1ra-1300/2018 — art. 145 alin. 1, 287 alin. 3, 287 alin 2 lit. b CP

1ra-1300/2018 — art. 145 alin. 1, 287 alin. 3, 287 alin 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1300/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, în lipsa părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, de către succesorul părții

vătămate, Nica Nadejda, de către avocatul Popescu Petru în numele inculpatului

Moraru Vladimir, de către avocatul Prodan Sergiu în numele inculpatului Bîrsan

Constantin și de către inculpatul Bîrsan Constantin, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2018, în cauza

penală în privința lui

Bîrsan Constantin xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

și

Moraru Vladimir xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.10.2016 – 29.05.2017;

Instanță de apel: 01.08.2017 - 07.02.2018;

Instanță de recurs: 31.05.2018 - 18.09.2018.

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat și condamnat Bîrsan Constantin în baza:

- art.145 alin.(1) Cod penal, la 10 ani închisoare;

- art.287 alin.(3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Potrivit art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Bîrsan Constantin pedeapsa definitivă sub

formă de 11 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Moraru Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287

alin.(2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar potrivit art.90 Cod penal,

executarea pedepsei aplicate a fost suspendată condiționat pentru perioada de

probațiune de 3 ani.

Acțiunile civile înaintate de Nica Nadejda și minorul xxxxx reprezentat de

către Nica Nadejda și de Șamurai Oleg au fost admise în principiu urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea civilă.

Cheltuielile judiciare în sumă de 14 475 lei au fost trecute în contul statului.

1

Constantin la 03 mai 2016 aproximativ la ora 21:15, aflându-se în xxxxx, în

nemijlocita apropriere a gospodăriei lui Nica Damian, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al faptei sale, din motive

josnice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect

față de societate și manifestând obrăznicie deosebită, din intenții huliganice, de

comun acord și împreună cu Moraru Vladimir au inițiat un conflict cu Nica

Damian, însoțind acțiunile sale cu aplicarea violenței asupra acestuia. Constantin

Bîrsan i-a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale corpului lui Nica Damian,

după ce cu un cuțit, care îl avea asupra sa, i-a aplicat o lovitură în cutia toracică.

În același timp, Șamurai Oleg încerca să curme acțiunile criminale ale lui

Moraru Vladimir, în cadrul căruia i-au fost aplicate multiple lovituri peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.160

din 10 mai 2016, leziuni corporale neînsemnate, prin ce i-a creat impedimente

persoanei, care încerca să curme acțiunile lor huliganice.

Tot Bîrsan Constantin, continuând acțiunile sale huliganice, exprimate prin

aplicarea violenței asupra lui Nica Damian, în timpul maltratării acestuia, i-a apărut

intenția de a-l omorî pe ultimul din care motiv, acționând intenționat, înțelegând

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, i-a aplicat lui Nica Damian o lovitură cu

cuțitul pe care îl avea asupra sa în regiunea cutiei toracice, cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.68 din 28 iunie 2016, leziuni grave

periculoase pentru viață, în rezultatul cărora Nica Damian a decedat.

Moraru Vladimir, la 03 mai 2016 aproximativ la ora 21:15, aflându-se

împreună cu Constantin Bîrsan în xxxxx, în nemijlocita apropiere a gospodăriei lui

Nica Damian, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, înțelegând caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, din motive josnice, încălcând grosolan ordinea

publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și manifestând

obrăznicie deosebită, din intenții huliganice, a inițiat un conflict cu Nica Damian,

în rezultatul căruia Bîrsan Constantin a aplicat violență asupra acestuia, iar când a

intervenit Șamurai Oleg cu scopul de a le curma acțiunile criminale, Moraru

Vladimir a inițiat un conflict, numindu-l cu diferite cuvinte necenzurate, în cadrul

căruia i-a aplicat acestuia multiple lovituri peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.160 din 10 mai 2016,

leziuni corporale neînsemnate, prin ce a creat impedimente persoanei care încerca

să curme acțiunile lor huliganice.

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să fie condamnați:

- Bîrsan Constantin în baza art.287 alin.(3) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis și în baza art.145 alin.(1) Cod penal, la

15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor, să-i fie stabilită lui Bîrsan Constantin pedeapsa definitivă sub formă

de 20 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;

- Moraru Vladimir în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate să fie admise integral.

2

A încasa din contul inculpaților cheltuielile de judecată în sumă de 14 475

lei, sumă constituită din cheltuieli suportate pentru efectuarea expertizelor medico-

legale și psihiatrico-legale.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat că, vinovăția inculpaților a

fost dovedită pe deplin prin totalitatea probelor legal acumulate în cadrul urmăririi

penale și cele prezentate în procesul judecării cauzei.

Totodată, declarațiile depuse de către partea vătămată Șamurai Oleg și

succesorul părții vătămate Nica Nadejda pe cauza vizată, în raport cu declarațiile

martorilor, sunt consecvente, iar veridicitatea lor nu poate fi pusă sub îndoială din

motivul coincidenței lor cu alte probe administrate în ședința de judecată.

A menționat apelantul că, în asemenea circumstanțe, versiunea inculpaților

se prezintă a fi inconsistentă și nu poate fi luată în considerație, reprezentând o

strategie de apărare.

Având în vedere personalitatea inculpaților, consecințele crimei, pericolul

social și rezonanța sporită al actului infracțional comis, atitudinea inculpaților față

de cele comise - lipsa căinței, procurorul a considerat că, pedeapsa aplicată lui

Bîrsan Constantin și Moraru Vladimir este prea blândă, ceea ce determină

consecința de neasigurare a scopului pedepsei penale, și anume reeducarea

inculpaților, restabilirea ordinii de drept, iar într-un mod tacit inculpații vor fi

încurajați să comită fapte analogice pe viitor.

De asemenea, prima instanță a admis interpretarea eronată a dispozițiilor

normei legale privind achitarea cheltuielilor judiciare suportate în cauza penală

pentru efectuarea expertizelor medico-legale, conform art.385 alin.(1) pct.14) Cod

de procedură penală.

