1ra-296/2018 — art.190 alin.2 lit.c Cod penal

1ra-296/2018 — art.190 alin.2 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-296/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie

Țurcan,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 octombrie

2017, în cauza penală în privința lui

Chiose Serghei XXXXX,

născut la xxxxx, originar și domiciliat în or. Xxxx, str. Xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

fond);

apel)

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

fost încetat procesul penal în privința lui Chiose Serghei, învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv

că fapta comisă constituie contravenție prevăzută la art. 105 Cod

contravențional.

Totodată, a fost încetat procesul contravențional în privința lui Chiose

Serghei învinuit de contravenția prevăzută de art. 105 Cod contravențional, în

legătură cu expirarea termenului de prescipție.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Panicerschi P. cu privire la

încasarea de la Chiose S. a prejudiciului material și moral în sumă de xxxx lei,

potrivit art. 45 Cod contravențional a fost lăsată fără examinare, cu explicarea

părții vătămate a dreptului de a depune acțiune civilă în ordinea procedurii

civile.

fost învinuit de faptul că în luna februarie 2016, data precisă nu a fost stabilită,

1

intenționat, cu scopul dobândirii bunului lui Panicerschi Piotr, prin

înșelăciune și abuz de încredere a ultimului, sub motivul transmiterii

acumulatorului ce aparține lui Panicerschi Piotr de model 6 CT 190 amper, în

punctul de primire chipurile cu scopul obținerii reducerii la un acumulator

nou pentru automobilul lui Panicerschi P. de model „XXXX”, pe care Chiose

Serghei din cuvintele lui intenționa să-l procure, a luat la cet. Alacev N.,

locuitor al or. Xxxx, acumulatorul dat și l-a lăsat la Panicerschi Piotr pentru

verificare în exploatarea acestuia.

În continuare, neavînd intenția de a executa obligațiunile sale orale date

părții vătămate, a înstrăinat acest acumulator persoanei necunoscute, prin ce a

cauzat părții vătămate Panicerschi P. prejudiciu material în sumă de 800 lei,

pe care ultimul o estimează ca prejudiciu material considerabil.

acesteia în partea încetării procesului penal în legătură că fapta comisă

constituie contravenția prevăzută de art. 105 CC, și pronunțarea unei noi

hotărâri, de încetare a procesului contravențional pe motiv că nu există faptul

contravenției.

A indicat că sentința instanței de fond este ilegală, deoarece aceasta a

calificat acțiunile sale potrivit art. 105 Cod contravențional și anume

sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului prin furt, însușire,

delapidare, abuz de serviciu sau escrocherie, contravenție ce el nu a săvârșit-

o.

El intenționa să procure de la Panicerschi P. unitatea de transport de

model “XXXX”, însă din motive necunoscute ultimul i-a refuzat să o mai

vândă, necătând că ei verbal s-au înțeles, fapt confirmat de către Panicerschi

P. atât în cadrul urmăririi penale, cât și judecării cauzei.

În acest sens a menționat că la sfârșitul lunii februarie 2016 a fost

telefonat de către Panicerschi P., care i-a propus să-i vîndă autocamionul de

marca „XXXX”. A doua zi s-a deplasat la Panicerschi P. pentru a verifica

camionul și a negocia prețul, unde a văzut că acesta pentru a porni

automobilul a unit două acumulatoare mici. La moment lipsește acumulatorul

automobilului de marca 6CT 190 amper. Panicerschi P. i-a spus că prețul este

de xxxx euro și că Nechit S. i-a promis că-i va da un acumulator. Ulterior, în

cadrul ședinței de judecată partea vătămată a declarat, că în luna martie 2016

a refuzat să vândă lui Chiose Serghei camionul de marca „XXXX”, deoarece

are o atitudine negativă față de inculpat, necomunicînd instanței motivele.

2

În cadrul acțiunii de confruntare, ambele părți au confirmat că camionul

de model XXXX se pornea cu ajutorul a două acumulatoare mici, deoarece

acumulatorul de la camion lipsea. Mai mult că în cadrul judecării cauzei nu a

fost confirmat faptul că Panicerschi P. deținea cu adevărat vre-un acumulator,

iar la materialele cauzei lipsesc careva probe confirmative în acest sens,

bonuri de plată, certificate de garanție sau alte careva acte, care ar confirma

procurarea de către Panicerschi P. a acumulatorului care presupus a fost

sustras de inculpat.

