1ra-1410/2018 — art. 27, 171 alin. 3 lit. a, b CP

1ra-1410/2018 — art. 27, 171 alin. 3 lit. a, b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1410/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu

Sâli, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 22 martie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018, în privința

inculpatului

Lotcă Igor XXXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare

instanța de fond: 28.07.2016 – 22.03.2017,

instanța de apel: 12.06.2017 – 22.03.2018,

instanța de recurs: 15.06.2018 – 24.07.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (3) lit.

a), b) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei inculpatului.

1

organul de urmărire penală că în perioada lunii iunie-iulie 2015, dată și oră

nestabilită, noaptea, la domiciliul său din s. XXXXX, r-nul XXXXX, fiind în stare

de ebrietate alcoolică și năzuind să-și satisfacă pofta sexuală cu fiica sa minoră

XXXXX, în vârstă de XX ani, care se află în grija, ocrotirea și educația lui,

prin constrângere fizică, profitând de superioritatea sa fizică și imposibilitatea

minorei de a se apăra din cauza vârstei fragede, contrar voinței ultimei a tentat să

săvârșească cu ea un raport sexual forțat, însă toate acțiunile nu au dus la începerea

raportului sexual, deoarece minora a opus rezistență activă și a fugit de lângă el.

De către organul de urmărire penală, acțiunile inculpatului au fost încadrate

în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, ca tentativa de viol, adică

tentativa săvârșirii unui raport sexual prin constrângere fizică asupra unui minor în

vârstă de până la 14 ani care se află în grija, ocrotirea și educarea făptuitorului,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vinovăția și a declarat că

niciodată nu a intenționat să întrețină cu fiica careva raporturi sexuale, a maltratat

soția în luna iunie-iulie 2015, însă pentru faptele date execută pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, i-a aplicat și fiicei sale minore câteva

lovituri cu palma, însă acestea au fost cu scop educativ.

Partea vătămată minoră XXXXX, fiind audiată în condiții speciale în

conformitate cu prevederile art. 109 alin. (5), 1101 și 111 alin. (2) Cod penal, a

relatat că tatăl ei uneori o bătea. Când mama era plecată în s. Dubovca, r-nul

Hîncești, la o rudă, acesta, fiind beat, a chemat-o în altă odaie și i-a solicitat să se

culce lângă el în pat, a început să o sărute cum se sărută cei maturi. Ea a fugit, însă

ultimul a adus-o înapoi în odaia dată. Respectiv a fugit repetat. Faptele a fost

văzute de badea Costea care a intervenit să-i ia apărarea, însă tatăl i-a aplicat

ultimului o lovitură cu piciorul în regiunea pieptului, a fugit din urma ei strigând că

totuna va întreține cu ea relații sexuale. A lovit-o cu capul de perete, cu toate că-i

cerea să o lase în pace, apoi s-a urcat peste ea și „mișca din fund”, îi dădea

pantalonii jos și-i punea măna la organele genitale în timp ce ea plângea și striga

să-i dea pace, cerea ajutor de la „badea”. După ce a scăpat de el, a fugit în veceu,

fiind lăsată în pace.

Instanța a conchis că prin probele administrate nu este dovedită vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate, fiind necesară achitarea

ultimului.

Din cumulul de probe anexat la materialele cauzei rezultă că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin.

(3) lit. a) și b) Cod penal. Adică, în acțiunile inculpatului lipsesc semnele

componenței de infracțiune prevăzută de art. 27, 171 alin. (3) lit. a) și b) Cod

penal, din care considerente urmează a fi achitat.

Cu toate că, atât reprezentantul legal al minorei, Lotcă Nadejda, cât și

martorul Ursu Stela au depus depoziții în urma celor comunicate de victima minoră

XXXXX, privind comiterea de către inculpat a infracțiunii imputate,

vinovăția ultimului nu a fost probată.

Organul de urmărire penală nu a elucidat și verificat, dacă victima minoră în

perioada lunilor iunie-iulie 2015 s-a adresat pentru asistență medicală în cadrul

2

localității, medicului de la instituția de învățământ, profesorilor, or în spitalul

raional, cu acuze de dureri, având în vedere că XXXXX prin declarațiile sale

a comunicat că a fost lovită cu capul de perete de inculpat. Totodată, cu toate că

reprezentantul legal al victimei minore, Lotcă Nadejda, a comunicat că a fost acasă

la câteva zile după incident, aceasta nu a comunicat, că pe corpul fiicei sale, ori în

regiunea unde a fost lovită erau careva semne vizibile de excoriații, inflamații, sau

răni.