3.1. Succesorul părții-vătămate, Nica Nadejda a contestat cu apel sentința

solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care fie condamnați:

- Bîrsan Constantin în baza art.287 alin.(3) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis și art.145 alin.(1) Cod penal, la 15 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 20 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis;

- Moraru Vladimir în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă să fie admisă integral.

În motivarea apelului a invocat că, pedepsele aplicate inculpaților sunt prea

blânde în raport de gravitatea faptelor săvârșite și periculozitatea infractorilor,

ținând cont de prevederile art.art.61, 75, 77 alin.(1) lit. j), 24 Cod penal.

Prima instanță nu a reținut unele circumstanțe care evidențiază un grad înalt

de periculozitate a lui Bîrsan Constantin și Moraru Vladimir care în cadrul ședinței

de judecată nu și-au recunoscut vina în cele incriminate, nu și-au cerut scuze de la

succesorul părții vătămate Nica Nadejda și de la partea vătămată Șamurai Oleg și

nu au contribuit la repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

La fel, în opinia apelantei, sentința este ilegală și neîntemeiată și în partea

laturii civile, care potrivit art.225 Cod de procedură penală în redacția Legii nr.152

din 01.07.2016, în vigoare din 01.08.2016, art.art.385 alin.(1) pct.10), 387, 395

3

alin.(5) Cod de procedură penală, nu cuprinde motivele concrete ce au determinat

instanța să admită doar în principiu acțiunea civilă, fără a fi indicat în ce constă

acel caz excepțional ce ar necesita amânarea cauzei. Simpla prezență într-o cauză

penală a două acțiuni civile, ce conțin un careva număr de pretenții, nu poate fi

apreciată drept caz excepțional, în sensul art.387 alin.(3) Cod de procedură penală.

Cu trimitere la prevederile art.art.219, 221 alin.(1) Cod de procedură penală,

art.art.14 alin.(1)-(2), 1398 alin.(1), art.1419 alin.(1) lit. a), alin.(2) lit. a), 1422

alin.(1), 1423 Cod civil și pct.25 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr.9 din 09 octombrie 2006 ,,Cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată

a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral”, apelantul a indicat că,

prima instanță în baza cererii înaintate de Nica Nadejda, urma să îl recunoască pe

minorul xxxxx, în persoana reprezentantului Nica Nadejda, în calitate de parte

civilă în cadrul procesului penal.

3.2. Avocatul Popescu Petru în numele inculpatului Moraru Vladimir a

contestat cu apel sentința solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri

de achitare.

3.3. Avocatul Prodan Sergiu în numele inculpatului Bîrsan Constantin a

contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri

de achitare de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.145

alin.(1), 287 alin.(3) Cod de procedură penală, în temeiul art.390 alin.(2) Cod de

procedură penală, cu respingerea acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță a pus la baza

sentinței de condamnare probe inadmisibile, în special:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.05.2016, a locului

depistării cadavrului, acțiune procesuală care contravine prevederilor art.art.118,

120 Cod de procedură penală, or, la efectuarea cercetării la fața locului nu a

participat medicul legist sau un alt medic, procesul-verbal nu conține descrierea

mersului acțiunii procesuale, astfel acest document procesual este lovit de nulitate

deoarece nu poate fi considerat mijloc de probă, fiind încheiat fără participarea

inculpaților, astfel fiind-le încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat în

art.art.19, 94, 118, 120, 251, 261-261 Cod de procedură penală și art.6 CțEDO;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului a automobilului ,,Gazeli”, ce-i

aparține inculpatului Moraru Vladimir, prin care a fost ridicat un cuțit, la fel este

lovit de nulitate absolută, deoarece contravine prevederilor art.118 alin.(2) Cod de

procedură penală, or, la acțiunea procesuală a participat expertul criminalist, care

nici nu a încercat să colecteze careva amprente digitale de pe ușa camionului,

mânerul și lama cuțitului, cuțitul nu a fost examinat în vederea stabilirii urmelor

biologice etc.;

- procesele-verbale de ridicare a hainelor de la inculpați, sunt lovite de

nulitate absolută deoarece contravin prevederilor art.art.19, 94, 251 Cod de

procedură penală, aceste acțiuni procesuale fiind efectuate în lipsa traducătorului și

apărătorului, astfel, organul de urmărire penală a abuzat de drepturile sale

procesuale, iar acțiunile lor au dus la erori fundamentale.

Astfel, apărătorul consideră că organul de urmărire penală a omis date

importante necesare pentru cercetarea multilaterală și obiectivă a cauzei, privând

participanții de dreptul de a folosi informații importante pentru apărarea lor.

Totodată, instanța a evitat să dea apreciere declarațiilor expertului medico-

4

legist făcute în cadrul cercetării judecătorești, care nu a exclus cauzarea plăgii

letale cu un alt cuțit și argumentului apărării privind acțiunile victimei de

maltratare a inculpatului Bîrsan Constantin, fapt confirmat prin raportul de

expertiză medico-legală a inculpatului, iar victima în momentul conflictului era în

stare de ebrietate cu grad avansat fiind depistat în sânge, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr.68, concentrația de alcool fiind de 3,03 mg/l.

La fel, prima instanță a dat apreciere greșită declarațiilor părții vătămate

Șamurai Oleg, succesorului părții vătămate, Nica Nadejda și martorilor Șamurai

Natalia, Zaporojan Margareta și Cojocari Rodica, deoarece aceste persoane neagă

cu vehemență faptul consumării alcoolului de către victimă la 03 mai 2016, deși

raportul de expertiză combate aceste declarații. Neîntemeiat a fost respinsă

solicitarea apărării privind audierea martorilor Moraru Elena și Moraru Vasilii,

care pot comunica date importante privitor la procedura ridicării corpurilor delicte,

Sabacinschii Oleg și Sabacinscaia Larisa, care pot comunica date importante

privind circumstanțe ce țin de acțiunile martorului Pereșciuc Alexandru, precum și

acțiunile polițiștilor la reținerea ultimului.

