1ra-1247/2018 — art.188 alin.2 lit.b,c,d,f CP

1ra-1247/2018 — art.188 alin.2 lit.b,c,d,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1247/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

12 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Rotaru Ivan, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Edineț, sediul Central din

13 decembrie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, în

cauza penală în privința lui

Rotaru Ivan XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit. b), c), d) și f) Cod

penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În termenul pedepsei a fost inclusă perioada ținerii inculpatului în stare de arest, de

la 13.04.2017 până la 13.12.2017.

Măsura preventivă sub formă de arest în privința inculpatului a fost menținută până

la intrarea sentinței în vigoare.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la

inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legale - 320 lei și

cheltuieli consumtibile - 72,85 lei.

la ora 23.00, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Tun H., fiind cu cagule și glugi pe

cap, având intenția și scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber au

pătruns în casa gospodăriei Nataliei Cucimei, situată în satul XXXXX, care a descuiat ușa la

solicitarea lor, unde au atacat-o aplicând forța fizică față de aceasta, îmbrâncind-o au

imobilizat-o, legându-i membrele și aranjându-i o haină peste cap în așa fel ca ultima să nu

1

poată vedea nimic, totodată, au deconectat și lumina. Ulterior, continuând aplicarea

violenței fizice, care s-a manifestat prin lovituri în regiunea feței și amenințând cu violența

periculoasă pentru viață și sănătatea persoanei, aflând informația referitor la locul

păstrării sumei bănești, au sustras banii în sumă de 1900 lei.

Conform raportului de expertiză nr.205 din 11.04.2017, la Cucimei Natalia au fost

depistate echimoze la față și articulația radio-carpale, genunchi și gambe, contuzia cutiei

toracice, pneumonia posttraumatică, au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp

dur contondent, posibil la data și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare corporală

ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Acțiunile inculpatului Rotaru Ivan au fost încadrate în baza art.188 alin.(2)

lit. b), c), d), f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei

agresate și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de două persoane

mascate, prin pătrunderea în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

au solicitat:

- procurorul, casarea parțială a acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

să se dispună încasarea din contul inculpatului Rotaru Ivan cheltuielile judiciare în sumă

de 392,85 lei, iar în rest sentința să fie menținută.

În susținerea acestor solicitări, procurorul apelant s-a referit la prevederile

art.227-229 Cod de procedură penală și a notat, că cheltuielile suportate pentru efectuarea

expertizei judiciare nr.205 din 11.04.2017 în valoare de 320 lei și cheltuielile materialelor

consumabile în valoare de 72,85 lei reprezintă cheltuieli judiciare suportate la efectuarea

acțiunilor de urmărire penală, care în temeiul normelor menționate urmează a fi încasate

de la inculpatul Rotaru Ivan, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.188 alin.(2) lit. b),c),d),f) Cod penal;

- inculpatul Rotaru Ivan, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin.(2)

lit. b),c),d),f) Cod penal, pe motiv că în acțiunile sale lipsește fapta infracțională.

În opinia acestuia, învinuirea imputată este bazată pe presupunerile procurorului, iar

depozițiile părții vătămate, care la finele examinării cauzei a declarat că nu este încrezută

în cele declarate și anume, că Rotaru Ivan este persoana care a atacat-o la domiciliul său,

urmează a fi apreciate critic, deoarece martorul Tun H. a declarat în ședința de judecată, că

a comis fapta cu altă persoană. Însă instanța de judecată a pus la baza sentinței declarațiile

depuse de Tun H. anterior, care nu corespund adevărului, fiind depuse cu scop de

răzbunare.

