1ra-1380/2018 — art. 90, 193 alin. 1 CP

1ra-1380/2018 — art. 90, 193 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1380/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat, admisibilitatea în principiu, a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Burghelea Vasile Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

10.11.2017 – 14.03.2018;

11.06.2018 – 18.07.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Burghelea V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 193 Cod penal la 1 an

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei stabilite în

privința lui Burghelea V. pentru o perioadă de probațiune de 1 an.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Burghelea D. în baza art. 193 Cod penal,

în privința căruia cauza nu se judecă în procedura de recurs.

în perioada anului 2014 și până în prezent, împreună cu fratele său Burghelea D.,

având intenția ocupării unui imobil aflat în posesia altuia, amenințîndu-le cu aplicarea

violenței pe Ostapenco P., Ostapenco I., Ostapenco O. și Rață R., le-au impus să

părăsească domiciliul acestora, amplasat în sat. Xxxxx, r-nul Xxxxx, înregistrat la

1

Oficiul Cadastral Teritorial Călărași cu nr. cadastral xxxxx din 10.02.2012 și care

conform contractului de donație a bunurilor imobile nr. xxxx din 10.02.2012, aparține

cu drept de proprietate lui Ostapenco P.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpatului Burghelea V. întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal, tulburarea de posesie adică ocuparea în

întregime, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia cu amenințarea aplicării violenței.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

avocatul Nogai B. în numele inculpatului Burghelea V., care a solicitat casarea acesteia

și dispunerea achitării inculpatului, deoarece fapta lui nu conține elementele

infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal.

Apelantul a specificat că nu este de acord cu sentința prin care s-a dispus

condamnarea lui Burghelea V. în baza art. 193 Cod penal, din următoarele motive:

- prima instanță a dat o apreciere eronată probatoriului administrat și cercetat în

cadrul ședințelor de judecată;

- la caz, nu s-a dovedit prin careva probe faptul că Burghelea V. a ocupat imobilul

care aparține lui Ostapenco P. și că anume el a luat cheile de la acest imobil;

- pe cazul dat este un litigiu civil între Ostapenco P., pe de o parte și Burghelea A.

și Burghelea D. de cealaltă parte, care se află spre examinare la Judecătoria Strășeni,

sediul Călărași pentru a fi anulat contractul de donație a imobilului;

- conform art. 52 alin.(l) Cod penal se consideră componență de infracțiune

totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală ce califică o faptă

prejudiciabilă drept o infracțiune concretă, iar în învinuirea adusă lui Burghelea V. pe

art. 193 Cod penal lipsește latura subiectivă a infracțiunii incriminate acestuia, deoarece

nu este dovedit faptul că el a ocupat în întregime imobilul cu aplicarea violenței psihice

și fizice asupra părții vătămate;

- în cazul dat Burghelea V. a apărat doar interesele mamei sale, Burghelea A., care

locuiește în acest imobil, dar nicidecum nu a comis infracțiunea de tulburare de

posesie.

apelul declarat de avocatul Nogai B. în numele inculpatului Burghelea V. a fost respins,

ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără careva modificări.

probele cercetate, vinovăția lui Burghelea V. de comiterea infracțiunii pentru care a fost

deferit justiției, a fost dovedită cu certitudine.

La fel, s-a opinat că prima instanță corect a conchis asupra faptului că, în speță,

2

obiectul material principal al infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal îl reprezintă

imobilul amplasat în s. Novaci, r-nul Călărași, cu numărul cadastral 2544109303, care

aparține cu drept de proprietate părții vătămate - Ostapenco P.

Prin declarațiile martorilor s-a confirmat că inculpații Burghelea V. și Burghelea D.

în perioada anilor 2013-2015 sistematic le-au amenințat cu aplicarea violenței atât pe

partea vătămată Ostapenco P., cît și pe fiicele acesteia: Lefter R., Ostapenco O. și

Ostapenco I., care locuiau în imobilul respectiv cu scopul de a le determina (obliga) să-l

părăsească, fapt care a și fost realizat, ultimele fiind în final lipsite de posesia asupra

casei în care locuiau.

Totodată, instanța de apel a consemnat că, prin declarațiile martorului Vlas T.

(vecină) s-a constatat că Ostapenco O. și Ostapenco I. au dormit la dânsa de mai multe

ori fiindu-le frică de unchii săi. Acțiunea de ocupare și deposedare completă a fost

realizată și prin faptul luării forțate de către inculpați a cheilor de la Ostapenco I. la

data de 16.05.2015 și alungarea acesteia din gospodărie, astfel lipsind total posesorii de

dreptul asupra imobilului și de posibilitatea de a avea acces la acesta. Faptul dat a fost

confirmat de către martorii Ostapenco I., Rață R. și Ostapenco O.

Acțiunea de tulburare de posesie din partea inculpaților a continuat și ulterior,

astfel la 03.08.2015 când partea vătămată Ostapenco P. cu fiicele sale a dorit să-și ia

anumite lucruri rămase în casă, fiind proprietară al imobilului dat, a fost împiedicată

de către inculpați, mai mult că ultimii au recunoscut acest fapt fiind audiați și

motivând că Ostapenco P.: „nu avea cu ea martori ca să nu fie învinuiți că au dispărut

lucrurile” sau că dânsa „a venit să fure lucrurile, căci nu avea dreptul să intre în casă.”

Concomitent, instanța de apel nu a reținut alegațiile apelantului precum că, în

speța dată, nu s-a dovedit că Burghelea V. a ocupat în întregime imobilul cu aplicarea

violenței psihice și fizice, întrucît a ocupa un imobil înseamnă a pătrunde și a lua în

stăpânire un imobil pe o anumită durată și aici nu interesează dacă imobilul a fost

ocupat în întregime sau în parte, dacă făptuitorul a reușit sau nu să rămână multă

vreme în el. Este suficient ca el să fi pătruns și să fi rămas în imobil atât încât să se

poată vorbi de o ocupare efectivă sau de o posesie reală (de facto).

