1ra-1446/2018 — art. 312 alin. 1 CP

1ra-1446/2018 — art. 312 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1446/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte GORDILĂ Nicolae

judecători CATAN Liliana

GUZUN Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul-

șef al procuraturii de circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 18 aprilie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

CARANFIL Dumitru, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 2210.2016 – 10.04.2017;

Instanța de apel: 03.05.2017 – 18.04.2018;

Instanța de recurs: 21.06.2018 – 18.07.2018.

Asupra recursului ordinar declarat de procuror, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

C O N S T A T Ă:

fost achitat de învinuirea încriminată în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

2016970062, pornită de DUP a DGT Sud a CNA, conform prevederilor art. 328 alin. (1)

Cod penal, pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu comis de angajații Direcției

regionale Sud a DPF a MAI la înregistrarea traversării frontierei de stat a Republicii

Moldova, la 17 mai 2015, a mijlocului de transport de model „Toyota Avensis”cu n/î

engleze XXXXX, Caranfil D. fiind citat și audiat în calitate de martor, concomitent fiind

preîntâmpinat de răspunderea penală pe care o poartă în conformitate cu prevederile art.

312 Cod penal și anume de prezentarea cu bună știință a declarației mincinoase de către

martor, a dat declarații ce contravin cu probele administrate în cadrul cauzei penale

menționate și anume a declarat precum că a traversat frontiera de stat în direcția „ieșire”

cu mijlocul de transport de model „Toyota Avensis”cu n/î XXXXX, care-i aparține, prin

punctul de frontieră Ceadîr-Lunga - Novîe Troianî, revenind în Republica Moldova peste

1

vreo patru zile, prin regiunea transnistreană, or. Tiraspol, trecând prin or. Bender și apoi

iarăși intrând în Republica Moldova prin or. Căușeni.

În cadrul urmăririi penale pe cauza penală nr. 2016970062, a fost solicitată

informația de la Serviciul Grăniceri a Ucrainei privind traversarea frontierei de către

mijlocul de transport de model „Toyota Avensis”cu n/î XXXXX, iar conform răspunsului

parvenit de la Serviciul Grăniceri a Ucrainei, este indicat faptul că instituția în cauză nu

dispune de careva date privind traversarea frontierei de stat de către mijlocul de transport

nominalizat, fapt ce denotă despre netraversarea frontierei Republicii Moldova la data de

17 mai 2015 a mijlocului de transport dat.

Pe baza stării de fapt expuse supra, acțiunile inculpatului Caranfil D. au fost

calificate de către procuror în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, adică prezentarea, cu

bună știință a declarației mincinoase de către martor, dacă această acțiune a fost

săvârșită în cadrul urmăririi penale.

art. 401 și 402 Cod de procedură penală, a fost contestată cu apel de către procuror, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Caranfil D. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.

(1) Cod penal și să-i fie stabilită sancțiunea sub formă de închisoare pe un termen de 1

an, cu aplicarea art. 90 Cod penal și suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 2 ani.

În argumentarea cererii de apel, procurorul a menționat că sentința de achitare

pronunțată de instanță este una ilegală. Astfel, nu sunt atinse scopurile pedepsei penale și

anume restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Ansamblul probelor privite în coroborare, față de inculpatul Caranfil D., indică că el

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lui, a prevăzut

urmările ei prejudiciabile, le-a dorit și a admis în mod conștient, survenirea acestor

urmări. Se menționează că, la 10 aprilie 2017, au avut loc susținerile verbale după care

președintele ședinței a anunțat o pauză și după aproximativ 30 min. a dat citire

dispozitivului sentinței de achitare, aceste circumstanțe trezind dubii privitor la legalitatea

actului adoptat.

Prima instanță nu a ținut cont de probele administrate și prezentate de către acuzator

ci s-a axat exclusiv pe probele prezentate de partea apărării fapt ce, de asemenea, trezește

dubii în examinarea obiectivă și multilaterală a cauzei penale.