A menționat că nu a participat la comiterea acestei infracțiuni, doar i-a transportat pe

Tun H. și Cojocaru A. până la marginea satului Brătușeni, raionul Edineț.

procurorului a fost respins ca nefondat, iar apelul inculpatului Rotaru Ivan, a fost admis,

din alte motive decât cele invocate, cu casarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, după cum urmează:

2

Rotaru Ivan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.188

alin.(2) lit. b), c), d), f) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 9 (nouă) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Inculpatului Rotaru Ivan s-a menținut stare de arest, iar termenul de pedeapsă,

calculându-i-se din 14.03.2018, cu includerea în acest termen a perioadei aflării lui Rotaru

Ivan în arest, de la 13.04.2017 până la 14.03.2018.

În rest, dispozițiile hotărârii atacate au fost menținute.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Rotaru Ivan de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2)

lit. b),c),d),f) Cod penal.

În opinia instanței de apel, faptele incriminate inculpatului Rotaru Ivan și-au găsit

confirmare prin prisma probelor prezentate și cercetate în cadrul ședințelor de judecată,

care coroborează între ele, necreând dubii referitor la faptul, că circumstanțele descrise în

rechizitoriu și reținute de către instanța de judecată în sarcina inculpatului au avut loc, iar

argumentele inculpatului, precum că nu a participat la comiterea infracțiunii de tâlhărie,

acțiunile sale rezumându-se la transportarea lui Tun H. și Cojocaru Anatolie până la

marginea satului Brătușeni, raionul Edineț, nu a intrat în gospodăria părții vătămate, i-a

așteptat pe persoanele nominalizate în automobil, necunoscând că aceștia s-au deplasat în

respectiva localitate cu scopul de a comite infracțiune, au fost apreciate ca fiind

declarative, invocate cu scopul de a evita răspunderea penală.

Astfel, constatând că, poziția inculpatului contravine probelor cercetate în cadrul

procesului, or, din declarațiile părții vătămate Cucimei Natalia, rezultă că în timpul

comiterii infracțiunii, pe unul dintre atacanți l-a recunoscut după glas, acesta fiind Rotaru

Ivan, care anterior incidentului, la data de 01.04.2017 sărind gardul de la gospodăria ei a

sunat la ușă, ea a descuiat ușa și a discutat cu acesta. Totodată partea vătămată a relatat

împrejurările în care a avut loc fapta infracțională.

Declarațiile părții vătămate în acest sens coroborează cu declarațiile martorului

Jitnova E., precum și cu declarațiile depuse de Tun H. în cadrul ședinței de judecată de

examinare a cauzei penale în privința ultimului, reținute ca probă prin sentința

Judecătoriei Edineț din 03.08.2017, potrivit cărora Tun H. a recunoscut, că atacul tâlhăresc

în privința Nataliei Cucimei l-a comis împreună cu Rotaru Ivan.

Iar argumentul apărătorului, precum că declarațiile lui Tun H. depuse anterior nu pot

fi luate în considerație, pe motiv că acesta se află în relații ostile cu Rotaru Ivan, a fost

considerat de către instanța de apel ca neîntemeiat, întrucât Tun H. a depus declarațiile

nominalizate sub jurământ, fiind atenționat despre răspunderea pe care o poartă conform

art.312 Cod penal, astfel, neavând temei de a considera că acestea nu corespund realității,

or, respectivele vin în coroborare cu restul probelor cercetate în cadrul procesului.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță întemeiat a apreciat critic declarațiile

martorului Tun H. depuse în cadrul respectivului proces penal, prin care neagă că ar fi

3

comis infracțiunea împreună cu Rotaru Ivan și indică, că ultimul nu a fost la el la domiciliu

în municipiul Chișinău și nici în satul Brătușeni, or, declarațiile martorului vin în

contradicție cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut, că a fost la domiciliul lui Tun H.

de câteva ori. În acest sens declarațiile inculpatului se confirmă prin declarațiile martorilor

Ganeli S., Tverdohleb O. și Jitnova E.