La caz acuzarea nu a prezentat instanței probe suficiente pentru a

demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Nu există suficiente probe utile, pertinente și concludente care ar

demonstra cu certitudine fără nici un dubiu, comiterea de către inculpat a

infracțiunii imputate. Mai mult, organul de urmărire penală urma în detrimentul

atribuțiilor de serviciu să efectueze multiple acțiuni obligatorii.

Astfel, se conchide că atât organul de urmărire penală precum și acuzatorul

de stat au examinat cauza penală superficial, iar alte versiuni nici nu a fost

verificate.

În consecință, urmează a fi adoptată în privința inculpatului o sentință de

achitare, având la bază lipsa probelor pertinente, utile și concludente, care ar

confirma cu certitudine că inculpatul este subiectul infracțiunii imputate, adică

el a comis fapta imputată.

Ca urmare, nu au fost prezentate probe suficiente, care „dincolo de orice

dubiu” ar fi dovedit că inculpatul a săvârșit infracțiunea privind tentativă de viol

a fiicei sale minore XXXXX.

Respectiv, din materialele cauzei se evidențiază că interpretarea

circumstanțelor s-a făcut reieșind din impresia eronată care și-a făcut-o partea

vătămată minoră și reprezentantul legal al acesteia, neexistând alte probe în

demonstrarea intenției inculpatului de a comite tentativa de viol.

Din considerentul că vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin probe

pertinente și concludente, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea

inculpatului, în privința inculpatului, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 171 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal, urmează a fi adoptată o hotărâre de

achitare, din motivul că nu s-a constatat existența faptei inculpatului.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b), 84 alin. (4) Cod penal la 12

ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de judecată unilateral a examinat probele, iar

modalitatea de motivare a soluției privind achitarea inculpatului denotă că instanța

n-a apreciat probele prezentate de acuzare în ansamblu, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, coroborării acestora.

În perioada 07.10.2015 - 20.11.2015, Judecătoria Hîncești a examinat cauza

penală în privința lui Lotcă Igor de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1

alin. (2) lit. a) Cod penal - violență în familie asupra soției sale Lotcă Nadejda și a

fiicei XXXXX, pentru care faptă a fost pedepsit la 2 ani 6 luni închisoare, cu

executarea.

3

Măsura preventivă în privința lui Lotcă Igor a fost aplicată - arestul

preventiv, începând cu data de 18.09.2015.

În ședința din 09.11.2015, inculpatul a solicitat judecarea acelei cauze penale

în corespundere cu prevederile art. 364/1 CPP, iar părțile vătămate XXXXX

și Lotcă Nadejda n-au făcut declarații.

În aceeași zi de 09.11.2015, după terminarea ședinței de judecată, ambele

părți vătămate s-au adresat procurorului cu plângere verbală, susținând că Lotcă

Igor, în luna iunie 2015, la domiciliul din s. XXXX, r-nul XXXX, a tentat s-o

violeze pe fiica minoră XXXXX, născută la XXXXX.

Este important de reținut din care cauză victima și mama ei s-au adresat cu

plângere tocmai peste 4 luni de la fapta comisă, dar nu în imediata zi. Pentru partea

vătămată minoră, cât și pentru mama ei, a fost greu să treacă peste bariera de

intimidare și peste frica ce o aveau față de Lotcă Igor în perioada când el se alia în

libertate, de aceea curajul lor de a vorbi despre tentativa de viol, a venit în

momentul când Lotcă Igor se afla în arest preventiv, ele simțind prin aceasta o

siguranță că nu vor mai suferi.

La 01.12.2015, a fost pornită prezenta cauză penală, nr. 2015200918, în

privința lui Lotcă Igor de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (3)

lit. a), b) Cod penal.

