1ra-722/2018 — art.151 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-722/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Nadejda Toma

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2017, în cauza

penală în privința lui

Rotari Vasile xxxx, născut la xx xxxx xxxx,

originar și domiciliat în sat. xxxx r-nul xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.01.2017 – 02.11.2017;

Instanța de apel: 17.11.2017 – 11.12.2017;

Instanța de recurs: 01.03.2018 – 18.04.2018.

Asupra admisibilității recursului în cauză, Colegiul penal al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă:

Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(4) Cod penal la 12 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Motricală Vera privind încasarea

prejudiciului material cauzat prin infracțiune a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Totodată, prin aceeași sentință s-a dispus a trece în contul statului cheltuielile de

judecată pentru efectuarea expertizelor medico-legale și psihiatrice în mărime de 1919 lei.

data de 05.04.2016 aproximativ pe la ora 15.30, fiind sub influența alcoolului și aflând-se

pe una din străzile satului xxxx, comuna xxxx raionul xxxx, în urma unui conflict spontan

apărut cu Motricală Gheorghe care tot era sub influința alcoolului, urmărind scopul

1

pricinuirii leziunilor corporale, intenționat i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii

în regiunea feței și gâtului, la apucat cu mâinile de gât sugrumîndu-1, cauzându-i astfel

asfixie mecanică prin sugrumare (compresia gâtului), urmată de encefalopatie hipostică și

edem tumefire cerebrală, leziunile sus indicate conform raportului de expertiză medico-

legală nr.xxxx din 16 iunie 2016 au fost produse cu 5-4 zile înainte de deces și se califică

ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață, care se află în legătură cauzală directă

cu decesul.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza

art.151 alin.(4) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății care este periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victimei.

3.1. procurorul - care invocând blândețea pedepsei a solicitat casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului Rotari Vasile să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de 14 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, să fie

admisă integral acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material în sumă de 40 000

lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1 919 lei să fie încasate de la inculpat în folosul

statului.

În motivarea apelului a indicat că la urmărirea penală și în instanța de judecată Rotari

Vasile nu și-a recunoscut vina, totodată el a făcut declarații contradictorii, încercând să-și

ușureze astfel poziția sa față de fapta comisă.

În conținutul sentinței de condamnare, de fapt instanța nu a motivat ca temei de a-1

priva de libertate pe Rotari Vasile constituie și cumulul de circumstanțe ce îi agravează

pedeapsa penală pentru infracțiunea incriminată și anume; că inculpatul a comis

infracțiunea sub influiența alcoolului, acesta a încercat să ducă în eroare instanța de

judecată, de personalitatea acestuia, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și

de influiența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Totodată, a

atentat direct la viața și sănătatea victimei, apucîndu-1 și sugrumându-l-l cu mâinile de gât,

având o intenție directă de a-i pricinui lui Motricală Gheorghe vătămări corporale grave

periculoase pentru viață.

Prima instanță la individualizarea pedepsei inculpatului Rotari Vasile, în pofida

tuturor circumstanțelor agravante precum și că infracțiunea comisă se califică ca deosebit

de gravă, nu a ținut cont de pericolul real al acestei infracțiuni privind integritatea corporală

a victimei, consecințele ireversibile pentru succesorul de drept a victimei și copilul minor

al acestuia, care a rămas fără de susținere materială și morală a tatălui, cărora li sau cauzat

suferințe morale și psihice iremediabile, cât și prejudiciu material și moral.

Astfel prin aplicarea eronată de către instanța de fond a prevederilor art.1398 alin.(1)

Cod civil și a art.225 Cod de procedură penală, neluându-se în considerație că succesorul

victimei a îndeplinit cerințele art.219 Cod de procedură penală, instanța de judecată nu a

reparat prejudiciul moral și cel material care a fost înaintat de succesorul victimei în cadrul

urmăririi penale susținut și în instanța de judecată și nu a încasat de la inculpat suma totală

de 40 000 lei.

2

Acuzarea a menționat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, în coraport

cu fapta comisă de acesta, mai mult instanța nu a încasat de la inculpat și cheltuieli de

judecată în sumă de 1 919 lei, deși statul în urma acțiunilor ilegale ale inculpatului a

suportat cheltuieli.

3.2. avocatul Maria Tetelea în interesele inculpatului Rotari Vasile – care a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie Rotari Vasile să fie achitat pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În susținerea apelului avocatul a invocat că instanța nu a combătut declarațiile

tuturor participanților la această cauză penală, depuse în cadrul urmăririi penale, cu cele

depuse în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond, care este o procedură necesară în

cazul dat.

Astfel, declarațiile medicului Triboi Vitalie date la urmărirea penală și în cadrul

cercetării judecătorești diferă, și anume faptul că Motricală Gheorghe iar fi comunicat ca

ar fi fost bătut și bătaia fiind terminată cu o strangulare mecanică manuală, aceste declarații

au fost date numai după efectuarea expertizei, aceleași declarații fiind date și de polițistul

Spinei Veaceslav.