În acest context, instanța a remarcat că, dreptul de proprietate a părții vătămate

Ostapenco P. este demonstrat prin extrasul de la OCT, neavând nici o relevanță faptul

că la moment în instanța civilă este contestat contractul de donație din 10.02.2012, atât

cât nu există nici o hotărâre definitivă pe cazul dat, cu atât mai mult că în

eventualitatea anulării contractului de donație bunul imobil urmează să se reîntoarcă

în proprietatea lui Burghelea A., dar nu a inculpaților care în orice caz nu au nici un

drept asupra acestuia.

De asemenea, a fost apreciat critic argumentul apelantului precum că, Burghelea

3

V. în cazul dat a apărat numai interesele mamei sale, Burghelea A., deoarece ea în casă

nu avea acces, iar nepoatele aveau un comportament amoral față de ultima, pretinsul

comportament amoral sau careva acțiuni ilegale ale nepoatelor față de bunica

Burghelea A. nu au fost probat.

Din contra, în ședință s-a demonstrat că anume Burghelea A. avea un

comportament ilegal și amoral față de nepoatele sale, astfel ultima a fost sancționată

administrativ la 30.04.2014 în baza art. 69 alin. (1) și 78 alin 2 Cod contravențional

pentru faptul că „ … la 22.04.2014 Burghelea A. a numit-o pe Ostapenco O. cu cuvinte

necenzurate și totodată a lovit-o cu pumnul cauzându-i leziuni corporale neînsemnate.”

Comportamentul amoral a lui Burghelea A. a fost probat și prin declarațiile martorilor

vecini - Vlas T. și Chiriac Al.

Cu referire la actele prezentate de către partea apărării în instanța de apel, s-a

reținut că acestea sunt datate cu anul 2015, iar, conform învinuirii incriminate

inculpatului Burghelea V. acestuia i se impută că: „în perioada anului 2014, împreună cu

fratele Burghelea D., având intenția ocupării unui imobil aflat în posesia altuia....”

Astfel, deși prin actele prezentate de partea apărării în cadrul instanței de apel se

dovedește că ultimii nu erau de acord cu comportamentul fiicelor părții vătămate, ei

urmau să acționeze legal, așa cum au acționat și din anul 2015, prin contestarea

contractului de donație, prin plângerile adresate la poliție, lucru ce în anul 2014 nu a

avut loc, or, prin declarațiile părții vătămate cât și a martorilor s-a confirmat faptul că,

inculpații nu erau de acord cu comportamentul fiicelor părții vătămate și forțat le-au

obligat să părăsească casa, din motiv că aceasta aparține mamei lor.

Respectiv, instanța de apel a statuat că, faptul dat a fost confirmat cu certitudine în

cadrul examinării cauzei, iar alte probe care ar combate această versiune nu au fost

prezentate. Criticile cu privire la aprecierea probelor efectuată de prima instanță

exprimă opinia subiectivă a apelantului, care nu are suport temeinic.

în numele inculpatului Burghelea V. a declarat recurs ordinar și a solicitat casarea

acesteia, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, din motiv că vina inculpatului nu a fost demonstrată.

Recurenta a specificat că, în cererea de apel a fost menționat despre faptul că în

ședința de judecată nici partea vătămată Ostapenco P. și nici un martor nu a dat

declarații în privința lui Burghelea V. precum că el ar fi avut scopul ocupării în

întregime sau în parte a casei, aplicînd violența față de nepoatele sale.

La fel, a menționat că instanța de apel eronat a conchis că prin declarațiile

martorilor s-a constatat că inculpații Burghelea V. și Burghelea D. în perioada anilor

2013-2015 și pînă în prezent (2017) sistematic le amenințau cu aplicarea violenței pe

4

partea vătămată Ostapenco P. și fiicele acesteia, care locuiau în imobilul respectiv cu

scopul de a le determina (obliga) să-l părăsească, fapt care a fost realizat, ultimele fiind

în final lipsite de posesia asupra casei de locuit.

Din materialele dosarului, și anume din cererile la poliție înaintate de fiicele părții

vătămate s-a solicitat să fie atras la răspundere doar Burghelea D., care la data de

22.04.2014 a numit-o pe Ostapenco O. cu cuvinte necenzurate, astfel înjosindu-i

onoarea și demnitatea.

Din materialele dosarului nu rezultă că Burghelea V. a fost tras la răspundere

contravențională sau altă răspundere pentru aplicarea violenței psihologice sau fizice.

Însăși partea vătămată confirmă că cu Burghelea V. nu a avut careva neînțelegeri până

în anul 2015.

Fiind audiat suplimentar în cadrul instanței de apel Burghelea V. a menționat că

despre contractul de donație a aflat în luna mai 2015, iar cu sora sa nu a avut probleme.

Totodată, precizând că dânsul le-a făcut doar observație nepoatelor sale fiindcă acestea

i-au creat probleme mamei sale. Niciodată nu a forțat fetele să plece din casă, nu le-a

dat afară din casă, iar în privința surorii sale are pretenții fiindcă nu și-a onorat

obligațiile față de mama lor.

În contextul recursului, partea apărării a expus toate declarațiile părților pe dosar

și susține că reieșind din acestea vinovăția lui Burghelea V. nu se întrevede, iar tot

conflictul care a avut loc între partea vătămată și fiicele acesteia, se datorează relațiilor

ostile existente între ele și celălalt inculpat Burghelea D., care nemijlocit le-a impus să

părăsească domiciliul.

Instanța eronat a constatat că acțiunea de ocupare și posedare completă a

imobilului a fost realizată și prin faptul luării forțate de către inculpați a cheii de la

Ostapenco I. la data de 16.05.2015 și alungarea ei, în atare mod lipsind total posesorii

de drept a imobilului de posibilitatea de a avea acces asupra lui.

A mai susținut că la examinarea cauzei în apel a înaintat o cerere cu solicitarea de

a fi anexate la dosar probe noi, precum și de a fi audiați suplimentar martorii

Burghelea A. și Burghelea R. (soția inculpatului Burghelea V.), care a fost martor în

seara când Ostapenco I. a lăsat o cheie pe masa pentru bunica, la solicitarea insistentă a

inculpaților și a plecat, la fel să fie audiați pentru prima dată și martorii Brăduceanu P.

și Brăduceanu A.

