1ra-953/2018 — art. 186 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 25 noiembrie 2016: - Buzurnîi Iuri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei Ungheni din 17.03.2016, lui Buzurnîi Iuri i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis. - Cozma Olga a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 85 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința respectivă și pedepsei neexecutate stabilite prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27.01.2006, lui Cozma Olga i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei. 1

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Buzurnîi Iuri împreună cu Cozma Olga, conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale, acționând în mod intenționat și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, la 29.09.2012, aproximativ la ora 18.00 – 19.00, aflându-se în apartamentul lui V. Bondarenco, situat în mun. xxxx, str. xxxx, pe ascuns, din dulap, au sustras bani în sumă de 141 600 lei, prin ce au cauzat părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari. Cozma Olga împreună cu Buzurnîi Iuri, conștientizând caracterul social periculos al acțiunilor sale, acționând în mod intenționat și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, la 29.09.2012, aproximativ la ora 18.00 – 19.00, aflându-se în apartamentul lui V. Bondarenco, situat în mun. xxxx, str. xxxx, pe ascuns, din dulap, au sustras bani în sumă de 141 600 lei, prin ce au cauzat părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari. 2.1. De către organul de urmărire penală acțiunile ambilor inculpați au fost calificate în baza art. 186 alin. (5) Cod penal.

Împotriva sentinței a înaintat apel inculpatul Buzurnîi Iuri, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de încetare, cu aplicarea prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea Independenței Republicii Moldova. În motivarea apelului a indicat că: - instanța de apel nu a luat în considerație că s-a solicitat examinarea cauzei conform prevederilor art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, deoarece în cadrul examinării cauzei au fost admise mai multe încălcări cu care nu este de acord și anume că, instanța a luat în considerație declarațiile martorilor care sunt ofițeri de urmărire penală și care au efectuat acțiuni de urmărire penală - Gadjiev Rustam și Gustoi Vadim, declarând în instanță fapte care nu au avut loc, iar conform art.90 Cod de procedură penală, nu erau în drept să dea declarații; - la materialele cauzei este anexat un document de la Inspectoratul de Poliție Ungheni unde s-a deținut în stare de arest, ceea ce demonstrează acțiunile ilegale ale procurorului Cîrma C. și a colaboratorilor organului de urmărire penală Gadjiev Rustam și Gustoi Vadim, care l-au interogat în afara timpului de lucru, fapt care contravine prevederilor art.104 alin.(1) Cod de procedură penală; - a recunoscut vina de la început, depunând în instanță denunț în acest sens în care a descris fapta comisă, care nu a fost luat în considerație de către instanță; - aflându-se în stare de arest la Inspectoratul de Poliție Ungheni a înaintat în instanță cerere privind încălcarea drepturilor și libertăților sale, care a fost admisă fiind stabilite persoanele care au admis încălcări ale drepturilor sale; - partea vătămată nu a intentat acțiune civilă și a înaintat în instanță cerere prin care a solicitat aplicarea în privința sa a Legii privind amnistia, pe care instanța neîntemeiat a respins-o indicând prezența prejudiciului material. 3.1. Sentința instanței de fond a fost contestată cu apel și de inculpata Cozma 2 Olga, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare. În motivarea apelului a indicat că, din materialele cauzei reiese că acțiunile sale nu pot fi calificate în baza legii penale, iar partea vătămată a declarat că el personal insista ca ea să plece cu el la farmacie și nu a cunoscut nimic despre discuțiile lui cu Buzurnîi Iu., nu a asistat la discuțiile lor, iar organul de urmărire penală și instanța de judecată au considerat-o complice a lui Buzurnîi Iu., însă din materialele cauzei se vede că era la bucătărie și nu dorea să plece, însă Bondarenco a insistat și au mers împreună. 3.3. Nefiind de-acord cu sentința avocatul Craveț Larisa în numele inculpatei Cozma Olga a depus apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare, din motiv că: - instanța nu a luat în considerație că nu a fost asigurată o bună desfășurare a urmăririi penale ținând cont de faptul că Buzurnîi Iuri confirmă că Cozma Olga nu a comis împreună cu el infracțiunea și nici unul din martori nu au confirmat concret, că Cozma Olga a avut intenția sau vreun motiv de a comite infracțiunea imputată, iar toată învinuirea s-a bazat doar pe depozițiile contradictorii a părții vătămate Bondarenco V. și a martorilor, care și-au expus poziția din spusele lui Bondarenco V., nefiind martori oculari; - la baza sentinței instanța a pus doar probele învinuirii, fără a lua în considerație depozițiile lui Buzurnîi Iuri, cu toate că toate probele în ansamblu nu dovedesc vinovăția lui Cozma Olga în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința, din oficiu conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care: - Buzurnîi Iuri, recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, conform art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința în cauză și prin sentința Judecătoriei Ungheni din 17.03.2016, i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 (cinci) ani 8 (opt) luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis; - Cozma Olga, recunoscută vinovată și condamnată în baza art.186 alin.