2018, apelurile declarate de avocatul Popescu Petru în numele inculpatului Moraru

Vladimir și de avocatul Prodan Sergiu în numele inculpatului Bîrsan Constantin,

au fost respinse ca nefondate, iar apelurile declarate de procuror și de succesorul

părții vătămate, Nica Nadejda au fost admise, casată sentința în latura penală și

civilă, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și condamnați:

- Bîrsan Constantin în baza art.145 alin.(1) Cod penal, la 12 ani închisoare și

art.287 alin.(3) Cod penal, la 5 ani închisoare.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 15 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis;

- Moraru Vladimir în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 4 ani

închisoare, iar potrivit art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Nica Nadejda și a

minorului xxxxx reprezentat de către Nica Nadejda, a fost admisă parțial, cu

încasarea de la Bîrsan Constantin în beneficiul lui Nica Nadejda prejudiciul

material în sumă de 50 783 lei, cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de

20 121 lei și prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei și în beneficiul lui xxxxx

prejudiciul moral în sumă de 100 000 lei.

A fost dispusă încasarea de la Bîrsan Constantin în beneficiul lui Nica

Nadejda pensie alimentară pentru întreținerea copilului minor xxxxx în sumă de

1 000 lei lunar, începând cu 13 decembrie 2016 până la atingerea de către minor a

vârstei de 18 ani.

În rest solicitările succesorului părții-vătămate Nica Nadejda au fost respinse

ca nefondate.

A fost dispusă încasarea de la Moraru Vladimir în beneficiul lui Șamurai

Oleg prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

5

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în

baza art.101 Cod de procedură penală, a dat probelor administrate pe caz o

apreciere legală din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate

de către prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel, instanța a

conchis că, prima instanță întemeiat și legal a ajuns la concluzia privind

confirmarea vinovăției aduse lui Bîrsan Constantin în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.art.145 alin.(1), 287 alin.(3) Cod penal și a lui Moraru Vladimir în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art.art.61, 75 alin.(1) Cod penal, a ajuns la concluzia că, Bîrsan

Constantin poate fi corectat și reeducat în condițiile aplicării unei pedepse sub

formă de închisoare conform legii ca un mijloc de corectare și reeducare a

inculpatului.

Iar în ce-l privește pe Moraru Vladimir, instanța de apel a indicat că, acesta

în cadrul examinării cauzei în prima instanță vina de cele imputate nu a

recunoscut-o, are la întreținere un copil minor, la locul de trai este caracterizat

pozitiv, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, este la prima

abatere, ce constituie o circumstanță atenuantă, ajungând la concluzia că corectarea

și reeducarea acestuia este posibilă în condițiile aplicării pedepsei închisorii cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

4.3. Cu privire la argumentele aduse în apel de către procuror, ce țin de

cheltuielile judiciare, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.art.142 alin.(1),

143, 227 alin.(3), 228 alin.(4) Cod de procedură penală și art.152 alin.(2) al Legii

nr.1086 din 23.06.2000, cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-

științifice și medico-legale, a reiterat că, expertizele medico-legale pe cauza penală

dată au fost dispuse din motiv că, constituie o măsură procesuală ce ține de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții

acuzării.

4.4. Referitor la latura civilă, instanța de apel cu trimitere la prevederile

art.art.219 alin.(1), (2), 225 alin.(1), 387 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală, a

ajuns la concluzia de a admite parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții

vătămate, Nica Nadejda, care a fost înaintată și în interesele minorului xxxxx.

Astfel, instanța de apel a dispus încasarea de la Bîrsan Constantin în

beneficiul lui Nica Nadejda prejudiciul material în sumă de 50 783 lei, ce

constituie cheltuielile suportate pentru mesele de pomenire în urma decesului lui

Nica Damian și cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 20 121 lei, reieșind

din bonurile prezentate instanței ca dovadă în confirmarea solicitărilor înaintate.

Cât privește solicitarea succesorului părții vătămate Nica Nadejda privind

încasarea prejudiciului material și moral de la inculpatul Moraru Vladimir, instanța

de apel l-a considerat neîntemeiat, or, inculpatul Moraru Vladimir recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de ar.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, de

fapt a inițiat un conflict, numindu-l cu diferite cuvinte necenzurate pe Șamurai

Oleg, în cadrul căruia i-a aplicat acestuia multiple lovituri peste diferite părți ale

corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.160 din

10 mai 2016 leziuni corporale neînsemnate, prin ce a creat impedimente persoanei

6

care încerca să curme acțiunile huliganice.

Din considerentele menționate, instanța de apel a admis acțiunea civilă

înaintată de partea vătămată Șamurai Oleg, prin care a solicitat încasarea

prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei, pe când solicitarea privind încasarea

prejudiciului material în sumă de 1 000 lei a respins-o din motivul neprezentării

probelor în confirmarea sumei date.

Totodată, instanța de apel a reținut că, succesorul părții vătămate a înaintat

acțiune civilă prin care a solicitat și încasarea prejudiciului moral, astfel, cu

trimitere la prevederile art.art.1419 alin.(1) lit. a), alin.(2) lit. a), 1422 alin.(1),

1423 Cod civil, a ajuns la concluzia că, suma de 100 000 lei este o despăgubire

echitabilă pentru daunele morale cauzate atât succesorului părții vătămate Nica

Nadejda, cât și minorului xxxxx care a rămas la vârsta de 15 ani fără tată.

La fel, instanța de apel a admis și cerința succesorului părții vătămate în

partea încasării pensiei alimentare pentru întreținerea copilului minor xxxxx și a

dispus încasarea de la Bîrsan Constantin în beneficiul lui Nica Nadejda pensie

alimentară pentru întreținerea copilului minor în sumă de 1 000 lei lunar, începând

cu 13 decembrie 2016 (data înaintării acțiunii civile) până la atingerea vârstei de 18

ani de către xxxxx.

4.5. Instanța de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de către

avocatul Prodan Sergiu în numele inculpatului Bîrsan Constantin și de avocatul

Popescu Petru în numele inculpatului Moraru Vladimir, deoarece sunt

neîntemeiate, argumentele invocate sunt declarative, iar careva probe în

confirmarea argumentelor date nu au fost prezentate.

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare, în aceeași instanță de apel în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului a invocat că, este neargumentată excluderea încasării

cheltuielilor de judecată în sumă de 14 475 lei, sumă constituită din cheltuielile

suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale și psihiatrico-legale, de la

inculpați în beneficiul statului, or conform art.art.227 alin.(1) alin.(2) pct.1), 5),

(3), 228 alin.(3), 229 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga inculpați să recupereze cheltuielile judiciare, așa cum acestea sunt în stare să

le restituie, reieșind atât din vârsta acestora, cât și din starea lor materială.