Totodată acuzatorul de stat relatează că, instanța de fond s-a referit la o cauză

penală ce se află pe rol în instanța din Ceadîr-Lunga pe care nu este o hotărâre definitivă

și a făcut apreciere la modul de audiere a martorului, ceea ce de asemenea trezește dubii

privind examinarea obiectivă a cauzei penale respective. În cadrul examinării cauzei

președintele ședinței de judecată nu a acceptat nici un demers din partea acuzării.

apelul declarat de procuror a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței de achitare

în privința lui Caranfil D.

2

acordat deplină eficiență prevederilor din art. 93-101 Cod de procedură penală, a cercetat

cauza din toate aspectele, a dat aprecieri probelor prezentate prin prisma pertinenței,

concludenții, coroborării lor și în consecință a reținut just că inculpatul urmează a fi

achitat de cele imputate prin rechizitoriu, deoarece în acțiunile acestuia nu se întrunesc

elementele infracțiunii din art. 312 alin. (1) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, de principiu, sarcina probei revine procurorului și

organului de urmărire penală, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare

etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive

pentru următoarea fază a procesului. În cursul judecării apelului, la solicitarea

procurorului, au fost reaudiați martorii Cristioglo D. și Hantea V. Ulterior, instanța de

apel a procedat la ascultarea inculpatului Caranfil D., conform dispozițiilor art. 367; 415,

alin. (21) Cod procedură penală.

S-a subliniat că procurorul, formulând învinuirea, a pus accentul pe informația

parvenită de la Serviciul Grăniceri al Ucrainei, comunicatul parvenit a atestat faptul că, în

cadrul interacțiunii speciale de investigație și potrivit informațiilor din baza de date

“Гарт”, “Риск” date cu privire la traversarea frontierei de stat de către automobilul de

model „Toyota Avensis”, respectivul serviciu nu deține.

Instanța de apel a menționat că nu poate pune informația respectivă la baza unei

condamnări, deoarece proba nu a fost colectată cu respectarea prevederilor art. 536 - 538

Cod de procedură penală, la caz fiind aplicate prevederile art. 94, alin. (1), pct. 8), alin.

(2) Cod de procedură penală. Informația prezentată de Serviciul Grăniceri al Statului

Ucrainean este vagă după conținut, deoarece se face referință la datele aflate doar în

sistemele “Гарт”, “Риск”, fără a fi precizate și alte date din tot sistemul de înregistrare și

evidență a mijloacelor de transport și persoanelor care traversează frontiera a

respectivului stat. Mai mult, din tot numărul de documente copii aflat în dosar, doar

informația parvenită de la Serviciul Grăniceri al Statului Ucrainean nu este autentificată

de către ofițerul de urmărire penală, respectivul înscris în copie neavând calitatea de

document.

În aceste condiții, apar ca nefondate susținerile din apelul procurorului în sensul că

informațiile Serviciului Grăniceri al Statului Ucrainean dovedesc faptul că inculpatul

Caranfil D. este incontestabil autorul faptelor ce fac obiectul prezentului dosar. Nici

celelalte probe cercetate de instanța de apel nu au fost de natură a conduce la stabilirea

vinovăției inculpatului Caranfil D. Probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu

au fost administrate.

Instanța de apel a apreciat critic argumentul invocat de procuror că, judecătorul

instanței de fond s-a aflat în deliberare aproximativ 30 min., ceea ce denotă că sentința

este nefondată. Și faptul că instanța nu a admis nici un demers înaintat de către acuzatorul

de stat, de asemenea nu este motiv de casare a sentinței de achitare și emiterea unei

sentințe de condamnare, deoarece procurorul în cererea de apel nu a indicat la care

demers se referă, nu a indicat solicitarea înaintată și impactul refuzului de a admite

demersul, asupra procesului de cercetare și probare a existenței învinuirilor formulate

3

inculpatului. Afirmația procurorului despre dovedirea vinovăției lui Caranfil D. se

prezintă a fi mai mult declarativ-formale decât un argument forte, bazat pe probe concrete

analizate în instanța de judecată.

