1ra-1443/2018 — art. 193 Cod penal

1ra-1443/2018 — art. 193 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1443/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Djulieta Devder, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018, în cauza penală în privința

lui

Ambroci Victor XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 06.07.2015 - până la 22.01.2018

instanța de apel:

de la 01.03.2018 - până la 18.04.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 20.06.2018 – până la 26.09.2018

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Ambroci Victor Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1000 (o mie) unități

convenționale ceea ce constituie 20 000 (douăzeci mii) lei.

Victor se învinuiește în faptul că, având intenția directă îndreptată spre

ocuparea în întregime, fără drept, a unui teren, în perioada anului 2014,

efectuând personal lucrări de instalare a unei porți din metal, a strămutat

1

semnele de hotar ce delimitau terenul proprietate privată, de ternul cu

număr cadastral XXXXX, ocupând astfel în întregime prin îngrădire

terenul cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de XXXXX ha situat

în XXXXX, ce se află în proprietatea și respectiv posesia XXXXX. Astfel,

Ambroci Victor se învinuiește că prin acțiunile sale intenționate a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 193 Cod penal, adică tulburarea

de posesie, cu semnele de calificare: ocuparea în întregime a unui imobil

aflat în posesia altuia prin strămutarea semnelor de hotar.

avocații Gărgăun Elena și cu Gărgăun Igor în numele inculpatului

Ambroci Victor, solicitând casarea totală a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în

temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, să fie dispusă

achitarea lui Ambroci Victor, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii de ocupare în întregime, fără drept, în perioada anului 2014,

a terenului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de XXXXX, situat în

XXXXX.

În susținerea apelului, avocații au expus următoarele:

- cauza penală a fost pornită la data de 25.03.2015 de către

procurorul în Procuratura Strășeni, Vasile Golban, în lipsa plângerii

pretinsei părți vătămate. Totodată în ordonanța de pornire a urmăririi

penale din 25.03.2015 se indică faptul că, în Registrul REI-1 a fost

înregistrată doar plângerea Galinei Ambroci, persoană care niciodată nu

a dobândit dreptul de proprietate, respectiv posesie, asupra lotului de

teren cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de XXXXX, și nu are

calitatea de victimă în prezentul proces penal, fiind audiată în calitate de

martor;

- reprezentantul Primăriei sat. Lozova, a confirmat că, nu a depus

nici o plângere la poliție sau procuratură cu privire la cazul cercetat. Deși

faptul inexistenței plângerii din partea victimei a fost invocat în cadrul

procesului penal, la ședințele de judecată, prima instanță a încercat să

acopere această omisiune evidentă din partea procuraturii și a indicat că

la fila dosarului nr.73, ar exista cererea Primăriei Lozova prin care se

indică mărimea prejudiciului, confundând intenționat acest înscris cu

plângerea penală;

- deși prima instanță pretinde că ar fi stabilit cu certitudine

vinovăția lui Ambroci Victor, aceasta nu a cercetat și nici nu a constatat

circumstanțele reale ale cauzei, iar Ambroci Victor ilegal a fost

2

recunoscut vinovat, deoarece lipsește obiectul și latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute la art. 193 Cod penal, fapt ce dovedește

netemeinicia învinuirii, însă prima instanță a ignorat circumstanțele

esențiale ale cauzei, dovedite prin probele scrise și mărturii, ce relevă că

învinuirea adusă lui Ambroci Victor, contrazice principiilor elementare

ale logicei juridice;

- prima instanță nu a cercetat și nu a stabilit anul instalării porții;

dacă imobilul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de XXXXX, exista

sau nu în anul 2014, perioada în care acuzarea pretinde că Ambroci

Victor ar fi ocupat în întregime acest bun imobil, de asemenea nu a fost

stabilit cine era proprietarul bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX cu

suprafața de XXXXX, în anul 2014, care este terenul adiacent ale cărui

semne de hotar se pretinde că au fost strămutate și cine este proprietarul

terenului respectiv, dacă vecinii și persoanele terțe au sau nu interdicție

de a se afla pe terenul care se pretinde ca ar fi fost îngrădit de către

Ambroci Victor;

- legea obligă instanța să judece cauza în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu, însă învinuirea adusă lui Ambroci Victor este

confuză și nu indică care anume acțiuni concrete, încriminate lui

Ambroci Victor, au fost efectuate: de strămutare a semnelor de hotar ale

unui lot de teren neidentificat ca proprietate privată sau de îngrădire a

terenului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de XXXXX, situat în

XXXXX;

- prima instanță a constatat eronat că „ protejarea fântânii de către

Ambroci Victor a fost efectuată arbitrar, prin instalarea ilegală a porții, pe

porțiunea de teren proprietatea privată a XXXXX, fără acordul U.A.T. Lozova”.

