1ra-1506/2018 — art. 328 alin. 1, 352 alin. 3 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 27 martie 2017, Malcov Piotr a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1), 352 alin. (3) lit. b) Cod penal, din motiv, că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de fond a constatat că inculpatul Malcov Piotr se învinuiește în aceea că, exercitând funcția de Primar al s. Xxxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, validat prin hotărârea Judecătoriei Xxxxxxx din 20.06.2011, fiind o persoană publică, căreia prin 1 alegere i-au fost acordate drepturi și obligații în vederea exercitării funcției autorității publice prevăzute la art. 29 din Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală, acționând contrar prevederilor art. 46 din Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994, art. 10 alin. (1), art. 16 al Legii nr. 768-XVI din 02.02.2000 privind statutul alesului local, care-l obligau să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să fie demn de încrederea alegătorilor, să contribuie prin exemplu personal la consolidarea autorității publice locale pe care o reprezintă, onorarea obligațiilor civice, asigurarea ordinii publice și la respectarea legislației, în limitele competenței sale, să contribuie la realizarea prevederilor legilor și a altor acte normative, să protejeze dreptul la proprietate privată, precum și prevederile art. 29 alin. (1) lit. g), (2) al Legii nr.436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală, care stipulează că „pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice locale de nivelul întâi, stabilite la art. 4 alin. (1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor domeniul public și celui privat ale satului în limitele competenței sale, primarul, în calitatea sa de autoritate publică locală executivă, exercită și alte atribuții prevăzute de legislația în vigoare sau încredințate de consiliul local, fără existența unei decizii aprobate de consiliul local al s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx care i-ar încredința careva atribuții suplimentare, depășind vădit limitele atribuțiilor de serviciu acordate prin lege, exercitând un drept presupus precum că bazinul de acumulare a apei pentru irigare a stației de pompare nr. 2, amplasată în s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, se află la evidența Primăriei s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, în mod arbitrar, cu încălcarea ordinii de realizare a acestui drept, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, fără a avea acordul prealabil de la reprezentanții ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul”, în perioada zilelor de 01-03 septembrie 2013, având scopul de cupiditate, în prealabil prin ducerea în eroare și împreună cu cet. Bezvolev G., Strogotean M., Petcov M. și Dan G., s-au deplasat la bazinul de acumulare a apei pentru irigare a stației de pompare nr. 2, amplasată în s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, folosindu-se de lipsa a cărorva reprezentanți din partea ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul”, având acces liber, prin dezasamblarea și deteriorarea bazinului acvatic, care se afla la evidența contabilă a ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul”, a însușit 76 plite de beton de tip PCS 4x2x0.12, fiecare cu prețul de 2250 lei, pe care ulterior le- au transportat cu mijloace de transport în s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, cauzând astfel ÎS „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul” daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege, exprimate prin privarea de dreptul său de proprietate asupra bunurilor sale, precum și un prejudiciu material în proporții deosebit de mari în suma totală de 171.000 lei, ce este echivalent cu 8550 unități convenționale. Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, care au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice, și pe art. 352 alin. (3) lit. d) Cod 2 penal, conform indicilor: samavolnicia, adică exercitarea unui drept presupus în mod arbitrar prin încălcarea ordinii stabilite, care au cauzat daune în proporții mari intereselor publice, drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice, soldate cu daune în proporții deosebit de mari. Instanța de fond a reținut, că învinuirea adusă inculpatului, în ședința de judecată nu și-a găsit confirmare, nefiind suficient de clară, purtând un caracter contradictoriu, incert, general și confuz. În situația în care bazinul de acumulare a apei aparține Î.S. ,,Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”, primarul s. Xxxxxxxxx nu era în drept să dispună de bunurile respective nici în condiția existenței unei decizii a Consiliului sătesc Xxxxxxxxx, în acest sens, nici în lipsa acesteia, or unica persoană care era în drept să dispună de bunurile respective era proprietarul acesteia. Însă, prin probele administrate, nu s-a demonstrat că anume primarul s. Xxxxxxxxx a luat decizia de a dezasambla, a deteriora bazinul de acumulare a apei, și a însuși cele 76 plăci de beton ridicate de la fundul bazinului de acumulare. Dimpotrivă, atât inculpatul, cât și martorii Bezvolev G., Petcov M., Dan G., Caradjov A. ș.a. audiați în ședința de judecată, au declarat că decizia de a dezgropa plăcile de beton și a le folosi la construcția bisericii din sat a fost luată de comunitate – lideri, consilieri, simpli cetățeni, pentru ca mai apoi să fie confirmată prin decizia Consiliului sătesc Xxxxxxxxx nr. 08.11 din 17.12.2013. Primarul Malcov P. nu a emis nici un fel de dispoziții în acest sens, a susținut propunerea comunității și a participat nemijlocit la lucrările de dezgropare, ridicare și transportare a plăcilor la locul destinat construcției bisericii din sat, inclusiv prin acordarea tehnicii (tractoarelor) care activau la gospodăria comunală subordonată Primăriei. În acțiunile inculpatului, nu a fost dovedit scopul de cupiditate, imputat de organul de urmărire penală, nici faptul că acesta și-ar fi însușit bunurile respective – 76 plăci de beton, în sumă de 171.000 lei. Organul de urmărire penală nu a specificat prin ce se exprimă daunele considerabile aduse intereselor publice prin ridicarea de la fundul bazinului de acumulare a celor 76 plăci de beton, îngropate în pământ, în situația în care Stația de pompare a apei din s. Xxxxxxxxx, inclusiv bazinul de acumulare a apei nu funcționează din anii 1992-1994, Stația de pompare era descompletată, fapt confirmat inclusiv prin declarațiile părții vătămate Ciolacu V., copiei pașaportului tehnic al stației de pompare anexate la dosar cu mențiunea „descompletată”, actele de inventariere întocmite de Î.S. ,,Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”, din care se vede că plăcile de beton lipsesc de la bazinul de acumulare, că din stația de pompare a rămas doar carcasa, procesului-verbal de cercetare la fața locului, precum și prin declarațiile tuturor martorilor audiați pe dosar. Nu a fost stabilit nici prejudiciul material, care se pretinde a fi cauzat Î.S. ,,Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul” prin acțiunile ilegale ale inculpatului. Totodată, organul de urmărire penală, nu a răspuns la întrebarea cui aparținea bazinul de acumulare a apei, de la fundul căruia au fost extrase plăcile de 3 beton, luate la evidență de Primăria s. Xxxxxxxxx în vederea utilizării acestora la construcția bisericii din sat. Astfel, inculpatul permanent a relatat, că bazinul de acumulare aparținea Primăriei s. Xxxxxxxxx, iar în ședința de judecată a prezentat acte, potrivit cărora bazinul respectiv, sub denumirea de „Diguri betonate”, a fost transmis la balanța Primăriei Țiganca în contul achitării datoriilor CAP „Zlatenca” la buget (în anul2000), iar în anul 2003, după desființarea județelor și crearea Primăriei s. Xxxxxxxxx – la balanța Primăriei s. Xxxxxxxxx. Consiliul local Xxxxxxxxx a adoptat decizia, prin care a permis demolarea a 3 diguri betonate și a obligat Primăria s. Xxxxxxxxx, în persoana primarului Malcov P. să coordoneze demolarea digurilor betonate, să ia la evidență materialele utile (plăcile betonate), obținute în urma demolării, să permită folosirea materialelor obținute calitativ (plăci betonate) la construcția Hramului creștin, decizia respectivă fiind supusă controlului de legalitate și recunoscută legală.