Instanța de apel a acceptat anexarea la materialele dosarului a actelor înaintate,

însă a constatat că toate actele prezentate sunt datate deja cu anul 2015, iar conform

învinuirii inculpatului Burghelea V. i se incriminează că în perioada anului 2014

împreună cu fratele Burghelea D. a comis infracțiunea de tulburare de posesie. Instanța

5

nu a luat în considerație că atât partea vătămată, cât și martorii, în perioada anului 2014

au declarat doar despre conflictele iscate între Burghelea D. și Burghelea A.

Totodată, instanța de apel a respins, ca neîntemeiată, solicitarea audierii

martorilor și a specificat în decizie că careva probe noi acuzarea și apărarea nu au

prezentat, solicitând doar verificarea și aprecierea probelor cercetate în instanța de

fond.

Instanța de apel a examinat pur formal apelul declarat și nu s-a clarificat care

circumstanțe sunt relevante pentru justa soluționare a acestei cauze.

Așadar, în învinuirea adusă lui Burghelea V. pe art. 193 Cod penal, în fapta lui

lipsește latura subiectivă a infracțiunii, deoarece nu este dovedit faptul că el a ocupat

imobilul. Prin ocupare se înțelege a pătrunde în imobil cu intenția de a rămîne în el, de

a-1 poseda, pe când toate acțiunile lui Burghelea V. au fost îndreptate spre apărarea

intereselor mamei sale.

În drept, recurenta și-a întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului depus de avocata

Zumbreanu T. în numele inculpatului menționînd că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute de art.

429 și 430 Cod de procedură penală.

octombrie 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Zumbreanu Tatiana

în numele inculpatului Burghelea Vasile, casată total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017, în cauza penală în privința lui Burghelea Vasile,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

cauzei în apel recurenta a înaintat o cerere intervenind cu solicitarea de a fi anexate la

actele cauzei unele probe noi, precum și de a fi audiați suplimentar martorii Burghelea

A. și Burghelea R. și alți martori neaudiați de prima instanță: Brăduceanu P. și

Brăduceanu A., iar instanța a respins neîntemeiat ultima solicitare.

Verificând actele cauzei, s-a constatat că, potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată din 06 aprilie 2017, anexat la filele dosarului nr. 38-40, vol. II, avocata

Zumbreanu T. a adresat instanței un demers în care a menționat că, în vederea

asigurării, în mod substanțial, a drepturilor și intereselor legitime ale inculpatului

Burghelea V., solicită adăugarea la materialele dosarului a următoarelor acte:

„… cererea de chemare în judecată privind rezoluțiunea contractului de donație

6

înregistrat la data de 14 aprilie 2015 cu nr. xxxx, al Judecătoriei Călăraș, care a fost depusă de

Burghelea A., mama condamnatului Burghelea V. vizavi de fiica sa Ostapenco P., care este

partea vătămată în această cauză penală pe motiv că a fost dusă în eroare de ultima cu privire la

natura juridică al contractului de donație încheiat cu viciu de consimțămînt cît și în urma

amenințărilor fiicei sale Ostapenco P.

Declarațiile din 09 martie 2015, eliberate de oficiul poștal al sat. Xxxx, prin care se

confirmă că Burghelea A. achită serviciile comunale care vin la adresa imobilului aflat în posesia

părții vătămate Ostapenco P.

Rog să fie anexate la materialele dosarului adeverința nr. xxxx din 09 martie 2015

eliberată de Primăria sat. Xxxx eliberate doamnei Burghelea A., mama inculpatului, care atestă

că ultima domiciliază permanent în sat. Xxxx, achită serviciile comunale, serviciul pe imobilul

funciar pe terenul de pe lângă casă și imobilele care sunt menționate în speță.

Facturile pentru telefon a abonatei Burghelea A. din 11 noiembrie 2014 și decembrie 2014

și din 2015.

Încheierea din 15 aprilie 2015 a Judecătoriei Călărași, judecător Dașchevici Gr. prin care a

fost admisă cererea de asigurare a acțiunii solicitată de Burghelea A., mama inculpatului,

împotriva fiicei sale Ostapenco P. prin care se interzice ultimei să săvârșească acțiuni de

înstrăinare, demolare, replanificare a bunului imobil.

Scrisoarea șefului Inspectoratului de poliție Călărași, colonel de poliție Chicu I., nr B-409-

14 din 24 noiembrie 2014 a cet. Burhelea A. pe faptul că cet. Rață V. ginerele lui Ostopenco P.,

face probleme în gospodărie.

Aceste fapte au fost confirmate parțial prin răspunsul dl. Chicu I., cet. Rață V. a fost

preîntâmpinat ca pe viitor să nu creeze situații de conflict și să plece cu traiul din casa doamnei

Burghelea A.

Scrisoarea șefului Inspectoratului de poliție Călărași, colonel de poliție Chicu I. nr. B 76-

15 din 18 martie 2015 a cet. Burghelea A. la plângerea ei pe faptul că maiorul de poliție Spinei

Vs., prin care s-a stabilit că acesta a acționat în baza legii.

Scrisoarea răspuns a șefului Inspectoratului de poliție Călărași, colonel de poliție Chicu I.

nr.B-18-5 din 20 februarie 2015 înaintată de cet. Burghelea D. la cererea lui din 21 ianuarie

2015 prin faptul că nepoatele minore aplică violență domestică asupra mamei Burghelea A.,

faptul dat nu s-a adeverit, doar că mama dumneavoastră a rămas singură și fără ajutor.

Scrisoare răspunsă a șefului Inspectoratului de poliție Călărași, colonel de poliție Chicu I.

nr.5386 din 05 iunie 2015 la cererea lui Burghelea V. din 29 mai 2015 cu informare pe cauza

dată, a fost emisă încheierea prin care s-a dispus încetarea controlului cererii pe motivul că în

acțiunile lui Ostapenco O., Ostapenco I. și Lefter R. nu există semnele elementelor de

infracțiune.

Concluzia din 03 iunie 2015 în rezultatul cererii de control din 29 mai 2015 depusă de

7

Burghelea V. privitor la nepoatele acestuia, prin care s-a propus a înceta controlul și de a

considera a fi parțial confirmate, iar cet. Burghelea A. este necesar să se adreseze în mod civil în

instanța de judecată deoarece aceste acțiuni cuprind relații civile.

