1ra-886/17 — art. 361 alin. 2 CP

1ra-886/17 — art. 361 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-886/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Ion Guzun

Iurie Diaconu

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul, șef-interimar al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Dumitru Calendari,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

19 februarie 2017, pe cauza penală în privința lui

Chiose Serghei Ivan, a.n. xxxx,

originar și domiciliat în or. xxxx, str. xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

- instanța de fond:14.12.2014 - 09.03.2016;

- instanța de apel: 31.03.2016 - 19.01.2017;

- instanța de recurs: 25.04.2017 - 12.09.2017,

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.361 alin.(2) lit. d) Cod penal la 3

(trei) ani închisoare, iar în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2

ani.

Acțiunea civilă a fost admisă și dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul primăriei or. Taraclia a prejudiciului material de 69573 (șaizeci și nouă

mii cinci sute șaptezeci și tei) lei.

lunilor aprilie-iunie 2010, data exactă nu a fost stabilită, Chiose Serghei activând în

calitate de președinte al CAP „Rodina-Nova”, acționând intenționat, urmărind

interese proprii și acționând în interesele rudei sale xxxx, a falsificat extrasul din

procesul-verbal al ședinței Consiliului CAP „Rodina-Nova” nr.3 din 29.04.2010 și

dispoziția nr.22 din 23.06.2010. În conținutul extrasului din procesul-verbal nr.3 din

29.04.2010 a introdus intenționat informația falsă precum că la ședință membrii

Consiliului CAP „Rodina-Nova” au votat unanim pentru repartizarea lui xxxx a

bunului imobil „Baie”, ulterior bunului respectiv i-a fost atribuit număr cadastral

8701419386.03, la fel a introdus în conținutul dispoziției nr.22 din 23.06.2010

1

informații neveridice cu privire la atribuirea lui xxxx a cotei patrimoniale sub formă

de clădire „Baie”, amplasată pe teritoriul taberei de odihnă „Ceaica” din or.Taraclia

și a semnat actele oficiale menționate.

Ulterior, Chiose Serghei a prezentat procesul-verbal nr.3 din 29.04.2010 al

ședinței Consiliului CAP „Rodina-Nova” și dispoziția nr.22 din 23.06.2010 la

secretarul Primăriei orașului Taraclia, Cotova S. G., care, în temeiul documentelor

falsificate prezentate Chiose Serghei, a eliberat pe numele lui xxxx certificatul de

proprietate privată nr.23 din 02.07.2010, cu cota-parte 100%, asupra bunului imobil

„Baie”, amplasat pe teritoriul taberei „Ceaica”, cu nr. cadastral 8701419386.03,

estimată cu valoarea 75.315 lei.

În continuarea acțiunilor sale infracționale, la 03.02.2014, Chiose Serghei a

prezentat certificatul de proprietate privată menționat la OCT Taraclia, în baza căruia

a fost înregistrat pe numele lui xxxx dreptul de proprietate privată asupra bunului

imobil „Baie” cu nr. cadastral 8701419386.03.

Astfel, prin trecerea ilegală a bunului imobil al Primăriei or. Taraclia în

proprietatea lui xxxx, acțiunile lui Chiose Serghei au cauzat administrației publice

locale a or. Taraclia, prejudiciul material în proporții mari, conform evaluării

cadastrale în mărime de 69 573 lei.

hotărâri de achitare, cu respingerea acțiunii civile, pe motiv că:

- în instanța de fond s-a constatat că certificatul de proprietate asupra

bunului se eliberează doar în baza procesului-verbal al comisiei de privatizare a

bunurilor întreprinderii agricole, iar potrivit certificatului de proprietate privată nr.23

din 02.07.2010, eliberat de Primăria or. Taraclia, rezultă că secretarul a eliberat lui

xxxx certificatul de proprietate privată în baza procesului-verbal al comisiei de

privatizare a bunurilor întreprinderii agricole. Extrasul din procesul-verbal nr.3 din