Procurorul în Procuratura r-lui Xxxxxxx, Sergiu Mîțăblîndă, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice, administrative de dispoziție organizatorico-economice în organizațiile și instituțiile de stat pe un termen de 3 ani, în baza art. 352 alin. (3) lit. d), 90 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probațiune de 3 ani, iar conform art. 84 alin. (3) Cod penal, executarea pedepselor penale aplicate să fie executate de sine stătător. Pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a ocupa funcții publice să fie pusă în executare din data intrării sentinței în vigoare. Corpurile delicte: 76 plite de beton de tip PCS 4x2x0,12, să fie restituite reprezentantului Î.S. „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul” când va deveni sentința definitivă. Apelantul a invocat concluziile primei instanțe, precum că fapta comisă de către inculpat nu întrunește elementele infracțiunii, vin în contradicție cu probele acumulate în cadrul urmăririi penale, care au fost examinate în cadrul cercetării judecătorești. La adoptarea hotărârii instanța de judecată, nu a luat în considerație declarațiile martorilor acuzării cât și alte probe prezentate de către acuzare, adoptând o hotărâre reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatului și a martorilor apărării. Faptele constatate în sentință se combat cu declarațiile reprezentantul părții vătămate Ciolacu V., care a declarat că bazinul de acumulare a apei și plăcile de beton se aflau la balanța Î.S. „Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul” și nici de cum, la balanța Primăriei s. Xxxxxxxxx r-nul Cahul. Tot el, a menționat că o placă de beton valorează la suma de 1800 lei, iar primarul Malcov P. nu a înaintat în adresa Î.S. „Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul” careva solicitări de a procura plitele de beton. În ședința de judecată, din declarațiile reprezentantului părții vătămate - Ciolacu V., care are dreptul să aprecieze costul bunului, a fost apreciat prețul unei plite de beton de tip PCS 4x2x0.12, de 2250 lei și prejudiciul material cauzat prin infracțiune constituie, în sumă totală de 171.000 lei. 4 Declarațiile reprezentantul părții vătămate Ciolacu V. este confirmat prin adeverința eliberată de Î.S. „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul precum că la balanța întreprinderii - bazinul de acumulare a apei de lângă stațiunea dată se află la suma de 5.999.086 lei, precum și prin declarațiile martorului Țiu I., pe care instanța de judecată nu le-a dat o apreciere cu celelalte probe ale acuzării. Or, din declarațiile martorilor indicați, precum și procesele - verbale de cercetare la fața locului din 06.09.2016, rezultă că stația de pompare este situată în partea de est a s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, la o distanță de aproximativ 800 m. de la sat. În partea de est a stației de pompare este un bazin de acumulare a apei cu dimensiunile de 200m. x 60 m. Plăcile de pe fundul bazinului ce vede că au fost proaspăt scoase, ceea ce s-a stabilit la locul de unde au fost demolate plitele de beton, însă nici de cum nu sunt menționate careva diguri betonate. Nu au fost apreciate de către instanța de judecată, declarațiile martorului Bezvolev G., care în cadrul ședinței de judecată a declarat, că activează în calitate de tractorist la gospodăria comunală din s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, care este în subordinea primăriei, unde de la primarul Malcov P. a primit însărcinare să se deplaseze cu tractorul MTZ și să încarce niște plite de beton de la fostul bazin de acumulare a apei și să le ducă la locul unde se va construi biserica, iar pentru aceasta primarul i-a dat 5 l. de motorină; declarațiile martorilor Petcov M. și Strogotean M., care au confirmat că alimentarea mijlocului de transport cu petrol a fost efectuat de către primarul Malcov P., acestea confirmând că inculpatul Malcov P. dând însărcinări angajaților de subordine, a folosit calitatea sa oficială de primar și doar din acest motiv însărcinarea au fost executată de către subalterni, totodată cu alimentarea cu motorină a mijloacelor de transport care se aflau în subordinea Primăriei. Totodată, instanța a ignorat să dea apreciere probelor scrise, și anume: decizia Consiliului sătesc Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx nr. 06.03 din 06.09.2013, cu privire la repartizarea