Astfel, verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele relatate de către inculpat

în conținutul apelului, instanța de apel a conchis, că temeiurile invocate de ultimul nu și-au

găsit confirmare în cauza dată, or, starea de fapt reținută și de drept apreciată de către

instanța de fond, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a reținut că, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, prima instanță a respectat prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal, a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care

se atribuie categoriei de infracțiuni grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

care anterior a mai fost condamnat pentru infracțiune similară, nu se află la evidența

medicilor narcolog și psihiatru, se caracterizează pozitiv, nu este angajat în câmpul muncii,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel, corect

concluzionând că restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a

altor persoane, este posibilă numai cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, în

limitele sancțiunii normei penale imputate.

În acest context, instanța de apel a menționat că, pedeapsa sub formă de închisoare -

categoria excepțională, a fost stabilită inculpatului, reieșind din caracterul și gravitatea

infracțiunii comise - infracțiune intenționată gravă comisă în scop de cupiditate,

modalitatea săvârșirii ei - comisă de către două persoane, prin pătrundere în locuință,

însoțită cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei,

comportamentul inculpatului - exprimat prin nerecunoașterea vinovăției în infracțiunea

comisă, precum și rezultând din personalitatea acestuia, care potrivit revendicării, anterior

de mai multe ori a fost condamnat (prin sentința Judecătoriei Cantemir din 02.05.1991 în

baza art.182 alin.(1); 182 alin.(1); 177 alin.(1), 102 alin.(3), 100 alin.(2), 39, 42 CP la 4 ani

închisoare; prin sentința Judecătoriei Cantemir din 14.03.1996 în baza art.102 alin.(2), 40

CP la 7 ani închisoare, iar prin comasarea sentinței din 02.05.1991 i-a fost aplicată

pedeapsă de 7 ani și 5 zile închisoare; prin sentința Judecătoriei Cahul din 18.11.1998 în

baza art.200 alin.(2), 123, 186 alin.(6), 119 alin.(3), 39, 40 CP la 11 ani închisoare, iar prin

comasarea sentinței din 14.03.1996 i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 11 ani și 6 luni închisoare; iar ulterior de către Curtea de Apel Cahul prin

decizia din 17.06.1999 a fost condamnat doar în baza art.200 al.(1), 123, 39 alin.(3), 39 CP

la 10 ani și 2 luni închisoare și prin decizia din 05.01.2007 a fost eliberat condiționat de

către Judecătoria Soroca înainte de termen cu 2 ani 10 luni și 14 zile; prin sentința

Judecătoriei Cantemir din 17.03.2008 în baza art.188 alin.(2), 85 CP a fost condamnat la 9

ani închisoare, iar prin comasarea sentinței din 18.11.1998, i-a fost aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 10 ani, ulterior prin decizia din 31.01.2012 fiind

eliberat de către Judecătoria Taraclia înainte de termen cu 2 ani și 16 zile), iar potrivit

4

cazierului contravențional, a fost suspus de mai multe ori răspunderii contravenționale

pentru contravențiile comise în domeniul circulației rutiere (la data de 22.07.2013 în baza

art.242 alin.(1) CCo, la data de 01.10.2013 în baza art.238 alin.(2) CCo, la data de în baza

art.236 alin.(2) CCo, la data de 30.07.2014 în baza art.231 alin.(1) CCo, la data de

30.07.2014 în baza art.230 alin.(1) CCo, la data de în baza art.229 alin.(3) CCo, la data de

28.01.2015 în baza art.236 alin.(1) CCo).

La fel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a dispus executarea pedepsei sub

formă de închisoare în penitenciar de tip închis, însă menționând modificările operate la

art.72 alin.(4) Cod penal prin Legea nr.163 din 20.07.2017, în vigoare din 20.12.2017,

potrivit cărora în penitenciar de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la

închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave și ținând cont de

art.10 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a conchis, că urmează a fi aplicată legea penală

nouă, care este mai favorabilă inculpatului, dat fiind faptul că îi ameliorează situația, vizavi

de tipul penitenciarului în care ultimul urmează să-și execute pedeapsa.