Eroare primei instanțe este dovedită prin faptul că în realitate, în anul

2014, perioada când acuzarea pretinde că Ambroci Victor a instalat

poarta, terenului cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de XXXXX, nu

exista ca bun imobil si nu era în proprietatea privată a nimănui;

- eronat instanța a reținut că Ambroci Victor ar avea antecedente

penale, însă potrivit actelor anexate de apărare, se atestă contrariul că

acesta nu a fost judecat;

- instanța de judecată eronat a stabilit comiterea faptei în anul 2014

și anume protejarea fântânii de către Ambroci Victor a fost efectuată

arbitrar, prin instalarea ilegală a porții pe porțiunea de teren proprietate

privată a XXXXX, fără acordul Primăriei Lozova, pe când terenul cu nr.

cadastral XXXXX cu suprafața de XXXXX ha a fost format la 13.02.2015

3

prin Decizia Consiliului comunal Lozova XXXXX și acesta a fost

înregistrat în Registru Bunurilor Imobile la XXXXX;

- faptul că bunul imobil care se pretinde de acuzare că ar fi fost

ocupat, nu exista, fapt confirmat și de reprezentantul pretinsei părți

vătămate Primarul comunei Lozova și de specialistul în reglementarea

funciară a primăriei sat. Lozova, Grosu Elena, care a confirmat că până la

înregistrarea terenului litigios în Registru Bunurilor Imobile, acesta nu

era în proprietatea publică a comunei. În cazul dat lipsește fapta

infracțiunii imputate lui Ambroci Victor și deci lipsa temeiului legal al

răspunderii penale;

- faptul că sătenii au acces la apa potabilă este confirmat de

depozițiile martorilor, care au declarat că poarta este deschisă și nu sunt

create impedimente de pătrundere pe terenul dat;

- pentru a crea impresia de vinovăție a inculpatului Ambroci

Victor, acuzarea a prezentat mai multe probe false, care nu au fost

verificate în mod corespunzător;

- declarațiile contradictorii a martorilor acuzării, care nu sunt

coerente, nu confirmă fapta indicată în rechizitoriu. Totodată martorii

acuzării se contrazic flagrant în declarații cu privire la unele

circumstanțe ale cauzei: a) reprezentanții din partea Primăriei au

declarat fals că vecinii nu au acces pe porțiunea dată de teren, pe când

însăși vecinii afirmă că au acces liber; b) reprezentanții din partea

Primăriei au declarat fals că prin instalarea porții, vecinilor li s-au

încălcat niște drepturi, pe când însăși vecinii audiați afirmă că nu li se

încalcă niciun drept, dânșii trec liber prin porțiunea dată, nimeni nu le-a

interzis acest fapt; c) reprezentanții din partea Primăriei au declarat fals

că poarta ar fi permanent închisă și acolo nu pătrund autovehiculele, pe

când vecinii audiați au declarat că poarta uneori rămâne deschisă mult

timp și în prezent ei și persoanele care îi vizitează își parchează

autovehiculele acolo; d) Ambroci Galina a afirmat că este nevoită să

deschidă și să închidă poarta, care pretinde că este foarte grea, pe când

martorul acuzării Gonța Zinovia a declarat că atunci când trece prin

porțiunea dată ca să i-a apă, aceasta deschide poarta cu o mână.

aprilie 2018, a fost admis apelul declarat de către avocații Gărgăun Elena

și cu Gărgăun Igor în interesele inculpatului Ambroci Victor, casată

sentința, inclusiv din alte motive în baza art. 409 alin.(2) Cod de

procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

4

pentru prima instanță prin care a fost dispusă încetarea procesului pornit

în privința lui Ambroci Victor în baza art. 193 Cod penal, din motivul

lipsei plângerii victimei.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel, a constatat că, la

materialele cauzei penale lipsește plângerea părții vătămate Primăria sat.