unui lot de teren pentru construcția biserici și decizia Consiliului sătesc Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx nr. 08.11 din 17.12.2013, cu privire la demolarea digurilor betonate. Însă, potrivit conținutului acestor decizii, acestea au fost adoptate după comiterea infracțiunii – 01-03.09.2013. Astfel, primarul Malcov P. presupunând că bazinul de acumulare a apei se află la balanța Primăriei s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, la comiterea infracțiunii nu avea careva decizii emise de Consiliul sătesc Xxxxxxx, care i-ar fi permis demolarea digurilor betonate și nici nu a repartizat careva lot de teren pentru construcția bisericii, de aici rezultând că Consiliul s. Xxxxxxx în circumstanțe dubioase, pentru a îndreptați acțiunile inculpatului, a emis decizia prin care se permite demolarea a trei diguri betonate. Mai mult, conform deciziei vizate, nu este clar care diguri urmează a fi demolate, unde sunt amplasate, cine este proprietarul și în ce proporții urmează a fi demolate, deoarece primăria sub conducerea inculpatului nu a dus evidența bunurilor și edificiilor amplasate pe teritoriul s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, iar instanța de judecată, fără nici o logică consecventă le-a apreciat în folosul inculpatului. La fel, prima instanță nu s-a expus asupra faptului dacă inculpatul a respectat sau nu prevederile legale prevăzute în art. 46 din Constituție, art. 10 alin. (1), art. 16 5 ale Legii nr. 768-XVI din 02.02.2000, privind statutul alesului local, art. 29 alin. (1) lit. g), (2) al Legii nr. 436- XVI din 28.12.2006, privind administrația publică locală. Prima instanță a ignorat și faptul că inculpatul, abia în cadrul ședinței de judecată peste aproximativ trei ani din ziua comiterii infracțiunii, a prezentat copia deciziei Consiliul local al s. Xxxxxxxxx nr. 01.09 din 21.02.2016 și extrasul din registrul bunurilor imobile, prin care confirmă că terenul cadastral nr. 2154305.164, extravilanul s. Xxxxxxxxx cu suprafața de 2,6084 ha a fost înregistrat cu drept de proprietate după s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, ceea ce confirmă că inculpatul este la curent cu prevederile legii și prezentând actele vizate și-a îndreptățit acțiunile sale, însă de fapt, la momentul comiterii infracțiunii aceste acte lipseau. Fără suport juridic sunt și argumentele primei instanțe cu referire la actul de învinuire, or, ordonanța de punere sub învinuire, precum și rechizitoriul au fost întocmite în conformitate cu normele de procedură penală. În baza probelor examinate în cadrul ședinței de judecată cu certitudine s-a constatat că inculpatul, în virtutea funcției deținute nu a respectat prevederile legislației vizate supra, fără a identifica în prealabil proprietarul bazinului de acumulare a apei, fără prezența a careva acte confirmative că bazinul de acumulare a apei este la evidența primăriei, dânsul împreună cu alte persoane, presupunând că bazinul de acumulare apei se află la evidența primării, fără acordul și în lipsa de iure a proprietarului, au demolat, extras și transportat plitele de beton într-un alt loc, astfel inculpatul Malcov P. a exercitat un drept presupus. din motiv că proprietarul bunului, reieșind din materiale probele acumulate, la momentul comiterii infracțiunii era discutabilă. Tot el, fiind o persoană publică, căreia prin alegere i-au fost acordate drepturi și obligații în vederea exercitării funcției autorității publice, și-a depășit atribuțiile de serviciu, prin faptul, că până la comiterea infracțiunii nu a respectat prevederile legislației în vigoare invocate supra, nici procedura prealabilă și ca rezultat a cauzat Î.S. „Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”, daune în proporții considerabile a drepturilor și intereselor ocrotite de lege, exprimate prin privarea dreptului său de proprietate asupra bunurilor, inclusiv și prejudiciu material. Potrivit prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, instanța de judecată la adoptarea sentinței trebuia să soluționeze ce trebuie să se facă cu corpurile delicate, însă, la pronunțarea sentinței, aceste prevederi legale au fost ignorate, prima instanță omițând să se expună referitor la soarta corpurilor delicte. Infracțiunea incriminată inculpatului este o faptă ilicită răspândită și periculoasă, care atentează la patrimoniul și securitatea economică a statului.