La fel a indicat că nici organul de urmărire penală sau instanța de

judecată nu a constatat cui el a înstrăinat acest acumulator, iar versiunea

victimei că inculpatul ar fi scos acumulatorul peste hotarele țării în Ucraina în

or. Bolgrad și l-a vândut acolo, este neîntemeiată, deoarece acumulatorul dat

este unul greu și voluminos, ceia ce constituie un obstacol de a-l transporta

prin punctul vamal.

Totodată, victima a depus declarații false și contradictorii, deoarece a

declarat că a procurat acumulatorul de marca 6 CT 190 în anul 2013, iar în

ședința de judecată a explicat că în anul 2014.

Astfel, între părți au apărut relații ostile din cauza că partea vătămată a

fost acționar al CAP “Xxxx”, unde inculpatul era administrator, iar după

părerea victimei și a altor acționari, aceștia nu au primit careva cote

patrimoniale, solicitând achitarea contravalorii în echivalent bănesc.

Prin urmare, suma de 800 lei care a fost indicată de partea vătămată nu

a fost probată, iar referitor la prejudiciul moral solicitat, îl consideră unul

declarativ, deoarece el nu refuză să procure autocamionul.

De asemenea, consideră că instanța a admis unele încălcări și nu s-a

expus asupra încălcărilor admise de către organul de urmărire penală.

În speță, la 03 iunie 2016, a fost emisă ordonanța de începere a urmăririi

penale pe faptul escrocheriei în baza art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal.

Prin ordonanța din 28.07.2016 el a fost recunoscut în calitate de bănuit,

respectiv din această data organul de urmărire penală consideră că Chiose S.

are calitatea de bănuit. Însă, el nu este de acord cu această constatare,

deoarece calitatea de bănuit urma să fie calculată din momentul pornirii

urmăririi penale, adică 03.06.2016. Prin urmare, el ilegal s-a aflat în această

calitate mai mult de 3 luni, fiind încălcate prevederile art. 63 Cod de

procedură penală.

octombrie 2017, a fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința

3

contestată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

Procesul penal în privința lui Chiose S. învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal, a fost încetat, în

temeiul existenței circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală.

probelor administrate și cercetate, neținând cont de probele stabilite la caz

potrivit cărora sunt alte circumstanțe care exclude tragerea la răspundere

penală a inculpatului Chiose S.

Astfel, instanța de fond a ignorat faptul că în ordonanța de pornire a

urmăririi penale din 03 iunie 2016, este indicat la direct că se dispune pornirea

urmăririi penale pe faptul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane de către

Chiose S.

La 28 iulie 2016 a fost emisă ordonanța de recunoaștere a lui Chiose S. în

calitate de bănuit pentru acțiunile de escrocherie.

Ulterior, prin ordonanța din 07.10.2016, Chiose S. a fost pus sub

învinuire în baza art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal.

Respectiv, prin ordonanța din 07.10.2016, Chiose S. a fost pus sub

învinuire, în afara termenului de 3 luni, contrar prevederilor art. 63 alin.(2)

pct.3) și alin.(3) Cod de procedură penală, potrivit căreia, organul de urmărire

penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința

căreia a fost data o ordonanță de recunoaștere în această calitate – mai mult de

3 luni. La momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin.(2),

organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reținut ori să

revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privința lui,

dispunând scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.

Astfel, în speță, calitatea de bănuit a lui Chiose S. urma a fi calculată din

momentul pornirii urmăririi penale, și anume din 03 iunie 2016, care a expirat

la 03 septembrie 2016 - dată la care organul de urmărire penală urma în mod

obligatoriu și necondiționat să-l scoată pe Chiose S. de sub urmărire penală.

Totodată, potrivit și jurisprudenței CEDO, dreptul de a nu fi urmărit,

judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru aceiași faptă nu este unul

absolut. Însă, după cum a menționat și Curtea Constituțională în Hotărârea

nr.26 din 23.11.2010, cadrul legal național instituie excepții de la acest drept

doar la art. 287 Cod de procedură penală, potrivit căruia reluarea urmăriri

penale se admite numai dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu

4

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

pronunțată.

