1ra-1565/18 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1565/18 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1565/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Teleba Vladislav în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 martie 2018, în cauza penală în

privința lui:

Mutruc Alexandru Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și locuitor în Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.05.2017 – 29.09.2017;

Instanța de apel: 29.11.2017 - 21.03.2018;

Instanța de recurs: 09.07.2018- 01.08.2018,

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Mutruc Alexandru

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa, cu aplicarea art. 79 Cod penal, sub formă de 4 (patru) ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis, fără privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate lui Mutruc Alexandru a

fost suspendată condiționat pe termen de 2 (doi) ani.

la 21.03.2017, în jurul orei 08.40, conducând conform direcției de deplasare

autoturismul de model ,,Nissan Maxima”, cu numărul de înmatriculare XXX xxx, pe

traseul R-12 în direcția mun. Bălți, deplasându-se cu o viteză mai mare de 50 km/h pe

strada centrală a satului Pelenia, raionul Drochia, nu a întreprins măsurile ce se impun

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, viața și sănătatea participanților la

trafic, și cu partea frontală a autoturismului nominalizat a tamponat-o pe Gheorghiță

Margareta, care în acel moment traversa strada, în rezultatul cărui fapt ultima a

decedat.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 38 din 21.03.2017: ,,Moartea cet.

Gheorghiță Margareta a survenit în rezultatul traumei vertebro-medulare închise cu

fracturi tasate C2-3 cu lezarea măduvei spinării, și hemoragiilor subdurale și

1

intramedulare, care puteau fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, și se califică ca vătămări

corporale grave, periculoase pentru viață și sunt caracteristice unui accident rutier.”

parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Mutruc Alexandru, în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare

pe termen de 4 ani, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de conducerea mijloacelor de transport pe termen de 3 ani și conform art. 90

Cod penal a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de

probă de 2 ani.

În susținerea apelului, procurorul a indicat că deși că instanța just a stabilit

circumstanțele cauzei, a dat o apreciere veridică probelor administrate pe parcursul

urmăririi penale în ședința de judecată, corect a calificat faptele incriminate

inculpatului, însă neîntemeiat a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, nestabilindu-i

pedeapsa complimentară obligatorie stabilită de lege. Astfel, neaplicarea pedepsei

complimentare obligatorii, nu era condiționată de careva circumstanțe excepționale

ale cauzei.

Apelantul a menționat că căința sinceră și recunoașterea vinei în infracțiunea

comisă, caracteristica pozitivă de la locul de trai, faptul că are nevoie de mijlocul de

transport pentru a se deplasa la serviciu nu pot fi apreciate ca circumstanțe

excepționale ale cauzei care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei.

Aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal în privința inculpatului nu este corectă,

nefiind suficientă pentru corectarea și reeducarea lui Mutruc Alexandru în scopul

prevenirii comiterii altor infracțiuni. Neaplicarea pedepsei complimentare obligatorii

față de condamnat poate fi considerată neadecvată și nu va contribui la atingerea

scopului pedepsei penale.

admis apelul procurorului ca fiind fondat, s-a casat parțial sentința în latura stabilirii

pedepsei și s-a pronunțat o hotărâre nouă, potrivit căreia:

Lui Mutruc Alexandru, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4

(patru) ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3

(trei) ani.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendă condiționat pe termen de probă de 2 (doi) ani.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.

4.1. Făcând o apreciere obiectivă a aspectelor de fapt și de drept ale cauzei prin

prisma bazei probante administrate de către organul de urmărire penală și cercetate de

către instanța de fond, Colegiul a ajuns la concluzia privind legalitatea sentinței

adoptate în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Mutruc Alexandru în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației

2

sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

De asemenea, Colegiul a considerat că instanța de fond corect a aplicat pedeapsa

închisorii și a suspendat condiționat executarea acesteia, precum și a soluționat

chestiunea privind corpurile delicte.

Stabilind pedeapsa inculpatului, instanța de fond a ținut seama de lipsa

circumstanțelor agravante, de comiterea unei infracțiuni grave din imprudență, de

acceptarea de către inculpat a procedurii simplificate de examinare a cauzei în baza

probelor administrate la faza urmăririi penale, de recunoașterea deplină a vinei, de

contribuirea la descoperirea infracțiunii, de căința sinceră, de caracteristica pozitivă

de la locul de trai, de lipsa evidenței la medicul narcolog și psihiatru, de lipsa

anterioarelor conflicte cu legea penală, de prezența părinților în vârstă pe care-i

întreține, de prezența unei ocupații și loc de muncă, de comportamenul inculpatului

pânâ, în timpul și după comiterea infracțiunii, de conștientizarea esenței și gravității

acțiunilor sale, de consecințele infracțiunii exprimate prin moartea unei persoane, de

recuperarea daunelor cauzate prin infracțiune.

