând recursul declarat prin prisma legislației în vigoare și

reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal reține că, motivele recurentului,

precum că instanța de apel eronat a respins cererea în vederea compensării

cheltuielilor judiciare, sunt neîntemeiate. Or, potrivit prevederilor art.227 alin.(1)

și (3), și art.229 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate. Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt

trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență

juridică garantată de stat, atunci când o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloace necesare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul dacă plata acestora poate influența

substanțial situația materială a acestuia, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal apreciază critic argumentele

privind soluția de neîncasare a cheltuielilor și le respinge ca nefondate, or, instanța

de apel s-a expus argumentat asupra acestora, rezolvând just ca cheltuielile pentru

extrădare să fie trecute în contul statului.

Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de

recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel, examinându-le în

ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură

penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor, și anume, reținând

argumentarea instanțelor ierarhic-inferioare referitor la motivele respingerii

solicitării privind încasarea cheltuielilor de extrădare, cum ar fi: faptul că

inculpatul are 3 copii minori la întreținere, a suferit o intervenție chirurgicală, nu

este angajat în câmpul muncii, iar plata cheltuielilor judiciare poate influența

substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lui.

9

Mai mult, Colegiul penal respinge argumentul procurorului privind

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat, datorită

modificărilor operate la legea procesual penală din data de 22.12.2017, în vigoare

din 09.02.2018, prin care a fost abrogat alin.(2) al art.143 Cod de procedură

penală, or, acest alineat și acest articol se referă la cazurile când efectuarea

expertizei judiciare este obligatorie, și nu are nici o tangență cu cazul din speță.

5.2. Cu referire la pedeapsa aplicată, Colegiul penal menționează că persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Concomitent, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa

are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de

executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor

fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu

urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului.

Contrar argumentelor recurentului, Colegiul penal constată că instanța de

apel, la aprecierea corectitudinii individualizării pedepsei de către prima instanță,

a reținut că instanța i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă și just

individualizată, fiind luate în considerație principiile de aplicare, prevăzute de

art.7, 61 Cod penal și criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal,

gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, persoana

inculpatului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior nu a fost

judecat, și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru faptele comise, solicitând

examinarea cauzei în procedură simplificată, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, iar circumstanțe care ar agrava răspunderea

inculpatului nefiind stabilite.

5.3. Totodată, referitor la alegațiile avocatului privind aplicarea prevederilor

art.90 Cod penal în privința inculpatului, și anume: suspendării condiționate a

pedepsei, Colegiul penal le respinge din considerentul că instanța de apel motivat

10

a statuat asupra faptului că scopul pedepsei penale în cauză nu va putea fi atins fără

izolarea inculpatului de societate, prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, în

acest sens concluziile primei instanțe fiind temeinice. Mai mult, instanțele ierarhic

inferioare justificat au menționat că, în noul articol introdus în Codul penal –

art.901 „Condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu

închisoare” – legiuitorul a reglementat expres că este interzisă chiar și suspendarea

parțială a pedepsei închisorii în cazul infracțiunii prevăzute de art.165 Cod Penal,

nemaivorbind de suspendarea totală a executării pedepsei închisorii conform art.90

Cod penal.

Suplimentar, se constată că instanța de apel s-a expus argumentat și în

privința alegației procurorului privind necesitatea stabilirii de către instanța de

apel a unei pedepsei mai aspre, or, instanța de apel just a considerat că, având în

vedere durata examinării cauzei de către instanțele de fond, acestea având ocazia

să examineze suficient de amănunțit personalitatea inculpatului, aplicându-i

pedeapsa în strictă conformitate cu prevederile legale.

În legătură cu constatările expuse, Colegiul penal apreciază critic alegația

recurentului, prin care se susține că instanța de apel nu a luat în considerație

argumentele invocate de partea acuzării, or, după cum s-a menționat anterior,

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și și-a

motivat pe deplin concluziile sale, temeinic statuând asupra soluției adoptate.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în

limitele legii. Deci, analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este

individualizată conform prevederilor legale.

5.4. Cu privire la recursul avocatului Mazur Svetlana în numele inculpatului,

Colegiul reține că, argumentarea privind individualizarea pedepsei și

inaplicabilitatea prevederilor art.90 Cod penal în privința inculpatului este indicată

supra. Totodată, din cele enunțate mai sus se constată că o altă pedeapsă decât cea

stabilită este insuficientă și nu și-ar atinge scopul, deci, o pedeapsă mai blîndă, din

numărul celor prevăzute de Legea penală, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

5.5. Cu privire la recursul avocatului Dinu Ostavciuc în numele părții

vătămate Voroneț Veaceslav,

Ceea ce ține de argumentele recurentului privind corectitudinea aplicării

procedurii simplificate de examinare a cauzei, prevăzute de art.364/1 Cod de

procedură penală, Colegiul penal conchide, că nu se atestă careva erori de drept

prin faptul admiterii cererii depusă de inculpat privind examinarea cauzei în

ordinea procedurii prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, soluție

menținută și de către instanța de apel, prin urmare urmează a fi respins ca fiind

neîntemeiat argumentul avocatului în numele părții vătămate potrivit cărui

11

instanța de fond urma să respingă cererea depusă de către inculpat privind

examinarea cauzei în ordinea stabilită de art. 364/1 Cod de procedură penală.

Mai mult, argumentul dat a fost dezbătut și de instanța de apel, care în

decizia sa a indicat că, expunerea părții vătămate se limitează doar asupra

admisibilității cererii cu dreptul de prezentare de noi probe, nepermițând privarea

inculpatului de dreptul de examinare a cauzei în procedura simplificată de poziția

părților vătămate asupra învinuirii, iar prezentarea de alte probe decât cele

existente la dosar nu a fost solicitată de părțile vătămate. Totodată, prin prisma

art.27 alin.(1), 101 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța de apel a

concluzionat că, reprezentantul organului de urmărire penală și procurorul

apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că este neîntemeiat argumentul

avocatului în numele părții vătămate privind ilegalitatea judecării cauzei penale

pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale.

Referitor la argumentul avocatului în numele părții vătămate, precum că

instanța de judecată nu s-a expus asupra cererii privind reluarea cercetării

judecătorești pentru judecarea cauzei în procedură generală, Colegiul relevă, că,

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 19.01.2018 (f.d. 99 – verso),

cererea avocatului părții vătămate privind reluarea cercetării judecătorești și

examinarea cauzei în procedură generală, a fost respinsă din motiv că cercetarea

judecătorească nu a fost finisată, iar partea vătămată a avut posibilitate de a se

prezenta în ședință și de a pune întrebări inculpatului. Prin urmare, acest argument

în opinia Colegiului penal este unul neîntemeiat și urmează a fi respins.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului privind incorectitudinea

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului în baza art.165 alin.(1) Cod penal, pe

când urmau a fi calificate în baza art.165 alin.(2) Cod penal or, potrivit art.325

alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, iar potrivit art.424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnaților.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea

hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

recurenții nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

12

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate

și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursurilor, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(1) - (2) pct.4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli, avocatul Mazur Svetlana în

interesele inculpatului, avocatul Ostavciuc Dinu în interesele părții vătămate

Voroneț Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Ibrian Vasile, ca vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

13