Plângerea din 24.02.2016 numărul de intrare B-7-16 către Șeful IP Călăraș colonel de

poliție Chicu I. de la Burghelea A. pe acțiunile ilegale a colaboratorilor de poliție Tiholaz Al. și

Spinei Vs.

Demersul din 23.02.2016 a dnei Brăduceanu P. către Șeful IP Călăraș colonel de poliție

Chicu I. pe faptul că polițiștii Tiholaz Al. și Spinei Vs. au intrat în gospodăria ei unde forțat a

fost pusă să facă mărturii împotriva lui Burghelea V. și Burghelea D. precum că ei ar fi bătut

fetele Ostapenco P., precum că le-a dat afară din casă - fapte care nu au avut loc.

Scrisoare-răspuns nr.7-16 din 12.03.2016 a Șefului IP Călărași, căpitan de poliție Stratan

Gh. adresat dnei Burghelea A. precum că în cadrul controlului s-a stabilit că în acțiunile

maiorului de poliție Spinei Vs. nu există elementele infracțiunii prevăzute de art. 327 Cod

penal.

Scrisoare-răspuns nr. B 7 -16 din 14.03.2016 a Șefului IP Călărași, căpitan de poliție

Stratan Gh. adresat dnei Burghelea A. prin care a fost înștiințată că Tiholaz Al. s-a eliberat din

cadrul IGP a MAI. ”

Pe lângă acestea, reieșind din același proces-verbal s-a constatat, că avocatul

Zumbreanu T. i-a solicitat instanței de apel să fie citați și audiați în calitate de martori

următoarele persoane: Brăduceanu P., Brăduceanu A., Burghelea R., Burghelea A.,

menționînd că aceste persoane au fost martori oculari și posedă informații relevante cu

privire la circumstanțele cauzei și pot da declarații în favoarea inculpatului Burghelea

V. De asemenea, apelanta a specificat că martorii respectivi au fost prezenți în

momentul când Burghelea V. a cerut cheile de la fiicele părții vătămate și pot confirma

dacă într-adevăr inculpatul a aplicat violență față de nepoatele lui, ceea ce are

importanță pentru justa soluționare a acestei cauze. Martorii Brăduceanu P.,

Brăduceanu A., nu au fost audiați în cadrul urmăririi penale și nici în instanța de fond.

Însă, audiind participanții la proces vizavi de chestiunea ridicată, instanța de apel

a dispus de a anexa la materialele cauzei actele prezentate de către avocata inculpatului

Zumbreanu T. totodată, respingând cererea apărătorului cu privire la audierea

martorilor.

Vizavi de baza factologică expusă supra, instanța de recurs a consemnat că, partea

care invocă prezentarea probelor suplimentare, în special proba cu atragerea unor

martori în proces, trebuie să specifice pentru instanță, care este necesitatea atragerii

acestora și ce informații relevante cauzei dânșii vor prezenta.

8

În speța dată, partea apărării a făcut specificările cerute despre necesitatea

atragerii în proces a martorilor respectivi, menționând și care anume informații

susceptibile să influențeze acuzarea imputată lui Burghelea V., aceștia le vor expune.

Or, având în vedere că partea apărării a motivat necesitatea audierii martorilor

prin prisma dovedirii faptului că inculpatul nu a aplicat violența față de fiicele părții

vătămate, instanța de recurs a constatat, că instanța de apel nejustificat și neîntemeiat a

respins demersul înaintat, întrucât asemenea probe sunt relevante în raport cu obiectul

probațiunii, din cauză că circumstanțele care urmau a fi confirmate de către martori au

tangență cu fapta incriminată lui Burghelea V., pe care acesta nu a recunoscut-o nici la

o etapă a procedurilor.

Pe cale de consecință, toate acestea au conturat opinia instanței de recurs că,

decizia instanței de apel urmează a fi casată integral, cu remiterea cauzei la rejudecare.

fost admis apelul declarat de avocatul inculpatului, Nogai Boris, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează:

Burghelea Vasile a fost achitat pe art. 193 Cod penal din motivul lipsei elementelor

infracțiunii.

În rest celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

la baza învinuirii inculpaților Burghelea Vasile și Burghelea Dionisie a pus următoarele

probe: declarațiile părții vătămate Parascovia Ostapenco; declarațiile martorilor

Burghelea Ana, Ostapenco Olga, Ostapenco Irina, Rață Raisa, Chiriac Ion, Chiriac

Alexandru, Boldurescu Valentina; copia contractului de donație semnat între Burghelea

Ana și Ostapenco Parascovia, reprezentată de către Burghelea Dionisie prin procură;

extrasul de la OCT care confirmă că proprietar al terenului cu număr cadastral xxxxx

situat s. Xxxxx, r-nul Xxxxx este partea vătămată Burghelea Parascovia.

Instanța de apel a considerat că, învinuirea adusă inculpatului Burghelea Vasile pe

marginea infracțiunii prevăzute de art. 193 Codul penal, după semnele calificative:

tulburarea de posesie, adică ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat

în posesia altuia cu amenințarea aplicării violenței, potrivit materialelor cauzei, dar și în

baza probelor cercetate în instanța de apel nu și-a găsit confirmare, or la materialele

dosarului lipsesc probe ce ar întruni elementele infracțiunii, din care considerent

instanța a conchis asupra necesității achitării lui Burghelea Vasile, pe motivul enunțat,

din următoarele considerente.

9

În ceia ce ține de inculpatul Burghelea Vasile alte probe noi acuzarea și apărarea în

instanța de apel nu au prezentat ci doar s-a solicitat verificarea și aprecierea probelor

cercetate în instanța de fond.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond, la pronunțarea sentinței, eronat

a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală, și în

așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l recunoaște vinovat pe inculpatul Burghelea

Vasile de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal.

Astfel, instanța de apel cercetând înscrisurile anexate la materialele cauzei penale,

a constatat, că inculpatul Burghelea Vasile nu a comis infracțiunea incriminată.