5.1. Succesorul părții-vătămate, Nica Nadejda, invocând prevederile

art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

decizia, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei lui

Moraru Vladimir și în latura civilă, în partea ce ține de încasarea prejudiciului

moral și modului de încasarea a sumelor, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

lui Moraru Vladimir în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa 5 ani închisoare și încasarea din contul lui Bîrsan Constantin și Moraru

Vladimir în beneficiul lui Nica Nadejda a sumei de 500 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, în beneficiul lui xxxxx suma de 300 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral, în beneficiul lui Nica Nadejda suma de 80 783 lei cu titlu de prejudiciu

material, suma de 20 121 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 4 000 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în legătură cu depunerea recursului.

În motivarea recursului a invocat că, pedeapsa aplicată lui Moraru Vladimir

7

este mult prea blândă în raport cu gravitatea celor comise și periculozitatea

inculpatului, iar circumstanțele reținute de către instanța de apel sunt insuficiente și

nu pot genera aplicarea unei pedepse neechitabile, luând în considerație că prin

fapta sa, indirect a facilitat activitatea infracțională a lui Bîrsan Constantin, nu și-a

recunoscut vina în cele incriminate, nu și-a cerut scuze de la succesorul părții

vătămate, Nica Nadejda și de la partea vătămată Șamurai Oleg și nu a contribuit

material la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Totodată, conform procesului-verbal nr.166 din 04 mai 2016 al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei (f.d.25-26 vol. II) și al rezultatului testării cu aparatul alcoolscopic

Drager (f.d.24 vol. II), Moraru Vladimir se afla în stare de ebrietate, iar în cadrul

ședinței de judecată ultimul a confirmat faptul că a consumat vin înainte de

comiterea faptei, însă, instanța de apel, neglijând prevederile art.77 alin.(1) lit. i)

Cod penal nu a reținut în sarcina lui Moraru Vladimir această circumstanță

agravantă, cu toate că, în cazul lui Bîrsan Constantin, instanța a reținut ca

circumstanță agravantă starea de ebrietate constatată prin procesul-verbal nr.168

din 04 mai 2016 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei (f.d.110-111 vol. II) și prin rezultatului

testării cu aparatul alcoolscopic Drager (f.d.109 vol. II).

Astfel, consideră recurentul că, inculpatul Moraru Vladimir nu poate fi

corectat și reeducat prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, ci doar prin dispunerea executării efective a pedepsei închisorii pe un

termen de 5 ani, or, în caz contrar pedeapsa nu va fi proporțională și echitabilă, iar

scopul ei educativ și preventiv va rămâne neatins.

Sub aspectul laturii civile, succesorul părții vătămate a indicat că, instanța de

apel a evaluat prejudiciul moral într-o sumă prea mică, fără a motiva de ce s-a

dispus încasarea anume a sumei de 100 000 lei în beneficiul lui Nica Nadejda și a

sumei de 100 000 lei în beneficul lui xxxxx.

Or, fapta inculpaților are caracter abominabil, producând un puternic impact

social.

Astfel, decesul soțului pentru Nica Nadejda a produs consecințe negative

profunde asupra personalității acesteia, conducând la grave tulburări psihologice și

somatice, astfel generând o traumă emoțională considerabilă ce se manifestă prin:

depresie, insomnie, atacuri de panică, tulburări de atenție și concentrare, retragere

socială, tulburări de apetit, tensiuni în piept, senzația de lipsă de aer și alte tulburări

somatice (concluzia psihologică din 19.01.17).

Pentru xxxxx moartea tatălui a reprezentat un șoc. Această pierdere a atras

urmări semnificative, la xxxxx schimbându-se personalitatea și percepția vieții,

generând stări de tristețe, anxietate și disconfort psihologic. Băiatul a trecut printr-

un proces de maturizare timpurie (concluzia psihologică din 14.03.17).

Cu trimitere la prevederile art.art.1398 alin.(1), 1419 alin. (1) lit. a), 1422

alin.(1), 1423 Cod civil, pct.25 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.9

din 09 octombrie 2006 ,,Cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a

legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral” și practica CtEDO în

cauza Oneryildiz c. Turcei, a indicat că, în partea stabilirii cuantumului

prejudiciului moral, instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură de

circumstanțele speței, de rezultatul activității infracționale, nefiind respectate

8

prevederile menționate, fără a lua în seamă unificarea practicii judiciare, inclusiv

prin Opinia comună a Președintelui Curții Supreme de Justiție d-lui Poalelungi

Mihai și a Șefului Adjunct al Direcției Agent Guvernamental, d-lui Apostol Lilian,

privind satisfacția echitabilă (Buletinul CSJ a RM 8-9, 2012, pag. 28).

Subsidiar a invocat că, și financiar îi va fi mult mai greu să se descurce,

deoarece lucrează în calitate de vânzătoare la alimentara din sat, având un salariu

lunar de 1 200 lei, iar în întreținerea sa a rămas un copil minor, precum și mama

soțului în vârstă și foarte bolnavă, totodată, pentru a evita producerea a careva

carențe în creșterea și educarea lui xxxxx, căci acestea implică nu doar afecțiune, ci

și finanțare considerabilă, urmează a fi dispusă încasarea de la Bîrsan Constantin

și Moraru Vladimir o pensie de întreținere în sumă de 1 904 lei lunar (minimul de

existență pentru a. 2016, potrivit datelor publicate pe site-ul oficial al Biroului

Național de Statistică al Republicii Moldova - www.statistica.md.).

