1ra-534/2018 — art.145 alin.1,151 alin.2 lit.d CP

1ra-534/2018 — art.145 alin.1,151 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-534/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 aprilie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de Procurorul în procuratura de Circumscripție Bălți, Liliana Pasat și

inculpatul Țurcan Ruslan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza penală în

privința lui

Țurcan Ruslan XXXX,

născut la xxxx, originar și domiciliat în r-nul Xxxx,

s.Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost condamnat:

- în baza art. 145 alin.(1) Cod penal, la 12 ani închisoare;

- în baza art. 151 alin.(2) lit.d) Cod penal la 10 ani închisoare.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilit pedeapsa de 12

ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Ruslan la data de 09 septembrie 2016, aproximativ la ora 1830, aflându-se în

gospodăria vecinei sale Cheleș E., situată în s. Xxxx, r-nul Xxxx, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, din motivul existenței unor relații ostile anterioare, în

urma conflictului apărut între el și victimă, având scopul de a omorî,

1

conștientizând că prin acțiunile sale pune în pericol viața acesteia și că aceste

acțiuni pot duce la moartea victimei, intenționat i-a aplicat lui Cheleș Eugenia

lovituri cu un topor în regiunea capului, cauzându-i potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr.176 „A” din 12 octombrie 2016, vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, care au dus la decesul victimei.

2.1. Tot el, la data de 10 august 2016, în jurul orei 2000, aflându-se în

apropierea gospodăriei sale, situată în s.Xxxx, r-nul Xxxx, împreună cu altă

persoană în privința căruia cauza penală a fost disjunsă și cu consăteanul

Potorac Aurel, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul cauzării

vătămărilor corporale, intenționat, în rezultatul conflictului apărut între ei, i-

au aplicat împreună cu cealaltă persoană lui Potorac A., multiple lovituri cu

pumni și picioarele peste cap și corp, astfel cauzându-i, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr.159 „A” din 22.09.2016, vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață.

acestuia Suveică N., care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

condamnare a lui Țurcan R. în baza art. 145 alin.(1) Cod penal la 12 ani

închisoare și în baza art. 151 alin.(2) lit.d) Cod penal la 10 ani închisoare, iar în

temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, definitiv de stabilit pedeapsa pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, 15 ani închisoare, în

penitenciar de tip închis. Totodată să fie încasat de la inculpat în contul

statului cheltuielile judiciare în sumă de 9432 lei suportate pentru efectuarea

expertizelor medico-legale.

Astfel, a indicat că instanța a stabilit just circumstanțele cauzei, însă a

aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă pentru cele comise, necătând că

inculpatul vina nu a recunoscut-o, nu s-a căit de cele comise, prin orice

metodă a încercat să împiedice stabilirea adevărului, este caracterizat negativ,

face abuz de băuturi alcoolice, are un comportament agresiv. Reținând cele

nominalizate, consideră că corectarea inculpatului Țurcan R. este posibilă prin

aplicarea unei pedepse prin cumul parțial al pedepselor de 15 ani închisoare.

La fel a menționat că, instanța neîntemeiat a respins cererea privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare. Însă, potrivit art. 227

CPP, cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, astfel acestea se plătesc din

2

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Conform art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar în speță,

cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale, urmează a

fi încasate de la Țurcan R.

- inculpatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri echitabile,

deoarece este învinuit în omorul unei persoane. Însă, la 09.09.2016 orele 1930, a

fost trezit din somn de către colaboratorii de poliție care i-au comunicat că

trebuie să se ducă cu ei la IP Florești, pentru a semna careva acte. Toată

noaptea a stat închis, dar dimineața a fost anchetat, unde i-a fost comunicat că

se învinuiește de comiterea unui omor. Despre acest fapt inculpatul le-a

comunicat colaboratorilor de poliței că nu cunoaște nimic, însă ultimii nu l-au

ascultat, fiind maltratat și speriat cu un scaun să îl lovească, speriindu-se a

fost nevoit să recunoască cele încriminate. Toate declarațiile date au fost

făcute în lipsa avocatului și medicului, fapt prin care s-a încălcat legea.