Lozova, privind atragerea la răspundere penală a lui Ambroci Victor în

baza art. 193 Cod penal. Totodată, în ordonanța de pornire a urmăririi

penale din 25.03.2015 (f.d. 1 Vol. I), se indică faptul că în Registrul REI-1

a fost înregistrată doar plângerea lui Ambroci Galina, persoană care

niciodată nu a dobândit dreptul de proprietate, respectiv posesie, asupra

lotului de teren cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de XXXXX, și nu

are calitatea de victimă în prezentul proces penal, fiind audiată în calitate

de martor în cadrul întregului proces penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut declarațiile

reprezentantului Primăriei sat. Lozova, care a confirmat în cadrul

cercetării judecătorești că, Primăria sat. Lozova nu a depus nici o

plângere la poliție sau procuratură cu privire la cazul cercetat. Astfel,

constatările primei instanțe privind prezența plângerii victimei Primăria

sat. Lozova, este eronată și contravine prevederilor art. 263 alin.(1), (3),

(7) Cod de procedură penală, iar la materialele cauzei penale (f.d. 73 vol.

I) fiind anexată doar o informație prezentată de Primăria sat. Lozova

prin care se aduce la cunoștință că, „mărimea prejudiciului terenului public,

cod cadastral XXXXX, pe perioada începând cu 01.01.2015 constituie XXXXX

lei”.

Instanța de apel a reținut că, prevederile art. 263 alin. (3) și (7) Cod

de procedură penală, stabilește exact conținutul înștiințării pentru a fi

considerată plângere și indică procedura concretă pentru primirea

plângerii. Această înștiințare trebuie să cuprindă: numele, prenumele,

calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează

obiectul plângerii sau denunțului, indicarea făptuitorului, dacă acesta

este cunoscut, și a mijloacelor de probă. Totodată persoanei care face

plângerea i se explică răspunderea pe care o poartă în caz dacă plângerea

este intenționat calomnioasă, fapt care se consemnează în procesul-

verbal sau, după caz, în conținutul plângerii și se confirmă prin

semnătura persoanei care a făcut plângerea.

Astfel, instanța de apel, a opinat că, înscrisul de la fila dosarului 73,

Volumul I, nu este o cerere, denunț, plângere dat fiind faptul că, prin

acel înscris nu se solicită organelor de drept, atragerea la răspundere

5

penală a lui Ambroci Victor și nici nu poate fi confundat cu o plângere,

deoarece nu conține elementele definitorii ale unei plângeri, prevăzute

de Codul de procedură penală, iar prin înscrisul nominalizat, nu a fost

depusă o plângere, nefiind respectată procedura obligatorie prevăzută la

art. 263 alin. (7) Cod de procedură penală, fapt confirmat și de

reprezentantul Primăriei sat. Lozova care a invocat că nu a fost depusă o

plângere în acest sens. Mai mult, nici ordonanța procurorului de pornire

a urmăririi penale din 25.03.2015 nu indică existența acelui înscris, ca o

plângere, sau că ar exista o plângere din partea Primăriei sat. Lozova.

Instanța de apel a reținut că, din start organul de urmărire penală a

emis ordonanța privind neacceptarea raportului cu propunere de

neîncepere a urmăririi penale, cu pornirea urmăririi penale din 25 martie

2015 pe art. 193 Cod penal, cu grave abateri, în lipsa plângerii părții

vătămate, astfel întregul sistem de probe administrate în cadrul

procesului penal fiind lovite de nulitate.

Subsecvent, prima instanță pretinde că ar fi stabilit cu certitudine

vinovăția lui Ambroci Victor, dar nu a stabilit fapta infracțională în

hotărârea sa, și a invocat că, Ambroci Victor este învinuit că, el având

intenția directă îndreptată spre ocuparea în întregime, fără drept a unui

teren, în perioada anului 2014, efectuând personal lucrări de instalare a

unei porți din metal, a strămutat semnele de hotar ce delimitau terenul

proprietate privată de ternul cu număr cadastral XXXXX, ocupând,

astfel în întregime prin îngrădire terenul cu numărul cadastral XXXXX

cu suprafața de XXXXX situat în XXXXX, ce se află în proprietatea și

respectiv posesia Unității Teritorial Administrative Lozova. Astfel,

Ambroci Victor Ion se învinuiește că prin acțiunile sale intenționate a

săvârșit infracțiunea infracțiune prevăzută de art. 193 Cod penal, adică

tulburarea de posesie, cu semnele de calificare: ocuparea în întregime a

unui imobil aflat în posesia altuia prin strămutarea semnelor de hotar.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că, prima

instanță eronat a condamnat o persoană în lipsa stabilirii faptei

infracționale. Consecvent, argumentul apărării privind achitarea

persoanei din motivul lipsei faptului infracțiunii nu poate fi reținut și

este combătut de normele procesual penale invocate supra care invocă la

ilegalitatea pornirii urmăririi penale având ca consecință încetarea

procesului penal.

