1ra-1351/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b CP

1ra-1351/2018 — art. 361 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1351/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana și Diaconu Iurie,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al

Procuraturii de circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 martie 2018, în cauza penală

privindu-i pe

Iorga Ion Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Iorga Nina Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Galațanu Vasile Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 27.05.2016 – 20.07.2017;

- instanța de apel: 03.08.2017 – 05.03.2017;

- instanța de recurs: 06.06.2018 – 31.07.2018.

C O N S T A T Ă :

Ion, Iorga Nina și Galațanu Vasile au fost achitați de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că acțiunile inculpaților nu întrunesc

elementele acestei infracțiuni.

de faptul că, deținând funcția de primar al Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, din

19 iunie 2011, acționând coordonat cu Galațanu Vasile, specialist în reglementarea

regimului funciar al Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul și Iorga Nina, specialist în

perceperea fiscală din cadrul Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, aflându-se în

incinta Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, urmărind scopul confecționării

1

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, indiferent de tipul de proprietate și

formă juridică de organizare, intenționat, având scopul falsificării documentelor

oficiale, urmărind scopul producerii unor consecințe juridice și săvârșirea unei fapte cu

intenție, care poate produce consecințe socialmente periculoase a introdus date vădit

false în adeverința nr. 477 din 07 mai 2015, eliberată de Primăria s. Vadul lui Isac, r-nul

Cahul.

Prin adeverința menționată care confirma faptul că, cet. Grosu Nicolae nu dispune

de teren agricol, cât și teren de pe lângă casă, ci doar că dispune de teren agricol luat în

arendă în mărime de 0,42 ha, însă în realitate deține în proprietate teren agricol cu

suprafața de 0,567 ha și teren pe lângă casă cu suprafața de 0,40 ha și în adeverința nr.

290 din 09 martie 2015 prin care Primăria Vadul lui Isac confirmă faptul că, cet. Grosu

Georgeta nu deține cotă de teren agricol, ci doar deține teren pe lângă casă în mărime

de 0,34 ha, însă în realitate deține în proprietate teren agricol în mărime de 1,4088 ha și

teren pe lângă casă în mărime de 0,39 ha.

Acțiunile lui Iorga Ion au fost încadrate în prevederile art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, după indicii: confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și

eliberează de obligații, indiferent de tipul de proprietate și formă juridică de organizare, săvârșite

de două sau mai multe persoane.

Iorga Nina se învinuiește de faptul că, deținând funcția de specialist în perceperea

fiscală din cadrul Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, acționând coordonat cu Iorga

Ion, primar al Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, din 19 iunie 2011, aflându-se în

incinta Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, urmărind scopul confecționării

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, indiferent de tipul de proprietate

formă juridică de organizare, intenționat, având scopul falsificării documentelor

oficiale, urmărind scopul producerii unor consecințe juridice și săvârșirea unei fapte cu

intenție, care poate produce consecințe socialmente periculoase a introdus date vădit

false în adeverința nr. 290 din 09 martie 2015 prin care Primăria Vadul lui Isac confirmă

faptul că, cet. Grosu Georgeta nu deține cotă de teren agricol, ci doar deține teren pe

lângă casă în mărime de 0,34 ha, însă realitate deține în proprietate teren agricol în

mărime de 1,4088 ha și teren pe lângă casă în mărime de 0,39 ha.

Acțiunile lui Iorga Nina au fost încadrate în prevederile art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, după indicii: confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și

eliberează de obligații, indiferent de tipul de proprietate și formă juridică de organizare, săvârșite

de două sau mai multe persoane.

Galațanu Vasile se învinuiește de faptul că, deținând funcția dc specialist în

reglementarea regimului funciar al Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, din 05 iulie

2

2012 în baza dispoziției primarului nr. 08(s) al Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul

din 04 iulie 2012 acționând coordonat cu Iorga Ion, primar al s. Vadul lui Isac, r-nul

Cahul, la 07 mai 2015, aflându-se în incinta Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul

urmărind scopul confecționării documentelor oficiale false, care acordă drepturi,

indiferent de tipul de proprietate și formă juridică de organizare, intenționat, având

scopul falsificării documentelor oficiale, urmărind scopul producerii unor consecințe

juridice și săvârșirea unei fapte cu intenție, care poate produce consecințe socialmente

periculoase a introdus date vădit false în adeverința nr. 477 din 07 mai 2015, eliberată

de Primăria s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul, prin care confirma faptul că, cet. Grosu

Nicolae nu dispune de teren agricol, cât și teren de pe lângă casă, ci doar că dispune de

teren agricol luat în arendă în mărime de 0,42 ha, însă în realitate deține în proprietate

teren agricol cu suprafața de 0,567 ha și teren pe lângă casă cu suprafața dc 0,40 ha.