Cu privire la demersul privind înaintarea cererii de asistență juridică internațională,

în care s-a menționat că este necesar de a ridica documente ale Serviciului de Grăniceri al

Ucrainei și a se verifica baza de date privind traversarea de către Caranfil D. cu

automobilul său de model „Toyota Avensis” cu n/î XXXXX, la 17 mai 2015, prin

punctul de trecere a frontierei de stat cu Ucraina: Ceadîr-Lunga - Novîe Troianî, precum

și de a stabili data și punctul de trecere a frontierei de stat al Ucrainei la ieșire cu

Republica Moldova, instanța de apel, consultând prevederile art. 532 Cod de procedură

penală, a ajuns la concluzia de a respinge demersul privind inițierea de către instanța de

apel a procedurii de asistență juridică internațională în materie penală.

Concomitent instanța de apel i-a predispus posibilitatea procurorului, prin

intermediul Procuraturii Generale, să înainteze cerere de asistență juridică internațională

către Statul Ucrainean în vederea prezentării instanței unor probe veridice despre

existența sau inexistența faptului infracțional. În vederea executării respectivilor acțiuni

procurorului i-a fost acordat timp suplimentar de 2 luni. Ulterior, la data de 21 februarie

2018, în adresa instanței a parvenit demersul procurorului-șef al Procuraturii de

circumscripție Cahul, D. Calendari, prin care el și-a retras demersul privind acordarea

termenului de două luni pentru solicitarea asistenței Procuraturii Generale în vederea

executării cererii de asistență juridică internațională înaintată pe prezenta cauză și a

solicitat examinarea repetată a demersului privind înaintarea cererii de asistență juridică

internațională înaintat la 14 februarie 2018. Însă, instanța de apel a reținut că nu existau

temeiuri de a fi admis demersul repetat înaintat de procuror, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 532 Cod de procedură penală cererile privitoare la asistența juridică

internațională în materie penală se fac prin intermediul Ministerului Justiției sau

al Procuraturii Generale direct și/sau prin intermediul Ministerului Afacerilor

Externe al Republicii Moldova, cu excepția cazurilor cînd, pe bază de

reciprocitate, se prevede o altă modalitate de adresare.

Potrivit art. 7 alin.(1) din Legea nr.371-XVI din 01 decembrie 2006 cu privire la

asistența juridică internațională în materie penală: „Cererile de asistență juridică se

adresează prin intermediul autorităților centrale, care sunt Ministerul Justiției și

Procuratura Generală. Prin intermediul Ministerului Justiției se transmit cererile

de asistență juridică formulate în fazele de judecată și de executare a pedepsei,

iar prin intermediul Procuraturii Generale, cele formulate în faza de urmărire

penală.”

Art. 531 alin. (1) Cod de procedură penală, la care a făcut trimitere procurorul, este

o prevedere cu caracter general, însă art. 532 Cod de procedură penală și art. 7 alin.(1) a

Legii nr.371-XVI din 01 decembrie 2006, prevede posibilitatea Procurorului General de a

interpela statul vecin în vederea asigurării asistenței juridice internaționale.

4

Totuși, pe parcursul urmăririi penale procurorul nu a tentat de a interpela statul

vecin în vederea asigurării executării asistenței juridice internaționale, precum și pe

parcursul judecării cauzei nu au fost întreprinse aceste acțiuni (cel puțin, din cercetarea

materialelor dosarului, reiese, că lipsesc demersurile respective cu privire la acordarea

asistenței juridice, înaintate Procurorului General), iar la moment procurorul nu a

prezentat probe care ar arăta imposibilitatea realizării respectivei solicitări prin

intermediul Procuraturii Generale și nu a indicat motivele care nu-i permit să înainteze

comisia rogatoriei prin intermediul Procuraturii Generale.

În concluzie, examinând atât rechizitoriul, cât și întregul material probator

administrat în faza de urmărire penală, este evident că acuzare formulată de procuror își

găsește centrul de greutate în informația de la Serviciul Grăniceri a Ucrainei privind

traversarea frontierei de către mijlocul de transport condus de inculpat. În acest sens

informația prezentată de către procuror nu este una credibilă (motivele sunt expuse

supra), iar faptul că lipsește înregistrarea informației în unele baze de date a Serviciului

Vamal din Ucraina despre traversarea automobilului nominalizat a frontierei de stat nu

probează faptul că automobilul nu se afla la punctul trecerii Ceadîr-Lunga - Novîe

Troianî, or potrivit informației recepționate, instituția în cauză făcând referință la datele

din sistemele “Гарт”, “Риск” indică că nu dispune de date privind traversarea frontierei

de stat de către mijlocul de transport nominalizat.