Cât ține de excluderea pedepsei complimentare sub formă de privarea de dreptul

de a conduce vehicule, Colegiul a considerat că aceasta a fost exclusă fără prezența

unor motive legale și de fapt, nefiind prezente careva circumstanțe excepționale, fiind

efectuată cu interpretarea în mod greșit și eronat a normelor de drept penal,

procesual-penal ce țin de aplicarea pedepsei complimentare și individualizarea

pedepsei, precum și practica judiciară în acest sens, și ca consecință i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă nejustificată în raport cu fapta și efectele ei.

Colegiul a reținut că motivarea instanței în ce privește necesitatea aplicării art.

79 Cod penal, cu înlăturarea pedepsei sub formă de privarea de dreptul de a conduce

mijlocul de transport în privința lui Mutruc Alexandru, contravine prevederilor legii,

pe motiv că circumstanțele care au servit temei pentru aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, au și fost considerate ca circumstanțe excepționale la aplicarea

prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, ceia ce este inadmisibil.

Astfel, Colegiul a constatat că instanța de fond nu a motivat stabilirea

circumstanțelor excepționale ce permit aplicarea art. 79 Cod penal, în afară de aceasta

inculpatul, deși a comis fapta incriminată din imprudență, totodată a pus în pericol

circulația rutieră precum și viața și sănătatea participanților la trafic, cauzând și

moartea Margaretei Gheorghiță.

În cazul lui Mutruc Alexandru, circumstanțele la care s-a făcut trimitere, sunt

împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și deci

nu pot fi considerate ca excepționale. Ele se referă la circumstanțele atenuante,

prevăzute de art. 76 Cod penal, după cum au și fost apreciate și reținute de instanța de

fond. Alte circumstanțe, care ar putea fi apreciate ca excepționale, în cauza dată nu s-

au constatat.

3

Ținând cont de cele indicate, precum și de circumstanțele ce țin de persoana

inculpatului, Colegiul a considerat că restabilirea drepturilor lezate ale succesorului

părții vătămate, care a cauzat decesul unei persoane în urma acțiunilor imprudente ale

inculpatului, precum și echitatea socială și corectarea vinovatului poate fi atinsă

numai prin numirea față de inculpat a unei pedepse cu privarea de dreptul de a

conduce mijlocul de transport, pentru ca să fie conștientizate faptele comise de către

inculpat și în așa mod să fie restabilită echitatea socială.

declară avocatul Teleba Vladislav, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri

prin care să fie menținută sentința instanței de fond.

În motivarea recursului, avocatul indică că inculpatul este angajat în calitate de

administrator al SRL „Xxxxx”, are la întreținere părinții de o vârstă înaintată și

necesită posedarea unui permis de conducere, aceasta fiind unica sursă de venit și

întreținere a familiei. Totodată, inculpatul a recunoscut pe deplin vina în cele

săvârșite și a contribuit la stabilirea adevărului, se caracterizează pozitiv, este fără

antecedente penale și a recuperat prejudiciul material integral. Urmează a fi apreciată

drept circumstanță excepțională și poziția expusă de succesorul părții vătămate care

nu are careva pretenții față de inculpat.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care

solicită al respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit textului recursului, avocatul invocă că temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct.10) Cod de procedură penală și anume, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse

4

individualizate contrar prevederilor legale, însă Colegiul consideră că acest temei nu

și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, în acest sens menționând

următoarele.

Colegiul reține că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar critică

decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa complementară sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport aplicată inculpatului.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiul pentru

recurs semnalat de recurent nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a

motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii

articolului incriminat.

Așa cum stipulează doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Colegiul consideră că la stabilirea pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport inculpatului, instanța de apel

corect a menționat că aceasta nu a fost aplicată de către instanța de fond în lipsa unor

motive legale și de fapt, fiind interpretate în mod greșit și eronat normele de drept

5

penal, procesual-penal ce țin de aplicarea pedepsei complimentare și individualizarea

pedepsei, precum și practica judiciară în acest sens.

Este de menționat și faptul că sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

incriminat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală sub formă de închisoare, prevede

obligatoriu și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport drept pedeapsă

complimentară. Deși art. 79 Cod penal prevede că aceasta poate să nu fie aplicată de

către instanța de judecată, totuși Colegiul consideră că la caz lipsesc circumstanțele

excepționale ce ar permite acest lucru, or circumstanțele la care s-a făcut trimitere în

sentința instanței de fond în vederea neaplicării pedepsei complimentare inculpatului,

sunt împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și

deci nu pot fi considerate ca excepționale, ele referindu-se la circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal. Nu poate fi reținută drept circumstanță

excepțională necesitatea posedării de către inculpat a unui permis de conducere ca

fiind singura sursă de venit și întreținere a familiei acestuia, expuse de către avocat în

recursul său, or acest fapt nu constituie o circumstanță ce are un caracter special și

micșorează esențial gravitatea faptei și consecințelor ei, circumstanțe care de fapt în

speță lipsesc.

Din aceste considerente se conchide că, în cauză nu s-a comis eroarea de drept

prevăzute în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la care se face

referință de către recurent, deci nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii,

din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Teleba Vladislav în

numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21

martie 2018, în cauza penală în privința lui Mutruc Alexandru, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 29 august 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

6