29.04.2010 al ședinței Consiliului CAP „Rodina-Nova” și dispoziția nr.22 din

23.06.2010 nu au forță juridică, așa cum nu constituie temei pentru acordarea

dreptului de proprietate asupra bunului. Mai mult ca atât, copiile acestor acte nu au

fost autentificate corespunzător, iar originalele lipsesc, prin urmare acestea nu poartă

un caracter juridic și nu pot fi admise ca probe în cauză dată, iar Primăria or.Taraclia

nu poate avea calitatea de parte vătămată, din considerentul că bunul imobil „Baia”

nu aparține cu drept de proprietate Primăriei și prin urmare nu i-a fost cauzat careva

prejudiciu material;

- în cadrul urmăririi penale au fost admise încălcări ale normelor

procesuale și anume, din 14.08.2014 până la 05.12.2014 având calitatea de bănuit,

organul de urmărire penală nu a înaintat învinuirea, iar conform prevederilor art.63

alin.(2) p.3 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală nu este în drept să

mențină în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost dată ordonanță de

recunoaștere în această calitate - mai mult de trei luni. La finisarea urmăririi penale,

2

apelantul și avocatul nu au fost familiarizați cu materialele dosarului penal, astfel i-

au fost încălcate drepturile prevăzute la art.66 Cod de procedură penală. Organul de

urmărire penală, neglijând termenul de 15 zile, privind intrarea în vigoare a

ordonanței de atragere în calitate de învinuit din 05.12.2014, fără a înmâna

rechizitoriul și lipsindu-l de posibilitatea de a face cunoștință cu materialele cauzei, a

transmis cauza penală în instanța de judecată și prin urmare, circumstanțele

respective au fost indicate în contestația adresată procurorul ierarhic superior (vol. II

f.d.9-11);

- în momentul înaintării învinuirii la 05.12.2014, în calitate de apărător a

participat avocatul din oficiu Caraseni G., care potrivit hotărârii Consiliului Uniunii

Avocaților nr.06 din 26.09.2014, a încetat activitatea sa de avocat din 01.09.2014

(vol.II f.d.34) și prin urmare, a fost privat de dreptul de a fi asistat de un apărător

calificat, contrar prevederilor art.66 Cod de procedură penală și art.6 alin.(3) lit.c)

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale;

- potrivit art.60 Cod penal, Judecătoria Taraclia urma să înceteze procesul

penal în legătură cu prescripția tragerii la răspundere penală dacă a expirat termenul

de 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, iar argumentul respectiv nu

a fost expus la dezbaterile judiciare, deoarece el nu a recunoscut vinovăția.

3.1. Avocatul Avtutov Alexandru în numele inculpatului a depus cerere de

apel, prin care a solicitat casarea sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri de achitare și

de respingere a acțiunii civile, ca fiind neîntemeiată.

În susținerea cererii sale a indicat că:

- instanța de fond nu a ținut cont de erorile admise de organul de urmărire

penală și procuror și anume, învinuirea lui Chiose Serghei a fost înaintată cu

încălcarea normelor procesuale și drepturilor constituționale, și anume cu încălcarea

termenului de 3 luni de menținerea persoanei în calitate de bănuit, practic ulterior

încetării calității de bănuit. La expirarea termenului, procurorul nu a respectat

normele procesuale, adică nu a fost scos de sub urmărirea penală și nici nu a

prelungit termenul de menținere în calitate de bănuit cu acordul Procurorului General

și al adjuncților săi mai mult de 6 luni, potrivit art.63 alin.(2) pct.3) Cod de procedură

penală, precum și nu l-a informat cu privire la prelungirea termenului de menținere în

calitate de bănuit. Prin urmare, învinuirea înaintată cu încălcarea normelor procesuale

este ilegală;

- la adoptarea sentinței de condamnare instanța de fond, ignorând prevederile

art.8 alin.(3) și art.93 Cod de procedură penală, nu a ținut cont de declarațiile

martorilor referitor la faptul că bunul imobil „Baie” nu aparține Primăriei or.Taraclia,

dar se află la balanța CAP „Rodina-Nova”, fapt confirmat prin actele anexate la

materialele cauzei. La fel, contrar prevederilor art.94 alin.(1) pct.2),6),8),10) Cod de

procedură penală, au fost admise în calitate de probe copiile documentelor în lipsa

