1ra-1407/18 — art.264 alin.3 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-1407/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie 2018, declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, în cauza penală în

privința inculpatului

Ionel Ion XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 3 ani și 2

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost suspendată pe

o perioadă de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de Mutu Ilie a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea

din contul lui Ionel Ion a prejudiciului moral în mărime de 8000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Balica Vasile a fost admisă în principiu, urmând ca

asupra cuantumului prejudiciului material să se expună instanța de judecată în ordinea

procedurii civile.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă ca

neîntemeiată.

procedură penală, a constatat că Ionel Ion, la 21 ianuarie 2017, ora 10.10, conducând

automobilul de model „Volkswagen Caddy”, cu n/î XXX, pe traseul R17 Fălești - Pîrlița

km 5+200 m, încălcând prevederile pct.45 subpct.(1) din Regulamentul circulației rutiere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, potrivit cărora, ,,conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: - starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; -

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; - starea tehnică

a vehiculului și particularitățile încărcăturii; - situația rutieră”, astfel, din cauza vitezei

neadaptate condițiilor rutiere, a pierdut controlul asupra vehiculului, a ieșit pe banda din

sens opus și s-a ciocnit lateral dreapta cu automobilul de model „Volkswagen Caddy”, cu

n/î XXX, condus de Balica Dumitru, care îl avea în calitate de pasager pe Mutu Ilie. În

rezultatul impactului, ultimilor le-au fost cauzate leziuni corporale, fiind internați în

1

spitalul raional Fălești și unde, în consecință, Balica Dumitru a decedat.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui I.Ionel, în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal,

să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod

penal și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă; - instanța neîntemeiat a aplicat față

de inculpat prevederile art.90 Cod penal; - nu a ținut cont de faptul că infracțiunea comisă

de către inculpat face parte din categoria infracțiunilor grave, de consecințele survenite în

rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului, și anume că D.Balica a decedat, iar lui

I.Mutu i-au fost cauzate leziuni corporale, că nu a reparat pretențiile de ordin financiar

revendicate de către partea vătămată I.Mutu și succesorul părții vătămate D.Balica;

- avocatul V.Roibu în numele succesorului părții vătămate D.Balica, care a solicitat

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să

fie dispusă executarea reală a pedepsei stabilite lui I.Ionel, în baza art.264 alin.(3) lit.b)

Cod penal, invocând că instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal și

i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă, inclusiv cea complementară; - instanța

neîntemeiat a aplicat față de inculpat prevederile art.90 Cod penal; - nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, prejudiciul considerabil cauzat și că anterior a mai fost

condamnat; - recunoașterea vinovăției și căința sinceră au doar un caracter declarativ,

inculpatul nerecuperând prejudiciul material cauzat și nici nu se arată dispus să-l repare în

mărimea solicitată de către succesorul părții vătămate.

declarate de către procuror și avocatul V.Roibu în numele succesorului părții vătămate

D.Balica au fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că, sentința a fost

contestată doar în partea stabilirii pedepsei penale și în latura civilă.

Cu referire la apelul declarat de către avocatul V.Roibu în numele succesorului

părții vătămate D.Balica, instanța de apel a reținut că avocatul din numele persoanei

împuternicite a formulat o cerere de retragere a apelului, cu renunțarea la acțiunea civilă pe

motivul soluționării ei, cu încetarea procedurii în instanța de apel, ca rezultat al decăderii

pretențiilor de ordin material și moral.

De asemenea, potrivit recipisei din 02.04.2018, avocatul V.Slabu în numele

succesorului părții vătămate și ultima au confirmat repararea prejudiciului material și

moral, solicitând menținerea sentinței.

Referitor la cererea formulată de către avocatul V.Roibu în numele succesorului

părții vătămate D.Balica privind retragere a cererii de apel, instanța de apel, având în

vedere prevederile art.407 alin.(1) Cod de procedură penală, a constatat că aceasta a fost

depusă după etapa acordată de legea procesual penală și respectiv, neputând fi admisă. În

aceiași ordine de idei, în virtutea prevederilor art.68 alin.(5) pct.4) Cod de procedură

penală, instanța de apel a respins cererea avocatului privind retragerea acțiunii civile,

formulate de către succesorul părții vătămate D.Balica.

Totuși, la pronunțarea soluției, instanța de apel a ținut cont de poziția succesorului

părții vătămate D.Balica, prin care nu-și mai susține pretențiile de ordin financiar față de

inculpat, în legătură cu faptul că acesta din urmă a reparat prejudiciul material și moral

cauzat.

