1ra-1035/2018 — art. 171 alin. 1, 172 alin. 1 CP

1ra-1035/2018 — art. 171 alin. 1, 172 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1035/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecătorii - Constantin Alerguș, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

judecând, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și avocatul

Ahmedov Ruslan în numele inculpatului Murzacoi Serghei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 ianuarie 2018, în

cauza penală în privința lui

Murzacoi Serghei XXXXX, născut la XXXXX,

originar și locuitor al XXXXX, r-nul XXXXX,

s.XXXXX, str. XXXXX XXXXX, XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 05.12.2016-29.05.2017;

instanța de apel: 16.06.2017-30.01.2018;

instanța de recurs: 27.04.2018-31.07.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă:

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Murzacoi S. a fost condamnat în

baza art. 171 alin. (1) Cod penal, la 3 ani și 3 luni închisoare și în baza art.172 alin. (1)

Cod penal, la 3 ani și 3 luni închisoare, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1)

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Procesul penal intentat în privința lui Murzacoi S. în baza art.166 alin. (1) Cod

penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Procesului asupra acțiunii civile înaintate în cauză a fost încetat în legătură cu

renunțarea părții civile la acțiune;

A fost dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 5 295 lei pentru efectuarea expertizelor medico-legale și 785

lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de către IP

Ceadîr-Lunga.

1

jurul orei 2300, Murzacoi S., aflându-se pe str. XXXXX, s. XXXXX r-nul XXXXX, a

așezat-o pe Ceavdari Iu., contrar voinței acesteia, în automobilul său de marca/model

”Volkswagen Golf”, cu n/î XXXXX, în scopul privării de libertate, a dus-o la marginea

s. XXXXX, în direcția spre s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde reținând-o pe Ceavdari Iu.

și aplicând violență fizică și psihică față de ea, a întreținut raportul sexual și și-a

satisfăcut pofta sexuală în formă perversă.

Tot el, la 20.02.2016, în jurul orei 2315, aflându-se la marginea s. XXXXX, în

automobilul său de marca/model ”Volkswagen Golf”, cu n/î XXXXX, având scopul

întreținerii relațiilor sexuale cu Ceavdari Iu., prin constrângere fizică și psihică,

contrar voinței acesteia, în mod forțat și-a satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă

perversă.

Tot el, după satisfacerea poftei sexuale în formă perversă cu Ceavdari Iu., în

continuarea acțiunilor sale, prin constrângere fizică și psihică față de Ceavdari Iu.,

contrar voinței acesteia, în mod forțat a întreținut cu ea raport sexual în formă

naturală.

procurorul, care a solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

Murzacoi S. să-i fie condamnat în baza art.171 alin. (1) Cod penal, la 3 ani și 2 luni

închisoare, în baza art. 172 alin. (1) Cod penal, la 3 ani și 2 luni închisoare, în

conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial de pedepse,

să-i fie stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat, că sentința este

ilegală și neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei și hotărârii asupra corpurilor

delicte.

Instanța la stabilirea pedepsei urma să țină cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influenta pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului.

Totodată, procurorul a menționat că, instanța nu a luat în considerație

pericolul social, exprimat prin atentarea asupra inviolabilității persoanei și vieții

sexuale, și gravitatea infracțiunilor comise.

În conformitate cu art. 90 alin.(l) Cod penal instanța în hotărâre trebuie să

indice motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei. Insă,

în sentință nu sunt indicate circumstanțele în baza cărora instanța a considerat că

corectarea inculpatului este posibilă fără izolarea de societate.

Instanța de fond nu a aplicat obligațiile prevăzute de art.90 alin.(6) Cod penal,

și nu s-a expus referitor la temeiurile neaplicării acestora față de inculpat.

2

Prin urmare, partea acuzării a considerat că, pedeapsa stabilită cu suspendare

condiționată a executării este prea blândă și nu va atinge scopul stabilit de legea

penală

Adițional procurorul a menționat că, inculpatul a folosit în calitate de mijloc

de realizare a scopului infracțional automobilul său de marca/model ”Volkswagen

Golf”, cu n/î XXXXX, care a fost utilizat nu numai pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.166 alin. (1) Cod penal, dar și pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.171 alin. (1), 172 alin. (2) Cod penal, fapt confirmat prin probele

anexate la dosar, iar potrivit art.106 alin. (1) Cod penal, bunul folosit pentru

comiterea infracțiunii se supune confiscării speciale.

avocatul Ahmedov R., în numele inculpatului, a solicitat repunerea în termen a

cererii de apel, ca fiind depus tardiv din motive întemeiate; casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să fie

condamnat în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare; în baza art. 172

alin.(1) Cod penal, la 2 ani închisoare, în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1)

Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită să fie suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an; în rest sentința să fie lăsată fără

modificări.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat, că sentința este prea

aspră.

Instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de circumstanțele atenuante: recunoașterea vinovăției,

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, repararea benevolă

a pagubei pricinuite.

Instanța eronat a indicat faptul că inculpatul are la întreținere un singur copil,

pe când în ședința de judecată s-a constatat că dânsul are doi copii.

Ținând cont de existenta circumstanțelor atenuante, și doar o singură

circumstanță agravantă (comiterea infracțiunii în stare de ebrietate), de caracteristica

pozitivă a inculpatului - anterior nejudecat, căsătorit, 2 copii minori la întreținere,

partea apărării a considerat că instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă aspră.

De asemenea, partea apărării a considerat ca fiind neîntemeiat termenul

îndelungat al perioadei de probațiune, dat fiind faptul că inculpatul a conștientizat

gravitatea faptelor comise, a recunoscut vinovăția, s-a căit și, în astfel de circumstanțe

perioada de probațiune pe un termen de 1 an este suficientă ca inculpatul prin

comportare exemplară și muncă cinstită să justifice încrederea acordată.

Asupra termenului de atac, avocatul a menționat că, nu a fost prezent la

pronunțarea sentinței deoarece pe 29.05.2017, a fost antrenat în alte ședințe.

3

Copia sentinței a primit-o prin poștă la 05.06.2017, însă cererea de apel a fost depusă

la 14.06.2017, adică în a 16 zi după pronunțarea sentinței, din care motiv a solicitat

repunerea în termen.

apelul declarat de avocatul în numele inculpatului a fost respins ca fiind depus peste

termen.

Apelul procurorului admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii

pedepsei și încasării cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea în această parte a unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Murzacoi S. a

fost condamnat în baza art.171 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, în baza art.172

alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, pentru concurs de infracțiuni, conform art. 84

Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei stabilite, i-a fost stabili pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la inculpat în beneficiul

statului a cheltuielilor de judecată și confiscarea specială a automobilului de

marca/model ”Volkswagen Golf”, cu n/î XXXXX a fost respinsă.

În rest, sentința a fost menționată fără modificări.

privind omiterea termenului de depunere a cererii de apel, din motivul absenței la

pronunțarea sentinței și antrenării acestuia în alte ședințe de judecată, or, inculpatul

a fost la pronunțarea acesteia, iar apărătorul lui, deși nu a fost prezent la pronunțarea

sentinței, a participat la judecarea cauzei în prima instanță și în momentul amânării

ședinței de judecată din 03.05.2017 a fost informat despre data și ora pronunțării

sentinței la 29.05.2017 ora 0830.

Prin urmare, neparticiparea apărătorului Ahmedov R. în ședința de judecată

în cadrul căreia a fost pronunțată sentința nu justifică omiterea termenului de

contestare a sentinței cu apel.

Mai mult că primind sentința la 05.06.2017, avocatul era conștient că mai are la

dispoziție pentru realizarea dreptului 8 zile din termenul de atac.

De asemenea, instanța de apel a conchis că, nu poate constituie temei de

repunere în termen argumentul apărătorului precum că are o activitate profesională

intensă, fiind antrenat în multe ședințe de judecată, și nici faptul că a primit prin

poștă copia sentinței abia la 05.06.2017.

Conform art. 402 alin.(l) Cod de procedură penală, "termenul de apel este de

15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel", și în

cazul din speță termenul de apel a expirat la data de 13.06.2017.

Verificând în continuare aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea

și individualizarea pedepsei în privința inculpatului, raportate la motivele de apel

invocate de procuror, instanța de apel a considerat că acesta necesită a fi admis, cu

casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei și adoptarea unei noi hotărâri.

4

Astfel, instanța de apel a reținut că, deși prima instanță i-a aplicat inculpatului

pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 3 ani și 3 luni pentru fiecare infracțiune,

adică pedepse apropiate de limita maximă prevăzută de lege, nu a adus o motivare

legal argumentată unei astfel de individualizare. Însă la aplicarea art. 90 Cod penal,

instanța de fond s-a limitat doar la menționarea caracterizării pozitive a personalității

inculpatului, fără a se referi la eficiența suspendării condiționate a executării

pedepsei pentru atingerea scopului legii penale.