Organul de urmărire penală a admis o ingerință în garanțiile prevăzute

de art.22 Cod de procedură penală, de a nu fi urmărit de mai multe ori pentru

aceiași faptă, drept prevăzut și în art.4 al Protocolului nr.7 Convenția

Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și

art.21 din Constituție, deoarece după încetarea de drept a calității de bănuit,

organul de urmărire penală era în drept în cazul apariției unor fapte noi sau

recent descoperite ori acumulării ulterioare a probelor suplimentare de a relua

urmărirea penală în conformitate cu art.287 alin.(4) Cod de procedură penală,

însă nu a fost emisă o ordonanță motivată în acest sens, potrivit art.255 Cod

de procedură penală.

Actele de urmărire penală efectuate de organul de urmărire penală în

perioada de după 03 septembrie 2016, sunt lovite de nulitate nu atât în

temeiul prevederilor art.251 Cod de procedură penală, cât în temeiul faptului

că sunt contrare principiului de drept aplicat în jurisprudența națională și

internațională – dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

Potrivit art.275 pct.8), 9) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu

poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată

în cazurile în care: în privința unei persoane există o hotărâre neanulată de

neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleași

acuzații; precum și există alte circumstanțe prevăzute de lege care

condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală.

Norma art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că, în cazul în

care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art.275 pct.5)-9), 285 alin.(1) pct.1), 2), 4), 5), precum și în cazurile

prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință motivată,

încetează procesul penal în cauza respectivă.

Astfel, potrivit art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP, sentința de încetare a

procesului penal se adoptă dacă, există alte circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

Totodată, a conchis că partea vătămată a înaintat față de Chiose S.

acțiune civilă solicitând încasarea prejudiciului material în sumă de xxxx lei și

moral de xxxx lei, însă în cazul în care instanța a conchis că procesul penal în

privința inculpatului urmează a fi încetat, în baza temeiurilor menționate mai

sus, lasă fără examinare acțiunea civilă înainată de partea vătămată.

5

care invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, solicită

casarea acesteia cu menținerea sentinței.

Consideră că instanța de apel a încălcat prevederile art. 385 alin.(1) Cod

de procedură penală și nu a soluționat chestiunile nominalizate în această

normă.

La fel, este neîntemeiată expunerea și motivarea instanței de apel

privind existența circumstanțelor care condiținează tragerea la răspundere

penală a lui Chiose S. prin încălcarea prevederilor art. 63 Cod de procedură

penală.

Astfel, s-a ignorat prevederile legii procesual penale și instanța și-a

atribuit competența Curții Constituționale interpretând decizia referitor la

problema deja examinată ce se referă la calitatea de bănuit și termenul

deținerii în această calitate.

Reținând cele nominalizate, organul de urmărire penală la pornirea

urmăririi penale, la recunoașterea lui Chiose S. în calitate de bănuit și la

înaintarea învinuirii au respectat prevederile constituționale la momentul

efectuării acțiunilor procesuale.

Apelul a fost greșit admis din care motive urmează a fi menținută

sentința instanței de fond.

Chiose S. care a solicitat, respingerea recursului declarat de procuror, ca

nefondat, cu menținerea deciziei contestate.

invocate, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 11 mai 2017, a fost

încetat procesul penal în privința lui Chiose Serghei pe învinuirea adusă în

baza art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal, pe motiv că fapta comisă constituie o

contravenție administrativă prevăzută de art.105 Cod contravențional.

Totodată, a fost încetat procesul contravențional, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

Instanța de apel, prin decizia sa din 17 octombrie 2017, a admis apelul

inculpatului, a casat sentința Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 11 mai

2017, rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre, prin care în temeiul

art. 391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, procesul penal în privința lui

Chiose S. în baza art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal, a fost încetat, pe motiv că

6

există circumstanțe care exclud tragarea la răspundere penală.

În acest aspect, cu referire la soluția instanței de apel, prin care s-a

dispus încetarea procesului penal intentat în privința lui S. Chiose în temeiul

art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, pe motiv că există alte

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, Colegiul lărgit o

consideră greșită, reieșind din următoarele:

Din textul deciziei contestate se observă că instanța de apel, a ajuns la

concluzia că acuzarea a admis erori de drept procedural, care a afectat

drepturile procesuale ale inculpatului Chiose S., garantate de lege și anume

dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori pentru

aceiași faptă.

Astfel, în acest sens menționând că, prin ordonanța din 03 iunie 2016

ofițerul de urmărire penală al IP Taraclia, N. Bocicovar a dispus pornirea

urmăririi penale pe faptul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune săvârșită de către Chiose S., conform elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal.

Prin urmare, rezultă că organul de urmărire penală chiar din momentul

pornirii urmăririi penale i-a atribuit lui Chiose S. statutul procesual în calitate

de bănuit.

