1ra-1669/18 — art. 264 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6 CPP
1ra-1669/18 — art. 264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1669/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 august 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Elena Covalenco
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, în
cauza penală în privința lui
Elgalad Basam xxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 11.07.2017 - 27.12.2017;
Instanța de apel: 25.01.2018 - 27.02.2018;
Instanța de recurs: 23.07.2018 - 15.08.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 27 decembrie 2017,
cauza fiind examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Elgalad Basam a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime
de 375 (trei sute șaptezeci și cinci) unități convenționale, ce constituie 18750 (optsprezece
mii șapte sute cincizeci) lei.
Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul
statului a sumei de 320 (trei sute douăzeci) lei a cheltuielilor judiciare, a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la 24.02.2017,
aproximativ la ora 12.35, Elgalad Basam aflându-se la volanul automobilului de model
„VW Golf”, cu numere de înmatriculare xxxx, se deplasa în mun. Chișinău pe str. Vasile
Alecsandri din direcția str. Alexandru cel Bun spre str. Columna. În timpul deplasării,
ajungând la intersecția str. Vasile Alecsandri - str. Columna și efectuând manevra de virare
la stânga pe str. Columna, conducătorul auto Elgalad Basam, nu a manifestat prudență
sporită în trafic, n-a ținut permanent cont de totalitatea factorilor ce caracterizează
condițiile rutiere de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei și a
modalităților de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile art. 56 al. 3) din
Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din
13.05.2009, care prevede că, în cazul virării la dreapta sau la stânga, conducătorul de
1
vehicul trebuie să cedeze trecerea bicicliștilor și conducătorilor de ciclomotoare care
traversează acest carosabil pe pista pentru bicicliști, precum și pietonilor care traversează
carosabilul drumului, pe care acesta urmează să vireze, cerințele art. 3 din Regulamentul
Circulației Rutiere, potrivit căruia, participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile
de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile
agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor
să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să
nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sunt provocate de
circumstanțe iminente, cerințele art. 4 din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit cărora
„orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe
faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia și cerințele art. 45 al. 1)
din Regulamentul Circulației Rutiere, potrivit căruia „conducătorul trebuie să conducă
vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de
următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)
dexteritatea de conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea
tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră” și cerințele art. 22
alin. (4) din Legea nr. 131 - XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, potrivit
căruia „ participanții la trafic sunt obligați să manifeste un comportament care să asigure
fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic”, în
urmare a tamponat pietonul Voronkina Taisia xxxx, a. n. xxxx, care traversa partea
carosabilă a str. Columna, în apropiere de intersecția str. V. Alecsandri, de la dreapta spre
stânga relativ deplasării automobilului nominalizat.
Ca rezultat al accidentului de circulație, pietonului Voronkina Taisia i-au fost
cauzate vătămări corporale medii, manifestate prin entorsa capsulei - ligamentară gradul II
a articulației genunchi stâng, hemartroza a genunchiului stâng confirmat prin raportul de
expertiză medico legală nr. 1386/D din 28.06.2017.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială a
acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Elgalad Basam
recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, să-i
fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu
admiterea demersului procurorului și de a încasa din contul inculpatului cheltuielilor de
judecată în mărime de 320 lei.
În motivarea recursului procurorul a invocat că:
- în dispozitivul sentinței nu se face referire la normă legală ce ar justifica
stabilirea unei pedepse penale sub limita prevăzută de dispoziția art. 264 alin. (1) Cod
penal. De asemenea, în partea descriptivă a sentinței se indică că, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei inculpatului instanța se conduce de prevederile art. 75 Cod penal, iar
în descriptivul sentinței stabilește ultimului o pedeapsa sub limita prevăzută de art. 64 alin.