În acest context, prima instanță întemeiat a concluzionat că partea acuzării nu a

prezentat probe pertinente și concludente ce ar proba vinovăția lui Caranfil D. în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată la această etapă a procedurilor de către Curtea Supremă de

Justiție.

Recurentul susține că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În decizia instanței de apel s-a indicat că: „Probe noi la examinarea cauzei în

instanța de apel nu au fost administrate” însă, la 14.02.2018 în instanța de apel,

procurorul a înaintat un demers privind înaintarea cererii de asistență juridică

internațională reieșind din faptul că cauza penală se referă la învinuirea inculpatului

pentru declarații false privind trecerea la 17.05.2015 a frontierei de stat a Republicii

Moldova cu Ucraina și aflarea unei perioade de timp în acest stat, după care Caranfil D.

s-a întors în Republica Moldova. La materialele cauzei penale a fost anexat un răspuns pe

cale operativă din partea Serviciului de Grăniceri al Ucrainei, Direcția regională de sud,

cu sediul în or. Ismail, str. G. Muzîcenco, 31, cu nr.51/6713 din 10.08.2015, f.d.55, din

care rezultă că autoturismul de model „Toyota Avensis”, cu n/î XXXXX, nu a intrat pe

teritoriul Ucrainei.

Prin urmare, s-a constatat că este necesar de a ridica documentele Serviciului de

Grăniceri al Ucrainei și a verifica baza de date privind traversarea de către Caranfil D. cu

automobilul său de model „Toyota Avensis”, cu n/î XXXXX, la 17.05.2015 prin punctul

5

de trecere a frontierei de stat cu Ucraina Ceadîr-Lunga - Novîe Troianî, precum și de a

stabili data și punctul de trecere a frontierei de stat al Ucrainei la ieșire cu Republica

Moldova.

Luând în considerație cele menționate, în scopul stabilirii și cercetării depline a

tuturor circumstanțelor cauzei, a apărut necesitatea efectuării unor acțiuni procesuale pe

teritoriul Ucrainei.

În conformitate cu prevederile art. 53, 413 alin.(3), 531, 533 alin.(l) pct.3) și 9) CPP

și a Legii cu privire la asistența juridică internațională în materie penală nr. 371-XVI din

01.12.2006, în temeiul Tratatului dintre Republica Moldova și Ucraina privind asistența

juridică și relații juridice în materie civilă și penală, încheiat la data de 13.12.1993 la

Kiev și a Convenției europene de asistență juridică în materie penală din 20.04.1959,

semnată la Strasbourg, procurorul solicită înaintarea cererii de asistență juridică

internațională prin intermediul Ministerului Justiției a Republicii Moldova către organele

competente ale Ucrainei, acordarea asistenței juridice în cazul dat prin efectuarea

următoarelor acțiuni:

- efectuarea ridicării de documente de la Serviciul de Stat de Grăniceri al Ucrainei,

Direcția regională sud și verificarea bazei de date specializate cu privire la:

- trecerea frontierei de stat din Republica Moldova cu intrare în Ucraina de către

cetățeanul Republicii Moldova - Caranfil D., a.n. XXXXX, prin punctul de trecere

Ceadîr-Lunga - Novîe Troianî la 17.05.2015 și ieșirea de pe teritoriului Ucrainei cu

intrare în Republica Moldova în perioada de timp 17.05.2015 - 01.11.2015, cu

identificare datei și locului, punctului de trecere a frontierei de stat al Ucrainei;

- trecerea frontierei de stat din Republica Moldova cu intrare în Ucraina a

automobilului de model „Toyota Avensis” cu n/î XXXXX, prin punctul de trecere

Ceadîr-Lunga - Novîe Troianî la 17.05.2015, și ieșirea de pe teritoriului Ucrainei cu

intrare în Republica Moldova în perioada de timp 17.05.2015 - 01.11.2015, cu

identificarea datei și locului, punctului de trecere a frontierei de stat al Ucrainei.