Partea vătămată minoră XXXXX, audiată în condițiile speciale

prevăzute de art. 110/1 CPP, a relatat că cu tatăl uneori o bătea. În luna iunie sau

iulie, când mama era plecată în s. Dubovca la rude, tatăl ei a intenționat să se culce

cu ea. În acea zi el consumase alcool cu un vecin. El a chemat-o în odaie, i-a cerut

să puie muzica la volum mare și a chemat-o să se culce lângă el. Ea nu a dorit, el a

început s-o sărute ca maturii, după care ea a fugit însă el a adus-o înapoi în odaia

lui. Badea Costea a încercat să o apere însă tatăl l-a lovit cu piciorul în regiunea

pieptului și el a plecat. Tatăl insista să întrețină relații sexuale cu ea, la care ea

plângea. Tata a lovit-o peste față și ea, fiind lângă perete, s-a lovit cu capul de

perete. Apoi el s-a urcat peste ea, încerca să-i dea sorții în jos, îi punea mâna la

organele ei genitale, mișca din fund, îi spunea că dacă vor face sex, ea nu se va mai

urina noaptea în pat. La un moment, ea s-a eliberat și a fugit afară. Însă, când s-a

gândit că tatăl ar putea face același lucru și cu sora mai mică, ea s-a întors în casă

și s-a culcat împreună cu sora. Susține că în acea perioadă mama lipsea de acasă

din cauza tatălui, care o bătea tare. Mama a locuit la Dubovca aproximativ o lună

de zile, deoarece avea frică de tatăl, să n-o stranguleze. Mamei i-a povestit mai

târziu, când revenise acasă. Despre cele întâmplate a povestit a doua zi vecinei

lelea Vera, care locuia vizavi de ei. După cazul întâmplat, ea s-a aflat în spital cu

sora mai mică, părinții uneori le vizitau.

Declarațiile părții vătămate sunt înregistrate audio-video și se păstrează la

materialele cauzei penale pe suport informațional (CD).

Instanța de judecată nefondat a criticat declarațiile părții vătămate,

apreciindu-le ca fiind făcute din impresii eronate, or, declarațiile acesteia nu sunt

singulare, ele coroborează cu celelalte probe administrate în cauză care dovedesc

indubitabil vinovăția inculpatului în comiterii infracțiunii de tentativă de viol.

Astfel, psihologii din cadrul Centrului Național de Prevenire a Abuzului față

de Copii, evaluând-o pe XXXXX, au evidențiat la ea următoarele: sfera afectivă la

4

minoră este marcată de neliniște, frică, neajutorare, fond dispozițional predominant

negativ, gânduri negative fixate pe evenimentele traumatice din familia ei -

tentativa de abuz sexual din partea tatălui, consum de alcool, certuri frecvente,

incapacitatea mamei de a asigura protecție copiilor (fuge la rude ori de câte ori se

ceartă cu soțul). Descrierea situației suspecte de abuz sexual de către copil este

susținută de semne nonverbale specifice persoanelor care relatează evenimente real

trăite.

În confirmarea celor declarate de partea vătămată și celor constatate de

psihologii de la CNPAC este raportul nr. 332 a - 2016 din 21.04.2016 de expertiză

psihiatrică legală ambulatorie, în concluzia căruia se indică că XXXXX,

luând în calcul particularitățile psihologice a ei, a putut înțelege caracterul și

conținutul acțiunilor săvârșite cu ea, a putut opune rezistență, ce a și încercat să

facă, ea nu manifestă predispoziție de a exagera evenimentele produse sau de a

expune fantezii despre ele, tulburări psihice nu suferă, după evenimentele

menționate XXXXX a dezvoltat tulburare de stres post-traumatică, necesită

asistență și tratament la specialistul psihoterapeut.

Relatările părții vătămate minore sunt confirmate și prin declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate minore, Lotcă Nadejda, că pe parcursul

căsniciei, inculpatul sistematic o maltrata, amenința cu omorul, din acest motiv la

denunțat la poliție și acesta a fost condamnat cu închisoare. Ultima data când a fost

bătută de soț, prin luna iunie sau iulie 2015, de frică să nu fie omorâtă a plecat la

niște verișori în s. Dubovca, r. Hîncești, unde s-a aflat o lună de zile. Copii au

rămas acasă în grija soțului. Când a revenit, Constantin, care este fratele soțului,

imediat i-a spus că în lipsa ei, inculpatul a încercat să o violeze pe fiica XXXX,

povestind că a văzut cum într-o noapte ultimul a luat-o forțat de pe patul unde ea

dormea și a dus-o în altă odaie. Din cauza că XXXX plângea și ruga să fie lăsată

în pace, el a intervenit s-o salveze însă inculpatul la lovit cu piciorul în spate. După

ce a fost pornită cauza penală și inculpatul a fost arestat, XXXX i-a povestit că

într-adevăr, când ea se afla în s. Dubovca, tatăl ei, într-o noapte, aflându-se în stare

de ebrietate, a luat-o cu forța din patul în care dormea și a dus-o în altă odaie,

spunându-i verbal că dorește să facă sex cu ea, îi trăgea șorții în jos, iar ea îi ridica

înapoi, dar deoarece se opunea îi aplica lovituri peste față, ea lovindu-se ulterior de

perete. Din motiv că tatăl a amenințat-o că în cazul în care îl denunță pentru faptul

că a dorit să facă sex cu ea o va omorî, XXXX nu a povestit îndată despre această

întâmplare. A solicitat ca inculpatul să fie pedepsit după lege.