- avocatul Suveică N. în numele inculpatului, casarea acesteia și

pronunțarea unei decizii noi.

La data de 06.07.2017, avocatul Nelea Suveică a depus cerere de apel

suplimentară, indicând că sentința o consideră ilegală și neîntemeiată,

deoarece instanța a dat o apreciere greșită probelor și împrejurărilor de fapt.

Astfel, referitor la învinuirea adusă lui Țurcan R. în baza art.145 alin.(1)

Cod penal, a menționat că aceasta este întemeiată pe presupuneri. Nici o

probă prezentată și analizată nu indică la vinovăția inculpatului în mod direct

sau indirect. Inculpatul comunicând că declarațiile acestuia potrivit

procesului verbal cu privire la bănuit și învinuit au fost date sub presiune din

partea organului de urmărire penală. Cu toate că există ordonanța de refuz în

începerea urmăririi penale și clasarea procesului penal din data de 06.04.2017,

pe acțiunile ilegale ale angajaților de poliție din cadrul IP Florești, dacă mai

devreme la faza de urmărire penală ar fi fost depistate acțiunile ilegale ale

colaboratorii de poliție de la IP Florești, pe care le invoca inculpatul ar fi fost

depistate acțiunile ilegale ale colaboratorilor de poliție.

În speță lipsește o expertiză traseologică a amprentelor degetale de pe

coada toporului, inclusiv și la materiale cauzei nu există nici un act prin care

s-ar certifica cui aparține toporul, victimei sau inculpatului. Fiind

necoincidență în declarațiile inculpatului în procesul verbal de audiere în

3

calitate de bănuit care confirmă că a luat un topor în mâna dreaptă care era în

odaie, spriginit de peretele de la ușa de la ieșire, cu care a lovit-o, însă nu

cunoaște câte lovituri i-a aplicat, apoi a pus toporul în locul de unde l-a luat, și

a plecat la domiciliu. Martorii Pânzari O., Cheleș I., Grițco S. au declarat că

toporul era jos lângă victimă, la capul acesteia. Toții martorii au relatat că

inculpatul cu victima era în relații bune.

Potrivit concluziilor din raportul de expertiză medico-legală nr.64 din

13.10.2016, s-a constatat că în secvențiile de unghii ridicate de la Țurcan R.

sânge nu a fost depistat.

Cât privește învinuirea adusă conform art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, a

indicat că inculpatul își recunoaște parțial vina, susține că părții vătămate i-a

aplicat doar două palme peste față. Conform raportul de expertiză medico-

legală nr.189 ”a” din 22.09.2016, la victima Potoroacă A. s-a stabilit fractura

coastelor 3-10 pe dreapta, precum și alte vătămări care se califică ca grave.

Este imposibil ca vătămarea gravă să se producă în rezultatul aplicării a două

palme. Luând în considerație circumstanțele atenuante, și anume că

inculpatul își recunoaște vina parțial, a colaborat cu organul de drept,

comportamentul victimei care a lovit inculpatul peste degete cu ciocanul, l-a

numit cu cuvinte necenzurate, este invalid de gradul II, să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă în temeiul art. 79 Cod penal, iar în baza art. 145 alin.(1)

Cod penal să fie achitat, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

2017, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror, inculpat și

avocatul acestuia Suveică N.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatului Țurcan R. în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Referitor la argumentele apărătorului privind achitarea inculpatului pe

învinuirea adusă în baza art. 145 alin.(1) Cod penal, instanța a reținut că

avocatul descrie declarațiile martorilor, însă nu este clar în ce constau

obiecțiile față de aceste probe, inclusiv și indică că la caz lipsește expertiza

traseologică a amprentelor de pe topor, dar acest argument nu exclude

pertinența celorlalte probe cercetate și analizate în instanța de fond, care

confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor, care nu au

4

fost criticate de apărare.