5.2. Avocatul Prodan Sergiu în numele inculpatului Bîrsan Constantin, în

temeiul prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12), 15) Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra încălcării normelor procesuale penale admise de organul de urmărire penală

la colectarea probelor, și anume: acțiunii de cercetare la fața locului a microbuzului

ce-i aparține inculpatului Moraru Vladimir, acțiuni care nu au fost autorizate de

judecătorul de instrucție, practic a avut loc o percheziție ilegală, prin intermediul

căreia a fost ridicat presupusul obiect al infracțiunii (cuțitul); acțiunii de cercetare a

locului infracțiunii, cadavrului la locul depistării; acțiunilor de ridicare a obiectelor

de la bănuiții Bîrsan Constantin și Moraru Vladimir, acțiuni care au avut loc fără

participarea apărătorului și traducătorului; faptului că în cadrul cercetării

judecătorești nu au fost cercetate corpurile delicte care au dispărut, procurorul nu

le-a prezentat deși apărarea a insistat la prezentarea corpurilor delicte pentru a fi

cercetate, în consecință nu a fost dată apreciere rapoartelor de expertiză prin care

au fost investigate corpurile delicte care au dispărut; argumentelor apărării care

combat poziția martorilor acuzării, privitor la faptul îngrădirii inculpatului Bîrsan

Constantin în exercitarea deplină a dreptului la apărare, dreptul de a prezenta în

instanță martori, dreptul de a solicita efectuarea unor expertize suplimentare; nu a

fost dată careva apreciere faptului că victima la momentul conflictului se afla în

stare de ebrietate cu grad avansat de circa 3.03 mg/l de alcool în sânge.

La fel, instanța de apel nu s-a expus și asupra arestării ilegale a inculpatului

Bîrsan Constantin, care efectiv s-a aflat în arest până la pronunțarea sentinței - 12

luni, ulterior la pronunțarea sentinței fiind iarăși arestat pe aceiași cauză.

În opinia recurentului, sentința și decizia atacată nu cuprind careva analiză a

probelor, nu este motivată respingerea sau admiterea probelor, din care motiv

aceste hotărâri nu pot fi apreciate ca legale, motivate și întemeiate.

Probele enumerate de instanțele ierarhic inferioare nu au fost apreciate sub

aspectul legalității lor, astfel fiind tolerate abuzurile organului de urmărire penală,

care în consecință au dus la condamnare ilegală a inculpatului.

Consideră recurentul că, în privința inculpatului Bîrsan Constantin nu este

clară calificarea acțiunilor, deoarece a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi:

9

omorul intenționat a unei persoane și în baza art.287 alin.(3) Cod penal, după

indicii calificativi: huliganismul, adică acțiuni intenționate care prin conținutul lor

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței precum și acțiunile

care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, cu aplicarea

armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Iar pe de altă parte instanța de fond îl recunoaște culpabil pe Moraru

Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal,

după indicii calificativi: huliganismul, adică acțiuni intenționate care prin

conținutul lor încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, săvârșite de 2 sau mai multe persoane.

Deci, potrivit celor reținute de instanțele de fond, Bîrsan Constantin a comis

infracțiunile singur, nefiindu-i incriminată careva formă de participare, pe când lui

Moraru Vladimir i-a fost incriminată comiterea aceleiași infracțiuni prin

complicitate de două sau mai multe persoane.

La fel, consideră că, instanțele de fond nu au calificat corect acțiunile

inculpatului Bîrsan Constantin, nefiind stabilit motivul infracțiunii, or din probele

administrate în cadrul cercetării judecătorești nu se evidențiază careva intenție a

inculpaților în comiterea a careva infracțiuni.

În ce privește calificarea acțiunilor în temeiul art.145 alin.(1) Cod penal, din

probele administrate nu a fost dovedită intenția directă în comiterea a careva

infracțiuni, mai mult că inculpatul nu a comis omorul, deoarece potrivit

declarațiilor martorului acuzării Pereșciuc Alexandr, ultimul afirmă că inculpatul

i-a dat cuțitul până la conflict, iar inculpatul afirmă că a fost lovit cu un corp dur în

regiunea urechii și a pierdut cunoștința revenindu-și când a sosit poliția, faptul

prezenței leziunilor este confirmat prin materialele dosarului personal la

penitenciar și ar putea fi confirmate în rezultatul examinării hainelor inculpatului

Bîrsan Constantin, care deși au fost recunoscute ca corpuri delicte, au dispărut

făcând imposibilă stabilirea adevărului.

Susține recurentul că, în toate fazele procesului, inculpatul a fost îngrădit în

exercitarea deplină a drepturilor sale, inclusiv a dreptului la apărare. Astfel, chiar la

începutul investigațiilor a fost limitat în dreptul de a participa împreună cu

apărătorul la cercetarea locului infracțiunii, în lipsa apărătorului și interpretului

i-au fost ridicate toate hainele (care ulterior au dispărut), ulterior deși organul de

urmărire penală a admis cererea de efectuare a unei expertize psihiatrico-

psihologice judiciare a inculpatului, însă această investigare nu a fost efectuată,

după care absolut neîntemeiat i s-a refuzat să prezinte martori fiind îngrădit de

către instanță în exercitarea deplină a drepturilor garantate de art.6 CțEDO.

Mai mult, în cadrul procesului poziția apărătorilor a fost ignorată, creându-se

impresia că inculpatul și apărătorul nu sunt auziți de magistrați, fiind evidentă o

tratare părtinitoare față de procuror și succesorul victimei.

La fel, în motivare cerințelor sale, avocatul a făcut trimitere la jurisprudența

CtEDO, în cauza Vetrenko c. Moldovei din 18 mai 2010.

5.4. Avocatul Popescu Petru în numele inculpatului Moraru Vladimir, fără

a invoca careva din temeiurile prevăzute la alin.(1) art. 427 Cod de procedură

penală, a contestat cu recurs decizia solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare.

10

5.5. Inculpatul Bîrsan Constantin, a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece nu este vinovat

iar probele administrate la materialele cauzei nu confirmă vinovăția sa.

lărgit a ajuns la concluzia că, recursurile ordinare declarate de către procuror, de

către avocatul Popescu Petru în numele inculpatului Moraru Vladimir, de către

avocatul Prodan Sergiu în numele inculpatului Bîrsan Constantin și de către

inculpatul Bîrsan Constantin urmează a fi respinse ca inadmisibile, iar recursul

ordinar declarat de succesorul părții vătămate, Nica Nadejda, urează a fi admis, din

următoarele considerente.