În învinuirea adusă lui Burghelea Vasile pe art. 193 Cod penal, în fapta lui lipsește

latura subiectivă a infracțiunii, deoarece nu este dovedit faptul că el a ocupat în

întregime imobilul cu aplicarea violenței psihice sau fizice. Din materialele cauzei nu se

vede că Burghelea Vasile să fie atras la răspundere contravențională sau altă

răspundere pentru aplicarea violenței psihice sau fizice. Nu este dovedit faptul că

Burghelea Vasile a ocupat acest imobil sau a luat cheile de la acest imobil. Ultimul a

apărat doar interesele mamei sale, Burghelea Ana, care locuiește în acest imobil.

Instanța de apel a ținut să menționeze că, în ședința de judecată în fond, nici

partea vătămată Ostapenco Parascovia și nici un martor nu a dat declarații în privința

lui Burghelea Vasile că el a avut scopul ocupării în întregime sau în parte a casei cu

pricina aplicând violența.

Prin urmare instanța de fond eronat a conchis că prin declarațiile martorilor s-a

constatat că inculpatul Burghelea Vasile în perioada anilor 2013-2015 și până în prezent

(2018) sistematic le amenința cu aplicarea violenței pe partea vătămată Ostapenco

Parascovia și fiicele acesteia Raisa, Olga și Irina care locuiau în imobilul respectiv cu

scopul de a le determina, obliga, să-l părăsească, fapt care a fost realizat pe când însuși

partea vătămată confirmă (f.d.120) că cu Burghelea Vasile tot era bine până în 2015.

Fratele Vasile îi spunea să stea liniștită că el va vorbi cu Dionisie, totul va fi bine, iar

după aceasta și fratele Vasile a început a face probleme. În luna martie 2015 a fost

telefonată de fratele Vasile a început să o numească cu cuvinte necenzurate pe dânsa și

pe fiicele sale, să meargă să-și retragă plângerea depusă pe fratele Deonisie din cauza

căreia acesta a fost amendat și nu poate pleca peste hotare.

Or, din declarațiile părții vătămate Parascovia Ostapenco (f.d. 176 verso) ultima a

menționat că, cînd a fost încheiat contractul de donație în casă se aflau lucrurile

personale de ale mamei mele, un servant, un garderob, 3 divane, paturi de fier și alte

bunuri personale. Mama locuia aparte de casa de bază si acuma locuiește în casa de

bază. În prezent în casa părintească locuiește doar mama Burghelea Ana, frații locuiesc

la casele lor și nici nu au locuit acolo.

10

Instanța de apel a mai notat că, partea vătămată a mai declarat că în anul 2012

mama Burghelea Ana i-a donat casa părintească. La acel moment dânsa se afla în

Federația Rusă și a fost reprezentată la notar de către fratele Dionisie prin procură.

Când s-a convenit să i se de-a casa în proprietate frații nu au fost împotrivă.

La fel, instanța de apel a menționat, că și în plângerea sa depusă de Ostapenco

Parascovia la data de 06.08.15 pe frații săi Burghelea Vasile și Deonisie, declară despre

acțiunile lui Deonisie nu și a lui Vasile, și anume: în 2014 Dionise a dat afară din casă

pe fiica Olga în aprilie, pe Irina în iulie și pe Raisa în luna octombrie. Din declarațiile

părții vătămate, fratele meu Deonisie, în 2013 primăvară a venit acasă și a alungat

fiicele mele din casă-spunea că fiicele mele îsi bat joc de mama mea. A aflat că mama a

acționat-o în judecată solicitând anularea contractului de donație din motiv că as fi vrut

s-o alung din casă și-și bătea joc de dânsa. La data de 03.08.16 (a venit din Moscova)

după judecata civilă a plecat să-și ia lucrurile din casă. Frații mi-au spus că casa se află

sub sechestru și i-au comunicat să cheme avocatul și poliția.

La materiale dosarului se mai menționează în declarațiile părții vătămate, că din

03.08.15 nu a mai fost acasă să-și ia lucrurile personale nici nu a încercat, deoarece știa

că frații nu-mi vor permite. În prezent în casa părintească locuiește doar mama sa,

Burghelea Ana, frații locuiesc la casele lor și nici nu au locuit acolo.

Nevinovăția inculpatului Burghelea Vasile a mai dovedită și prin declarațiile

martorului Burghelea Ana care a comunicat, că este mama inculpaților Burghelea

Dionisie și Vasile și al părții vătămate Ostapenco Parascovia. În 2012 a avut o înțelegere

că îi donează casa lui Ostapenco Parascovia cu condiția că ea va avea grijă de ea până la

moarte. Parascovia a plecat în Rusia, iar ea a rămas cu nepoatele în casă: Irina, Raisa și

Olga (fiicele părții vătămate). Sau început conflictele, i-a spus Parascoviei despre acest

fapt, dar ultima nu a luat nici o măsură. S-a certat cu nepoatele, care i-au scos lucrurile

din casă și două săptămâni a locuit la o fiică în Găgăuzia, după care a revenit acasă și

locuia separat. I-a spus fiicei Parascovia că era alungată din casă, iar despre acest

conflict a aflat Vasile si Dionise și au certat nepoatele pentru acest fapt. Raisa s-a

măritat și a plecat la Sipoteni, Olga și-a găsit un concubin și a plecat la el, adică singure

au plecat din casă nimeni nu le-a alungat. În ședința de judecată a comunicat și

concretizat că au plecat încă în 2014. La 03.08.15 a avut loc ședința de judecată privind

rezoluțiunea contractului de donație, iar când m-am dus acasă fiica cu nepoatele vroiau

să-și ia lucrurile, dar eu le-am spus că le dau voie să-și ia obiectele doar în prezenta

martorilor. Vasile și Dionise locuiesc la casele lor. La poliție am fost chemată și am fost

pusă cu deasila să semnez că feciorii ei au bătut-o pe Parascovia, dar nu am semnat

deoarece nu era adevărat.