Cu referire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a reținut o circumstanță

agravantă prevăzută de art. 77 alin.(1) lit. j) Cod penal - săvârșirea infracțiunii în stare

de ebrietate, or, însuși inculpatul a declarat că în seara comiterii infracțiunii a servit

alcool cu prietenii săi și o circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a)

Cod penal - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave. În

virtutea acestor circumstanțe, conform art. 78 alin.(4) Cod penal, în caz de concurs al

circumstanțelor agravante și celor atenuante, coborârea pedepsei până la minimul

sau ridicarea ei până la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod nu este obligatorie.

Având în vedere circumstanțele stabilite ale cauzei, personalitatea

inculpatului, gravitatea faptei săvârșite, motivul acesteia, aplicând prevederile art.

75 Cod penal, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

instanța de apel a conchis că în cazul dat pedeapsa echitabilă pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art.171 alin. (1) Cod penal, este cea sub formă de închisoare

pe termen de 2 ani, și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 alin. (1) Cod

penal - închisoare pe termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Art.84 alin. (1) Cod penal prevede, dacă o persoană este declarată vinovată de

săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna

din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte,

stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau

parțial, al pedepselor aplicate.

Pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepsei numite,

inculpatului i-a fost stabilit pedeapsa definitivă în formă de închisoare pe termen de

3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În context, instanța de apel a menționat că, aplicându-i inculpatului pedepse

mai blânde decât cele stabilite de prima instanță, nu se afectează efectul devolutiv al

apelului declarat de procuror, or, însăși procurorul în apel a solicitat reducerea

termenului pedepsei cu închisoarea aplicată față de inculpat.

Întru atingerea scopului pedepsei penale și întru respectarea prevederilor art.

61 alin. (2) Cod penal, luând în considerație că inculpatul a comis infracțiune

împotriva relațiilor sociale privind inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală,

libertatea psihică și sănătatea persoanei, libertatea și demnitatea personală, tangentă

cu răpirea și privarea de libertate a victimei, instanța de apel a considerat inoportună

5

aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, reiterând că

scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin izolarea socială.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că scopul legii penale privind

corectarea și reeducarea inculpatului va fi pe deplin atins doar prin executarea reală

a pedepsei în formă de închisoare, însă în noile limite stabilite.

Referitor la argumentul procurorului, precum că instanța de fond nejustificat

a ajuns la concluzia de a nu aplica confiscare specială a mijlocului de transport de

marca/model ”Volkswagen Golf”, cu n/î XXXXX, utilizat de inculpat la săvârșirea

infracțiunilor, instanța de apel a conchist că, deși unitatea de transport a fost utilizată

ca mijloc de realizare a infracțiunii și prin pretinsa infracțiune a fost cauzat

prejudiciu, argumentul respectiv urmează a fi respins ca neîntemeiat, or, la data

comiterii infracțiunii era în vigoare altă redacție a art. 106 Cod penal (în redacția nouă

modificările au operat la 07.04.2016), care prevedea că „sunt supuse confiscării

speciale bunurile folosite sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt

ale infractorului". Procurorul nu a prezentat probe care ar confirma faptul că

automobilul sus-menționat îi aparține inculpatului cu drept de proprietate, sau alte

acte de proveniență a unității de transport și prin urmare unitatea de transport nu

urmează să fie supus confiscării speciale în condițiile prescripțiilor normative

menționate.

La fel, ca fiind nefondată instanța de apel a apreciat solicitarea procurorului

privind încasarea de la inculpatul în contul statului a cheltuielilor suportate în scopul

efectuării expertizelor medico-legale, în cuantum de 5 295 lei și 785 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală de către IP Ceadîr-Lunga,

or, aceste sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii încriminate și conform prevederilor art. 143 Cod de procedură penală și

Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din

14.04.2016, se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat.

procurorul, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece eroarea judiciară nu poate

fi corectată de instanța de recurs.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând următoarele:

- instanța de apel în urma admiterii apelului procurorului, stabilește o

pedeapsa mai blândă decât a fost cerută de procuror și mai blândă decât a fost

stabilită de instanța de fond;

- infracțiunile incriminate inculpatului prevăzute de art. 171 alin. (1) și art. 172

alin. (1) Cod penal fac parte din categoria mai puțin grave. Dar totodată, este necesar