Acțiunile lui Galațanu Vasile au fost încadrate în prevederile art. 361 alin. (2) lit.

b) Cod penal, după indicii: confecționarea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și

eliberează de obligații, indiferent de tipul de proprietate și formă juridică de organizare, săvârșite

de două sau mai multe persoane.

Lilian Lungu, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care:

- Iorga Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (2) lit. b) Cod penal și să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 600 unități convenționale și ținând cont că acțiunile au fost comise în cadrul

exercitării funcției de primar al Primăriei s. Vadul lui Isac, r-nul Cahul și în conformitate

cu prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal, de a aplica pedeapsa complimentară - ca

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice pe un termen de 5 ani.

- Iorga Nina să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (2) lit. b) Cod penal și să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale și ținând cont că acțiunile au fost comise în cadrul

exercitării funcției de specialist în perceperea fiscală din cadrul primăriei s. Vadul lui

Isac, r-nul Cahul și în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal, de a aplica

pedeapsa complimentară - ca privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice

pe un termen de 5 ani.

- Galațanu Vasile să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, și să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale și ținând cont că acțiunile au fost comise în cadrul

3

exercitării funcției de specialist în reglementarea regimului funciar al primăriei s. Vadul

lui Isac, r-nul Cahul și în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3) Cod penal, de a

aplica pedeapsa complimentară ca - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

publice pe un termen de 5 ani.

3.1. În motivarea cererii de apel procurorul a indicat că, sentința instanței de fond

este una ilegală și urmează a fi casată din următoarele considerente:

- instanța nu a luat în considerație faptul că prin acțiunile inculpaților a fost cauzat

prejudiciu material care a și fost restituit la insistența organelor abilitate precum și

faptul că inculpații în cauză nu au negat eliberarea certificatelor menționate, cât și

faptul că nu au verificat informația ce urma a fi scrisă în certificatele date;

- instanța s-a referit la faptul că în acțiunile primarului nu pot fi reținute elementele

infracțiunii imputate din motivul că dânsul doar a contrasemnat certificatele în litigiu,

fapt ce instanța eronat s-a expus, deoarece certificatele se eliberează de către primărie

ca autoritate publică reprezentantul fiind primarul sau persoana ce-l înlocuiește;

- prima instanță a dat apreciere haotică învinuirii, deoarece s-a referit la faptul că

nu este indicat concret învinuirea ceia ce a dus la situația că instanța a fost în

imposibilitate de a deduce elementele laturii obiective a infracțiunii imputate, însă

latura obiectivă a infracțiunii imputate se realizează prin săvârșirea unor acțiuni de

confecționare a documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, fapt ce în

cazul dat au făcut inculpații în cauză.

Totodată, reiterează că prin confecționare, în sensul art. 361 Cod penal, se înțelege

crearea conținutului documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de

obligații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

A susținut că, instanța în sentința în cauză s-a referit pur declarativ la faptul că

lipsește elementele laturii obiective neintrând în esența învinuirii în cauză;

- la fel, instanța a indicat faptul că latura obiectivă dispune că documentele oficiale

false trebuie să acorde drepturi ori să elibereze de obligații, fapt ce reiese că instanța a

preluat numai porțiunea de text din caracteristica laturii obiective care a considerat de

cuviință în favoarea sa ci nu a luat toate elementele laturii obiective, odată ce s-a referit

la emiterea sentinței menționate;

- mai mult ca atât, instanța a transcris rechizitoriul acuzatorului după care prin o

referire neargumentată s-a referit la latura obiectivă a infracțiunii în cauză și a hotărât

achitarea inculpaților nominalizați;

- la pronunțarea sentinței, nu s-a luat în considerare faptul că prin acțiunile sale

inculpații Iorga Ion, Iorga Nina și Galațanu Vasile, prin comiterea infracțiunii imputate,

4

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, au prevăzut urmările ei

prejudiciabile, le-au dorit și le-au admis, în mod conștient, survenirea acestor urmări,

fiind prejudiciate considerabil interesele publice ca urmare a încălcării normelor

imperative ale legilor nominalizate, subminarea imaginii organelor publice și

instituțiilor de stat, totodată, este necesar a menționa că fapta a fost comisă în timpul

exercitării de către inculpați a unei funcții publice, circumstanță ce sporește

considerabil gradul social-periculos al faptei comise.

respins, ca nefondat, apelul declarat de către procuror, cu menținerea sentinței.