Cele relatate de partea vătămată și reprezentantul ei legal, sunt sunt

confirmate și prin declarațiile martorului Ursuleac Stela, din care se reține că este

nană de botez a minorei XXXX. Aproximativ în luna august 2015, la ea a

venit XXXX și Lotcă Nadea și i-au povestit că Igor a vrut să-și bată joc de

XXXX, adică s-o violeze. A întrebat-o pe XXXX dacă este adevărat și ea a

confirmat, povestind că tata ei, fiind în stare de ebrietate, a profitat de faptul că

soția era plecată de acasă, a chemat-o într-o odaie, a încuiat ușa camerei după care

a început s-o cuprindă, s-o sărute pe gât și să-i spună că dorește să întrețină cu ea

raport sexual. XXXX îi cerea să descuie ușa și s-o lase în pace însă inculpatul

încerca s-o convingă că relația sexuală nu este dureroasă și o va ajuta să nu se mai

urineze noaptea în pat. Ea a început să opună rezistență și a fugit din odaie.

5

XXXX a concretizat că spune adevărul despre acțiunile tatălui, povestind cu

lacrimi despre cele întâmplate. Analizând comportamentul victimei - mimici,

gesturi, consideră că aceasta era sinceră și nu a fost învățată de cineva să facă

asemenea declarații. De la mama minorei cunoaște că XXXX se urinează noaptea

în pat, astfel de caz a avut loc chiar și în locuința ei, când XXXX a înnoptat odată

la ea acasă.

Potrivit sentinței judecătorești un prim argument pentru care instanța de

judecată a achitat inculpatul a fost acela că învinuirea adusă este neclară, nefiind

indicat timpul concret al comiterii infracțiunii, iar în acest sens urma să fie stabilită

persoana cu care inculpatul a consumat alcool la data săvârșirii faptei; să fie audiat

fratele inculpatului cu numele Constantin care, din spusele părții vătămate, a

încercat să-i curme acțiunile; că n-a fost stabilită și audiată vecina „lelea Vera”

căreia partea vătămată i-a povestit despre cele întâmplate în ziua următoare; că nu

au fost identificate persoanele din s. Dubovca la care reprezentantul legal al părții

vătămate, Lotcă Nadejda, s-a adăpostit pe perioada când s-a comis infracțiunea, că

nu s-a verificat dacă victima minoră în perioada lunilor iunie-iulie 2015 s-a adresat

pentru asistență medicală în localitate, medicului de la instituția de învățământ,

profesorilor.

În acest sens, instanța n-a ținut cont de faptul că victima și mama ei s-au

adresat cu plângere peste 4 luni din cauza că ambele au trecut peste bariera de

intimidare și de frica ce o aveau față de inculpat, abia tocmai când ultimul se afla

în arest preventiv pe cauza de violență în familie, unde ambele erau victime, anume

atunci ele au simțit o siguranță că nu vor mai suferi din cauza lui.

În ședința de judecată din 09.11.2015, pe cauza de violență în familie,

inculpatul a solicitat judecarea cauzei în corespundere cu prevederile art. 364/1

CPP. În procedura dată părțile vătămate XXXX și Lotcă Nadejda n-au făcut

declarații. Dar, anume în aceea zi de 09.11.2015, după terminarea ședinței de

judecată, ambele părți vătămate s-au adresat procurorului cu plângere verbală,

susținând că Lotcă Igor, în luna iunie 2015, la domiciliul din s. XXXX, raionul

XXXX, a tentat s-o violeze pe fiica minoră XXXXX.

Din declarațiile părții vătămate, mamei ei, martorului Ursuleac Stela,

organul de urmărire penală n-a putut stabili timpul concret al infracțiunii săvârșite

de Lotcă Igor, decât perioada lunilor iunie-iulie 2015.

În sensul stabilirii timpului concret al săvârșirii infracțiunii, organul de

urmărire penală a verificat informația victimei minore precum imediat a doua zi

după săvârșirea infracțiunii ea a povestit vecinei de peste drum, lelea Vera, la fel s-

a verificat și informația că după săvârșirea infracțiunii s-a aflat cu sora în spitalul

raional Hîncești.