3

documentelor originale, fapt ce constituie încălcarea esențială a dispozițiilor legii și

anume art.94 alin.(2) și art.95 Cod de procedură penală;

- nu poate fi reținut argumentul instanței că, dreptul inculpatului la apărare nu a

fost încălcat, din considerentul că acesta a manifestat dorința de a se apăra de sine

stătător, or, art.71 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează procedura de renunțare

la apărător, iar conform art.71 alin.(3) Cod de procedură penală, admiterea sau

neadmiterea renunțării la apărător se decide de către procuror sau de instanță prin

hotărâre motivată, fapt ce nu se regăsește în materialele cauzei. Chiose Serghei a

beneficiat de apărător pe parcursul examinării cauzei, circumstanță ce atestă dorința

acestuia de a fi asistat de un apărător;

- instanța de fond a omis să se expună asupra modificărilor din ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit și declarațiilor martorului, doar menționând că

acestea nu au relevanță asupra legalității acțiunilor procesuale. Necătând la faptul că

partea apărării a prezentat probe în instanța de judecată, acestea nu au fost apreciate

la emiterea hotărârii. La fel, instanța de fond a ignorat prevederile art.21 din

Constituția RM, Hotărârile Curții Constituționale nr.26 din 23.11.2010 și nr.12 din

14.05.2015,

2017 au fost admise apelurile declarate, casată total sentința instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care a fost încetat procesul penal intentat în privința lui Chiose Serghei, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit. d) Cod penal, pe motiv că

există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

Acțiunea civilă a fost lăsată fără examinare.

4.1. Colegiul judiciar a constatat, că la pronunțarea sentinței instanța de fond

nu a stabilit în deplină măsură circumstanțele de fapt și de drept, fiind omise

circumstanțele care înlătură răspunderea penală a inculpatului în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal, deoarece prima instanță a

omis să constate faptul că termenul de menținere a lui Chiose Serghei în calitate de

bănuit a depășit limita de 3 luni, considerând că prin ordonanța de pornire a urmăririi

penale persoana nu ar putea fi recunoscută ca bănuit.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin ordonanța din 28.07.2014 s-a

dispus pornirea urmăririi penale pe faptul confecționării, deținerii și folosirii

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșită de către Chiose Serghei,

conform elementelor infracțiunii prevăzute la art.361 alin.(2) lit. d) Cod penal, ceea

ce denotă faptul că, organul de urmărire penală chiar din momentul inițial al pornirii

urmăririi penale i-a atribuit inculpatului statutul procesual de bănuit, iar această

concluzie rezultă și din partea constatatoare a acestei ordonanțe, în care se indică

fapta săvârșită și calificarea penală a acesteia.

Colegiul judiciar a considerat, că ordonanța de recunoaștere în calitate de

4

bănuit în sensul art.63 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală este considerată acea

ordonanță, în care organul de urmărire penală pentru prima dată de la momentul

pornirii urmăririi penale expune fapta infracțională ca pe o faptă deja constatată și

săvârșită de o persoană concretă (în cazul din speță Chiose Serghei), însoțită de

calificarea juridico-penală a acestei fapte și dincolo de orice dubiu indică că,

persoana concretă este urmărită penal pentru această faptă, astfel că organul de

urmărire penală a oficializat suspiciunile de săvârșire a unei/unor infracțiuni față de o

persoană concretă și rezultă cert că în continuare acțiunile de urmărire penală sunt

îndreptate spre acumularea probelor de vinovăție anume a persoanei concretizate în

ordonanță și nu a oricărei alte persoane. Conținutul ordonanței ofițerului de urmărire

penală din 28.07.2014 (dispozitivul și motivarea acesteia), este expus într-o manieră

care exclude apariția suspiciunilor față de persoane altele decât Chiose Serghei.

Descrierea faptei penale ca fiind săvârșită de inculpat, cu atribuirea calificării

juridice, indicată în partea de constatare și expresia „pornirea urmăririi penale pe

faptul confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false, care acordă

drepturi, săvârșit de către Chiose Serghei, conform elementelor infracțiunii

prevăzute la art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal” din partea dispozitivă, nici nu pot fi

concepute altfel decât că a fost declanșată urmărirea penală împotriva acestuia. Or, în

viziunea Colegiului judiciar, anume o astfel de abordare corespunde principiului

procesului echitabil în sensul previzibilității normelor de drept inserate la art.63 Cod

de procedură penală.