Conflictul iscat între părți și martorii audiați inițial fără ar fi influențați de nimeni au

declarat că Motricală Gheorghe și Rotari Vasile sau lovit reciproc și nici de cum ca ar fi

văzut cum ar fi să-l apucat de gât.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței atacate fără careva

modificări.

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate

în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel, a considerat neîntemeiate argumentele avocatului precum că Rotari

Vasile nu a comis infracțiunea incriminată deoarece declarațiile succesorului părții

vătămate, a martorilor, probele administrate confirmă în deplin vinovăția inculpatului, ori

probele administrate dovedesc circumstanțele în care s-a aflat inculpatul când a comis fapta

infracțională.

La fel, au fost considerate neîntemeiate și argumentele precum că martorii audiați au

declarat că Motricală Gheorghe și Rotari Vasile s-au lovit reciproc și nici de cum că

inculpatul l-a apucat de gât pe victimă, această versiune este combătută de declarațiile

succesorului victimei Motricală Vera, a medicului Triboi Vitalie și a șefului de post al IP

Călărași care au confirmat faptul că discutând cu Motricală Gheorghe în spital ultimul a

comunicat că a fost strâns tare de gât cu mâinile de către o persoană cu numele Vasile din

s. xxxxx cu care în acea zi au prelucrat pământul.

În continuare, au fost considerate neîntemeiate și argumentele apelului precum că ar

fi anumite divergențe în declarațiile medicului Triboi Vitalie date la urmărirea penală și în

cadrul cercetării judecătorești deoarece concluziile rapoartelor de expertiză confirmă cu

certitudine că moartea lui Motricală Gheorghe a survenit în urma asfixiei mecanice prin

3

sugrumare, urmate de encefalopatie hipoxică și edem tumefiere cerebral, ce se califică ca

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și care se află în legătură cauzală direct

cu decesul, deoarece declarațiile ultimului au fost consecutive pe parcursul urmăririi penale

și a judecării cauzei, fiind confirmate de declarațiile martorilor nominalizați și care sunt în

coroborare cu materialele dosarului.

Urmează a fi exclusă și versiunea inculpatului care a declarat că l-a lovit de vreo

două ori cu pumnul peste față pe Motricală Gheorghe deoarece din concluzia experților s-

a constatat că asfixia mecanică în urma căreia a survenit decesul cet. Motricală Gheorghe

nu a putut surveni în urma loviturilor cu pumnul în regiunea gâtului, deoarece asfixia

mecanică survine în urma compresiei gâtului și nu în urma loviturilor în regiunea gâtului.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul procurorului precum că pedeapsa

aplicată inculpatului este prea blândă, deoarece careva probe concludente în acest sens nu

au fost prezentate în ședința de judecată.

Tot aici instanța de apel a reținut că fiind audiată în instanța de judecată a în fond cât

și în instanța de apel, reprezentantul părții vătămate nu a putut demonstra cu probe

cheltuielile suportate pentru înmormântare.

Instanța de apel a mai reținut că din materialele cauzei rezultă că acuzatorul de stat a

solicitat încasarea a cheltuielilor judiciare în temeiul cheltuielilor pentru efectuarea

expertizelor medico-legale și psihiatrice.

Astfel, măsurile invocate de procuror ca cheltuieli ce necesită a fi încasate din contul

inculpatului constituie măsuri procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Prin urmare, cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat care au fost

necesare pentru efectuarea expertizelor medico-legale și psihiatrice sunt cheltuieli trecute

în contul statului, or normele procesuale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a

cheltuielilor judiciare ce constituie cheltuieli pentru efectuarea expertizei, care în speță este

obligatorie.

ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în

alt complet de judecată argumentând că hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, deoarece concluzia instanței de respingere a solicitării privind

încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă

de 1919 lei, este neargumentată. Consideră, că ținând cont de prevederile art.227, 229

alin.(1) Cod de procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi încasate din contul

inculpatului.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în

care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

4

Potrivit textului, titularul invocă temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului, Colegiul penal atestă, că autorul în esență critică decizia

instanței de apel în partea respingerii încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de

judecată pentru efectuarea expertizelor medico-legale și psihiatrice în sumă de 1919 lei.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul declarat,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în vederea

compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și 229 Cod de

procedură penală, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art.art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizelor

medico-legale și psihiatrice, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru

acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu

urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de

urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care

dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea

cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.

Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal remarcă că recursul repetă textul

apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel

s-a pronunțat argumentat asupra acestora, examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere

corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și

detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, conform prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind argumentată, motivată și în deplină concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată cu

recurs ordinar de către procuror, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept care ar

afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

5

În baza celor expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate de procuror

sânt nefondate, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 decembrie 2017 în cauza penală în privința lui Rotari Vasile xxxx,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 aprilie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6