(3) Cod penal;
2
- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de
săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru
aplicarea legii penale celui ce a comis-o și ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile
inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, în astfel de circumstanțe, cheltuielile
de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Elgalad Basam
urmează să fie încasate din contul acestuia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie
2018, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința instanței de fond și pronunțată o
nouă hotărâre, prin care lui Elgalad Basam, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de amendă
în mărime de 500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 25 000 (douăzeci și
cinci) mii lei.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
4.1. Cu privire la motivele invocate în apelul procurorului, ce vizează pedeapsa
penală sub aspectul aplicării greșite a cuantumului de pedeapsă cu amendă aplicate
inculpatului, Colegiul penal le-a apreciat ca fiind fondate, dat fiind că prima instanță nu a
acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 62, 64 și 75 Cod penal și 3641 alin.(8) Cod
de procedură penală.
Inculpatul este condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la o pedeapsă sub
formă de amendă. Sancțiunea normei respective prevede pedeapsa cu amendă în mărime
de până la 650 unități convenționale. Prin reducerea limitei maxime de pedeapsă cu o
pătrime, noua limită de pedeapsă sub formă de amendă este de 487,5 unități convenționale.
Conform prevederilor art. 64 alin. (3) Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă
urmează a fi fixată în limitele minime generale de 500 unități convenționale și cele
maxime de 3000 unități convenționale.
Prin urmare, prima instanță aplicând pedeapsa cu amendă inculpatului în mărime de
375 unități convenționale, nu a ținut cont de prevederile art. 64 alin. (3) Cod de procedură
penală, motiv pentru care, în partea pedepsei, sentința atacată este lovită de nulitate
absolută, impunându-se casarea părții respective și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, în partea respectivă.
În conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul
beneficiază de reducerea cu o pătrime a limitei de pedeapsă – amendă, însă cuantumul
pedepsei nu poate fi mai mic de cel fixat la art. 64 alin. (3) Cod penal.
Cu privire la motivele invocate de procuror, ce vizează chestiunea cu privire la
cheltuielile de judecată, acestea au fost apreciate ca fiind nefondate, deoarece conform
prevederilor art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza medico-legală se
efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: gradului de gravitate și a caracterului
vătămărilor integrității corporale a părții vătămate și în alte cazuri când prin alte probe nu
poate fi stabilit adevărul în cauză, iar conform alin. (2) din același articol (în redacția Legii
3
în vigoare la momentul comiterii infracțiunii), plata expertizelor judiciare efectuate în
cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.
Totodată, potrivit art. 75 alin. (3) al Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul
expertului judiciar nr. 68 din 14 aprilie 2016 în vigoare din 10 decembrie 2016, în cauzele
penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul
expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2)
Cod de procedură penală, iar potrivit materialelor cauzei, raportul de expertiză vizat, este
efectuat în temeiul ordonanței din 14 iunie 2017, emisă de inspectorul de poliție
Luchianov O.
În context, Colegiul a relatat că, ordonatorul expertizei este reprezentantul unei
instituții publice, iar Legea sus vizată, cât și legea procesual - penală nu prevede achitarea
de către inculpat a cheltuielilor judiciare cerute de apelant, astfel prevederile legale la care
a făcut trimitere nu stabilesc asemenea cheltuieli ce pot fi încasate din contul inculpatului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care
invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea
parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie
admis demersul privind încasarea cheltuielilor din contul inculpatului, deoarece soluția
instanțelor de fond privind refuzul în încasarea cheltuielilor de judecată contravine
normelor procesual penale în vigoare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1)
al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția
instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în
mărime de 320 lei, pentru efectuarea expertizei medico – legală nr. 1386/D din 28 iunie
2017 (f. d. 58-59).
Colegiul respinge argumentele procurorului, ca nefondate, deoarece la judecarea
cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură
penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt
trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial,
condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de
insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial
asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.
4
Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin.
(3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de
stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Colegiul menționează că, cheltuielile judiciare au fost suportate pentru efectuarea
expertizei medico – legală nr. 1386/D din 28 iunie 2017, or, art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod
de procedură penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod
obligatoriu pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor
integrității corporale, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la
momentul efectuării expertizei) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile
prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.
Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu
privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în cauzele
penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul
expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2)
din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire
penală și nu partea apărării, prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a
nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat.
În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată
de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările
recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este
întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 februarie 2018, în cauză penală în privința lui Elgalad Basam, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 29 august 2018.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
5