Astfel, termenul de atribuire a statutului de bănuit urmează a fi calculat de la

28.07.2014, data emiterii ordonanței, prin care a fost pornită urmărirea penală și a

fost recunoscut Chiose Serghei în calitate de bănuit, indiferent dacă organul de

urmărire penală a respectat sau nu obligația de a-i aduce la cunoștința bănuitului

această ordonanță și informația despre drepturile procedurale, obligație inserată la

art.63 alin.(11) Cod de procedură penală.

În cadrul urmăririi penale, la 14.08.2014 ofițerul de urmărire penală a emis

ordonanța de recunoaștere a lui Chiose Serghei în calitate de bănuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.d) Cod penal (f.d.35 vol. I), iar ulterior,

prin ordonanța din 10.11.2014, el a fost pus sub învinuire (f.d.195, vol. I), în afara

termenului de trei luni, contrar prevederilor art.63 alin.(2) pct.3), alin.(3) Cod de

procedură penală, care stipulează că organul de urmărire penală nu este în drept să

mențină în calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de

recunoaștere în această calitate – mai mult de trei luni…(3) La momentul expirării,

după caz, a unui termen indicat în alin.(2), organul de urmărire penală este obligat

să elibereze bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura

preventivă aplicată în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau

punerea lui sub învinuire, or, calitatea de bănuit a lui Chiose Serghei se impunea a fi

calculată din momentul pornirii urmăririi penale și anume din 28.07.2014 și a expirat

5

la 28.10.2014, dată la care organul de urmărire penală urma în mod obligatoriu și

necondiționat să-l scoată pe ultimul de sub urmărire penală.

După cum este perceput de jurisprudența CEDO, dreptul de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă nu este unul absolut. Însă,

după cum a menționat și Curtea Constituțională în Hotărârea nr.26 din 23.11.2010

(pct.6), cadrul legal național instituie excepții de la acest drept doar la art.287 Cod de

procedură penală, potrivit căruia reluarea urmăririi penale se admite numai dacă

„fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată”.

Faptul că organul de urmărire penală a acționat contrar normelor de procedură

penală și procurorul nu a adoptat o ordonanță de scoatere a lui Chiose Serghei de sub

urmărire penală la 28.10.2014, prin sine nu omite dreptul acestuia de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă, adică nu exclude existența

circumstanțelor care exclud tragerea repetată a acestuia la răspundere penală pentru

perioada de după 28.10.2014 până în prezent.

Pe cale de consecință, legea (art.63 alin.(3) raportat la art.284 alin.(1) Cod de

procedură penală) stabilește reabilitarea și finalizarea oricăror acțiuni de urmărire

penală în privința lui Chiose Serghei la expirarea termenului de 3 luni de menținere

în calitate de bănuit, adică începând cu data de 28.10.2014, iar la momentul judecării

cauzei legea stabilește necesitatea încetării procesului penal.

Actele de urmărire penală îndeplinite de organul de urmărire penală (procuror)

în perioada de după 28.10.2014 sunt lovite de nulitate nu atât în temeiul prevederilor

art.251 Cod de procedură penală, cât în temeiul faptului că sunt contrare principiului

de drept aplicat în jurisprudența națională și internațională – dreptul de a nu fi

judecat sau pedepsit de două ori.

Instanța de apel nu a reținut argumentul inculpatului cu privire la încălcarea pe

parcursul urmăririi penale a dreptului său la apărare, în virtutea faptului că a fost

asistat de un avocat lipsit de împuterniciri, or, prevederile art.1 alin.(1), 12

alin.(1),(2), 14 alin.(1) lit.a), alin.(2),(3), 22 alin.(1),(3), 24 alin.(1), 27, 28 din Legea

cu privire la avocatură nr.1260 din 19.07.2002 statutul de avocat se atestă prin

licență, iar hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților nu indică că Caraseni Ghenadie

a predat licența, sau că licența și-ar fi pierdut puterea de acțiune.