6

de a sublinia deosebita gravitatea acestor infracțiuni și consecințele pentru partea

vătămată;

- în urma infracțiunii, părți vătămate i-au fost cauzate dezechilibru moral,

dereglări neuropsihice, care au marcat victima și care ar putea duce la sociopatia

acesteia. Potrivit concluziilor expertizei psihiatrico-legală nr.XXXXXdin 03.06.2016 în

privința părții vătămate, s-a constatat tulburarea de stres post-traumatică,

manifestată prin insomnie, vise terifiante, frică, indispoziție, necesitatea

tratamentului la specialist psihoterapeut. De asemenea, s-a constatat la partea

vătămată traumatism craniu-cerebral închis, stres emoțional, tic nervos, sindrom

neuritiform, fiindu-i cauzate suferințe fizice și morale, fiind prejudiciată și

demnitatea acesteia;

- automobilul de marca/model „Volkswagen Golf” cu n/î XXXXX trebuie să fie

confiscat deoarece din probele cercetate conform art.3641 CPP aparținea inculpatului

și a fost folosit la comiterea infracțiunilor;

- odată ce a dispus respingerea cererii procurorului în sensul încasării de la

inculpatul sumei de 6080 (5295+785) lei cu titlu de cheltuieli judiciare, instanța de

apel nu a dispus trecerea acestora în contul statului, astfel, rezultă că nu dispunem

de o dispoziție referitoare la repartizarea cheltuielilor judiciare, așa cum se cere prin

prevederile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală, prin urmare instanța

nu a soluționat corect chestiunea legată cu cheltuieli judiciare;

avocatul Ahmetov R. în numele inculpatului, invocând temei de drept prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a lui Murzacoi S. în

baza art. 171 alin. (1), 172 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea în privința acestuia a

prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor indicate anterior în apel și descrise la pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- instanța de apel a respins în mod nejustificat recursul avocatului în numele

inculpatului, ca depus cu omiterea termenului legal;

- recursul avocatului conține destule dovezi care justifică omiterea termenului

pentru atacarea cu recurs, iar instanța de apel a refuzat nejustificat argumentele

respective;

- motivarea deciziei instanție de apel contravine actului de învinuire, deoarece

procurorului a solicitat aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de 6 ani de

privațiune de libertate, cu executare în penitenciar de tip semi-închis, precum și

7

aplicarea confiscării speciale în privința automobilului de marca/model

„Volkswagen Golf” cu n/î XXXXX;

- concluziile instanței de apel privind imposibilitatea aplicării în privința

inculpatului a dispozițiilor art. 90 Codul penal, sunt evident nemotivate.

- concluziile instanței de apel referitor la faptul, că inculpatul reprezintă o

amenințare pentru societate este absolut nemotivat, deoarece acesta nu are

antecedente penale anterioare, a comis pentru prima dacă o infracțiune medie, care

se caracterizează în mod exclusiv din punct de vedere pozitiv, este căsătorit, are doi

copii minori la întreținere, și-a recunoscut vina, a compensat prejudiciul material și

moral cauzat în urma infracțiunii, în legătură cu care fapt, el nu poate prezenta o

amenințare pentru societate;

- victima l-a iertat pe inculpat, primind o compensație pentru prejudiciul care

i-a fost cauzat în legătură cu care fapt consider, că corectarea inculpatului este

posibilă fără izolarea de societate.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, avocatul Ahmedov R. a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat de procuror, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, cu admiterea recursului în sensul declarat în numele inculpatului.

cauzei, ținând cont de opinia părții apărării expusă în referință, Colegiul penal lărgit

consideră că recursul declarat de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil, iar

recursul avocatul Ahmedov R. urmează a fi admis, din următoarele considerente.

7.1. Potrivit recursului ordinar declarat de avocatul Ahmedov R. în numele

inculpatului, acesta a invocat ca temei de casare a hotărârii judecătorești art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, argumentând că dânsul este de acord cu

încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, dar nu este de acord cu pedeapsa

aplicată de instanța de apel, apreciind-o ca fiind una prea aspră, la care instanța nu a

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, nu a respectat criteriile generale de

individualizare a acesteia, ceea ce este neconform scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, temei prevăzut de pct. 10) al

dispoziției enunțate supra - hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în

care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs conchide că, motivele invocate de recurent referitor la

individualizarea pedepsei, sunt întemeiate.