Astfel, potrivit raportului inspectorului de sector din localitatea XXXX

raionul XXXX din 22.03.2016, persoana „lelea Vera” n-a fost posibil de stabilit

deoarece și-a schimbat locul de trai, iar potrivit informației Spitalului raional

Hîncești din 25.03.2016 se constată că minora XXXXX, a.n. XXXX (este sora

victimei XXXX), s-a aflat la tratament staționar în secția de Pediatrie a

Spitalului de la 16.06.2015 până la 22.06.2015.

Nu pot fi reținute și argumentele instanței în sensul că organul de urmărire

penală urma: să stabilească persoana cu care inculpatul a consumat alcool la data

6

săvârșirii faptei; să audieze fratele inculpatului - Constantin; că n-a identificat

persoanele din s. Dubovca la care mama victimei, Lotcă Nadejda, s-a adăpostit pe

perioada când s-a comis infracțiunea, că n-a verificat dacă victima minoră în

perioada lunilor iunie-iulie 2015 s-a adresat pentru asistență medicală în localitate,

medicului de la instituția de învățământ, profesorilor.

Sau, putea oare persoana cu care Lotcă Igor a consumat alcool la data

săvârșirii faptei, să-și amintească exact timpul peste patru luni, după ce s-a

declanșat procesul penal. Sau, puteau oare fi apreciate la justă valoare declarațiile

lui Lotcă Constantin, având în vedere că acesta, prin hotărâre de judecată, este

recunoscut ca incapabil. Sau, puteau oare persoanele din Dubovca, la care se

adăpostise Lotcă Nadejda în perioada lunii iunie 2015, să indice timpul concret al

infracțiunii. Sau, putea victima minoră să se adreseze medicului de la instituția de

învățământ, profesorilor, dacă în perioada lunilor iunie-august elevii sunt în

vacanță.

Nu poate fi reținut și argumentul instanței în sensul că, din cererile

inculpatului, anexate la materialele cauzei în faza de judecată, acesta indică că din

spusele fiicei XXXX, ea a fost martorul unui raport sexual dintre mama ei cu o

persoană necunoscută. Urmare, reține instanța, acuzatorul urma să elucideze

informația în scopul înaintării unor întrebări specialiștilor dacă cele menționate de

minoră nu sunt imaginații, fantezii, invenții.

Aici, instanța de judecată a acționat într-un mod inechitabil și pur formal a

reținut o circumstanță care n-a fost cercetată multilateral. Sau, instanța de judecată,

în corespundere cu prevederile art. 314 CPP, era obligată să pună în discuție

asemenea cerere la care se referă mai sus, să ofere posibilitatea acuzării de a pune

întrebări pe marginea cererii inculpatului, mai ales că inculpatul, în declarațiile sale

în instanța de judecată, nici nu a pomenit la faptele reținute de instanță din cererile

ultimului anexate la materialele cauzei. Acuzarea a aflat despre aceste împrejurări

abia din conținutul sentinței, nefiind cunoscute de ele pe tot parcursul urmăririi

penale, cât și a judecării cauzei.

Cu toate acestea, argumentul instanței poate fi reproșat în baza raportului nr.

332 a - 2016 din 21.04.2016 de expertiză psihiatrică legală ambulatorie, prin care

se constată că XXXXX a putut înțelege caracterul și conținutul acțiunilor

săvârșite cu ea; a putut opune rezistență, ceea ce a și încercat să facă; ea nu

manifestă predispoziție de a exagera evenimentele produse sau de a expune fantezii

despre ele.

La fel, instanța de judecată a interpretat absolut eronat o frază în declarațiile

victimei, și anume: „se teme să nu-și bată joc de mine, dar și-a bătut joc „badea

Costea” de mine”. În realitate, asemenea declarație de către partea vătămata nici nu

a fost făcută.

Instanța de judecată era obligată să examineze circumstanțele cazului într-un

mod obiectiv și imperativ, atâta timp cât victimă a unei asemenea infracțiuni s-a

dovedit a fi o minoră la o vârstă fragedă de doar 11 ani. Astfel instanța de judecată

urma să rețină că probele administrate coroborează între ele din punct de vedere a

concludenței, pertinenței, utilității și veridicității lor.