Referitor la examinarea acțiunii civile, Colegiul judiciar a considerat că,

aceasta urmează a fi lăsată fără soluționare, odată ce procesul penal a fost încetat.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului indică că, instanța de apel și-a atribuit competențele

Curții Constituționale, interpretând eronat calitatea de bănuit și termenul deținerii

unei persoane în această calitate, deoarece persoana poate fi recunoscută în calitate

6

de bănuit doar prin ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, iar

alin. (2) al art. 63 Cod de procedură penală, reglementează termenele în care

persoana poate avea calitatea de bănuit, care variază de la 72 ore în cazul reținerii

persoanei, 10 zile în cazul aplicării măsurii preventive neprivative de libertate până la

3 luni sau, cu acordul Procurorului General sau al adjuncților săi, 6 luni în cazul

emiterii unei ordonanțe.

5.1. Asupra recursului a depus referință inculpatul, care a solicitat

respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Analizând textul cererii de recurs, Colegiul constată că procurorul indică ca

temei de casare pct. 6) alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, susținând că

decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu menținerea sentinței instanței de

fond, dat fiind că instanța, în primul rând a ignorat prevederile legii procesual-penale

la judecarea cauzei și în al doilea rând și-a atribuit competențele Curții

Constituționale, interpretând eronat decizia acestei instanțe privind calitatea de bănuit

și termenul deținerii unei persoane în această calitate. Totodată, recurentul susține că,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția pronunțată.

Verificând actele cauzei, raportate la decizia recurată și criticele procurorului,

instanța de recurs conchide că toate alegațiile formulate de recurent sunt vădit

neîntemeiate, iar soluția instanței de apel este corectă și legală, din următoarele

considerente.

În primul rând, este necesar de a specifica că, invocând eroarea de drept

prevăzută de pct. 6), procurorul menționează despre faptul că soluția instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, admițând o eroare gravă de fapt, care a

afectat concluzia.

În atare situație, Colegiul respinge, ca nefondate, alegațiile titularului dreptului

de recurs în această parte reiterând faptul că, așa cum rezultă din textul deciziei

7

atacate, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu prevederile

art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. Decizia cuprinde temeiurile de fapt

și de drept care au dus la admiterea apelurilor declarate de inculpat și avocatul său,

cu casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Chiose

Serghei, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod

penal, din motivul existenței circumstanțelor care exclud tragerea lui la răspunderea

penală.

În al doilea rând, Colegiul consideră relevant de a se expune, prin aducerea

unor argumente subsidiare celor formulate de instanța de apel, privitor la

corectitudinea soluției de încetare a procesului penal adoptată în această cauză.

Respectiv, din actele dosarului, se constată că, la data de 28.07.2014, de către

ofițerul de urmărire penală al IP Taraclia, Mitroșenco A., a fost emisă ordonanța de

pornire a urmăririi penale în privința lui Chiose Serghei conform semnelor

componenței de infracțiune prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal (f.d. l, vol.

I)

Ulterior, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală al IP Taraclia,

Mitroșenco A., din 14.10.2014, Chiose Serghei a fost recunoscut în calitate de bănuit,

pe faptul transmiterii ilegale a dreptului de proprietate asupra cotei-părți valorice,

bunul imobil „Baia”, amplasată pe teritoriul taberei „Ceaica” or. Taraclia, în baza

documentelor falsificate de către Chiose Serghei Ivan (f.d. 35, vol. I), iar prin

ordonanța procurorului din procuratura r-lui Taraclia, Vornicov V., din 10.11.2014,

Chiose Serghei a fost pus sub învinuire (f.d.206, vol. I).

În speță, procurorul consideră că instanța de apel eronat a statuat asupra

faptului că Chiose Serghei a fost recunoscut în calitate de bănuit, peste termenul legal

prevăzut de legea procesual-penală, interpretând în acest sens greșit și Hotărârea

Curții Constituționale prin care s-a comentat art. 63 Cod de procedură penală, însă,

Colegiul penal lărgit nu poate accepta poziția procurorului vizavi de chestiunile

nominalizate apreciindu-le vădit neîntemeiate, întrucât din actele cauzei rezultă

contrariu.