Totodată, a reținut că ordonanța de recunoașterea calității de bănuit în

sensul art. 63 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală, este considerată acea

ordonanță, în care organul de urmărire penală pentru prima dată de la

momentul pornirii urmăririi penale expune fapta infracțională ca pe o faptă

deja constatată și săvârșită de o persoană concretă, însoțită de calificarea

juridico-penală a acestei fapte și, dincolo de orice dubiu indică că persoana

concretă este urmărită penal pentru această faptă, astfel că organul de

urmărire penală a oficializat suspiciunile de săvârșire a unei/unor infracțiuni

față de o persoană concretă și rezultă cert că în continuare acțiunile de

urmărire penală sunt îndreptate spre acumularea probelor de vinovăție

anume a persoanei concretizate în ordonanță, și nu a oricărei alte persoane.

Reținând cele expuse mai sus, instanța de apel a conchis că calitatea de

bănuit a lui Chiose S. urmează a fi calculată de la 03 iunie 2016, data emiterii

ordonanței, prin care a fost pornită urmărirea penală și a fost recunoscut în

calitate de bănuit, indiferent dacă organul de urmărire penală a respectat sau

nu obligația de a-i aduce la cunoștință bănuitului această ordonanță și

informația despre drepturile procedurale, obligație stipulată la art. 63 alin.(11)

7

CPP.

Ulterior, la data de 28 iulie 2016, Chiose Serghei a fost recunoscut în

calitate de bănuit (f.d.43, vol.I), iar la 07 octombrie 2016, a fost emisă

ordonanța de punere sub învinuire, care a fost adusă la cunoștință în aceiași zi

(f.d.110-111, vol.I).

Respectiv, prin ordonanța din 07 octombrie 2016, Chiose Serghei a fost

pus sub învinuire, în afara termenului de trei luni, contrar prevederilor art.63

alin.(2) pct.3), alin.(3) Cod de procedură penală, care prevede că: „organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în

privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate –

mai mult de trei luni<(3) La momentul expirării, după caz, a unui termen

indicat în alin.(2), organul de urmărire penală este obligat să elibereze

bănuitul reținut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă

aplicată în privința lui, dispunînd scoaterea lui de sub urmărire sau punerea

lui sub învinuire”, or potrivit cazului din speță calitatea de bănuit a lui Chiose

Serghei se impunea a fi calculată din momentul pornirii urmăririi penale, și

anume din 03 iunie 2016, care a expirat la 03 septembrie 2016 – dată la care

organul de urmărire penală urma în mod obligatoriu și necondiționat să-l

scoată pe Chiose S. de sub urmărire penală.

Astfel, instanța de apel, analizând ordonanțele din speță, a conchis că

acestea contravin prevederilor art.22, 287 alin.(4) Cod de procedură penală,

art. 4 Protocolul 7 CEDO și art. 21 din Constituția R. Moldova.

Însă, Colegiul penal conchide, că instanța de apel greșit a ajuns la

concluzia, precum că, la caz, calitatea de bănuit, Chiose S. a obținut-o din

momentul pornirii urmăririi penale, precum și a fost menținută în această

calitate mai mult de 3 luni.

Astfel spus în partea rezolutivă a ordonanței de pornire a urmăririi

penale din 03.06.2016 nu se regăsește familia Chiose, dimpotrivă se

menționează că procesul penal se intentează pe faptul de escrocherie și nu

împotriva persoanei concrete.

Mai mult ca atât, norma art. 63 alin.(1) Cod de procedură penală,

stipulează clar calitatea de bănuit, astfel bănuitul este persoana fizică față de

care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub

învinuire.

Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele

acte procedurale, după caz:

8

1) procesul-verbal de reținere;

2) ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive

neprivative de libertate;

3) ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit.

Alin.(2) al normei indicate, prevede cazurile în care persoana nu este în

drept să fie menținută în calitate de bănuit.

Prin urmare, în art. 64 Cod de procedură penală, nu este menționat

nimic despre ordonanța de pornire a urmăririi penale.

În speță, la data de 28 iulie 2016, Chiose S. a fost recunoscut în calitate

de bănuit, iar la data de 07 octombrie 2016, a fost emisă ordonanța de punere

sub învinuire.