Referitor la argumentele procurorului în susținerea solicitării privind încasarea din

contul inculpatului Rotaru Ivan a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea

expertizei judiciare nr.205 din 11.04.2017 în valoare de 320 lei și pentru materialele

consumabile în valoare de 72,85 lei, invocând prevederile art.227-229 Cod de procedură

penală, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, deoarece art.143 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală prevede, că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Analizând actele cauzei, instanța de apel a constatat, că la caz a fost efectuată

expertiza judiciară nr.205 din 11.04.2017 în valoare de 320 lei, ordonată de către organul

de urmărire penală, aceasta fiind acțiune procesuală ce ține de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În acest sens, s-au notificat prevederile alin.(3) art.227 Cod de procedură penală,

potrivit cărora cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate, precum și art.75 alin.(3) al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, care stipulează că, în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de

procedură penală.

Totodată, potrivit art.142 alin.(1) Cod de procedură penală, dispunerea expertizei

judiciare se face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală, procuror sau de

către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală sau

procuror. La alin.(2) al acestui articol se stipulează, că părțile, din inițiativă proprie și pe

cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului

sau al instanței de judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului

de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea

circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest

caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată este obligată să

5

remită instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele

necesare efectuării expertizei judiciare.

Drept urmare celor invocate, în cazurile când expertiza este dispusă de către organul

de urmărire penală sau de către procuror din oficiu, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Cu referire la încasarea cheltuielilor suportate pentru materialele consumabile în

sumă de 72,85 lei, instanța de apel a subliniat că, aceste cheltuieli nu se atribuie nici uneia

din categoriile stipulate la art.227 alin.(2) Cod de procedură penală, la care s-a referit

apelantul în susținerea solicitărilor sale.

Astfel, instanța de apel a conchis, că instanța de fond corect a ajuns la concluzia, de a

respinge cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului Rotaru Ivan a

sumei de 392,85 lei, solicitată cu titlu de cheltuieli judiciare.

atacată cu recurs ordinar de inculpatul Rotaru Ivan, la data de 04 mai 2018, care, invocând

temeiul de drept prevăzut de art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală - instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, solicită casarea totală a acesteia, precum și a

sentinței primei instanțe, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată, invocând aceleași argumente ca și în cererea de apel, și anume,

privind nevinovăția sa de comiterea infracțiunii imputate.

de inculpat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal consideră că, alegațiile inculpatului recurent sunt nefondate, deoarece,

analizând decizia atacată, conchide că temeiul invocat de recurent prevăzut în pct. 6)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului declarat, și în acest sens, se menționează că, potrivit normelor art. 414 alin.(1)

Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar prevederile

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să

conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

6

Din materialele cauzei, Colegiul penal reține că, inculpatul Rotaru Ivan a fost pus sub

învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de către instanța de fond în baza art.188

alin.(2) lit. b), c), d), f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea

persoanei agresate și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită de două

persoane mascate, prin pătrunderea în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, concluzia căreia a fost menținută de către instanța de apel, care a constatat,

că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv

cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului Rotaru Ivan în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii de tâlhărie, deoarece la judecarea apelurilor declarate de procuror și inculpat, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de

recurent, și anume, în ce privește aprecierea incorectă a probelor de către instanțele de

fond, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța

de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile

pronunțate.

În ce privește alegațiile recurentului, precum că instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal menționează, că eroarea gravă de

fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură

penală și anume, stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă

de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Contrar acestor prevederi legale, argumentele recursului se rezumă la o altă

apreciere a probelor, care diferă de cea enunțată în hotărârile judecătorești pronunțate în

cauză, dar care nu argumentează prezența în speța dată a erorii grave de fapt în calitate de

temei de casare.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

7

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare

gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de inculpatul Rotaru Ivan se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Rotaru Ivan Mihail

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 12 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Boico Victor

8