1ra-1140/18 — Art. 287 alin.2 lit. b Cp

Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni, din 19 decembrie 2017 inculpatul Dascălu Ștefan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, inculpatul Dascălu Ștefan, la data de 11 septembrie 2016, aproximativ pe la orele 02.40, aflându-se pe strada Alexandru cel Bun din orașul Nisporeni, în apropiere de discoteca „Metropolis”, în coautorat cu cet. Bulicanu Nicolai, în privința căruia a fost pronunțată sentință de condamnare, din intenții huliganice, demonstrând o lipsă evidentă de respect față de societate și normele etice general acceptate, încălcând grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței, printr-o obrăznicie deosebită, l-a numit pe cet. Bouroș Dan cu cuvinte injurioase, amenințându-l cu aplicarea violenței, după care împreună cu Bulicanu Nicolai, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, cauzându-i cet. Bouroș Dan, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 299 ”D” din 12 septembrie 2016, excoriații sub ochiul stâng, în regiunea temporală dreapta și pe ambele coate, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată. 1 Acțiunile inculpatului au fost încadrate în prevederile art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite de două sau mai multe persoane.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Dascălu Ștefan să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate, din motivul că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, invocând următoarele argumente: - sentința instanței de fond este bazată pe concluzia raportului de constatare medico-legală nr. 301 „D” din 13 septembrie 2016, însă Dobroviceanu Cătălina a fost bătută de către Bulicanu Nicolae și soția acestuia care au recunoscut vina și au fost condamnați prin sentința din 21 iulie 2017, totodată Dobroviceanu Cătălina are calitatea de martor și nu are nici o pretenție față de inculpatul Dascălu Ștefan, fapt confirmat prin declarațiile acesteia, în cadrul ședinței de judecată. Există mai multe divergențe în declarațiile martorului Dobroviceanu Cătălină, făcute în cadrul urmăririi penale și cele din cadrul cercetării judecătorești, astfel fiind necesară audierea în mod repetat a martorului Dobroviceanu Cătălina, în cadrul instanței de apel; - instanța de fond la emiterea sentinței, în mod eronat, s-a bazat pe circumstanțele descrise în raportul de constatare medico-legală nr. 299 „D” din 12 septembrie 2016, or, Bulicanu Nicolae fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a declarat că el și cu soția lui l-au bătut pe Bouroș Dan și Dascălu Ștefan nu l-a lovit pe Bouroș Dan, acesta a mai declarat că „Dascălu Ștefan doar l-a liniștit după care s-au urcat în mașină și au plecat”, susținând cele declarate în ședința de judecată; - reiterează că, de către instanța de fond au fost apreciate critic declarațiile martorilor apărării, însă s-a bazat pe declarațiile martorilor Dobroviceanu Cătălina, Zbîrnea Vasile, Mateescu Viorel și Adam Valeriu, care fiind audiați în cadrul cercetării judecătorești nu au declarat că au văzut că anume Dascălu Ștefan l-a lovit pe Bouroș Dan. Mai mult, potrivit declarațiilor martorului Mateescu Dumitru, din cadrul ședinței de judecată se confirmă faptul că inculpatul Dascălu Ștefan era la fața locului, dar nu a văzut ca ultimul să fi fost implicat în acea ceartă, astfel consideră că soluția instanței contravine art. 6, paragraf 2 din CEDO, art. 21 Constituția RM, art. 8, Cod de procedură penală, principiului prezumției nevinovăției; - mai mult, la baza sentinței de judecată au fost puse declarațiile contradictorii ale părții vătămate Bouroș Dan; - motivele invocate în sentința primei instanțe, cu referire la aprecierea critică a declarațiilor martorilor Bulicanu Nicolai și Popescu Viorel, deoarece sunt prieteni apropiați cu inculpatul Dascălu Ștefan, sunt bazate pe presupuneri, or, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că martorii acuzării sunt prietenii părții vătămate, fapt ce contravine art. 24 Cod de procedură penală, principiului contradictorialității în procesul penal și art. 389 alin.(2) Cod de procedură penală; 2 - a menționat că, motivarea instanței de fond este contradictorie, or, în declarațiile părții vătămate, a martorilor și inclusiv a inculpatului nu este indicat faptul că aceștia au declarat că cineva l-ar fi amenințat pe Bouroș Dan cu aplicarea violenței, cu atât mai mult martorii acuzării nu au relatat nici despre faptul că anume Dascălu Ștefan i-ar fi aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste corp; - acuzarea n-a prezentat careva probe pertinente și concludente care ar dovedi vinovăția inculpatului; - urmează a fi apreciată critic constatarea instanței de fond, precum că inculpatul Dascălu Ștefan la locul de trai se caracterizează negativ, or, apărarea a solicitat anexarea la materialele cauzei o adeverință-caracteristică eliberată de către Primăria comunei Vărzerești, r. Nisporeni, prin care se confirmă contrariul; - la emiterea încheierii cu privire la prelungirea măsurii preventive, instanța de fond a încălcat vădit principiul imparțialității judecătorilor consacrat în Constituția RM art. 116 alin (1) și art. 1 alin (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20.07.1995. Astfel consideră că instanța a adoptat o sentință arbitrală, ce urmează a fi casată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Dascălu Ștefan, fiind menținută sentința fără modificări.