Demersul privind înaintarea cererii de asistență juridică internațională se întemeiază

pe prevederile art.531 alin.(l) Codul de procedură penală - (1) Raporturile cu țările

străine sau curțile internaționale referitoare la asistența juridică în materie penală sînt

reglementate de prezentul capitol și de prevederile Legii cu privire la asistența juridică

internațională în materie penală. Dispozițiile tratatelor internaționale la care Republica

Moldova este parte și alte obligații internaționale ale Republicii Moldova vor avea

prioritate în raport cu dispozițiile prezentului capitol; pe prevederilor art. 532 Codul de

procedură penală - Cererile privitoare la asistența juridică internațională în materie

penală se fac prin intermediul Ministerului Justiției sau al Procuraturii Generale direct

și/sau prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova, cu

excepția cazurilor cînd, pe bază de reciprocitate, se prevede o altă modalitate de

adresare; pe art. 7 alin.(l) din Legea nr. 371-XVI din 01.12.2006 „cu privire la asistența

juridică internațională în materie penală”, care stipulează că, „(1) Cererile de asistență

juridică se adresează prin intermediul autorităților centrale, care sînt Ministerul Justiției

și Procuratura Generală. Prin intermediul Ministerului Justiției se transmit cererile de

6

asistentă juridică formulate în fazele de judecată și de executare a pedepsei, iar prin

intermediul Procuraturii Generale, cele formulate în faza de urmărire penală.”

În conformitate cu art. 413 alin.(3), (4) CPP, instanța de apel, la cererea părților

poate administra probe noi. În cazul în care se invocă necesitatea administrării de noi

probe, părțile trebuie să indice aceste probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi

administrate, precum și motivele care au împiedicat prezentarea lor în primă instanță.

Poate invoca administrarea de noi probe numai procurorul și avocatul care nu au

participat la judecarea cauzei în primă instanță. Însă, fiind invocată necesitatea

administrării unei noi probe, instanța de apel neîntemeiat și contrar normelor sus

menționate a respins demersul procurorului.

În drept, procurorul își fundamentează cererea de recurs declarată pe temeiurile de

casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

în baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează.

Soluția de inadmisibilitate a recursului se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent.

Potrivit cererii de recurs, Colegiul constată că procurorul pledează pentru casarea

integrală a deciziei instanței de apel, din motiv că la etapa precedentă de judecare a

cauzei s-a admis o eroare gravă de fapt, care ar fi afectat iremediabil soluția pronunțată

de Curtea de Apel, în particular fiind vorba despre refuzul neîntemeiat al Colegiului

judiciar al instanței de apel de a satisface demersul procurorului privind administrarea

unei probe noi.

Verificând actele cauzei, în raport cu criticele punctate supra, Colegiul penal ajunge

la concluzia că erorile semnalate de recurent nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate

neîntemeiat de titular.

Mai mult ca atât, Colegiul apreciază că recursul declarat este mai degrabă un „apel

deghizat”, decât un „efort conștiincios de a corecta o eroare judiciară”, care se bazează

în mod esențial pe un argument deja examinat și respins în cadrul procedurii precedente,

iar în prezent nu există „circumstanțe cu caracter substanțial și convingător”, care să

justifice ingerința în hotărârea definitivă și executorie a instanței de apel, prin care s-a

menținut soluția achitării în privința lui Caranfil D.

Colegiul penal a statuat asupra soluției de inadmisibilitate, din următoarele

considerente.

7

Într-un prim aspect, se va consemna că, potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, eroarea gravă de fapt presupune stabilirea eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită

a probelor.

Prin alte cuvinte, eroarea gravă de fapt nu se referă la aspectele procesuale și nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța dintre cele reținute de instanță și

conținutul real al materialului probator acumulat, prin ignorarea unor aspecte evidente ce

au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care probatoriul administrat

îl susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare de drept nu a fost constatată de către

instanța de recurs că ar fi fost admisă la etapa judecării cauzei în ordine de apel.