Potrivit deciziei Curții de Apel Cahul din 18 aprilie 2018, apelul a fost respins ca fiind nefondat. Instanța de apel a reținut, că probele administrate în cauză nu au fost de natură a conduce la stabilirea vinovăției inculpatului. Nici din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză penală și nici din depozițiile inculpatului, nu se desprind informații suficiente în sprijinul acuzării, pentru a fi întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) și nici cele prevăzute de art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal. Ceea ce denotă, că nici în cadrul urmăririi penale, nici în prima instanță și nici 6 în instanța de apel, nu s-a confirmat faptul existenței depășirii limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, cât și lipsa samavolniciei din partea inculpatului. Chiar și persoanele audiate fac trimitere la faptul că primarul Malcov P. a fost și el la lucrările de scoatere a plăcilor de beton, dar au menționat cu toții că nu au primit careva indicații de la primar, și chiar s-a indicat și faptul că așa locuitorii satului au hotărât ca să fie scoase plăcile și să fie utilizate la construirea bisericii. Toți au menționat că au ajutat, deoarece era spre binele satului, salariu pentru munca prestată nu au primit, primind doar combustibil de la un lider, însă acuzarea, probe prin care s-ar demonstra contrariul, nu a prezentat. Probele anexate la dosar, cercetate în instanța de fond și suplimentar în instanța de apel, nu dovedesc că acțiunile inculpatului ar fi fost îndreptate spre săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 352 alin. (3), lit. d) Cod penal. Cele menționate, denotă netemeinicia argumentului acuzării, precum că materialele dosarului demonstrează că la caz, sunt întrunite elementele infracțiunilor menționate. Nu au fost prezentate probe, că anume primarul s. Xxxxxxxxx, r-nul Cahul a luat decizia de scoatere a plăcilor de beton, de deteriorare a bazinul de acumulare a apei și că ar fi însușit plăcile de beton scoase de la fundul bazinului menționat. Prima instanță, just a conchis că învinuirea formulată în privința lui Malcov P. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, poartă un caracter general, fără a fi concretizat și analizat modul săvârșirii faptelor prejudiciabile. Or, nu poate fi ignorat faptul, că atât inculpatul, cât și martorii audiați în cursul examinării cauzei au indicat că decizia de a fi scoase plăcile de beton și de a fi folosite la construcția unei biserici în sat a fost luată de lideri, simpli cetățeni, la o adunare a cetățenilor ce s-a petrecut în sat, pentru ca mai apoi să fie confirmată prin decizia Consiliului sătesc Xxxxxxxxx nr. 08.11 din 17.12.2013, de către primar nefiind emisă nici o decizie în acest sens, el doar susținând hotărârea comunității și participând chiar și la lucrări ca simplu cetățean al satului. Plăcile de beton menționate au fost plasate pe teren public, ceea ce denotă că nici prejudiciu nu a fost cauzat, ba mai mult, rezultă că eronat i s-a imputat însușirea acestora, el neînsușind nimic, deoarece au fost plasate în spațiu public. Totodată, din materialele cauzei penale, rezultă, că bazinul de acumulare sub denumirea de „Diguri betonate”, a fost transmis la balanța Primăriei s. Xxxxxxxxx, în contul achitării datoriilor CAP „Zlatenca” la buget (în anul 2000), iar în anul 2003, după desființarea județelor și crearea Primăriei s. Xxxxxxxxx – la balanța Primăriei s. Xxxxxxxxx. Mai mult ca atât, în cursul examinării cauzei s-a invocat că Consiliul local al s. Xxxxxxxxx a adoptat decizia, prin care a permis demolarea a 3 diguri betonate și a obligat Primăria s. Xxxxxxxxx, în persoana primarului Malcov P. să coordoneze demolarea digurilor betonate, să ia la evidență materialele utile (plăcile betonate), obținute în urma demolării, să permită folosirea materialelor obținute calitativ (plăci betonate) la construcția Hramului creștin, decizia respectivă fiind supusă controlului de legalitate și recunoscută legală. 7 Acuzarea nu a stabilit prin acte confirmative cine este proprietar, limitându- se doar la mențiunile și cererile ÎS „Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”, precum că aceasta ar fi proprietarul bazinului și că ar fi necesar de a se întreprinde măsuri în legătură cu plăcile de beton ce ar fi dispărut din bazinul de acumulare. Astfel, neexistând elementele infracțiunilor imputate, și nefiind demonstrat faptul că proprietar al bazinului era ÎS „Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”, nu poate fi vorba nici de încălcarea prevederilor art. 46 din Constituție, cât și a celor ale art. 10 alin. (1), art. 16 ale Legii nr. 768-XVI DIN 02.02.2000 privind statutul alesului local, art. 29 alin. (1), lit. g) și alin. (2) al Legii nr. 436 – XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală, de către Malcov Piotr. În sprijinul acuzării nu au fost aduse suficiente probe, precum că s-ar fi constatat existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) și art. 352 alin. (3), lit. d) Cod penal. Concluzia instanței de fond privind achitarea inculpatului de învinuirea săvârșirii infracțiunilor menționate, din motivul că nu s-a constatat existența elementelor infracțiunilor imputate, este una justă.

Procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Mihail Tomița a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a invocat, că instanța de apel nu a apreciat separat fiecare probă cercetată în cadrul procesului penal, acestea fiind doar descrise, însă o apreciere a lor, în decizia instanței de apel, lipsește. Reprezentantul părții vătămate, Ciolacu V. a declarat că, bazinul de acumulare a apei și plăcile de beton se aflau la balanța Î.S. „Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul” și nici de cum nu la balanța Primăriei s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxx. Tot el, a menționat că, primarul Malcov P. nu a înaintat în adresa Î.S. „Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”, careva solicitări de a procura plitele de beton. Declarațiile reprezentantului părții vătămate Ciolacu V. sunt confirmate prin adeverința eliberată de Î.S. „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul”, precum că la balanța întreprinderii bazinul de acumulare a apei de lângă stațiunea dată se află la suma de 5.999.086 lei. Potrivit cererii reprezentantului părții vătămate Ciolacu V., care are dreptul să aprecieze costul bunului, s-a stabilit faptul că o plită de beton de tip PCS 4x2x0.12, a fost apreciată cu prețul de 2250 lei și prejudiciul material cauzat prin infracțiune constituie la suma totală de 171.000 lei. Potrivit declarațiilor martorului Țiu I., care a fost audiat în cadrul urmăririi penale cât și în ședința de fond, acesta a activat în calitate de inginer la Î.S. „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul”, confirmând că la balanța întreprinderii se afla bazinul de acumulare a apei de lângă Î.S. „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul” estimat la suma de 5.999.086 lei. În cadrul instanței de apel, apărând divergențe la audierea martorului Strogoteanu M., s-a dat citire declarațiilor acestuia de la urmărirea penală, care au fost susținute integral de către martor, astfel explicând că, în luna august 2013, s-a întâlnit cu primarul s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, Malcov P., care l-a rugat să-l ajute 8 la încărcarea unor plite din beton care se aflau pe teritoriul s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxxxx din motiv că dispune de macara care îi aparține lui. Pentru acest serviciu între el și primar nu au fost încheiate careva contracte și nici nu s-au înțeles la careva sume de bani, având doar o înțelegere să-l alimenteze pentru lucru cu motorină. Martorul Bezvolev G., în cadrul procesului penal a declarat că, activează în calitate de tractorist la gospodăria comunală din s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxxxx, care este în subordinea primăriei, unde de la primarul Malcov P. a primit însărcinarea să se deplaseze cu tractorul MTZ și să încarce niște plite de beton de la fostul bazin de acumulare a apei și să le ducă la locul unde se va construi biserica, iar pentru aceasta primarul i-a dat cinci litri de motorină. Astfel, se confirmă faptul că inculpatul Malcov P. dând însărcinări angajaților din subordine a folosit calitatea sa oficială de primar și doar din acest motiv însărcinarea au fost executată de către subaltern, totodată cu alimentarea cu motorină a mijloacelor de transport care se aflau în subordinea primăriei. Însă, declarațiile martorilor indicați nu au fost descrise de instanța de apel, nefiindu-le date nici apreciere în coroborare cu celelalte probe ale acuzării. Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Totodată, instanțele de judecată nu au luat în considerație și nu au apreciat probele scrise și anume, decizia Consiliului s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxxxx nr. 06.03 din 06.09.2013, cu privire la repartizarea unui lot de teren pentru construcția bisericii și decizia Consiliului s. Xxxxxxxxx r-nul Xxxxxxx nr. 08.11 din 17.12.2013, cu privire la demolarea digurilor betonate. Nu s-a dat o apreciere faptului că, deciziile enunțate au fost adoptate după ce a fost comisă infracțiunea și anume, la 01 - 03 septembrie 2013, rezultând că primarul Malcov P. știind că, bazinul de acumulare a apei se află la balanța Primăriei s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, la data comiterii infracțiunii nu avea careva decizii emise de consiliul sătesc care i-ar fi permis demolarea digurilor betonate și nici nu a fost repartizat careva lot de teren pentru