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a constatat starea de fapt și a încadrat acțiunile săvârșite de inculpatul Dascălu Ștefan, iar probelor examinate le-a dat o apreciere juridică corectă în conformitate cu prevederile art. art. 100 alin. (4) și 101 Cod procedură penală, verificându-le sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar fiecare probă în parte a fost apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, cît și în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile inculpatului Dascălu Ștefan în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal după semnele calificative ,,huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra unei persoane, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane”. De asemenea instanța de apel a reținut că, deși inculpatul nu a recunoscut vina, vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin de probele administrate în cadrul cercetării judecătorești și verificate în cadrul instanței de apel, și anume: - declarațiile părții vătămate Bouroș Dan; - declarațiile martorilor Zbîrnea Vasile, Popescu Viorel, Dobroviceanu Cătălina, Adam Valeriu, Mateescu Dumitru, Bulicanu Nicolai. - probele scirse administrate la materialele dosarului, care au fost verificate în instanța de apel, după cum urmează: - sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 21 iulie 2017 în privința inculpaților Bulicanu Nicolae și Bulicanu Olga (f.d. 168-170, vol. I); - raport de constatare medico-legală nr. 299 din data 12.09.2016, prin care la Bouroș Dan, s-a constatat excoriații sub ochiul stâng, în regiunea temporală dreapta și pe ambele coate, ce au survenit în urma loviturilor cu un obiect dur 3 contodent, la timpul și împrejurările indicate și se califică ca vătămare corporală neînsemnată (f.d. 23 vol. I); - caracteristica negativă a inculpatului Dascălu Ștefan (f.d.40 vol. I); - revendicare cu multiple înscrisuri (f.d.42 vol. I); - sentința Judecătoriei Nisporeni din 06 august 2014, prin care Dascălu Ștefan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal (f.d.43 vol. I); - sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 23 martie 2017, prin care procesul penal intentat în privința lui Dascălu Ștefan conform prevederilor art. 287 alin. (1) și 2641 alin. (4) Cod penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea actului de amnistie (f.d.193-194 vol. I). Astfel, instanța de apel a indicat că, argumentele invocate de către avocatul Cojocaru Daniel în apelul declarat, precum că acuzarea n-a prezentat careva probe pertinente și concludente care ar dovedi vinovăția inculpatului, sunt neîntemeiate, or, având în vedere starea de fapt reținută pe baza declarațiilor părții vătămate, martorilor, cercetate în prima instanță și verificate în ședința instanței de apel, s-a constatat că fapta incriminată inculpatului a fost săvârșită de către acesta. Totodată, instanța de apel a menționat că, poziția inculpatului care pledează nevinovat are un caracter declarativ, iar circumstanțele relatate de inculpat nu au fost confirmate prin probe pertinente și concludente cazului, totodată fiind în contradicție cu rezultate expertizei medico-legale. Astfel, argumentele invocate de apărare în apelul declarat precum că instanța de judecată urma să dea o apreciere critică declarațiilor părții vătămate instanța de apel nu le-a reținut, considerând că acestea sunt veridice, pertinente și concludente, coroborând între ele și fiind susținute și confirmate prin declarațiile martorilor Dobroviceanu Cătălina, Zbîrnea Vasile, Mateescu Viorel și Adam Valeriu, declarațiile fiind consecvente, completându-se reciproc, declarații ce au fost făcute sub jurământ, fiind avertizați de răspundere penală pentru declarații false, iar careva temei de a nu crede acestor declarații instanța de apel nu a găsit. Mai mult, declarațiile părții vătămate Bouroș Dan date în cadrul urmăririi penale sunt confirmate și prin conținutul procesului-verbal de consemnare a plângerii acestuia din 11 septembrie 2016. Instanța de apel a reținut, că Dobroviceanu Cătălina în cadrul audierii sale a susținut pe deplin declarațiile sale date în cadrul urmăriri penale, confirmând faptul că Dascălu Ștefan a fost prezent la fața locului. De asemenea, declarațiile sale se confirmă prin raportul de constatare medico-legală nr. 301 „D” din 13 septembrie 2016, conform căruia la Dobroviceanu Cătălina, au fost depistate echimoze pe ambele brațe și antebrațul drept, excoriații pe mâina stângă și pe spate, care au survenit în urma loviturilor cu un obiect dur contodent, în timpul și împrejurările indicate și se califică ca vătămare corporală neînsemnată. De asemenea, argumentul precum că instanța de fond neîntemeiat a respins demersul apărării privind audierea martorilor apărării, instanța de apel l-a respins ca fiind neîntemeiat, deoarece la solicitarea avocatului inculpatului a fost audiat martorul Popescu Viorel, iar declarațiile acestuia, întemeiat au fost apreciate critic, deoarece acesta nu a fost prezent în momentul conflictului, fapt 4 confirmat prin declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați, mai mult, având în vedere starea de fapt reținută pe baza declarațiilor inculpatului, martorilor, cercetate în instanța de fond și verificate în ședința instanței de apel, se constată că fapta incriminată inculpatului a fost săvârșită de acesta. Totodată, instanța de apel nu a reținut poziția apelantului cu referire la aprecierea critică în mod eronat de către instanța de fond a declarațiilor martorului Bulicanu Nicolai, or, acestea sunt contradictorii cu cele reținute prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 21 iulie 2017, potrivit