2

Subsecvent, cu referire la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale,

instanța de apel a conchis că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 61,

75 Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana inculpatului, care la locul de trai se caracterizează pozitiv, nu are antecedente

penale, are la întreținere un copil minor, și-a recunoscut vina și s-a căit sincer pentru fapta

comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, că circumstanțe care

agravează răspunderea penală nu au fost stabilite, și corect a conchis că corectarea

inculpatului va putea fi atinsă prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării ei pe perioadă de probațiune și cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie dispusă executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare,

stabilită lui I.Ionel, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal și i-a

stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă, individualizată contrar prevederilor legale; -

instanța neîntemeiat a aplicat față de inculpat prevederile art.90 Cod penal, deoarece în

speță lipsesc circumstanțe care ar permite aplicarea acestei norme, iar instanțele nu și-au

motivat hotărârile în acest sens; - nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite și de

consecințele ei, și anume că D.Balica a decedat, iar lui I.Mutu i-au fost cauzate leziuni

corporale, că inculpatul anterior a mai fost sancționat contravențional pentru încălcarea

regulilor de circulație rutieră.

procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei

instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, precum și atunci când instanța de apel a aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

constată că acestea nu și-au găsit confirmare.

Totodată, Colegiul reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa stabilită lui

I.Ionel, și anume în partea aplicării față de acesta a prevederilor art.90 Cod penal, or, așa

cum reiese din textul recursului și solicitările acestuia, procurorul este de acord cu

categoria și termenul pedepsei aplicate inculpatului, inclusiv cu termenul pedepsei

complementare, dar nu este de acord cu suspendarea condiționată a executării ei.

Respectiv, examinând argumentele recursului prin prisma circumstanțelor cauzei și

prevederilor legale pertinente, instanța de recurs le consideră drept lipsite de temei.

La acest capitol Colegiul relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

3

Potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Complementar, potrivit principiului umanismului, legea penală nu urmărește scopul

de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului. Închisoarea este una dintre cele

mai severe pedepse și se aplică doar în cazurile când corectarea și reeducarea inculpatului

nu este posibilă fără izolarea lui de societate.

În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui I.Ionel, instanțele de fond au ținut

seama pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod penal și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului,

care se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu are antecedente penale, are un copil minor

la întreținere, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar drept circumstanțe

atenuante au fost reținute recunoașterea vinovăției și căința sinceră pentru fapta comisă,

solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, că la faza judecării cauzei în

instanța de apel a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, precum și de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, și corect au conchis că

stabilirea față de acesta a pedepsei sub formă de închisoare cu suspendarea condiționată a

executării ei este echitabilă, și că aceasta poate să își atingă scopul de restabilire a echității

sociale, corijare și reeducare a inculpatului.

Sub acest aspect, Colegiul remarcă că instanța de apel, reținând circumstanțele

descrise supra, și că succesorul părții vătămate D.Balica și avocatul acesteia, în ședințele

instanței de apel au indicat că inculpatul a restituit prejudiciul material și moral cauzat prin

infracțiune, și că sunt de acord cu pedeapsa stabilită prin sentință sub formă de închisoare

cu suspendarea condiționată a executării ei (f.d.69-70 v.2), a ajuns la concluzia că prima

instanță corect a conchis că scopul pedepsei va fi atins prin suspendarea executării

pedepsei stabilite lui I.Ionel, pe un termen de probațiune de 3 ani.

Colegiul penal atestă că, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a

demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acestuia.

În concluzie, Colegiul conchide că pedeapsa fixată inculpatului de prima instanță și

menținută de instanța de apel este în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal,

fiind în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale de care a fost recunoscut vinovat,

iar aplicarea art.90 Cod penal în privința lui I.Ionel s-a efectuat în limitele legii,

considerând că stabilirea pedepsei condiționate acestuia va atinge scopul pedepsei penale

de corijare și reeducare.

4

Astfel, instanțele de fond au respectat principiile generale de stabilire a pedepsei,

concluziile cărora corespund circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei,

aceasta fiind aplicată în limitele legii și individualizată conform prevederilor legale.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul constată că decizia instanței de apel

cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la emiterea soluției

contestate, precum și motivele adoptării ei, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel

fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură

penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 18 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Ionel Ion, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 august 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5