7

Acuzarea a prezentat probe verosimile care au elucidat în mod clar

circumstanțele cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe deplin vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu

respectarea procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări

care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

În instanța de apel, partea vătămată minoră s-a dezis de declarațiile

prezentate la urmărirea penală și în primă instanță. Motivul este credibil, dat fiind

că la dosar există date suficiente ce atestă că situația familiară a părților era și este

tensionată din cauza relațiilor reciproc ostile între soți - fapt confirmat prin

declarațiile inculpatului, părții vătămate minore, reprezentantului părții vătămate

minore Lotcă N. și martorului Ursuleac S., precum și prin sentința Judecătoriei

Hâncești din 20.11.2015, prin care Lotcă I. a fost condamnat în baza art. 201/1

alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

Prin sentința nominalizată, Lotcă I. a fost condamnat, fiindu-i reținută fapta

criminal: în decursul timpului, sistematic, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică,

își abuzează fizic și psihic membrii familiei sale - soția Lotcă N., copii XXXX și

XXXX cu care locuiește împreună, înjosindu-le onoarea și demnitatea, aplicând

forța fizică asupra lor.

Din conținutul probelor respective nu rezultă date informative clare și

precise, ele nu conțin împrejurări de constatare asupra inculpatului privind

săvârșirea infracțiunii de tentativă de viol imputat.

Declarațiile părții vătămate minore și a reprezentantului legal, la care se face

referire ca fiind decisive, în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, nu

prezintă garanții de probare certă și concludentă a vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Pornind de la starea de fapt constatată raportată la prevederile din art. 8 alin.

(3) și 389 alin. (1) - (3) Cod de procedură penală, se apreciază că prin ansamblul

de probe cercetate nu se confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate, astfel, potrivit prevederilor articolului 390 alin. (1) pct. 3)

Cod de procedură penală, se impune achitarea inculpatului - soluție dată de primă

instanță.

Instanța de apel este solidară cu concluziile cu privire la aprecierea probelor,

efectuată de prima instanță, dat fiind că sunt motivate temeinic și legal, sub

aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu este

dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

8

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a cercetat și nu a apreciat la justa

valoare probele acuzării care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Instanțele n-au ținut cont de faptul că victima și mama ei s-au adresat cu

plângere peste 4 luni din cauza că ambele au trecut peste bariera de intimidare și de

frica ce o aveau față de inculpat, abia tocmai când ultimul se afla în arest preventiv

pe cauza de violență în familie, unde ambele erau victime, anume atunci ele au

simțit o siguranță că nu vor mai suferi din cauza lui.

În sensul stabilirii timpului concret al săvârșirii infracțiunii, organul de

urmărire penală a verificat informația victimei minore precum imediat a doua zi

după săvârșirea infracțiunii ea a povestit vecinei de peste drum, lelea Vera, la fel s-

a verificată și informația că după săvârșirea infracțiunii s-a aflat cu sora în spitalul

raional Hâncești.

Astfel, potrivit raportului inspectorului de sector din localitatea XXXX,

raionul XXXX din 22.03.2016, persoana „lelea Vera” n-a fost posibil de stabilit

deoarece și-a schimbat locul de trai, iar potrivit informației Spitalului raional

Hîncești din 25.03.2016 se constată că minora XXXX, a.n. XXXX (care este sora

victimei XXXX), s-a aflat la tratament staționar în secția de Pediatrie a

Spitalului de la 16.06.2015 până la 22.06.2015.

Conform raportului nr. 332 a-2016 din 21.04.2016 de expertiză psihiatrică

legală ambulatorie, se constată că XXXXX a putut înțelege caracterul și

conținutul acțiunilor săvârșite cu ea; a putut opune rezistență, ceea ce a și încercat

să facă; ea nu manifestă predispoziție de a exagera evenimentele produse sau de a

expune fantezii despre ele. Instanța de judecată a interpretat absolut eronat o frază

în declarațiile victimei, și anume: „se teme să nu-și bată joc de mine, dar și-a bătut

joc „badea Costea” de mine”, în realitate, asemenea declarație de către partea

vătămată nici nu a fost făcută, instanța de judecată era obligată să examineze

circumstanțele cazului într-un mod obiectiv și imperativ, atâta timp cât victimă a

unei asemenea infracțiuni sa dovedit a fi o minoră la o vârstă fragedă de doar 11

ani. Astfel instanța de judecată urma să rețină că probele administrate coroborează

din punct de vedere a concludentei, pertinenței, utilității și veridicității probelor.