6.1. Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

6.1.1. Cu referire la recursurile ordinare declarate de avocatul Prodan

Sergiu în numele inculpatului Bîrsan Constantin și de inculpatul Bîrsan

Constantin.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că

titularii acestora invocă temeiuri pentru recurs prevăzute la pct.6), 8), 12), 15)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, fapta nu întrunește elementele infracțiunii, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, precum și când instanța de judecată internațională, prin

hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză.

În esență, criticele recurenților se axează pe ideea că instanța de apel nu a

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, or, nu a fost dovedită intenția

directă în săvârșirea infracțiunilor incriminate, în același timp nefiind clară

calificarea acțiunilor în baza art.287 alin.( 3) Cod penal.

Verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul

conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de

casare parțială a sentinței, în latura penală și civilă, a respectat prevederile legale,

adoptând o soluție corectă și întemeiată.

În primul rând, cu privire la temeiurile prevăzute de pct.6), 8) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, Colegiul lărgit ține să menționeze că, împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în

pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului Bîrsan

Constantin, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar

11

care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

motivelor pentru care a respins versiunile apărării, probele administrate pe caz

demonstrând concludent prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art.art.145 alin.(1), 287 alin.(3) Cod penal.

Cu referire la argumentul avocatului că, din probele administrate nu a fost

dovedită intenția directă în comiterea a careva infracțiuni, că inculpatul nu a comis

omorul, deoarece potrivit declarațiilor martorului acuzării Pereșciuc Alexandr,

ultimul afirmă că inculpatul i-a dat cuțitul până la conflict, iar inculpatul afirmă că

a fost lovit cu un corp dur în regiunea urechii și a pierdut cunoștința revenindu-și

când a sosit poliția, că faptul prezenței leziunilor este confirmat prin materialele

dosarului personal la penitenciar și ar putea fi confirmate în rezultatul examinării

hainelor inculpatului Bîrsan Constantin, care deși au fost recunoscute ca corpuri

delicte, au dispărut făcând imposibilă stabilirea adevărului, Colegiul penal lărgit

ține să menționeze că asupra acestor afirmații prima instanță s-a expus în sentință.

Astfel, din conținutul sentinței se deduce că din ansamblul probelor cercetate

rezultă că Constantin Bîrsan a avut la el cuțit, or, în opinia instanței este irațională

necesitatea de a transmite lui Pereșciuc Alexandr cuțitul pentru a fi ascuns. Mai

mult, chiar și inculpatul în cadrul ședinței de judecată a declarat că cu partea

vătămată doar se întindeau și l-a un moment dat a simțit o lovitură în regiunea

capului, apoi în regiunea corpului, urmare a căror și-a pierdut cunoștința, însă

declarațiile inculpatului că nu el a înjunghiat partea vătămată obiectiv se combat

prin raportul de expertiză medico-legală nr.323 din 20.05.2016 din care rezultă că

pe hainele lui Bîrsan Constantin au fost depistate urme de sânge proveniența căruia

nu se exclude de a fi a lui Nica Damian, incontestabil aparținând inculpaților

Bîrsan Constantin și Moraru Vladimir. Deși succesorul părții vătămate și martorii

Zaporojan Margarita și Șamurai Natalia au indicat că nu au văzut vre-un cuțit la

Bîrsan Constantin, aceștia au văzut momentul când Nica Damian își pierdea

echilibrul în brațele lui Bîrsan Constantin, care l-a și aruncat în chiuveta canalului

de scurgere a apei.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art.6 CțEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora.

Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art.6 § 1 CțEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns

detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct.80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

În al doilea rând, cu privire la temeiul prevăzut de pct.12) alin.(1) art.427

12

Cod de procedură penală, Colegiul lărgit ține să menționeze că, acesta nu are

relevanță la cauză, deoarece calificarea acțiunilor lui Moraru Vladimir în baza

art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal și ale lui Bîrsan Constantin baza art.287 alin.(3)

Cod penal, a fost făcută ținându-se cont de acțiunile întreprinse de aceștia.

Neincriminarea lui Bîrsan Constantin, de către organul de urmărire penală, a

calificativului prin participație nu este în stare să răstoarne decizia instanței de apel

în latura penală, ținând cont de faptul că instanța, potrivit art.325 alin.(1) Cod de

procedură penală, examinează cauza numai în privința persoanei puse sub învinuire

și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Totodată, se reține că, recursul declarat de avocat, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct.5.2. din prezenta decizie, este întemeiat pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

În al treilea rând, cu privire la temeiul prevăzut de pct.15) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, Colegiul ține să menționeze că, instanțele de fond și-au

motivat poziția în sensul acceptării sau respingerii argumentelor ridicate de părți.

Colegiul respinge ca neîntemeiate argumentele avocatului că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra încălcării normelor procesuale penale admise de

organul de urmărire penală, și anume a acțiunilor de cercetare a locului infracțiunii,

a cadavrului la locul depistării, acțiunilor de ridicare a obiectelor de la bănuiții

Bîrsan Constantin și Moraru Vladimir, acțiuni care au avut loc fără participarea

apărătorului și traducătorului, asupra faptului că în cadrul cercetării judecătorești

nu au fost cercetate corpurile delicte care au dispărut, procurorul nu le-a prezentat

deși apărarea a insistat la prezentarea corpurilor delicte pentru a fi cercetate și în

consecință nu a fost dată apreciere rapoartelor de expertiză prin care au fost

investigate corpurile delicte care au dispărut, deoarece asupra acestor argumente

s-a expus prima instanță în sentință.

Referitor la argumentul că, organul de urmărire penală a admis încălcarea

normelor procedurale în cadrul efectuării acțiunii de cercetare la fața locului a

microbuzului ce-i aparține inculpatului Moraru Vladimir, acțiuni care nu au fost

autorizate de judecătorul de instrucție, practic având loc o percheziție ilegală, prin

intermediul căreia a fost ridicat obiectul infracțiunii (cuțitul), Colegiul penal lărgit

ține să menționeze că această încălcare nu a fost invocată de către partea apărării la

terminarea urmăririi penale când au luat cunoștință de materialele dosarului, or

13

aceasta cade sub incidența prevederilor art.251 alin.(2) Cod de procedură penală.