6

Instanța de apel a considerat că, erorile de drept enunțate de

apărare au servit temei de admitere a apelului, inclusiv din oficiu în baza

art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală.

Deși, apărarea a invocat mai multe motive de achitare a

inculpatului, instanța de apel a constatat că motivele date nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept și în privința

acestora nu s-a expus pe larg, deoarece în situația dată întregul sistem de

probe este lovit de nulitate, ținând cont de faptul că, procesul penal a fost

pornit cu derogări de la normele procesual-penale, în lipsa plângerii

părții vătămate care în cazul constatării infracțiunii prevăzute de art. 193

Cod penal, este obligatorie.

În privința argumentelor apărării privind neexpunerea instanței

asupra tuturor solicitărilor apărării și motivelor de achitare, instanța de

apel a reiterat practica CEDO (cazul Ruiz Torja vs. Spania din

09.12.1994), unde Curtea a menționat că, instanțele judecătorești

naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6 § 1 al

Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt obligate să ofere

răspuns detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de

caracterul deciziei. Conform art. 251 alin.(1), (2), (3) Cod de procedură

penală, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în

care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi

înlăturată decât prin anularea acelui act. Încălcarea prevederilor legale

referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la

sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de

judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la prezența

interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage

nulitatea actului procedural. Nulitatea prevăzută în alin. (2) nu se

înlătură în nici un mod, poate fi invocată în orice etapă a procesului de

către părți și se ia în considerare de instanță, inclusiv din oficiu, dacă

anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului și

justa soluționare a cauzei. Din actele cauzei instanța de apel a stabilit că,

plângerea părții vătămate lipsește, în consecință se impune soluția

încetării procesului penal.

mai 2018, la data de 08 iunie 2018, a declarat recurs ordinar procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, care indicând

7

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei, cu menținerea sentinței deoarece apelul

avocaților Gărgăun Elena și cu Gărgăun Igor în numele inculpatului

Ambroci Victor, a fost greșit admis.

În motivarea recursului, procurorul a expus următoarele:

- hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de apel, în cazurile când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției este expusă neclar, aspecte de drept care se regăsesc în

decizia supusă controlului în ordine de recurs, deoarece soluția instanței

de ape este vădit neîntemeiată;

- instanța de apel a acționat cu derogări de la prevederile legislației

procesual-penale, precum și nu s-a condus de recomandările Plenului

CSJ expuse în pct.14 a Hotărârii nr.22 din 12.12.2005 cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia nerespectarea

acestor cerințe ale legii, echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

fapt ce atrage după sine casarea deciziei pronunțate;

- prin acțiunile inculpatului de acaparare a uni teren ce este

proprietate privată a UAT Lozova, prin strămutarea semnelor de hotar și

instalarea unei porți, au fost afectate nu numai interesele UAT Lozova

dar și interesele vecinilor, locuitorilor sat. Lozova, care nu aveau acces la

această porțiune de teren public, fapt pentru ce a și motivat-o pe

Ambroci Galina să sesizeze organele de drept, despre aceste ilegalități;

- cu referire la argumentul instanței de apel, precum că la

materialele cauzei lipsește plângerea pretinsei victime, în acest sens fiind

identificată Primăria Lozova, procurorul a remarcat că prin derogare de

la prevederile art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care

organul de urmărire penală fiind sesizat nemijlocit despre săvârșirea sau

pregătirea infracțiunii, ar fi inacceptabil să nu dea curs plângerii, chiar

dacă ulterior calitatea de parte vătămată, se atribuie unei alte părți;

- constatările instanței de apel sunt pripite cu referire la faptul că la

caz lipsește plângerea proprietarului terenului Primăria s. Lozova, or,

potrivit prevederilor art. 263 alin.(1) Cod de procedură penală, plângerea

este înștiințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică

căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracțiune, iar la materialele cauzei

la fila dosarului nr. 73 Vol. I, este anexată cererea Primăriei Lozova prin

care factorii de decizie a UAT Lozova, au indicat nu numai la ocuparea

în întregime de către inculpatul Ambroci Victor a terenului proprietate

8

privată prin strămutarea semnelor de hotar, dar au și indicat în această

plângere mărimea prejudiciului cauzat prin acțiunile ultimului;