Și anume, este stabilit cu certitudine că, în partea dispozitivă a ordonanței

emise la 28.07.2014, ofițerul de urmărire penală al IP Taraclia, Mitroșenco A., a

dispus: „Pornirea urmăririi penale pe faptul confecționării, deținerii și folosirii

documentelor oficiale false, care acordă drepturi, săvârșit de către Chiose Serghei,

conform elementelor infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal",

astfel din start fiind exclusă apariția cărorva suspiciuni față de alte persoane, motiv

pentru care, corect a statuat instanța de apel că: „ ... termenul de atribuire către

Chiose Serghei a statutului de bănuit urmează a fi calculat de la 28.07.2014, adică

data emiterii ordonanței prin care a fost pornită urmărirea penală în privința lui

Chiose Serghei".

8

Prin urmare, ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit în sensul

dispoziției art. 63 alin. (1) Cod de procedură penală, este considerată acea ordonanță

în care organul de urmărire penală pentru prima dată de la pornirea urmăririi penale

expune fapta infracțională ca pe o faptă deja constatată și săvârșită de o persoană

concretă, în speță această persoană fiind Chiose Serghei, însoțită de calificarea

juridico-penală a faptei. Astfel, organul de urmărire penală oficializează suspiciunile

existente privind săvârșirea unei infracțiuni concrete de către o persoană determinată

deja, iar în continuare toate acțiunile organului sunt îndreptate spre acumularea de

probe întru confirmarea vinovăției acesteia.

În altă ordine de idei, recunoașterea calității de bănuit se aplică în interesul

persoanei, pentru apărarea sa, persoana dobândind astfel drepturi suplimentare,

reglementate de art.64 Cod de procedură penală (să știe de ce este bănuit, să fie

audiat în prezența apărătorului, să ceară recuzarea persoanei care efectuează

urmărirea penală ș.a.)”.

Totodată, urmează a se consemna și despre statuările din jurisprudența

constantă a Curții Europene, potrivit căreia în materie penală noțiunea de acuzație are

un sens autonom, aceasta fiind interpretată ca o notificare oficială care emană de la

autoritatea competentă a unui reproș de a fi comis o infracțiune. Aici, este relevant de

a nota că, notificarea nu trebuie să aibă o anumită formă, având acest caracter orice

act implicit, care emană de la autoritatea de stat și care produce efecte importante

asupra situației persoanei, conținând o acuzație penală implicită.

Față de cele ce preced, se impune constatarea că, reieșind din legea procesual-

penală națională coroborată cu jurisprudența Curții Europene, statutul de bănuit al

unei persoane nu este atribuit acesteia nemijlocit doar prin ordonanța de recunoaștere

în această calitate, după cum pretinde procurorul, ci poate îmbrăca și alte forme,

acest caracter avându-l orice act implicit, care întrunește condițiile enumerate de

legiuitor și conține o acuzație penală directă în privința unei persoane. Așadar,

pornirea urmăririi penale în privința unei persoane concrete prezintă particularități

aparte, despre acest fapt fiind menționat corect și de către instanța de apel.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit ține să evidențieze că, în decizia Curții

Constituționale de inadmisibilitate a sesizării nr.123g/2016 privind excepția de

neconstituționalitate a art. 274 alin.(7) din Codul de procedură penală al Republicii

Moldova (începerea urmăririi penale) nr. 12 din 07.02.2017(Monitorul Oficial nr.85-

91/38 din 24.03.2017) s-a indicat expres că toate acțiunile procesuale care se

desfășoară la etapa premergătoare urmăririi penale au un caracter, sui generis,

concentrat asupra scopului de a stabili și confirma existența bănuielii rezonabile cu

privire la săvârșirea unei infracțiuni și este circumscrisă termenului de 30 de zile de

la momentul sesizării sau autosesizării organului de urmărire penală sau a

procurorului.