4.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, prima

instanță corect a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat a constatat

circumstanțele cauzei, anume că, fapta imputată inculpaților Iorga Ion, Iorga Nina,

Galațanu Vasile nu întrunește elementele infracțiunii.

Întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, cât și în

instanțele de fond și de apel, în comparație cu volumul acuzării expuse în rechizitoriu

și ordonanțele de punere sub învinuire, instanța de apel a reținut în esență că, din

analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul

procesului penal se conturează un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către

inculpații Iorga Ion, Iorga Nina, Galațanu Vasile a infracțiunii prevăzută de art. 361

alin. (2) lit. b) Cod penal, motiv pentru care instanța de apel a considerat că, instanța de

fond just a concluzionat ca inculpații Iorga Ion, Iorga Nina, Galațanu Vasile necesită a

fi achitați din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminate.

În cererea de apel, procurorul a inserat că instanța de fond, nu luat în considerație

faptul că, prin acțiunile inculpaților a fost cauzat un prejudiciu material care a fost

restituit și inculpații nu au negat eliberarea certificatelor menționate, cât și faptul că nu

au verificat informația ce urma a fi scrisă în certificatele date.

Reieșind din Raportul individual de inspecție a cererii solicitantului Grosu

Georgeta din 28.01.2016, s-a atestat că, Inspecția Socială a Ministerului Muncii și

Protecției Familiei, la DASPF Cahul face trimitere la datele false precum: lipsa terenului

agricol pe numele beneficiarei Grosu Georgeta, pe când în realitate ultima deținea teren

agricol cu suprafața de 1,49 ha și date cu privire la suprafața terenului aferent casei,

fiind indicat fals suprafața de 0,34 ha, pe când în realitate suprafața constituia 0,39 ha,

aceste date, fiind preluate din adeverința nr. 290 din 09.03.2015, eliberată pe numele cet.

Grosu Georgeta, fără a se face trimitere în raport despre datele introduse în adeverința

nr. 477 din 07.05.2015, eliberată pe numele lui Grosu Nicolae.

Potrivit extrasului eliberat sub nr. 460 din 27.04.2016, de care primăria s. Vadul lui

5

Isac, r-nul Cahul, la data de 09.03.2015 Grosu Georgeta avea în proprietate teren agricol

cu suprafața de 1,4088 ha, pe când în Raportul individual de inspecție a cererii

solicitantului Grosu Georgeta din 28.01.2016, suprafața de teren agricol era 1,49 ha,

nefiind stabilit de către organul de urmărire penală, care date au fost veridice în

realitate.

Pe aceste rațiuni au fost respinse argumentele procurorului precum că, instanța

pur declarativ a constatat că la caz lipsește latura obiectivă neîntrând în esența

învinuirii.

Asemenea, acuzatorul de stat prin probele alipite la actele de învinuire, nu a

demonstrat latura subiectivă adică intenția inculpaților care se exprimă prin interes

material, năzuința de a obține unele avantaje nepatrimoniale, năzuința de a înlesni

săvârșirea unor infracțiunii.

Reieșind din probele anexate la dosar, cât și din declarațiile martorilor Grosu

Maria, Todos Maria, cât și din declarațiile inculpaților Iorga Ion, Iorga Nina și Galațanu

Vasile nu este probat interesul material, năzuința de a obține unele avantaje sau

înlesnirea unor infracțiuni.

Galațanu Vasile a comunicat că, a întocmit adeverința eliberată, bazându-se pe

informația pe care o primesc odată în an asupra terenurilor fără a avea acces direct la

datele din Cadastru. Iorga Nina a explicat, că a copiat datele din adeverința precedentă,

fără a verifica veridicitatea sa, bazându-se pe cele relatate de Grosu Maria, cât și

primarul Iorga Ion a semnat ambele adeverințe fără a verifica veridicitatea sa, explicând

că nu aveau acces la baza de date Cadastru, dar operau pe informația pe care o primeau

odată în an de la Cadastru.