construcția bisericii. Astfel, rezultă că Consiliul local din s. Xxxxxxxxx, în circumstanțe dubioase, pentru a îndreptați acțiunile inculpatului Malcov P., a emis decizia prin care se permite demolarea a trei diguri betonate, însă conform deciziei vizate, nu este clar care diguri urmează a fi demolate, unde sunt amplasate, cine este proprietarul și în ce proporții urmează a fi demolate, deoarece în Primărie, sub conducerea inculpatului nu a fost dusă evidența bunurilor și edificiilor amplasate pe teritoriul s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx. Instanțele de judecată au lăsat fără o argumentare dacă au fost sau nu respectate de către Malcov P. prevederile legale prevăzute în art. 46 din Constituție, art. 10 alin. (1), art. 16 ale Legii nr. 768-XVI din 02.02.2000 privind statutul alesului local, art. 29 alin. (1) lit. g), (2) al Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică locală. La fel, nu au luat în considerație și faptul că, inculpatul, abia în cadrul ședinței de judecată, peste aproximativ trei ani din ziua comiterii infracțiunii, a prezentat copia deciziei Consiliul local al s. Xxxxxxx nr. 01.09 din 21.02.2016 și extrasul din registrul bunurilor imobile prin care confirmă că terenul cadastral nr. xxxxxxx.xxx în 9 extravilanul s. Xxxxxxxxx cu suprafața de 2,6084 ha a fost înregistrat cu drept de proprietate după Primăria s. Xxxxxxxxx, r-nul Xxxxxxx, ceea ce confirmă că inculpatul era la curent cu prevederile legii și prezentând actele vizate și-a îndreptățit acțiunile sale, însă de fapt la momentul comiterii infracțiunii aceste acte lipseau. Însă aceste circumstanțe au fost ignorate de instanța de apel. Totodată, potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate și a documentelor prezentate instanței de apel, impozitul funciar pe terenul unde se aflau plite de beton era achitat din contul Î.S. „Stațiunea Tehnologică pentru Irigare Cahul” pe tot parcursul activității, inclusiv pentru anul 2017. Fapta incriminată inculpatului a fost comisă în timpul exercitării de inculpat a funcției publice, circumstanță ce sporește considerabil gradul social-periculos al faptei comise. Hotărârile de achitare pronunțate de instanțele de fond și de apel sunt ilegale și, prin acestea nu sunt atinse scopurile legii penale și a pedepsei penale, apărarea drepturilor și intereselor părții vătămate, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, când acesta este expus neclar. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au comis următoarele erori de drept. În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit 10 inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3) pct. 2), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului și motivele pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 5 din 19.06.2006 privind sentința judecătorească, pct. 3., 39., 41). În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie): a) doar a trecut în revistă dovezile administrate pe caz, însă nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, și nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării, nefiind clar care probe au fost puse la baza achitării inculpatului; Mai mult, nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu, prin analiza tuturor acțiunilor concrete imputate inculpatului, în consecutivitatea expusă, raportată la normele de drept invocate în actul de învinuire, stipulările căror le-ar fi ignorat inculpatul în depășirea limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin aceste legi; b) a constatat neclar și divergent în descriptivul sentinței diverse temeiuri pentru achitarea inculpatului, dar care se exclud reciproc, cum ar fi că: „învinuirea adusă inculpatului, nu și-a găsit confirmare, nefiind suficient de clară..., prin probele administrate, nu s-a demonstrat că anume primarul a luat decizia de a dezasambla și a însuși cele 76 plăci de beton ridicate..., nu a fost stabilit nici prejudiciul material, care se pretinde a fi cauzat prin acțiunile ilegale ale inculpatului..., în acțiunile inculpatului, nu a fost dovedit scopul de cupiditate”. Totodată, în dispozitiv s-a contrazis indicând că inculpatul este achitat, pe motiv că: „ fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii; c) invocând că: „în care bazinul de acumulare a apei aparține Î.S. ,,Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”..., stația de pompare a apei din s. Xxxxxxxxx, inclusiv