Instanța de judecată ilegal a dispus achitarea inculpatului pe art. 27, 171 alin. (3)

lit. a), b) Cod penal, odată ce, pe parcursul judecării cauzei, probele acuzării au fost

ignorate, și unilateral a fost admisă poziția apărării și declarațiile inculpatului care

reprezintă o versiune de apărare și eschivare de la răspunderea penală. Partea

acuzării, în acest sens, a prezentai probe verosimile care au elucidat în mod clar

circumstanțele cazului și în baza cărora a fost demonstrată pe deplin vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Vinovăția inculpatului este demonstrată prin următoarele probe:

declarațiile victimei minore făcute în condițiile speciale, din 09.03.2016,

care a relatat că cu tatăl se împăca și bine și rău, uneori o bătea. În luna iunie sau

iulie, nu ține minte bine, însă era după ziua copiilor, când mama era plecată la

Dubovca la rude, tatăl ei a intenționat să se culce cu ea. În acea zi el consumase

alcool cu un vecin. El a chemat-o în odaie, i-a cerut să puie muzica la volum mare

și a chemat-o să se culce lângă el. Ea nu a dorit, el a început s-o sărute ca maturii,

vârându-i limba în gură, după care ea a fugit însă el a adus-o înapoi în odaia lui.

9

Badea Costea a încercat să o apere însă tata la lovit cu piciorul în regiunea

pieptului și el a plecat. Tatăl insista să întrețină relații sexuale cu ea, la care ea

plângea și-i spunea să o aducă pe mama acasă și cu ea să facă sex. Tata a lovit-o

peste față și, fiind lângă perete, s-a lovit cu capul de perete. Apoi el s-a urcat peste

ea, încerca să-i dea șorții în jos, îi punea mâna la organele ei genitale, mișca din

fund, îi spunea că dacă vor face sex, nu se va mai urina noaptea în pat. La un

moment ea s-a eliberat și a fugit afară, însă când s-a gândit că tatăl ar putea face

același lucru și cu sora mai mică, ea s-a întors în casă și s-a culcat împreună cu

sora. Susține că în acea perioadă mama lipsea de acasă din cauza tatălui, că o bătea

tare. Mama a locuit la Dubovca aproximativ o lună de zile deoarece avea frică de

tata să n-o stranguleze. Mamei i-a povestit mai târziu, când revenise acasă. Despre

cele întâmplate a povestit a doua zi vecinei lelea Vera, care locuia vizavi de ei.

După cazul dat, s-a aflat în spital cu sora mai mică, părinții uneori le vizitau;

declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate minore XXXXX,

Lotcă Nadejda, prezentate în în primă instanță;

declarațiile martorului Ursuleac Stela;

plângerea depusă de Lotcă Nadejda la 10.11.2015, prin care solicită

atragerea la răspunderea penală a soțului Lotcă Igor, care a intenționat să-și

abuzeze sexual fiica;

raportul de expertiză medico-legală nr. 762 din 01.12.2015, prin care a fost

examinată minora XXXXX;

raportul de evaluarea psihologică a minorei XXXXX din 03.02.2016 în care

sunt expuse concluziile specialistului privind modificările psiho-comportamentale

specifice victimei ale violenței domestice, și recomandările acestuia;

raportul de evaluare a expertizei psihiatrico-legală nr. 332 a-2016 din

21.04.2016 privind efectuarea expertizei psihiatrico-psihologice ambulatorie a

părții vătămate minore;

revendicarea eliberată pe numele inculpatului la 01.12.2015 din care rezultă,

că acesta anterior a fost judecat;

caracteristica eliberată de către Primăria satului XXXX, raionul XXXX,

prin care inculpatul este caracterizat negativ;

certificatul privind componența familiei a inculpatului din 01.12.2015;

certificatele CMCN din 18.01.2016 prin care se confirmă că inculpatul la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află.

Instanța de apel nefondat a dat prioritate probelor apărării în detrimentul

probelor acuzării care demască acțiunile ilegale ale inculpatului, respectiv care

stabilesc adevărul.

Astfel, instanța de apel urma să menționeze și să supună aprecierii toate

probele administrate.