- instanța de apel sa expus în decizie cu formulări generale și

abstracte, fapt ce denotă că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia

privind admiterea de către organul de urmărire penală a unor încălcări

grave a normelor imperative ce țin de sesizarea făcută și calitatea

persoanei care a reclamat pretinsele acțiuni ilegale a inculpatului

Ambroci Victor, or, ar fi inadmisibil ca organele de drept să nu aplice

pârghiile justiției în vederea protejării drepturilor și libertăților

persoanei, proprietatea, mediul înconjurător precum și întreaga ordine

de drept. Situația respective se egalează cu nerezolvarea fondului

apelului și condiționează necesitatea casării deciziei instanței de apel pe

motivele și temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. (6) Cod de

procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, or motivarea soluției este expusă neclar,

aspecte de drept care se regăsesc în decizia supusă recursului.

Igor Gargaun în numele inculpatului Ambroci Victor, prin care a solicitat

respingerea recursului, ca vădit neîntemeiat.

A susținut că recursul conține argumente contradictorii și este

fondat pe unele circumstanțe inventate. Argumentele aduse de către

procuror în recurs sunt eronate iar unele invocări nu corespund realității,

pe când decizia instanței de apel este fondată, argumentată și bazată pe

aprecierea corectă a situației de fapt și de drept, ceea ce a dus la emiterea

unei soliții legal corecte. Plângerea persoanei care poate fi încadrată în

prevederile legale cu privire la acordarea calității de parte vătămată, nu

există, astfel instanța de apel a emis unica soluție posibilă, de încetare a

procesului penal.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție urmează să decidă inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

9

Drept temeiuri pentru recurs procurorul, a invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs dacă instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

concomitent solicitând menținerea sentinței deoarece apelul avocaților

Gărgăun Elena și cu Gărgăun Igor în numele inculpatului Ambroci

Victor, a fost greșit admis.

Studiind argumentele invocate de recurent în raport cu materialele

cauzei, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile

de a impune necesitatea casării deciziei atacate.

Colegiul penal constată că temeiurile pe care s-a bazat procurorul

în recursul declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în

urma examinării acesteia, se conchide că instanța de apel a analizat

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse

în apel în coraport cu poziția acuzării și a argumentelor de motivare a

soluției emise de prima instanță, astfel se atestă că decizia instanței de

apel corespunde normelor procesual-penale, fiind legală și întemeiată.

Cu referire la invocarea recurentului precum că, instanța de apel nu

a rezolvat fondului apelului, Colegiul penal evidențiază că partea acuzării

nu a declarat apel în respectiva cauză penală, astfel expunerea

procurorului în ordine de recurs asupra nerezolvării fondului apelului

declarat de către partea apărării, este un argument denaturat, și nu poate

fi reținut, or partea acuzării nu a exercitat calea de atac în ordine de apel,

iar apelul declarat de partea apărării a fost admis.

Cu privire la constatarea recurentului precum că prin acțiunile

inculpatului de acaparare a unui teren ce este proprietate privată a UAT

Lozova, au fost afectate nu numai interesele UAT Lozova dar și interesele

vecinilor, locuitorilor sat. Lozova, Colegiul penal de asemenea apreciază

critic această constatare, or, recurentul în acest sens nu a prezentat și nu

a făcut referire la materialele cauzei unde s-ar regăsi careva înscrisuri din

care ar reieși afectarea intereselor persoanelor nominalizate, concomitent

fiind omis de către recurent de a consulta din care moment UAT Lozova

a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în coraport cu data

comiterii faptei incriminate inculpatului Ambroci Victor.

10

De asemenea procurorul menționează că prin derogare de la

prevederile art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care organul

de urmărire penală fiind sesizat nemijlocit despre săvârșirea sau pregătirea

infracțiunii, ar fi inacceptabil să nu dea curs plângerii, chiar dacă ulterior

calitatea de parte vătămată se atribuie unei alte părți, însă Colegiul penal

consideră că opinia recurentului sub aspectul dat nu poate fi reținută ca

argument în susținerea casării deciziei instanței de apel, or, atât timp cât

legea procesual-penală are o reglementare concretă, clară și strictă cu

privire la pornirea urmăririi penale în baza plângerii persoanei,

extinderea printr-o interpretare subiectivă nu poate fi reținută, or, în

special la caz, calitatea de parte vătămată nu a fost atribuită în modul

prevăzut de Codul de procedură penală, nici lui Ambroci Galina, nici

UAT Lozova.