Astfel, nu poate fi imputat inculpaților fapta prevăzută de art. 36l alin. (2) lit. b)

Cod penal, deoarece, nu este întrunit elementul infracțiunii - latura subiectivă.

Instanța de judecată analizând și administrând toate probele prezentate a ajuns la

concluzia că, procurorul nu a prezentat probe concludente, care cu certitudine ar

dovedi intenția inculpaților în confecționarea documentelor oficiale false care acordă

unele drepturi, ori conform art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre

vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului

cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Considerentele cuprinse în sentință, relevate supra, sânt motivate și argumentate

din punct de vedere al temeiniciei și legalității, care au dus la soluția de achitare a

inculpaților.

6

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Ca motive ale recursului recurentul invocă:

- lecturând sentința instanței de fond, constatăm că nu se dă nici o apreciere a

probelor cercetate în cadrul ședințelor de judecată prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală. Respectiv nu putem vorbi despre o operațiune logică-juridică de

apreciere a probelor.

Totodată, aprecierea probelor lipsește și în decizia instanței de apel, acestea fiind

doar descrise;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- prima instanță în motivarea sentinței de achitare s-a bazat doar pe analiza laturii

obiective, și că aceasta este ,,insesizabilăa”, că ,,nu pot fi reținute elementele infracțiunii

imputate”.

Pe când în decizia instanței de apel nu se menționează nimic despre latura obiectivă

a infracțiunii, că aceasta este sau nu insesizabilă, sau că lipsește;

- totodată, instanța de apel s-a bazat doar pe o analiză a laturii subiective ale

infracțiunii (pagina 13 din decizie), prin intenție directă, și că aceasta lipsește în acțiunile

inculpaților.

Se observă că, instanțele de fond și de apel au motivat hotărârile sale prin diferite

argumente, însă, totodată, instanța de apel menține concluzia primei instanțe.

Astfel, decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel în decizia sa la pagina 12-13 menționează că: ,,În concluzie, întregul

material probator administrat în faza de urmărire penală, cât și în instanța de judecată de fond și

de apel, în comparație cu volumul acuzării expuse în rechizitoriu și ordonanțele de punere sub

învinuire, instanța de apel a reținut în esență că din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de

probă administrate pe tot parcursul procesului penal se conturează un puternic dubiu cu privire

la săvârșirea de către inculpații Iorga Ion, Iorga Nina, Galațanu Vasile a infracțiunii prevăzută

de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal”, adică o concluzie despre lipsa faptei infracțiunii, motiv

de achitare prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Ulterior, instanța de apel menționează că ,,…instanța de apel consideră că, instanța de

fond just a concluzionat că inculpații Iorga Ion, Iorga Nina și Galațanu Vasile necesită a fi achitați

din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal”, adică motiv de achitare prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală.

7

Astfel, se observă o neconcordanță în motivele de achitare și contradicții în

argumentele și formulările instanței de apel referitor la cei achitați, fapt nepermis și ilegal

pentru o hotărâre judecătorească, și care servește ca temei de casare a deciziei instanței

de apel.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, pentru considerentele de drept și

de fapt expuse în contextul ce urmează.

Rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, constă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la

etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta

îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță, la această etapă a

procedurilor.

Din conținutul recursului deferit judecății se constată că titularul acestuia,

întemeindu-și cererea pe temeiurile de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, critică decizia instanței de apel prin aceea că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta expus

neclar sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Din conținutul recursului ordinar declarat se reține că procurorul critică soluția

adoptată de către instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și

probelor administrate în prezenta speță, și nu corespunde cerințelor prevăzute de art.

414 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și

să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept, ce au dus la adoptarea

unei hotărâri ilegale, în același timp, verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

8

Din dispozițiile art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de

prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul menționează că, declanșând o continuare a judecării cauzei

în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept, în privința persoanelor ce a fost declarat.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima

instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sânt următoarele: dacă fapta

reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de către

inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția

materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă

probele au fost corect apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima

instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sânt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal ori civil au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns

la toate motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel, potrivit

art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și temeiurile de fapt

și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite

de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de normele

9

procesual penale.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul constată că, potrivit sentinței inculpații Iorga I., Iorga N. și Galațanu V. au fost

achitați de sub învinuirea adusă în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că

fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii, soluție menținută de instanța de

apel.