bazinul de acumulare a apei nu funcționează, fapt confirmat inclusiv prin declarațiile părții vătămate Ciolacu V., copiei pașaportului tehnic al stației de pompare anexate la dosar, actele de inventariere întocmite de Î.S. ,,Stațiunea Tehnologică de Irigare Cahul”, din care se vede că plăcile de beton lipsesc..., inculpatul permanent a relatat, că bazinul de acumulare aparținea Primăriei s. Xxxxxxxxx, iar în ședința de judecată a prezentat acte, potrivit cărora bazinul respectiv, sub denumirea de „Diguri betonate”, a fost transmis la balanța Primăriei..., Consiliul local Xxxxxxxxx a adoptat decizia, prin care a permis demolarea a 3 diguri betonate” a statuat divergent, neclar și incert asupra proprietarului bunurilor – obiectul infracțiunilor incriminate inculpatului; d) soluția de achitare a inculpatului pe motiv că: „ fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii”, contrazice totalmente constatările din descriptivul sentinței 11 că: „primarul s. Xxxxxxxxx nu era în drept să dispună de bunurile respective nici în condiția existenței unei decizii a Consiliului sătesc Xxxxxxxxx, în acest sens, nici în lipsa acesteia, or unica persoană care era în drept să dispună de bunurile respective era proprietarul..., primarul a susținut propunerea comunității și a participat nemijlocit la lucrările de dezgropare, ridicare și transportare a plăcilor, inclusiv prin acordarea tehnicii (tractoarelor), care activau la gospodăria comunală subordonată Primăriei” - împrejurări care sunt de natură să confirme vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunilor imputate. Totodată, iar faptul că ulterior: „...Consiliul local a adoptat decizia, prin care a permis demolarea a 3 diguri betonate...” nu justifică acțiunile anterioare ale inculpatului, conform căror acesta: „...a dispus de bunurile respective, a susținut propunerea comunității și a participat nemijlocit la lucrările de dezgropare, ridicare și transportare a plăcilor, inclusiv prin acordarea tehnicii (tractoarelor), care activau la gospodăria comunală subordonată Primăriei...”. Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea acesteia contrazicând dispozitivul sentinței adoptate. În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel). Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie): a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și 12 nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal; b) la fel, a constatat divergent mai multe temeiuri de achitare a inculpatului, care se exclud reciproc, cum ar fi că: „nu se desprind informații suficiente în sprijinul acuzării, pentru a fi întrunite elementele infracțiunii..., nu s-a confirmat faptul existenței depășirii limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, cât și lipsa samavolniciei din partea inculpatului..., probele nu dovedesc că acțiunile inculpatului ar fi fost îndreptate spre săvârșirea infracțiunii..., nu au fost prezentate probe, că anume primarul a luat decizia de scoatere a plăcilor de beton, de deteriorare a bazinului de acumulare a apei și că ar fi însușit plăcile de beton..., plăcile de beton menționate au fost plasate pe teren public, ceea ce denotă că nici prejudiciu nu a fost cauzat..., neexistând elementele infracțiunilor imputate..., nu au fost aduse suficiente probe, precum că s-ar fi constatat existența faptei infracțiunii...”, dar s-a contrazis menținând soluția de achitare a inculpatului pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii; c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, nefiind clar care probe au fost puse la baza achitării inculpatului și neindicând motivele pentru care a respins probele acuzării; d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de procuror și repetate în recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie, în care acestea sunt reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie (pct. 3., 5. din decizie); e) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi probele scrise de la f.d. 268-270 vol. I și de la f.d. 48-50 vol. II. Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată. 13

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, casează total decizia Curții de Apel Cahul din 18 aprilie 2018, în privința inculpatului Malcov Piotr Xxxxxx, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 23 august 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco Liliana Catan Ion Guzun 14