La fel, instanța respinge argumentele avocatului Prodan Sergiu precum că,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra faptului îngrădirii inculpatului Bîrsan

Constantin în exercitarea deplină a dreptului la apărare, acest argument nefiind

invocat în cererea de apel.

Argumentul că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra faptului că părții

apărării i-a fost îngrădit dreptul de a prezenta în instanță martori, dreptul de a

solicita efectuarea unor expertize suplimentare, urmează a fi respins ca

neîntemeiat, or, partea apărării a avut posibilitatea de a solicita audierea martorilor

sau efectuarea expertizelor suplimentare în instanța de apel, ținând cont de

prevederile art.414 alin.(1) Cod de procedură penală.

Faptul că, nu a fost dată careva apreciere chestiunii că victima la momentul

conflictului se afla în stare de ebrietate cu grad avansat de circa 3.03 mg/l de alcool

în sânge, nu este de natură să răstoarne soluțiile instanțelor de fond. Pentru

stabilirea stării de fapt și dovedirea vinovăției inculpaților, nu are relevanță faptul

neincriminării în privința victimei a aflării celui din urmă în stare de ebrietate la

momentul săvârșirii infracțiunii de către Bîrsan Constantin.

Totodată, Colegiul lărgit respinge ca neîntemeiat argumentul apărării că,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra arestării ilegale a inculpatului Bîrsan

Constantin, care efectiv s-a aflat în arest până la pronunțarea sentinței - 12 luni,

ulterior la pronunțarea sentinței fiind iarăși arestat pe aceiași cauză, deoarece în

privința inculpatului Bîrsan Constantin, la 29 mai 2017, de către Judecătoria Bălți

sediul Sîngerei, a fost pronunțată o sentință de condamnare, prin care i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare.

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea

contestată, în această parte, conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, că fapta întrunește elementele infracțiunii și că recursurile ordinare sunt

neîntemeiat.

Prin urmare, recursurile de pe rol fiind neîntemeiate, urmează a fi respinse ca

inadmisibile.

6.1.2. Cu referire la recursul declarat de procuror.

Colegiul reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia doar din considerentul că, în viziunea sa,

instanța de apel greșit a respins solicitarea din cererea de apel cu privire la

încasarea din contul inculpaților Bîrsan Constantin și Moraru Vladimir a sumei de

14 475 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la

concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpaților în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 14 475 lei,

suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale și psihiatrico-legale.

Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

14

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor

și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea

corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice

garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate

sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5)

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art.228 Cod de procedură penală, în modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate

să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul,

expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală

sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma

de 14 475 lei a fost necesară pentru efectuarea expertizelor medico-legale și

psihiatrico-legale, or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul

organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli

evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie

cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de către

instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are

atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse,

însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri

suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru

15

stabilirea decesului părții vătămate Nica Damian și leziunilor corporale ale părții

vătămate Șamurai Oleg, expertizelor psihiatrice-legale ambulatorii ale inculpaților,

sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile

privind comiterea infracțiunilor.

Totodată Colegiul penal ține să menționeze că, chiar dacă prin Legea nr.316

din 22 noiembrie 2017, a fost exclus alin.(2) din art.143 Cod penal, aceasta nu

poate fi reținută în speță, deoarece respectiva Lege a intrat în vigoare la 09

februarie 2018, pe când infracțiunile au fost comise până la aceste modificări.

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea

contestată, în această parte, conține motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția și că recursul ordinar este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este neîntemeiat, acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil.

6.1.3. Cu referire la recursul declarat de avocatul Popescu Petru în

numele inculpatului Moraru Vladimir.

Potrivit art.430 pct.5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să

cuprindă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărârii

atacate și solicitările recurentului, indicând temeiurile prevăzute în art.427 Cod de

procedură penală invocate în recurs și explicând problema de drept de importanță

generală abordată în cauza dată.

În recursul declarat de avocat nu este specificat în ce constă problema de

drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de

instanța de apel ce ar motiva casarea hotărârii atacate.

Conform pct.5) art.430 Cod de procedură penală, autorul urma să aducă în

recurs motivele și argumentarea dezacordului său cu temeiurile invocate în decizia

instanței de apel și cu indicarea vreo-unui temei concret din cele prevăzute la

art.427 Cod de procedură penală, ceea ce la fel nu s-a respectat.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art.art.429,

430 Cod de procedură penală, Colegiul conchide asupra respingerii recursului, ca

inadmisibil.

6.2. Cu privire la recursul declarat de succesorul părții vătămate, Nica

Nadejda.

Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a

hotărârii atacate în partea aplicării art.90 Cod penal și cu pronunțarea unei noi

hotărâri, în cazul în care nu se agravează situația condamnatului.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri ilegale.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept, Colegiul penal

lărgit constată că instanța de apel la adoptarea deciziei, în partea stabilirii pedepsei

lui Moraru Vladimir, nu a respectat prevederile legale, ignorând exigențele legii

penale și procesual-penale în aspectul individualizării pedepsei.

Revenind la textul recursului declarat de succesorul părții vătămate, Colegiul

lărgit reține că recurentul invocă drept temei de declarare a acestuia prevederile

art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, și anume, se menționează că

instanța de apel a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului Moraru

16

Vladimir.

În particular, recurentul critică decizia instanței de apel privitor la aplicarea

în privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod penal, din considerentul că

pedeapsa este prea blândă în raport cu fapta săvârșită și periculozitatea

inculpatului, iar circumstanțele reținute sunt insuficiente și nu pot genera aplicarea

unei pedepse neechitabile.

La fel, recurentul opinează că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că,

prin acțiunile sale ilicite, inculpatul indirect a facilitat activitatea infracțională a lui

Bîrsan Constantin.

Din textul deciziei instanței de apel rezultă că, aceasta în motivarea soluției

sale a indicat că, Moraru Vladimir în cadrul examinării cauzei în prima instanță

vina de cele imputate nu a recunoscut-o, are la întreținere un copil minor, la locul

de trai este caracterizat pozitiv, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin

gravă, este la prima abatere, ce constituie o circumstanță atenuantă, ajungând la

concluzia că corectarea și reeducarea acestuia este posibilă în condițiile aplicării

pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Cu referire la cele ce preced, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de

apel greșit și-a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința

inculpatului și nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o

poziție eronată în ce privește aplicarea față de inculpatul Moraru Vladimir a

dispoziției art.90 Cod penal.