De asemenea, instanța de recurs apreciază că, hotărîrea atacată cuprinde temeiurile

de fapt și de drept ce au dus la adoptarea dispozitivului deciziei expus în pct. 4 din

prezenta hotărîre, mai mult că careva temeiuri de casare ex officio Colegiul nu a stabilit.

Pe de altă parte, cu privire la erorile procesuale punctate de procuror în cererea de

recurs, Colegiul ține să-i explice recurentului că, în principiu, soluția instanței de apel

privitor la respingerea demersului acestuia de a înainta o cerere de acordare a asistenței

juridice internaționale către organele de resort al Ucrainei, pentru administrarea unor

probe noi, este corectă. În opinia Colegiului soluția instanței de apel în această parte este

argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept constatate din actele

dosarului, iar careva temeiuri de a interveni în aceasta, nu se impun.

În acest sens, se relevă că, potrivit art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, este

obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța

de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima

instanță. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept, care

au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării unei atare soluții.

Pentru verificarea respectării regulilor expuse supra, Colegiul va supune unei

analize minuțioase aspectele procedurale subsecvente judecării cauzei în apel.

Din baza factologică imputată inculpatului, prezintă interes faptul că Caranfil D. a

fost învinuit de aceea că ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) Cod penal,

și anume a prezentat, cu bună știință declarații mincinoase în calitate de martor în

cadrul urmăririi penale pornite de DUP a DGT Sud a CNA, în baza indicilor infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu

comis de angajații Direcției regionale Sud a DPF a MAI la înregistrarea traversării

frontierei de stat a Republicii Moldova, la data de 17 mai 2015, a mijlocului de transport

de model „Toyota Avensis”cu n/î engleze XXXXX, pe care ultimul îl conducea.

Proba decisivă pusă la baza învinuirii lui Caranfil D. a fost informația parvenită de

la Serviciul Grăniceri al Ucrainei privind traversarea frontierei de către mijlocul de

transport de model „Toyota Avensis”cu n/î XXXXX, în care s-a indicat că instituția în

8

cauză nu dispune de careva date privind traversarea frontierei de stat de către mijlocul de

transport nominalizat. Mai concret, în comunicatul parvenit de la Serviciul Grăniceri al

Ucrainei, s-a atestat faptul că, în cadrul interacțiunii speciale de investigație și potrivit

informațiilor din baza de date “Гарт”și “Риск” careva date despre traversarea frontierei

de stat de către automobilul de model „Toyota Avensis” cu n/î engleze XXXXX,

respectivul serviciu nu deține.

Procurorul, formulând învinuirea, a pus accentul anume pe informația de mai sus,

însă, instanța de apel a menționat că nu poate pune informația respectivă la baza

condamnării lui Caranfil D., deoarece proba nu a fost colectată cu respectarea

prevederilor art. 536 - 538 Cod de procedură penală, la caz fiind aplicate prevederile art.

94 alin. (1) pct. 8), alin. (2) Cod de procedură penală. Instanța de apel a apreciat că

informația furnizată de Serviciul Grăniceri al Statului Ucrainean este vagă după conținut,

deoarece se face referință la datele aflate în sistemele electronice: “Гарт” și “Риск”, fără

a fi verificate și alte sisteme de înregistrare și evidență a mijloacelor de transport și a

persoanelor care traversează frontiera statului Ucrainean. Mai mult, instanța a semnalat

că, din toate copiile documentelor aflat în dosar, doar informația parvenită de la Serviciul

Grăniceri al Statului Ucrainean nu este autentificată de către ofițerul de urmărire penală,

ceea ce denotă că respectivul înscris nu are calitatea de document.

Față de cele ce preced, Colegiul intervine cu precizarea că atât doctrina juridică

națională, cât și prevederile din art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură

penală stabilesc faptul că, verificarea probelor este atributul exclusiv al activității

desfășurate de instanțele judiciare privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Nemijlocit,

operațiunea verificării constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor, înlăturarea contradicțiilor existente. Probele

se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod, cât și

printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor. Aprecierea probelor, ca

operațiune finală a activității de probațiune, permite judecătorului să determine măsura în

care probele reflectă adevărul.