În așa mod, instanța de judecată nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apelul procurorului, ce urmează a fi calificate ca erori, iar fapta

inculpatului reprezintă infracțiunea prevăzută de art. 27, 171 alin. (3) lit. a), b) Cod

penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

10

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 101

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a

avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3) pct. 2), alin. (4) Cod de procedură

penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpatului și motivele pentru care instanța respinge

probele aduse în sprijinul acuzării.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, nu indicat motivele pentru care instanța a respins

probele aduse în sprijinul acuzării, în special declarațiile părții vătămate,

reprezentantului ei legal, martorului Ursuleac S., coroborate cu estimările

psihologilor din cadrul Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii și

raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din 21.04.2016, că descrierea

situației suspecte de abuz sexual de către copil este susținută de semne nonverbale

specifice persoanelor care relatează evenimente real trăite, că XXXX, luând

în calcul particularitățile psihologice a ei, a putut înțelege caracterul și conținutul

acțiunilor săvârșite cu ea, a putut opune rezistență, ce a și încercat să facă, ea nu

11

manifestă predispoziție de a exagera evenimentele produse sau de a expune

fantezii despre ele, tulburări psihice nu suferă, după evenimentele menționate

XXXXX a dezvoltat tulburare de stres post-traumatică, necesită asistență și

tratament la specialistul psihoterapeut;

b) a constatat în descriptivul sentinței, în mod confuz și neclar, diverse

motive de achitare, care se exclud reciproc, cum ar fi că: „nu este dovedită

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate…, fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii…, în acțiunile inculpatului lipsesc

semnele componenței de infracțiune…, vinovăția ultimului nu a fost

probate…, acuzarea nu a prezentat instanței probe suficiente pentru a

demonstra vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii…, nu există

suficiente probe care ar demonstra comiterea de către inculpat a infracțiunii

imputate…, lipsa probelor care ar confirma că inculpatul este subiectul

infracțiunii imputate, adică el a comis fapta imputată…, nu au fost prezentate

probe suficiente că inculpatul a săvârșit infracțiunea…, vinovăția inculpatului

nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente…, în privința

inculpatului urmează a fi adoptată o hotărâre de achitare, din motivul că nu s-a

constatat existența faptei inculpatului”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat, pe motiv

că: „nu s-a constatat existența faptei inculpatului” – temei neprevăzut în genere

de către prescripțiile din art. 390 alin. (1) Cod de procedură penală, ca unul care

generează pronunțarea sentinței de achitare a persoanei inculpate.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (2), (5) și (6), 417 alin. (1) pct.

8), 419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, verifică declarațiile și probele

materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu

consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în

ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

12

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei atacate, cât și a procesului-verbal al

ședinței judiciare (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, repetându-le întocmai, nu a rejudecat cauza potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal.

Mai mult, a constatat în descriptivul deciziei, neîntemeiat juridic, neclar și

absolut divergent că: „judecata în primă instanță s-a desfășurat cu respectarea

procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se constată încălcări…, din

probele respective nu rezultă date informative clare și precise, ele nu conțin

împrejurări de constatare asupra inculpatului privind săvârșirea infracțiunii…,

declarațiile părții vătămate minore și a reprezentantului legal, în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, nu prezintă garanții de probare certă și

concludentă a vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate…,

prin ansamblul de probe cercetate nu se confirmă vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate, astfel, se impune achitarea inculpatului…,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate nu este dovedită, astfel

fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii imputate”;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, nu indicat motivele pentru care instanța a respins

probele aduse în sprijinul acuzării, în special declarațiile părții vâtâmate,

reprezentantului ei legal, martorului Ursuleac S., coroborate cu estimările

psihologilor din cadrul Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii și

raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie din 21.04.2016, că descrierea

situației suspecte de abuz sexual de către copil este susținută de semne nonverbale

specifice persoanelor care relatează evenimente real trăite, că XXXXX, luând

în calcul particularitățile psihologice a ei, a putut înțelege caracterul și conținutul

acțiunilor săvârșite cu ea, a putut opune rezistență, ce a și încercat să facă, ea nu

manifestă predispoziție de a exagera evenimentele produse sau de a expune

fantezii despre ele, tulburări psihice nu suferă, după evenimentele menționate

XXXXX a dezvoltat tulburare de stres post-traumatică, necesită asistență și

tratament la specialistul psihoterapeut;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi declarațiile

reprezentantului părții vătămate minore, Lotcă N., probele scrise de la f.d. 30, 35,

74, 85, 90, 91 v.1;

d) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat de procuror

și repetate în recursul ordinar, inclusiv în felul și esența probatorie, în care acestea

sunt reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie (pct. 3., 5. din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

13

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Radu Sâli, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 martie 2018, în privința inculpatului Lotcă Igor XXXX, și

dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 21 august

2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

14