Verificând legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor cauzei, Colegiul

penal consideră că vinovăția inculpatului Murzacoi S. în săvârșirea infracțiunilor

imputate este pe deplin stabilită, iar calificarea acțiunilor acestuia este corectă și

corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă la aplicarea măsurii de pedeapsă,

deși corect instanța a casat soluția primei instanțe, stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă mai mică pentru infracțiunile săvârșite, dar la stabilirea pedepsei cu

8

închisoarea nu a luat în considerație în totalitate prevederile art. 61, 75 alin. (1) Cod

penal.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7, 75 Cod penal, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii

penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor intereselor victimei, statului

și întregii societăți, perturbate prin infracțiune, și când este capabilă să contribuie la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșiri de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de alte persoane.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod

penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește

având în vedere persoana celui vinovat, iar limitele termenelor de pedeapsă,

prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și

reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite, care constă în modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

urmările produse sau care s-ar fi putut produce, conduita după săvârșirea faptei și

în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația

familială și socială etc.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, sau

valorificat anume în această ordine, fiind stabilit inculpatului termenul de pedeapsă

- închisoarea, prevăzut de art. 171 alin. (1) Cod penal, violul, adică raportul sexual

săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei și art.172 alin. (1) Cod penal,

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei.

9

După efectuarea acestei proceduri de individualizare și stabilire a duratei și

cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de

individualizare a acesteia, dar în aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin

numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită

inculpatului, acesta trebuie să o execute real ori sub raportul personalității acestuia

de a se corecta și reeduca, poate fi trasă concluzia că scopul pedepsei poate fi atins

prin suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de

probațiune.

Colegiul menționează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal -

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de inculpat este un incident în viața acestuia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să dea o suplimentară motivare de ce

trage concluzia că este rațional ori nu ca vinovatul să execute real termenul pedepsei

stabilite.

Astfel, reieșind din cele reținute, instanța de recurs găsește întemeiate motivele

recursului declarat de avocat și constată că instanța de apel, aplicându-i inculpatului

conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepsei stabilite, pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, a reținut din oficiu ”(…)circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin.

(1) lit. j) CP - săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, or, însuși inculpatul Murzacoi

Serghei a declarat că în seara comiterii infracțiunii a servit alcool cu prietenii săi; și o

circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a) CP - săvârșirea pentru prima

dată a unei infracțiuni mai puțin grave. În virtutea acestor circumstanțe, conform art.78

alin.(4) Cod penal, "în caz de concurs al circumstanțelor agravante și celor atenuante,

coborârea pedepsei până la minimul sau ridicarea ei până la maximul prevăzut la articolul

corespunzător din Partea specială a prezentului cod nu este obligatorie" (pct. 9.), neținând

cont de faptul că prin actul de învinuire în privința inculpatului nu au fost reținute

careva circumstanțe agravante.

La fel, potrivit materialelor cauzei, Colegiul lărgit reține că partea vătămată nu

are careva pretenții materiale față de inculpat, deoarece s-au împăcat, solicitând

încetarea procesului penal, anexând la materialele cauzei și o cerere în scris (f.d. 219,

vol.II).

La acest capitol se atestă că, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea

pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, iar aceasta conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul

săvârșirii unei infracțiuni grave.

10

Mai mult, raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal are la

origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei.

Prin urmare, instanța de apel nu a reținut următorii factori ce influențează la

stabilirea pedepsei - inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin

gravă; și-a recunoscut vina; cauza a fost examinată în procedura prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală; s-a căit sincer în cele comise; a recuperat prejudiciul

material cauzat părții vătămate cu care s-a împăcat; are la întreținere 2 copii minori,

iar fapta săvîrșită este un incident în viața acestuia; lipsa circumstanțelor agravante

și prezența circumstanțelor atenuante, care în totalitate, în esență, formează

convingerea posibilității făptuitorului de a se corija fără a executa efectiv pedeapsa.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal conchide că de către instanța de apel

în privința lui Murzacoi S. s-a aplicat o pedeapsă incorect individualizată, însă pripit

s-a decis punerea ei în executare, prin ce s-a comis o eroare de drept, care poate fi, și

urmează a fi corectată de către instanța de recurs.