Recurentul a expus că la fila dosarului nr. 73 Vol. I, este anexată cererea

Primăriei Lozova prin care factorii de decizie a UAT Lozova, au indicat nu

numai la ocuparea în întregime de către inculpatul Ambroci Victor a terenului

proprietate privată prin strămutarea semnelor de hotar, dar au și indicat în

această plângere mărimea prejudiciului cauzat prin acțiunile ultimului.

În sensul respectiv, studiind conținutul filei dosarului nr. 73 Vol. I,

Colegiul penal a stabilit că recurentul a deformat și extins conținutul

respectivului înscris, apreciindu-l ca o cerere, or, înscrisul dat are forma

uni act parvenit prin fax, conține antetul Primăriei com. Lozova, însă nu

are dată și număr de ieșire, nu este denumit ca cerere sau plângere, nu

conține informația în adresa cui este expediat, având următorul text:

„Mărimea prejudiciului terenului public cod cadastral XXXXX pe perioada

începând cu 01.01.2015 și până în prezent constituie XXXXX (precum și

modul de calculare)”. Astfel raportând constatarea efectuată de către

recurent cu textul înscrisului de la fila dosarului nr. 73 Vol. I, Colegiul

penal a stabilit o expunere eronată, distorsionată și inexplicabilă a

recurentului cu privire la conținutul înscrisul nominalizat, care

concomitent a opinat că respectivul corespunde cerințelor art. 263 Cod

de procedură penală, or, o asemenea confundare și expunere de către

acuzatorul de stat este intolerabilă.

În acest context, Colegiul penal suplimentar constată că

argumentele nominalizate, invocate de către recurent, contravin direct

materialelor cauzei și au fost combătute de însăși reprezentantul

Primăriei com. Lozova. Astfel, Colegiul penal apreciază ca fiind justă și

corectă reținerea instanței de apel cu privire la faptul că la materialele

11

cauzei lipsește plângerea părți vătămate - Primăria com. Lozova privind

tragerea la răspundere penală a lui Ambroci Victor, în acest sens făcând

referire și la declarațiile reprezentantului Primăriei com. Lozova, care a

confirmat în cadrul cercetării judecătorești că nu a depus nici o plângere

la poliție sau la procuratură în respectiva cauză, la caz fiind stabilit cu

certitudine că Ambroci Galina nu a deținut și nu deține dreptul de

proprietare asupra terenului care este obiect al examinării și nu are

calitatea de victimă pe caz, fiind audiată în calitate de martor în cadrul

întregului proces penal. În același sens instanța de apel de asemenea

corect a stabilit, constatările eronate a primei instanțe, cu privire la faptul

că înscrisul de la fila dosarului nr. 73 volumul I, corespunde cerințelor

art. 263 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal se raliază la concluzia instanței de apel care,

stabilind prezența unei erori de drept comisă de prima instanță, a

conchis că întregul sistem de probe este lovit de nulitate, ținând cont de

faptul că procesul penal a fost pornit cu derogări de la normele

procesual-penale, în lipsa plângerii părții vătămate care în cazul

constatării infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, este obligatorie

conform art. 276 alin. (1) Cod de procedură penală, iar potrivit

prevederilor art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal

atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o

încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decât

prin anularea acelui act, fapt care instanța de apel l-a regăsit în respectiva

cauză.

De asemenea Colegiul penal este solidar constatării instanței de

apel cu privire la faptul că prima instanță a pretins că a stabilit cu

certitudine vinovăția lui Ambroci Victor în comiterea infracțiunii

incriminate, dar a omis a reține fapta infracțională în sentință, în aceste

circumstanțe condamnând o persoană în lipsa stabilirii faptei

infracționale.

Mai mult, verificând minuțios materialele cauzei, Colegiul penal

nu a determinat existența nici a unei ordonanțe de recunoaștere în

calitate de parte vătămată și de audiere a acesteia, conform normelor

procesual-penale.

În rest, Colegiul penal consideră că celelalte argumente invocate de

către recurent, au o formulare generală și nu pot servi temei pentru

12

casarea deciziei instanței de apel, or, ultima și-a motivat complet soluția

emisă acordând deplină eficiență prevederilor legale relevante cauzei.

În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile

pentru recurs invocate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la

examinarea recursului nu s-au depistat erori de drept care, reținute din

oficiu, ar impune soluția casării deciziei instanței de apel, Colegiul penal

conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat în cauză,

deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2018,

în cauza penală în privința lui Ambroci Victor XXXXX, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 octombrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

13