11

Instanța de apel a notat că, atât din declarațiile părții vătămate și a martorilor

rezultă că, mama inculpaților și a părții vătămate, Burghelea Ana, locuia în odaie

separată - bucătărie de vară și nu avea chei de la casa unde avea lucruri personale, fapt

confirmat de partea vătămată. Partea vătămată nu a invocat faptul că a rămas fără chei

în general, fără acces, dar faptul că fiindu-i frică de bunurile personale care au rămas în

casă și faptul că cheile se află la frații ei, totodată din declarațiile proprii, partea

vătămată se contrazice menționând că „în prezent în casa părintească locuiește doar mama

Burghelea Ana, frații locuiesc la casele lor și nici nu au locuit acolo”.

Astfel, instanța de fond eronat a constatat că acțiunea de ocupare și de deposedare

completă a fost realizată și prin faptul luării forțate de către inculpatul Vasile

Burghelea a cheilor de la Irina Ostapenco la dat de 16.05.15 și alungarea ei, astfel

lipsind total posesorii de dreptul asupra imobilului, de posibilitatea de a avea acces la

el, or partea vătămată și martorii Raisa și Olga care la fel aveau chei de la imobil nu au

invocat lipsa cheilor la ele. Iar din declarațiile părții vătămate Burghelea Parascovia

rezultă că din 03.08.15 nu am mai fost acasă să-mi iau lucrurile personale nici nu am

încercat..., totodată recunoscând că frații nu trăiesc acolo ci doar mama. Iar din

constatările eronate a instanței nu este clar din care probe, tulburarea de posesie și

aplicarea violenței de către inculpatul Burghelea Vasile continuă până în prezent.

Totodată, instanța de apel a specificat că, din materialele dosarului și declarațiile

martorilor și anume: cererile la poliție înaintate de fiicele părții vătămate au fost

solicitate să fie atras la răspundere doar Burghelea Dionisie care la data de 22.04.14 în

ogradă a numit-o pe Olga cu cuvinte necenzurate, astfel înjosindu-i onoarea si

demnitatea. Inclusiv și alte cereri depuse la poliție de către fiicele părții vătămate și de

ultima inclusiv au fost doar pe fratele Deonisie și pe bunica Burghelea Ana.

Prin urmare, instanța de apel a remarcat că, martorii audiați la examinarea cauzei

în instanța de fond și anume Chiriac Ion, Chiriac Alexandra și Vlas Tamara nu au fost

martori oculari și nu au fost prezenți în ograda casei donate de Burghelea Ana fiicei

sale, Ostapenco Parascovia, nici la data de 22.04.14 și nici la data de 03.08.2015, dar

cunosc cauza doar din spusele fetelor.

Concomitent, instanța de apel a ținut să remarce că, la examinarea cauzei în apel

au fost anexate la dosar probe noi care confirmă faptul că Burghelea Ana, mama

inculpatului și a părții vătămate, domicilia în imobilul din s. Novaci, achita serviciile

comunale și impozitele funciare, faptul că între Burghelea Ana și partea vătămată

Ostapenco Parascovia și nepoatele ei era un conflict personal din cauza

comportamentul indecent al ultimelor, cât și existența unui litigiu civil prin care a fost

aplicate măsuri de asigurare și anume:

12

- cererea de chemare în judecată privind rezoluțiunea contractului de donație înregistrată

la data de 14.04.15 cu nr. xxxx, Judecătoria Călărași;

- declarația din 09.03.15, eliberată de oficiul Poștal s. Xxxxx;

- adeverința nr. xxx din 09.03.15 de la Primăria s. Xxxxx eliberată dnei Ana Burghelea;

- facturile pentru telefon pe numele abonatului Ana Burghelea din 17.11.14, 23.12.14,

22.01.15;

- încheierea din 15.04.15 a Judecătoriei Călărași, prin care a fost admisă cererea de

asigurare a acțiunii la solicitarea Anei Burghelea împotriva fiicei sate Ostapenco Parascovia,

prin care a fost interzisă pârâtei Ostapenco Parascovia săvârșirea actelor de înstrăinare,

demolare și replanificare a bunului imobil donat;

- scrisoare-răspuns a Șefului IP Călărași colonel de poliție Ion Chicu, nr. B-409/14 din

24.11.14, cet. Ana Burghelea;

- scrisoare-răspuns a Șefului IP Călărași colonel de poliție Ion Chicu, nr. B-18/5 din

21.01.2015, cet. Burghelea Deonis;

- scrisoare-răspuns a Șefului IP Călărași colonel de poliție Ion Chicu, nr. 5387 din

29.05.15, la cererea cet. Burghelea Vasile;

- concluzia din 03.06.15 asupra rezultatului controlului cererii din 29.05.15 depusă de

Burghelea Vasile privitor la acțiunele nepoatelor Ostapenco Irina, Ostapenco Olga și Lefter

Raisa;

- plângerea din 24.02.2016 nr. B-7/16 către Șeful IP Călărași colonel de poliție Ion Chicu

de la Ana Burghelea pe acțiunile ilegale a colaboratorilor de poliție Alexandru Tiholaz și

Veaceslav Spinei;

- demersul din 23.02.16 a dnei Braduceanu Pavlina către Șeful IP Călărași colonel de

poliție Ion Chicu pe faptul că polițiștii Veaceslav Spinei împreună cu Alexandru Tiholaz au

intrat în gospodăria ei unde forțat a fost pusă să facă mărturii împotriva lui Burghelea Vasile și

Burghelea Deonisie precum că ei ar fi bătut fetele Parascoviei Ostapenc, precum că le-a dat afară

din casă - fapte care nu au avut loc;

- scrisoare-răspuns nr. B7/16 din 14.03.16 a șefului IP Călărași Stratan Gheorghe adresat

dnei Ana Burghelea, prin care a fost înștiințată că Tiholaz Alexandru s-a eliberat din cadrul

IGP a MAI.

Instanța de apel a menționat că, martorii audiați în instanța de apel și anume

martorul Burghelea Ana care a fost prezentă la data de 16.05.15 și 03.08.15 - a susținut

cele declarate în instanța de fond și suplimentar a confirmat că Burghelea Vasile nu a

aplicat violență fizică sau psihică față de Parascovia Ostapenco și fiicele ei, nu lea

alungat din casă, ele singure au plecat încă în anul 2014. Că nepoatele aveau un

comportament obraznic.