Astfel, facultatea de a aprecia pertinența unei „oferte de probă” făcute, la caz, de

partea acuzării, ia aparținut indubitabil instanței de apel, care și-a argumentat în mod

ireproșabil refuzul de a pune la baza învinuirii proba obținută cu încălcarea prevederilor

legii procesual-penale.

Prin urmare, opozabil poziției susținute de recurent, Colegiul penal specifică că

judecând apelul instanța a adoptat o soluție corectă, legală și întemeiată. Așa cum rezultă

din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și aceasta cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la soluția notată în pct. 4 din prezenta

hotărâre.

În continuare, se constată că, procurorul, în ședința instanței de apel din 14 februarie

2018, a intervenit cu solicitarea de a fi înaintată o cerere de asistență juridică

internațională organelor competente din Ucraina, în vederea efectuarea ridicării de

9

documente de la Serviciul de Stat de Grăniceri al Ucrainei, Direcția regională sud și

verificarea bazei de date specializate cu privire la:

- trecerea frontierei de stat din Republica Moldova cu intrare în Ucraina de către

cetățeanul Republicii Moldova - Caranfil D., a.n. XXXXX, prin punctul de trecere

Ceadîr-Lunga - Novîe Troianî la 17.05.2015 și ieșirea de pe teritoriului Ucrainei cu

intrare în Republica Moldova în perioada de timp 17.05.2015 - 01.11.2015, cu

identificare datei și locului, punctului de trecere a frontierei de stat al Ucrainei;

- trecerea frontierei de stat din Republica Moldova cu intrare în Ucraina a

automobilului de model „Toyota Avensis” cu n/î XXXXX, prin punctul de trecere Ceadîr-

Lunga - Novîe Troianî la 17.05.2015, și ieșirea de pe teritoriului Ucrainei cu intrare în

Republica Moldova în perioada de timp 17.05.2015 - 01.11.2015, cu identificarea datei

și locului, punctului de trecere a frontierei de stat al Ucrainei.

Potrivit stipulărilor din art. 413 Cod de procedură penală instanța de apel, la cererea

părților, poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanță și poate

administra probe noi. În cazul în care se invocă necesitatea administrării de noi probe,

părțile trebuie să indice aceste probe și mijloacele cu ajutorul cărora pot fi administrate,

precum și motivele care au împiedicat prezentarea lor în prima instanță.

După cum se învederează din textul legii, una din condițiile admiterii demersului

privitor la administrarea unei probe noi, la etapa judecării cauzei în apel, este expunerea

de motive care au împiedicat prezentarea lor în prima instanță, totodată cu privire la

admisibilitatea, concludența și utilitatea prezentării de probe noi, se audiază opiniile

intimatului și ale celorlalți participanți.

Reieșind din cele consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată din 14

februarie 2018, la întrebarea instanței de ce un atare demers nu a fost depus la etapa

judecării cauzei în prima instanță, procurorul Calendari D. a specificat că nu a participat

la urmărirea penală și la judecarea cauzei de către prima instanță, de aceea nu cunoaște

care a fost impedimentul adresării demersului la etapele precedente.

Ca atare, procurorul, în virtutea atribuțiilor sale funcționale stipulate în art. 5-6 al

Legii cu privire la Procuratură din 25.02.2016, reprezintă învinuirea în instanța de

judecată și urmează să dea dovadă de un rol activ contribuind la aflarea adevărului în

cadrul procesului penal. Din cele expres prevăzute în Codul de procedură penală la art.

53, se deduce că elementele procesului de tip adversial indică la faptul că procurorul, în

calitatea sa de titular al acțiunii penale, trebuie să dovedească dincolo de orice îndoială

rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care face referire prin actul de sesizare, întrucît

instanța nu are sarcina probei, aceasta din urmă revenindu-i procurorului.

În același context, amintim că, în conformitate cu art. 19 alin. (3) coroborat cu art.