căreia Bulicanu Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, iar în cadrul examinării cauzei a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul prevederilor art. 3641 Cod procedură penală, cauza în privința acestuia a fost disjunsă, fiind de acord cu calificarea juridică a acțiunilor sale și învinuirea adusă. Instanța de apel a menționat că nerecunoașterea vinei de către inculpat, se apreciază de instanță drept metodă de apărare, ca încercare de a se eschiva de la răspunderea penală, folosindu-se de dreptul lui procesual de a nu recunoaște vina, or, probele cercetare în ședința primei instanțe, cercetate suplimentar în ședința instanței de apel au fost analizate în ansamblu prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, din conținutul apelului declarat de către avocatul Dorin Cojocaru în interesele inculpatului Dascălu Ștefan nu se desprinde nici un motiv de natură juridică capabil să influențeze soluția procesului penal, deoarece nu se referă la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, soldată cu achitarea inculpatului. Totodată, instanța de apel a considerat că la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, prima instanță a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal, de pericolul social al infracțiunii comise de către Dascălu Ștefan, de gravitatea acesteia, care se califică ca mai puțin gravă.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 21 aprilie 2018, în termen, declară recurs ordinar avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Dascălu Ștefan, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu emiterea unei noi decizii prin care inculpatul să fie achitat. În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 8) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - instanța de apel nu a dat o apreciere corectă probelor din dosar, bazându-se în totalitate pe declarațiile martorilor și a părții vătămate; - consideră, că în afară de partea vătămată, restul martorilor au susținut, că nu au văzut ca inculpatul să-l fi lovit pe Bouroș Dan, ci doar l-au văzut pe inculpat că era prezent la acel conflict cu mai multe persoane; - instanța a pus la baza sentinței doar declarațiile martorului Cătălina Dobroviceanu, dar consideră că era necesar să le dea o apreciere critică, deoarece acestea sunt contradictorii; - instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. 5

Procurorul, prin referința depusă pledează pentru declararea inadmisibilității recursului ordinar declarat, deoarece temeiurile invocate privind aprecierea sau reaprecierea probelor nu constituie erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent, prevăzute în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul constată, că sunt neîntemeiate argumentele recursului potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, la solicitarea părții acuzării, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, iar partea apărării nu a solicitat cercetarea a careva probe. În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, 6 concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Dascălu Ștefan de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar recurentul, de fapt, își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală hotărârea contestată. Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere justă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta cauză. Astfel, Colegiul penal consideră, că este întemeiată concluzia instanței de apel că învinuirea înaintată inculpatului Dascălu Ștefan este confirmată prin probe pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii menționate. Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că opinia recurentului expusă în recurs precum că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului ordinar. Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Cu referire la eroarea de drept indicată în recursul avocatului Cojocaru Dorin în numele inculpatului prin prisma pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal subliniază, că recurentul se limitează în argumentarea solicitărilor sale la contestarea nevinovăției inculpatului, fără a motiva sub aspect legal invocarea existenței pretinsei erori de drept. În acest sens instanța de recurs reiterează, că argumentele recurentului privind nevinovăția lui Dascălu Ștefan în comiterea infracțiunii imputate sunt neîntemeiate, deoarece criticile recursului sunt axate pe faptul, că probele administrate de prima instanță și verificate de instanța de apel au fost apreciate 7 greșit, fapt ce nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, astfel nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Colegiul penal menționează, că instanța de fond și de apel, judecând cauza și verificând probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă, potrivit art. 101 Cod de procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, fiindu-i stabilită pedeapsă echitabilă, ținându-se cont de prevederile legale. Mai mult, instanța de recurs remarcă, că argumentele recurentului privind nevinovăția inculpatului au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora, instanța le-a dat o motivare argumentată și expusă în prezenta decizie la pct. 5, pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul, că verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casarea hotărârii atacate. În concluzie Colegiul penal conchide, că la examinarea cauzei de către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Dascălu Ștefan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Dascălu Ștefan XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 octombrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 8