La fel, argumentele avocatului precum că între inculpat și victima

Cheleș E. nu existau conflicte, aceștia se împăcau destul de bine, instanța le-a

apreciat critic, menționând că sunt combătute prin declarațiile lui Ceban Ion

care a comunicat că până la acest incident, în primavera anului 2016, a auzit-o

pe Cheleș E. strigând în ajutor. Mergând la ea în casă, l-a văzut pe Țurcan R.,

iar victima i-a comunicat că acesta dorea să o stranguleze. Atunci l-a scos din

casă, iar când s-a întâmplat omorul, la bănuit doar pe inculpat.

Cu referire la apelul declarat de inculpat, instanța a conchis că acesta

critică aprecierea probelor și anume declarațiile depuse de el în calitate de

bănuit unde a recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin.(1) CP, care au fost depuse sub presiunea colaboratorilor de poliție care l-

au maltratat și amenințat, însă aceste argumente contravin circumstanțelor

cauzei și anume ordonanței din 06.04.2017 privind refuzul în pornirea

urmăririi penale și clasarea procesului penal.

În acest sens, a menționat prevederile art.103 alin.(2) CPP, conform

căruia recunoașterea vinovăției de către persoana bănuită sau învinuită de

săvârșirea infracțiunii poate fi pusă la baza învinuirii doar în măsura în care

este confirmată de fapte și circumstanțe ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză, iar recunoașterea vinovăției de către Țurcan R. în fața

organului de urmărire penală și circumstanțele descrise de acesta la etapa de

urmărire penală, este confirmată în totalitate prin probele cercetate nemijlocit

în instanța de fond și verificate în instanța de apel. Mai mult, din declarațiile

martorului Grițco S. rezultă că la data comiterii infracțiunii 09.09.2016, a fost

chemată la fața locului în calitate de asistent medical și nu a văzut ca Țurcan

R. să fi fost maltratat de colaboratorii de poliție, acesta fiind liniștit.

La fel, instanța a conchis că inculpatul recunoaște parțial vina pe capătul

de învinuire prevăzut de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, însă vinovăția

acestuia este confirmată prin probe pertinente, concludente și utile pentru

justa soluționare a cauzei, iar argumentele apelantului sunt neîntemeite și

nejustificate, cu scop de evitare a răspunderii penale el recunoscând aplicarea

loviturilor lui Potorac A. pe întreg parcursul urmăririi penale, în fața instanței

de fond fără a respinge soluția primei instanțe prin unele argumente în apelul

depus.

Totodată, a fost apreciată ca nefondată solicitarea acuzatorului de stat

5

privind încasarea de la inculpat în contul statului a cheltuielilor judiciare

pentru efectuarea expertizelor medico-legale, reținând că, acestea sunt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

La fel, a menționat că în cazurile când expertiza a fost dispusă de către

organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

și inculpatul, care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP,

solicită casarea deciziei instanței de apel în partea cheltuielilor judiciare, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

În argumentarea recursului a menționat că, soluția instanței de fond și

de apel, prin care a fost respinsă solicitarea acuzării privind încasarea

cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual-penale în vigoare.

Astfel, potrivit prevederilor 227 alin.(1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului penal. Alin.(3) al normei date, prevede că

cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

La fel, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 CPP,

obligativitatea suportării cheltulilor judiciare de către condamnat. Prin

urmare, în situația când în art. 229 alin.(1) CPP, este stipulat concret din

contul căruia se suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor judecătorești

privind respingerea cheltuielilor este neîntemeiată.

- inculpatul Țurcan R., care fără a invoca vre-un temei de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei hotărâri echitabile, deoarece el

nu este vinovat în cele incriminate, a fost audiat fără medic și avocat, a fost

maltratat, iar declarațiile depuse în calitate de bănuit au fost date sub

presiune. El este o persoană bolnavă și nu se poate afla în penitenciar, are un

frate bolnav care se afla la întreținerea sa.