Analizând hotărârile adoptate de către instanțele de fond, Colegiul lărgit constată,

că prima instanță ca temei de achitare a indicat că, fapta inculpaților nu întrunește

elementele infracțiunii, și anume a laturii obiective, iar instanța de apel, deși în partea

dispozitivă a hotărârii a indicat același temei de achitare ca și prima instanță, în partea

descriptivă a deciziei a indicat concluzii din care rezultă și alt temei de achitare, de rând

cu cel indicat în dispozitiv.

Astfel, instanța de recurs consideră esențial de elucidat următorul aspect, prin

prisma conținutului deciziei.

În primul rând, potrivit deciziei de achitare, în partea descriptivă, instanța de apel

a indicat un șir de concluzii cum ar fi:

- ,,În concluzie, întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, cât și în

instanța de judecată de fond și de apel, în comparație cu volumul acuzării expuse în rechizitoriu

și ordonanțele de punere sub învinuire, instanța de apel a reținut în esență că, din analiza

coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal se

conturează un puternic dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpații Iorga I., Iorga N. și

Galațanu V. a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal”, (pag. 12-13 din

decizie) – ce semnalează temeiul de achitare prevăzut la pct. 1) alin. (1) art. 390 Cod de

procedură penală, unde este stipulat că, sentința de achitare se adoptă dacă nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii;

- ,,…instanța de apel consideră că, instanța de fond just a concluzionat că inculpații Iorga

I., Iorga N. și Galațanu V. necesită a fi achitați din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal”, (pag. 13 din decizie) - ce

semnalează temeiul de achitare prevăzut la pct. 3) alin. (1) art. 390 Cod de procedură

penală, unde este stipulat că, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii,

care a și fost enunțat în concluziile finale și în partea dispozitivă a deciziei.

Astfel, Colegiul constată că, deși instanța de apel a conchis că inculpații Iorga I.,

Iorga N. și Galațanu V., urmează a fi achitați din motivul că fapta acestora nu întrunește

10

elementele infracțiunii, în urma sintezei concluziilor evocate de către instanța de apel în

hotărârea adoptată și menționate supra, se observă o inadvertență în stabilirea temeiului

ce stă la baza achitării lui Iorga I., Iorga N. și Galațanu V., fiind constatate concluzii cu

temeiuri de achitare diferite: „nu s-a constatat existența faptei infracțiunii” și „fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”, temeiuri prevăzute de art. 390 alin.

(1) pct. 1) și 3) Cod de procedură penală.

Pe cale de consecință, Colegiul penal atestă că, menționarea concomitentă a 2

temeiuri de achitare care se exclud una pe alta, în aceeași hotărâre judecătorească este o

eroare de procedură, fapt ce în viziunea Colegiului, semnalează prezența temeiului

pentru recurs „motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii”, care este

prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

În al doilea rând, Colegiul penal lărgit evidențiază, că în partea descriptivă a

sentinței, prima instanță a invocat, reieșind din conținutul probelor care au fost analizate,

că acestea nu stabilesc vina inculpaților în comiterea laturii obiective a infracțiunii

incriminate, aceasta fiind insesizabilă, pe când în partea descriptivă a deciziei instanței de

apel nu se menționează nimic despre latura obiectivă a infracțiunii, dar se invocă lipsa

laturii subiective - a intenției directe al inculpaților.

Sub acest aspect, Colegiul remarcă că, instanțele de fond au motivat hotărârile sale

prin argumente diferite, însă, totodată, instanța de apel menține concluzia primei

instanțe.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței de

apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării soluției

adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de apel nu pot

fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată

cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la

pronunțarea hotărârii judecătorești.

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursul ordinar

declarat la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu remiterea cauzei

în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători, pentru adoptarea unei

soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii

11

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină

seama de cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate

în cauză, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 05 martie 2018, în privința lui Iorga Ion Xxxxx, Iorga Nina

Xxxxx și Galațanu Vasile Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Pronunțată integral la 29 august 2018.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

12