13

Așa dar, în învinuirea adusă lui Burghelea Vasile pe art. 193 Cod penal în fapta lui

lipsește latura subiectivă a infracțiunii, deoarece nu este dovedit faptul că el a avut

scopul ocupării imobilul. Prin ocupare se înțelege a pătrunde în imobil sau pe imobil,

cu intenția de a rămâne în el, de a-l poseda. Este de menționat că în ședința de judecată

în fond, nici partea vătămată Ostapenco Parascovia si nici un martor nu a dat declarații

în privința lui Burghelea Vasile că el a avut scopul ocupării în întregime sau în parte a

casei cu pricina cu intenția de a rămâne în imobil aplicând violența fizică sau psihică.

Instanța de apel a stipulat că, din materialele cauzei nu se vede că Burghelea

Vasile să fie atras la răspundere contravențională sau altă răspundere pentru aplicarea

violenței psihice sau fizice, mai mult ca atât martorii audiați în cadrul ședinței de

judecată a instanței de apel, Ana Burghelea, Brăduceanu Alexei, Burghelea Raisa au

menționat că Vasile Burghelea nu a aplicat nici o violență fizică ori psihică față de

partea vătămată și fiicele ei.

Astfel, instanța de apel a constatat și a considerat că, instanța de fond, în prezența

circumstanțelor analizate mai sus, nefondat a concluzionat vinovăția lui Burghelea

Vasile pe art. 193 Cod penal, și drept consecință vede necesitatea achitării lui pe motiv

fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii imputate ultimului.

pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

Ca motive ale recursului recurentul invocă:

- instanța de apel nu a analizat în ansamblul lor toate probele administrate la

dosar atât cele care incriminează vinovăția inculpatului, cât și cele care confirmă

nevinovăția lui, dar s-a referit la cele din urmă, fără a le aplica la justa valoare probele

prezentate de către procuror în susținerea acuzării;

- instanța de apel eronat a constatat precum că în învinuirea adusă lui Burghelea

Vasile pe art. 193 Cod penal în fapta lui lipsește latura subiectivă a infracțiunii,

deoarece nu este dovedit faptul că el a avut scopul ocupării imobilul., apreciind

prioritar declarațiile inculpatului Burghelea V.;

- instanța de fond corect a constatat că acțiunea de ocupare și de deposedare

completă a fost realizată și prin faptul luării forțate de către inculpatul Vasile

Burghelea a cheilor de la Irina Ostapenco la data de 16.05.15 și alungarea ei, astfel

lipsind total posesorii legali de dreptul asupra imobilului, de posibilitatea de a avea

acces la e ... declarațiile părții vătămate Parascovia Ostapenco (f.d 175-177) care

menționează că, a fost încheiat contractul de donație pe casa aflată în litigiu... Mama-sa locuia

aparte de casa de bază si acuma locuiește Burghelea Ana, frații locuiesc la casele lor si nici nu au

locuit acolo....În anul 2012 mama Burghelea Ana i-a donat casa părintească. La acel moment

14

dânsa se afla în Federația Rusă și a fost reprezentată la notar de către fratele Dionisie prin

procură. Când s-a convenit să i se dea casa în proprietate frații nu au fost împotrivă... apoi au

apărut conflictele...", așa că a depus plângerea sa la data de 06.08.15 pe frații săi Burghelea

Vasile și Deonisie; - „în 2014 Dionise a dat afară din casă pe fiica Olga, în aprilie pe Irina în

iulie și pe Raisa în luna octombrie 2014” (f.d.5), din declarațiile părții vătămate (f.d 175),

fratele meu Deonisie în 2013 primăvară a venit acasă și a alungat fiicele mele din casă, spunea

că fiicele mele își bat joc de mama mea. În primăvara anului 2015, fiica ei Raisa a locuit cu Rață

Vasile, au venit frații Vasile și Dionisie și îi scoteau din casă cu mama lor. Fiica a fost nevoită să

plece din casă cu concubinul. A aflat că mama a acționat-o în judecată, solicitând anularea

contractului de donație din motiv că asi fi vrut s-o alung din casă si-si bătea joc de dânsa." La

data de 03.08.16 a venit din Moscova după ședința de judecată petrecută în cauza civilă a plecat

să-și ia lucrurile din casa din s. Xxxxx.... „Frații mi-au spus că casa se află sub sechestru și i-au

comunicat să cheme avocatul si politia....”;

- Colegiul Penal a ingnorat și declarațiile lui Parascovia Ostapenco, a martorilor

audiați la examinarea cauzei în instanța de fond și anume a lui: Chiriac Ion, Chiriac

Alexandra și Vlas Tamara, care au declarat instanței că au văzut personal cum

inculpații Burghelea Dionisie și Vasile înjurau fetele și le amenințau să părăsească

imobilul din motiv că aceasta este casa lor părintească. Amenințările și violența

psihologică aplicată de inculpați asupra nepoatelor a fost de o intensitate și gravitate

extrem de mare încît Ostapenco Olga i-a comunicat vecinei că intenționează să se

sinucidă din motivul conflictului dat;

- mai mult ca atât, amenințările și înjurăturile în adresa părții vătămate și a fiicelor

ei se confirmă și prin procesele verbale cu privire la contravenție (f.d. 78 și 90), prin

care Burghelea Dionisie a fost sancționat administrativ în baza art. 69 alin. (1) Cod

Contravențional;

- potrivit declarațiillor martorului Ostapenco Irina, aceasta a comunicat că, în luna

august a anului 2014 mama, Parascovia Ostapenco, a venit la domiciliu în acest timp a

venit și fratele Deonisie, le numea cu cuvinte necenzurate, comunicându-i mamei ca să-

și smulgă ferestrele, ușile, poarta și mobila și să plece din casă fapt pentru care ea s-a

adresat la poliție cu o plângere, acesta a fost amendat. Sora Olga a plecat din casă cu

prietenul ei în Călărași, după o ceartă cu Dionisie. Ulterior, am plecat la tatăl meu în or.