6

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, stipulează că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

indicate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi atacate cu recurs când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea hotărârii contestate în partea

cheltuielilor judiciare cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în latura civilă,

indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția în partea încasării cheltuielilor de judecată, însă Colegiul penal

constată că instanța de apel a motivat cerințele acuzatorului de stat ce ține de

cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d. 234-247, vol.II).

Astfel, autorul invocând prevederile art. 227 și 229 alin.(1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

expertizelor, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile

judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevăd că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul

nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit

adevărul în cauză, totodată fiind relevante și alin.(2) ale normei date, care

stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin.(1) se face din contul bugetului de stat.

Drept urmare celor nominalizate, se indică că în cazurile când expertiza

7

a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar

nu a inculpatului sau în speță de la reprezentantul legal al ultimului, după

cum indică procurorul.

Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr.316 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018,

alin.(2) al art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are

nici o aplicabilitate în speța dată, deoarece expertizele medico-legale efectuate

la caz, au avut loc până la modificările parvenite.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și

echitabil a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în

sumă totală de 9432 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legală nr.nr. 159

“A” din 22.09.2016, nr.176 “A” din 12.10.2016 în privința părții vătămate

Potorac A. și Cheleș E., expertizele biologice nr.613 din 26.10.2016 și 614 din

13.10.2016, medico-criminalistică nr.202 din 26.11.2016 și psihiatrico-legală de

ambulator nr.473a-2016 din 08.11.2016, în prezenta cauză (f.d.94-95, 104-107,

114-115, 122-126, 180, 200-202, vol.I), sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 - 419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de

recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței de apel, în sensul

casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de inculpatul Țurcan Ruslan

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

8

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

recursul este declarat peste termen.

Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind

stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui

atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca

tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 06 decembrie 2017, în prezența

participanților la proces: acuzatorului de stat, inculpatului Țurcan R. și

avocatului acestuia Movilă C., aceștia fiind anunțați că pronunțarea integrală

a deciziei motivate va avea loc la 27 decembrie 2017, ora 1200, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.226-227, vol.II).

La data fixată, s-a prezentat procurorul, fiind escortat inculpatul, iar

avocatul inculpatului și parte vătămată Potoronca A. și succesorul legal al

părții vătămate Ștefîrța I. fiind absenți, după care, în conformitate cu

prevederile art. 338 alin. (3) CPP, instanța a amânat pronunțarea hotărârii

pentru data de 29.12.2017.

Instanța de apel a pronunțat decizia motivată în ședința publică

la data de 29 decembrie 2017 în prezența inculpatului, unde i-a fost înmânată

copia deciziei, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f.d. 248, vol. II).

Prin urmare, termenul de declarare a recursului pentru inculpatul

Țurcan Ruslan conform art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, a început

să decurgă din 30 decembrie 2017 și s-a încheiat la 29 ianuarie 2018.

Astfel, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie

2017, care se contestă a fost pronunțată integral la 29 decembrie 2017 și

înmânată inculpatului în aceiași zi, iar recursul ordinar declarat de inculpat a

fost expediat de la Penitenciarul nr. 6, or. Soroca la 06 martie 2018 și

înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 13 martie 2018 (f.d.8-9, vol.III),

prin urmare, a fost declarat peste termenul de 30 de zile stabilit de lege.

9

În conformitate cu prevederile art. 230 alin.(2) Cod de procedură penală,

în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual

și nulitatea actului efectuat peste termen.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursurilor ordinare declarate de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat, iar cel

al inculpatului, ca peste termen.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza

penală în privința lui Țurcan Ruslan, de Procurorul în procuratura de

Circumscripție Bălți, Liliana Pasat, ca fiind vădit neîntemeiat, iar cel declarat

de inculpatul Țurcan Ruslan, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 aprilie 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10