În acest sens, instanța ține să menționeze că, ordonanța de punere sub

învinuire a fost emisă la 07.10.2016, adică peste 2 luni și 9 zile după ce Chiose

S. a obținut calitatea de bănuit, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal.

Astfel, organul de urmărire penală la pornirea urmăririi penale,

recunoașterea lui Chiose S. în calitate de bănuit și la înaintarea învinuirii au

respectat prevederile constituționale la momentul efectuării acțiunilor

procesuale.

Totodată, Colegiul penal apreciază concluziile primei instanțe privind

lipsa în acțiunile inculpatului Chiose S. a elementelor infracțiunii de

escrocherie juste, iar privind vinovăția lui, cât și încadrarea faptei în baza art.

105 Cod contravențional drept unele corecte și legale, ce se bazează pe

cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate.

Astfel, reieșind din învinuirea înaintată lui Chiose Serghei, infracțiunea

de escrocherie a fost comisă de către inculpat în luna februarie 2016, iar

prejudiciul cauzat de acesta a fost estimat la suma de xxxx lei.

Potrivit dispoziției art. 18 Cod contravențional (red. Legii nr. 208 din

17.11.2016) se consideră proporții mici valoarea bunurilor sustrase, dobândite,

primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate,

trecute peste frontiera vamală sau valoarea pagubei pricinuite care, la

momentul săvârșirii contravenției, nu depășește 20% din cuantumul salariului

mediu lunar pe economie prognozat, aprobat de Guvern pentru anul în curs

la data săvârșirii faptei.

Prin Hotărârea Guvernului RM nr. 879 din 23.12.2015, a fost aprobat

cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016,

9

în mărime de 5050 lei.

Respectiv, la momentul săvârșirii infracțiunii de escrocherie de către

Chiose S., adică în februarie 2016, 20% din cuantumul salariului mediu lunar

pe economie prognozat pentru anul 2016, constituia suma de 1010 lei, ce

constituie proporții mici.

Astfel, la momentul săvârșirii faptei infracționale, mărimea

prejudiciului cauzat prin infracțiunea specificată la art. 190 alin.(2) lit.c) Cod

penal trebuia să depășească suma de 1010 lei, pentru a putea fi reținută în

sarcina inculpatului, însă în caz contrar, potrivit modificărilor parvenite în art.

18 CC, fapta nu mai constituie infracțiune, iar în privința făptuitorului

urmează a fi aplicată răspunderea în baza art. 105 Cod contravențional.

Având în vedere că valoarea bunului sustras prin escrocherie de către

Chiose S. este de xxxx lei, instanța de fond, ținând cont de prevederile art. 10

alin.(1) Cod penal, potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde

asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în

vigoare a acestei legi, la caz, corect a dispus încetarea procesului penal în

privința lui Chiose S., învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta comisă de acesta constituie

contravenția prevăzută de art. 105 Cod contravențional.

La fel, instanța de fond a reținut că pentru fapta comisă de Chiose S. în

februarie 2016, acesta nu poate fi atras răspunderii contravenționale potrivit

art. 105 CC, deoarece din momentul săvârșirii contravenției a expirat

termenul de prescripție a răspunderii contravenționale de 3 luni.

Totodată, potrivit art. 45 Cod contravențional, dacă prin contravenție a

fost cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-și valorifice

pretențiile civile în procedura civilă.

Astfel, reieșind din circumstanțele constatate în cauză, Colegiul penal

consideră că instanța de apel greșit a admis apelul inculpatului, pronunțând o

nouă hotărâre de încetare a procesului penal, în temeiul art. 391 alin.(1) pct.6)

CPP.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, urmează să caseze hotărârea instanței

de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

10

Prin urmare, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel

urmează a fi corectată având în vedere că sentința este legală și întemeiată,

motiv pentru care se apreciază că apelul inculpatului greșit a fost admis.

Astfel, recursul declarat de procuror este întemeiat și urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei

instanțe.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Mihail Tomița, casează total decizia Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 17 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Chiose Serghei, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din

11 mai 2017, prin care procesul penal în privința lui Chiose Serghei, învinuit

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal a fost

încetat, pe motiv că fapta comisă constituie contravenție prevăzută la art. 105

Cod contravențional.

Totodată, procesul contravențional în privința lui Chiose S. în baza art.

105 CC a fost încetat, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Panicerschi P. privind

încasarea de la Chiose S. a prejudiciului material și moral în sumă de xxxx lei,

potrivit art. 45 Cod contravențional, a fost lăsată fără examinare, cu explicarea

părții vătămate a dreptului de a depune acțiune civilă în ordinea procedurii

civile.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

11