1re-99/18 — art.264-1 alin.1 CP

Prima instanță: 29.08.2017 - 20.03.2018;

Instanța de recurs: 11.04.2018 - 23.05.2018;

Instanța de recurs în anulare: 28.06.2018 - 18.07.2018. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 martie 2018, Moroianu Deonis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal la 134 de ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. S-a respins, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată de la Moroianu Deonis. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Moroianu Deonis, la 01 iulie 2017, ora 01.17, cunoscând cu certitudine și acționând intenționat întru încălcarea obligațiilor prevăzute de art.14 din Regulamentul circulației rutiere, care indică că „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, droguri sau alte substanțe contraindicate conducerii, ce se află sub influența preparatelor medicamentoase care conduc la reducerea reacției”, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model „BMW” cu nr./î xx xx, și, în timp ce se deplasa la intersecția str-lor C.Vârnav cu N.Testimițeanu, mun.Chișinău, fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, a fost stopat și supus testării alcoolscopice de către angajații Brigăzii de Patrulare a Inspectoratului Național de Patrulare al IGP, prin intermediul dispozitivului de tip „Drager 6810”, în rezultatul căreia concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Moroianu Deonis a constituit 0.52 mg/1, care în conformitate cu 1 cerințele art.13412 alin.(3) Cod penal, se atribuie la starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat. 3. Sentința a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care, reținând prevederile art.78 alin.(2), 79 Cod penal, să-i fie înlăturată pedeapsa complementară, luându-se în considerație cumulul de circumstanțe atenuante, ca recunoașterea vinei, căința sinceră, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, care pot fi luate în considerație la excluderea pedepsei complementare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2018, a fost respins recursul declarat de către D.Moroianu, ca nefondat. Instanța de recurs a constatat că prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței și concludenței, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului D.Moroianu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia. La fel, instanța de recurs a considerat întemeiată aplicarea pedepsei inculpatului D.Moroianu sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, aceasta fiind stabilită în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia inculpatul a fost condamnat. Astfel, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, de faptul că dânsul a comis o infracțiune ușoară, de persoana acestuia, care anterior nu a fost condamnat, de circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Totodată, instanța a conchis că prima instanță corect a aplicat în privința inculpatului pedeapsa complementară obligatorie - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, considerând că corectarea lui nu poate avea loc fără stabilirea acestei pedepse, deoarece inculpatul a ignorat prevederile pct.14 din Regulamentul circulației rutiere, care expres enunță că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, și a urca la volan în stare de ebrietate, cu grad avansat, iar careva circumstanțe excepționale ce ar fi înlăturat pedeapsa complementară nu au fost stabilite. Referitor la afirmațiile recurentului, precum că urmează a fi apreciate ca excepționale un șir de circumstanțe atenuante ca - recunoașterea vinei, căința sinceră, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, solicitarea examinării cauzei în ordine simplificată, ce permit aplicarea prevederilor art.79 Cod penal și excluderea pedepsei complementare în privința sa, instanța de recurs a indicat că circumstanțele date nu pot fi considerate ca unele excepționale, acestea caracterizează în mod obișnuit personalitatea inculpatului și atitudinea lui față de fapta prejudiciabilă, comisă cu intenție. Mai mult că, aceste circumstanțe au fost luate de prima instanță în considerație în procesul de individualizare a pedepsei penale. 2

Împotriva hotărârilor judecătorești menționate a declarat recurs în anulare avocatul V.Gamurari în numele condamnatului și condamnatul D.Moroianu care, invocând prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie exclusă pedeapsa complementară, invocând repetat aceleași motive cum au fost invocate în recurs și descrise la pct.3 al prezentei hotărâri.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului în anulare, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Potrivit art.6 pct.44) din Codul de procedură penală, prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția R.Moldova și de alte legi naționale. Colegiul penal atestă că în recursul în anulare nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată. Motivele invocate în recurs de către recurenți, nu cad sub noțiunea viciului fundamental or, aplicarea de către instanța de judecată a privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un anumit termen, pedeapsă obligatorie prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia D.Moroianu a fost condamnat, nu constituie o eroare de drept în sensul art.453 Cod de procedură penală și respectiv, nici viciu fundamental în sensul art.6 pct.44) Cod de procedură penală. Colegiul penal precizează că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Colegiul penal menționează că, pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale. Prin urmare, instanța de recurs, menținând soluția primei instanței, a concluzionat că instanța corect a aplicat în privința lui D.Moroianu pedeapsa 3 complementară obligatorie - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, just considerând că corectarea acestuia nu poate avea loc fără stabilirea acestei pedepse, deoarece scopul legii penale este de asigurare a siguranței la trafic, impunerii unei prudențe sporite în conducerea mijloacelor de transport care reprezintă izvoare de pericol sporit, educării în acest sens a participanților la trafic, luându-se în considerație efectele alocoolului asupra abilităților de conducere a vehiculului. Prin urmare, Colegiul penal constată că instanțele și-au motivat soluția privind aplicarea pedepsei lui D.Moroianu cu muncă neremunerată în folosul comunității și a celei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, astfel temeiul invocat de recurenți nu și-a găsit confirmare. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de avocatul V.Gamurari în numele inculpatului și inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 456, 432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Gamurari Victoria în numele inculpatului Moroianu Deonis și inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2018, în cauză penală în privința lui Moroianu Deonis, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4