În acest context, instanța de recurs amintește că, potrivit prevederilor art.75

Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

stabilite de lege de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Luând ca bază aceste prevederi ale legii penale și soluționând chestiunea cu

privire la vinovăția inculpatului, de jure și de facto, instanța de judecată urmează să

constate dacă s-au confirmat sau nu temeiurile prevăzute de legea penală pentru a-l

supune pe inculpat răspunderii penale și decide asupra cuantumului pedepsei care

urmează a i se stabili acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art.61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în

partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință violarea

drepturilor omului protejate de Convenția Europeană. Colegiul penal lărgit remarcă

aici că principalele elemente de care judecătorul (sau completul de judecată),

trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează cauza penală și când alege

categoria de pedeapsă conform normelor generale prevăzute în art.art.62-71 Cod

penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform limitelor fixate în articolul

17

respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut

produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se

stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul

de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea

infracțiunii.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă

prevăzut de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar

sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de

penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să

fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca,

poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea

suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă

stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul

penal lărgit remarcă că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci

o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea

este un incident în viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să de-a o motivare suplimentară, din

care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute real

pedeapsa stabilita.

Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării

pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o

acorde.

La caz, din actele dosarului se constată că inculpatul nu și-a cerut scuze de la

succesorul părții vătămate Nica Nadejda și de la partea vătămată Șamurai Oleg și

nu a contribuit material la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7

ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond și cea de apel, se

constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului Moraru

18

Vladimir, instanța nu a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art.art.61, 75 Cod penal, nu a ținut seama de circumstanțele

reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, nu permit

instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei stabilite inculpatului, nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările produse.

Mai mult, Colegiul lărgit amintește că raționamentul de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia

până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în

fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul

își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul

procesului, ceea ce în cauza deferită judecății nu se constată.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele

folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii;

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială

etc.

La caz, așa cum rezultă din textul deciziei instanței de apel, aceasta și-a

motivat dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpatului menționând că dânsul se poate îndrepta fără a executa real pedeapsa

închisorii, ceea ce se consideră de către instanța de recurs drept o concluzie

eronată, care nu poate fi menținută.

În atare situație, reieșind din cele relevate Colegiul lărgit statuează asupra

faptului că în cauza supusă judecării, la etapa examinării apelului instanța a admis

eroarea de drept prevăzută de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală și a

individualizat eronat pedeapsa stabilită în privința inculpatului Moraru Vladimir.

Mai mult, în prezenta cauză, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele

recursului declarate de succesorul părții vătămate, Nica Nadejda și constată că,

concluzia instanțelor inferioare, precum că, corijarea inculpatului este posibilă prin

aplicarea prevederii art.90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, a fost

greșită, neîntemeiată și din aceste considerente o va exclude, nefiind considerat

faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația inculpatului.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs conchide că în privința lui

Moraru Vladimir, care a fost condamnat în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal,

la 5 ani închisoare, urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor din art.90 Cod penal.

Totodată, Colegiul lărgit specifică că, în speță, sunt respectate exigențele

19

art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, privitor la neagravarea situației

condamnatului, menționându-se că urmează a fi diferențiată noțiunea de

individualizare a pedepsei de noțiunea de individualizare a executării pedepsei.

Prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea executării

instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu executarea pedepsei

condiționat suspendată”.

În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o

problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul suspendării este

executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea

pedepsei.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit consideră că excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.435

alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, care stipulează că judecând recursul,

instanța admite recursul, casează hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță o

nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului, nu poate fi considerată

o agravare a situației acestuia, deoarece ca agravare a situației condamnatului se

înțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în condamnare, de încadrare

juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a

sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă prevăzută de sancțiune, din

amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului aceleiași pedepse ori adăugarea la

pedeapsa principală a pedepsei complementare, de aplicarea unor măsuri de

siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în recurs a stării de

recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuată; situații de

învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori

orice altă modificare a învinuirii, care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de

succesorul părții vătămate, Nica Nadejda urmează a fi admise, casată parțial

decizia instanței de apel și sentința primei instanțe, în partea stabilirii pedepsei, cu

excluderea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în privința lui Moraru Vladimir.

Totodată, Colegiul penal respinge ca nefondat argumentul recurentului

referitor la încasarea din contul inculpaților în beneficiul lui Nica Nadejda a sumei

de 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul lui xxxxx suma de

300 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, în beneficiul lui Nica Nadejda suma de

80 783 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 20 121 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată și suma de 4 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în

legătură cu depunerea recursului, deoarece soluția instanței de apel în această parte

este legală, întemeiată și motivată.

Cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale este stabilit de instanță

reieșind inclusiv și din starea materială a făptuitorul, suma dispusă spre încasare

urmând să fie una rezonabilă, dar și reală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, de către avocatul Popescu

Petru în numele inculpatului Moraru Vladimir, de către avocatul Prodan Sergiu în

20

numele inculpatului Bîrsan Constantin și de către inculpatul Bîrsan Constantin în

cauza penală în privința lui Bîrsan Constantin xxxxx și Moraru Vladimir xxxxx.

Admite recursul ordinar declarat de către succesorul părții vătămate, Nica

Nadejda, casează parțial sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 29 mai

2017 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2018, în

partea aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în cauza penală în privința lui

Moraru Vladimir xxxxx, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre, prin care:

Moraru Vladimir xxxxx se consideră condamnat în baza art.287 alin.(2) lit. b)

Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Moraru Vladimir xxxxx urmează a fi

calculat din momentul reținerii acestuia, cu includerea în termenul de pedeapsă, a

perioadei aflării acestuia în arest preventiv din 18 mai 2016 până la 13 iunie 2016,

24 iunie 2016 până la 19 august 2016 și reținerii din 03 mai 2016 până la 06 mai

2016.

În rest celelalte dispoziții ale deciziei atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunță integral la 18 octombrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

/semnătura/ Elena Cobzac

/semnătura/ Victor Boico

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

21