Reținând faptul că în seama inculpatului au fost stabilite doar circumstanțe

atenuante, care au fost enumerate mai sus, iar circumstanțe agravante lipsesc, și

având în vedere principiul prevăzut în art. 4 Cod penal - umanismul legii penale,

cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, Colegiul penal ajunge la concluzia că nu

este rațional ca Murzacoi S. să execute pedeapsa închisorii stabilită și va aplica

prevederile art. 90 Cod penal, cu dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei pe un termen de probațiune, deoarece careva interdicții la aplicarea normei

date nu sunt.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art. 427 Cod de

procedură penală, urmează să caseze hotărârile instanțelor de fond, să rejudeca

cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Astfel, Colegiul penal conchide că eroarea comisă de instanța de apel urmează

a fi corectată, prin admiterea recursului ordinar declarat de partea apărării, cu

casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei,

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noii hotărâri.

7.2. În continuare, revenind la conținutul recursurilor ordinare declarate,

Colegiul lărgit nu se va expune asupra argumentelor invocate de procuror cu referire

la incidența în speță a erorii de drept prevăzută la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, or, această necesitate decade din considerentele enunțate pct. 7.1.

al prezentei decizii.

Cât privește alegațiile recurentului cu referire la faptul că, instanța de apel

greșit a interpretat prevederile normei legale în ce privește neîncasarea de la inculpat

a cheltuielilor de judecată, Colegiul penal atestă că, art. 143 alin. (1) Cod de procedură

11

penală, prevede că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală).

De asemenea, potrivit art. 75 alin. (3) al Legii nr.68 din 14.04.2016, cu privire la

expertiza judiciara si statutul expertului judiciar, potrivit căruia, în cauzele penale,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sânt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142

alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

Alineatul (7) a normei citate, stipulează că, plata cheltuielilor de judecată

pentru efectuarea expertizelor judiciare suportate din bugetul de stat se face conform

procedurii prevăzute de legislația de procedură.

Potrivit art. 227 alin. (1) și (3) și 229 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate. Totodată, cheltuielile judiciare sunt suportate de inculpat sau sunt

trecute în contul statului.

Prin urmare, Colegiul penal reține că, instanța de apel corect a respins

solicitarea procurorului cu referire la încasare din contul inculpatului a cheltuielilor

suportate pentru efectuarea expertizelor medico-legale în sumă de 5 295 lei și acțiunilor de

urmărire penală de către IP Ceadîr-Lunga, în sumă de 785 lei, or, acestea urmează a fi

achitate din sumele alocate de stat.

Cât privește argumentul procurorului cu referire la necesitatea confiscării

automobilului de marca/model ”Volkswagen Golf”, cu n/î XXXXX, utilizat de

inculpat la săvârșirea infracțiunilor, Colegiul lărgit se raliază în acest sens poziției

instanței de apel, or, la data comiterii infracțiunilor de către inculpat era în vigoare

altă redacție a art. 106 Cod penal (în redacția nouă modificările au operat la

07.04.2016), care prevedea că „sunt supuse confiscării speciale bunurile folosite sau

destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului”. Astfel, procurorul

nu a prezentat probe care ar confirma faptul că automobilul sus-menționat îi aparține

inculpatului cu drept de proprietate, sau alte acte de proveniență a unității de

transport și prin urmare unitatea de transport nu urmează să fie supus confiscării

speciale în condițiile prescripțiilor normative menționate.

Concomitent, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului acuzatorului

de stat și argumentele expuse în recurs cu referire la cheltuielile judiciare și

necesitatea confiscării automobilului de marca/model ”Volkswagen Golf”, cu n/î

XXXXX, au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat

și s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor și a căror reiterare nu mai este

necesară (jurisprudența CtEDO, cauza Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr.

26564/1995).

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

12

concluzioneze asupra respingerii ca inadmisibil a recursului declarat.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ahmedov Ruslan în numele

inculpatului Murzacoi Serghei, casează parțial decizia Colegiul judiciar al Curții de

Apel Cahul din 30 ianuarie 2018, în partea stabilirii pedepsei, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre după cum urmează:

Murzacoi Serghei XXXXX recunoscut vinovat în baza art. 171 alin. (1) și 172

alin. (1) Cod penal, i se stabilește pedeapsa:

- în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, 2 (doi) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 172 alin. (1) Cod penal, 2 (doi) ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv lui Murzacoi Serghei XXXXX i se

stabilește pedeapsa sub formă de închisoare, pe termen de 3 (trei) ani, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei, stabilită lui Murzacoi Serghei XXXXX, pentru o perioadă de probațiune de

4 (patru) ani.

Murzacoi Serghei XXXXX, urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu execută

pedeapsa penală în baza altor hotărâri judecătorești.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

13