Cahul, iar după ce am finisat nouă clase, am început studiile la Chișinău;

- acțiunea de ocupare și deposedare completă a fost realizată și prin faptul luării

forțate de către inculpați a chelilor de la Ostapenco Irina la 16.05.2015 și alungarea ei

din gospodărie, astfel lipsind total posesorii de drept a imobilului de posibilitatea de a

avea acces la el. Acest fapt a fost confirmat de către martorii Ostapenco Irina, Rață

Raisa și Ostapenco Olga, care au remarcat, că a fost contactată la 23:00 noaptea de sora

15

lor plângând că în plină noapte a fost dată afară din casă, iar inculpații i-au luat cheile

de la casă;

- instanța de fond întemeiat a respins argumentul invocat de inculpați și avocații

lor precum că ultimii nu locuiesc acolo, astfel nefiind îndeplinită cerința obligatorie

prevăzută de lege - „ocuparea”, ori a ocupa un imobil înseamnă a pătrunde și a lua în

stăpânire un imobil pe o anumită durată. Nu contează la căzul dat, dacă imobilul a fost

ocupat în întregime sau în parte, dacă făptuitorul a reușit sau nu să rămână multă

vreme în imobilul ocupat. Este suficient ca el să fi pătruns și să fi rămas în imobil atât

încât să se poată vorbi de o ocupare efectivă sau de o posesie reală;

- vina inculpatului Burghelea Vasile în săvârșirea infracțiunii incriminate este

dovedită pe deplin în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanța de judecată și

corect puse la baza sentinței de condamanre de către instanța de fond, iar instanța de

apel prioritar a dat apreciare declarațiilor martorilor apărării date în cadrul ședinței în

instanța de apel, nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat,

fiind respinsă puterea de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar

combate învinuirea incriminată inculpatului.

Anume aceste fapte și probe incontestabile nu au fost apreciate la justa valoare de

către instanța de judecată fapt ce generat emiterea unei hotărâri neîntemeiate.

penală, avocatul Zumbreanu Tatiana în numele inculpatului Burghelea V., a depus

referință privind opinia sa asupra recursului declarat de procuror, solicitând

respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea deciziei recurate din motiv că

aceasta este legală și întemeiată.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia avocatului

Zumbreanu T. în numele inculpatului Burghelea V. expusă în referință, care a solicitat

dispunerea inadmisibilității recursului fiind vădit neîntemeiat, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea recursului ordinar din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că,

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

16

Recurentul în recursul său indică eroarea prevăzută de art. 427 Cod de procedură

penală, dar de fapt invocă dezacordul său cu aprecierea probelor de către instanța de

judecată, probe care în viziunea sa confirmă vinovăția inculpatului Burghelea V.

Colegiul penal consideră că temeiul invocat de către recurent nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de achitare. Din textul deciziei recurate se constată, că instanța de apel, a

cercetat toate probele prezentate, apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat corectitudinea

soluției adoptate de către instanța de apel.

Însă, acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

recurent.

Instanța de recurs menționează că, la această etapă a procedurilor nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, or aceasta

fiind atributul exclusiv al acestor instanțe.

Deci, Colegiul nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită reținere, pe

baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci verifică, prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea soluției de

achitare adoptată în privința lui Burghelea Vasile.

Instanța de recurs reiterează că chestiunea de apreciere a probelor și temeinicia

faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării cauzei în recurs.

Or, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte

evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care

materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de

recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal specifică că instanța de apel corect a ajuns

la concluzia de achitare a inculpatului și just a apreciat probele administrate în cauză.

17

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal subsidiar

verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelul declarat, instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de

casarea a sentinței de condamnare cu pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui

Burghelea V. de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod

penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele procurorului

privitor la faptul că din probele cercetate de instanțele de fond se dovedește indubitabil

vinovăția lui Burghelea Vasile de săvârșirea infracțiunii imputate, odată ce acesta nu

susține învinuirea incriminată prin rechizitoriu.

Or, atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se

aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpate.

Referitor la argumentele invocate de acuzare precum că, instanța de apel nu a

reținut declarațiile părții vătămate Ostapenco P., a martorilor Ostapenco Irina,

Ostapenco Olga, Vlas Tamara, Chiriac Ion și Chiriac Alexandra care dovedesc

indubitabil vinovăția inculpatului Burghelea V., instanța de recurs le consideră

nefondate. Or, nu pot fi apreciate fraze separate din declarațiile părții vătămate și a

martorilor menționați supra, după cum solicită procurorul, dar urmează a fi date

aprecierii întregului conținut al declarațiilor martorilor, în cumul cu alte probe, după

cum prevede art. 101 Cod de procedură penală, ce la caz și a fost efectuat de către

instanța de apel. Totodată, Colegiul reiterează, că în cadrul ședințelor de judecată, nici

partea vătămată Ostapenco P. și nici un martor nu a dat declarații în privința lui

Burghelea V. că el ar fi avut scopul ocupării în întregime sau în parte a casei aflate, la

acel moment, în posesia părții vătămate Ostapenco P., aplicând violența.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei nu este prezentat nici un înscris prin care să

fie indicat că Burghelea V. ar fi fost tras la răspundere contravențională sau altă

răspundere pentru aplicarea violenței psihice sau fizice față de partea vătămată

Ostapenco P. și fiicele acesteia.

Deasemenea, partea vătămată în plângerea depusă împotriva fraților Burghelea D.

Burghelea V. din 06.08.2015, menționează doar despre acțiunile lui Dionisie, și anume:

,,în 2014 Dionisie a dat afară din casă pe fiica Olga în aprilie, pe Irina în iulie și pe Raisa în

luna octombrie”, (f.d. 5-6 vol. I), la fel și în declarațiile date în cadrul ședinței de judecată

a instanței de fond - ,,fratele meu Dionisie în 2013 primăvara a venit acasă și a alungat fiicele

mele din casă, spunea că fiicele mele își bat joc de mama mea”, (f.d. 175 vol. I).

18

Astfel, Colegiul penal consideră oportun de a consemna că, instanța de apel a

făcut o analiză minuțioasă a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului

penal, ajungând la concluzia corectă că acestea nu dovedesc vinovăția inculpatului în

cele incriminate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond.

Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(hotărârile CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Prin urmare, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările

recurentului nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză și

prin urmare, soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul declarat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 14 martie 2018, în cauza penală privindu-l pe Burghelea Vasile

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 15 august 2018.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

19