254 alin. (1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația de a lua

toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atît circumstanțele care dovedesc

vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cît și cele care îl dezvinovățesc, precum și

circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea.

10

În speță, instanța de apel a apreciat circumstanțiat pertinența admiterii demersului

înaintat de procuror consemnând următoarele:

„Colegiul judiciar reține că în instanța de apel procurorul a înaintat un demers

privind înaintarea cererii de asistență juridică internațională, în care s-a menționat că

este necesar de a ridica documente ale Serviciului de Grăniceri al Ucrainei și a se

verifica baza de date privind traversarea de către Caranfil D. cu automobilul său de

model „Toyota Avensis” cu n/î XXXXX, la 17 mai 2015, prin punctul de trecere a

frontierei de stat cu Ucraina: Ceadîr-Lunga - Novîe Troianî, precum și de a stabili data

și punctul de trecere a frontierei de stat al Ucrainei la ieșire cu Republica Moldova.

Instanța de apel, consultând prevederile art. 532 Cod de procedură penală, a

respins demersul procurorului privind inițierea de către instanța de apel a procedurii de

asistență juridică internațională în materie penală. Concomitent instanța de apel i-a

predispus posibilitatea procurorului, prin intermediul Procuraturii Generale, să

înainteze cerere de asistență juridică internațională către Statul Ucrainean în vederea

prezentării instanței unor probe veridice despre existența sau inexistența faptului

infracțional. În vederea executării respectivilor acțiuni procurorului i-a fost acordat timp

suplimentar de 2 luni.

Ulterior, la data de 21 februarie 2018, în adresa instanței a parvenit demersul

procurorului-șef al Procuraturii de circumscripție Cahul, D. Calendari, prin care el și-a

retras demersul privind acordarea termenului de două luni pentru solicitarea asistenței

Procuraturii Generale în vederea executării cererii de asistență juridică internațională

înaintată pe prezenta cauză și a solicitat examinarea repetată a demersului privind

înaintarea cererii de asistență juridică internațională înaintat la 14 februarie 2018.

Colegiul judiciar a reținut că nu existau temeiuri de a fi admis demersul repetat

înaintat de procuror, din următoarele considerente.

Colegiul judiciar menționează că, pe parcursul urmăririi penale procurorul nu a

tentat de a interpela statul vecin în vederea asigurării executării asistenței juridice

internaționale, precum și pe parcursul judecării cauzei nu au fost întreprinse aceste

acțiuni (cel puțin, din cercetarea materialelor dosarului, reiese, că lipsesc demersurile

respective cu privire la acordarea asistenței juridice, înaintate Procurorului General),

iar la moment procurorul nu a prezentat probe care ar arăta imposibilitatea realizării

respectivei solicitări prin intermediul Procuraturii Generale și nu a indicat motivele care

nu-i permit să înainteze comisia rogatoriei prin intermediul Procuraturii Generale.”

Avînd în vedere cele consemnate, se poate de sintetizat că, instanța de apel,

urmărind textul legii - art. 414 Cod de procedură penală, a verificat sub toate aspectele

legalitatea și temeinicia sentinței și corect a conchis asupra menținerii soluției de achitare

în privința lui Caranfil D. respingând argumentat demersul procurorului vizavi de

efectuarea procedurii de asistență juridică internațională.

Prin urmare, opozabil poziției susținute de recurent, Colegiul penal, verificînd

suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul instanța a adoptat o

soluție corectă.

11

În consecință, reținând că cererea de recurs întemeiată pe motivele de mai sus, nu

are niciun fundament legal, autorul referindu-se preponderent la o chestiune deja

soluționată de instanța de apel, Colegiul va dispune inadmisibilitatea acestei cereri,

pentru că o consideră vădit nefondată.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele invocate

în cererea de recurs ordinar declarat de procuror nu și-au găsit confirmarea, fiind

nefondate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al procuraturii de

circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 18 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe Caranfil Dumitru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 august 2018.

Președinte GORDILĂ Nicolae

Judecător CATAN Liliana

Judecător GUZUN Ion

12