9

În același context, Curtea a mai notat că, pornind de la natura scopului

acțiunilor la etapa premergătoare urmăririi penale, acestea se rezumă la constatarea

faptei infracționale (in rem), însă nu și la formularea unei învinuiri în privința

persoanei (in personam). Această regulă se aplică și la etapa pornirii urmăririi

penale. Așadar, în ordonanța de începere a urmăririi penale se menționează doar

fapta care a condiționat emiterea acesteia (in rem), or, în cazul existenței unei

bănuieli rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană

concretă, organul de urmărire penală în asemenea situație trebuie să-i acorde toate

garanțiile caracteristice unei acuzații în materie penală.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit reține că potrivit art. 7 alin. (6) Cod de

procedură penală, hotărârile Curții Constituționale privind interpretarea Constituției

sau privind neconstituționalitatea unor prevederi legale sunt obligatorii pentru

organele de urmărire penală, instanțele de judecată și pentru persoanele participante

la procesul penal.

Respectiv, în sensul art.63 alin. (1) Cod de procedură penală, bănuit este

persoana față de care există anumite suspiciuni sau probe privind săvârșirea

infracțiunii, dar nu există suficiente probe pentru a înainta învinuirea și a o

recunoaște în calitate de învinuit. Aceeași normă procesuală prevede trei acte

procedurale prin care persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit: procesul-

verbal de reținere; ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive

neprivative de libertate; ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit.

Pentru a conferi previzibilitate și claritate normei restrictive enunțate supra,

Codul de procedură penală, la alin.(2) din art.63, reglementează termenele în care

persoana poate avea calitatea de bănuit. Aceste termene variază de la 72 ore în cazul

reținerii persoanei, 10 zile în cazul aplicării măsurii preventive neprivative de

libertate până la 3 luni sau, cu acordul Procurorului General sau al adjuncților săi, 6

luni în cazul emiterii unei ordonanțe.

În același scop, legea procesuală la alin.(3) din art.63, reglementează acțiunile

pe care trebuie să le întreprindă în mod obligatoriu organul de urmărire penală, or, la

momentul expirării termenului reținerii organul de urmărire penală trebuie să

elibereze bănuitul ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată

în privința lui, dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.

Potrivit alin. (5) art. 63 Cod de procedură penală „calitatea de bănuit încetează din

momentul eliberării reținutului, revocării măsurii preventive aplicate în privința lui

ori, după caz, anulării ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit și scoaterii

lui de sub urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penală

a ordonanței de punere sub învinuire". Punerea persoanei sub învinuire permite

organelor de urmărire penală, pe de o parte, să efectueze acțiunile necesare urmăririi

penale, iar pe de altă parte, să facă previzibilă situația persoanei fără a leza drepturile

10

fundamentale ale acesteia. Procedura scoaterii bănuitului de sub urmărire penală este

reglementată de art.284 Cod de procedură penală.

Prin Legea nr.264-XVI din 28.07.2006, art.63 Cod de procedură penală a fost

completat cu un nou alineat, prin care s-a reglementat procedura de scoatere a

persoanei de sub urmărire penală în cazul expirării termenelor reglementate de

alin.(2) art.63 Cod de procedură penală, prin încetarea acestei calități de drept.

Aplicarea ulterioară a acestei norme a dus la lezarea drepturilor constituționale ale

persoanelor, în special, prin refuzul organelor de urmărire penală și al instanțelor de

judecată de a emite un act privind încetarea de drept a urmăririi penale și a calității de

bănuit.

În acest context, Colegiul conchide că, calitatea de bănuit în privința lui Chiose

Serghei i-a fost atribuită acestuia din momentul pornirii urmăririi penale, adică din

28.07.2014 și a expirat de drept la 28.10.2014, dată la care organul de urmărire

penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-i înainteze învinuirea lui Chiose

Serghei sau să-l scoată de sub urmărirea penală.

În speță, înaintarea învinuirii de către procuror a fost efectuată cu depășirea

termenului legal, or calitatea de bănuit în privința lui Chiose Serghei expirase de

drept la data de 28.10.2014, iar prin faptul că acesta a fost recunoscut în calitate de

bănuit doar la 14.10.2014, apoi la 10.11.2014, i-a fost înaintată învinuirea, organul de

urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute de art. 22 Cod de

procedură penală.

Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de finalizare în privința

acesteia a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată, la

expirarea termenului de 3 luni de menținere în această calitate.

În acest sens este relevantă hotărârea Curții Constituționale prin care s-a dat

interpretarea principiului constituțional non bis in idem. Respectiv, potrivit pct. 6 din

Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 cu privire la excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) art. 63 din Codul de procedură penală

(Monitorul Oficial 235-240/27, 03.12.2010), principiul constituțional de a nu fi

urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă impune în linii

mari autorităților publice competente nu numai interdicția de a judeca repetat

persoana, dar și interdicția de a urmări de mai multe ori persoana pentru aceeași

faptă.

Având în vedere că, în orice societate democratică protecția persoanei este una

din atribuțiile de bază ale statului, în exercitarea acesteia statul a instituit norme

procesual-penale, concentrate în Codul de procedură penală al Republicii Moldova,

care au drept scop, pe de o parte, să protejeze persoana, societatea și statul de

infracțiuni, astfel încât persoana care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit

vinovăției sale, și, pe de altă parte, să protejeze persoana și societatea de actele

ilegale ale persoanelor cu funcții de răspundere, comise în activitatea de cercetare a

11

infracțiunilor presupuse sau săvârșite, pentru ca nici o persoană nevinovată să nu fie

trasă la răspundere penală și condamnată.

Raportând cele expuse la cauza deferită judecății, Colegiul reține că calitatea

de bănuit în privința lui Chiose Serghei, odată ce a încetat de drept, ca urmare a

expirării termenelor prescrise de alin. (2) art. 63 Cod de procedură penală, i-a creat

persoanei convingerea fermă că nu mai este bănuită și urmărită penal, adică o situație

de certitudine privind finisarea procedurilor penale în privința sa.

Reluarea urmăririi penale contrar cerințelor stipulate în art. 22 alin. (2) și art.

287 alin. (4) Cod de procedură penală, precum și celor din art. 4 al Protocolului nr. 7

la Convenție, urmează a fi considerată ca o încălcare a prevederilor legale referitoare

la sesizarea instanței prevăzute în art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală.

Nulitatea reluării urmăririi penale, în cazul dat, poate fi invocată la orice etapă a

procesului penal de către părți și se ia în considerație de instanță, inclusiv și din

oficiu.

Într-o astfel de interpretare, se conchide că ordonanța procurorului din

14.10.2014 prin care Chiose Serghei a fost recunoscut în calitate de bănuit, este

lovită de nulitate absolută, iar actele și acțiunile organului de urmărire penală

efectuate după expirarea termenului legal de ținere a persoanei în calitate de bănuit,

sunt nule.

Reieșind din cele menționate, Colegiul penal lărgit, ca instanță de control

judiciar, susține raționamentele punctate de instanța de apel privitor la necesitatea

încetării procesului penal în privința lui Chiose Serghei și își însușește integral

argumentele de fapt și de drept expuse în decizie, stabilind criticele procurorului în

acest sens drept nefondate.

Instanța de recurs, în deplin acord cu instanța de apel, constată că ordonanța

procurorului din 14.10.2014 contravine legii procesual-penale și interpretărilor Curții

Constituționale date în hotărârile sale, care reieșind din stipulările art. 7 alin. (6) Cod

de procedură penală, după cum s-a menționat, sunt obligatorii pentru organele de

urmărire penală și pentru instanțele de judecată.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reiterează că printre garanțiile

unui proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană, se enumeră și

faptul că carențele autorităților nu pot fi imputabile părților și nu trebuie să-i pună

într-o situație defavorabilă, ceea ce a fost realizat în speță de către instanța de apel,

prin dispunerea încetării procesului penal în privința lui Chiose Serghei, astfel fiind

respectate drepturile inculpatului garantate atât de Codul de procedură penală, cât și

de Constituția Republicii Moldova, Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

motiv pentru care instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză, nu se constată

admiterea erorilor de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, la etapa judecării apelurilor, după cum pledează procurorul.

12

Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură

penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, astfel că nu există temei pentru

admiterea recursului ordinar în sensul declarat de procuror.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul, șef-interimar

al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 19 februarie 2017, pe cauza penală în

privința lui Chiose Serghei, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 octombrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

13