(4) Cod penal la 5 (cinci) ani 2 (două) luni închisoare, iar conform art.85 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de sentințe, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, prin cumularea pedepselor stabilite prin sentința în cauză și prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27.01.2006, i s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 3 4.1. Colegiul a reținut că, judecând cauza penală instanța de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților Cozma Olga și Buzurnîi Iuri în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal. Afirmațiile invocate de către apelanți în apelurile declarate, precum că Cozma Olga nu este vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată, că de fapt inculpata nu a cunoscut despre intențiile lui Buzurnîi Iuri de sustragere a banilor de la partea vătămată, că la momentul comiterii infracțiunii nu se afla în apartament, că Cozma Olga nu are nici o atribuție la cazul dat, Colegiul penal le-a considerat drept afirmații cu caracter declarativ, o modalitate de apărare în vederea eschivării de răspundere penală, declarațiile fiind combătute prin totalitatea de probe administrate și puse just de către instanța de fond la baza sentinței de condamnare. Colegiul a indicat că, instanța de fond corect și întemeiat a reținut declarațiile martorilor Rodionova Olga, Gadjiev Rustam și Gustoi Vadim, audiați în instanța de fond, precum și declarațiile părții vătămate Bodnarenco Vladimir date în cadrul urmăririi penale și citite în instanța de apel, iar împrejurările relatate și-au găsit confirmare și prin materialele cauzei penale verificate suplimentar în cadrul examinării cauzei în instanța de apel. Astfel, declarațiile părții vătămate și a martorilor just au fost puse la baza sentinței de condamnare, iar careva temei de a aprecia critic declarațiile acestora, după cum se solicită în apelurile declarate, de către instanța de fond nu a fost constatat. Colegiul a menționat că pe cauză în afară de declarațiile martorilor sunt suficiente probe directe, utile, pertinente și concludente, în urma cercetării cărora rezultă faptul comiterii de către Cozma Olga și Buzurnîi Iurii a infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal. Nu poate fi admisă solicitarea inculpatului Buzurnîi Iuri în apelul declarat și în ședința instanței de apel referitor la aplicarea în privința sa a prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, deoarece el anterior a fost judecat de mai multe ori pentru săvârșirea cu intenție a unor infracțiuni grave, nu a recuperat prejudiciul cauzat în cauza supusă judecării, astfel în privința ultimului amnistia nu se aplică, dat fiind faptul că acesta cade sub incidența restricțiilor, prevăzute de art.10 lit.g), k) din Legea menționată. Cu referire la solicitarea apelantului Buzurnîi Iuri în ce privește faptul că, dânsul a solicitat instanței să țină cont de prevederile art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, deoarece i-au fost încălcate drepturile sale, fapt care a și fost constatat prin hotărârea Judecătoriei Ungheni, de acest aspect instanța de apel a 4 ținut cont la stabilirea pedepsei inculpatului. Totodată, Colegiul penal a precizat, că instanța de fond corect a aplicat pedeapsa la momentul examinării cauzei constatând în acțiunile lui Buzurnîi Iuri starea de recidivă, dat fiind faptul că anterior acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ungheni din 17.03.2016 în baza art.186 alin.(2) lit. b) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, anterior a fost judecat fiind eliberat din locurile de detenție și a comis infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(4) Cod penal până la expirarea termenului prevăzut la art.111 alin.(1) lit.h) Cod penal, stabilind pedeapsa în conformitate cu prevederile art.82 alin.(2) și art. 72 alin.(4) Cod penal. La fel, instanța de fond corect a aplicat pedeapsa la momentul examinării cauzei constatând în acțiunile inculpatei Cozma Olga starea de recidivă, dat fiind faptul că anterior a fost condamnată prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27.01.2006 în baza art.188 alin.(3) lit.d) și art.122 al. (2) Cod penal (în redacția din anul 1961), fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis, fiind eliberată din locurile de detenție la 25.01.2011 prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 25.01.2011 condiționat înainte de termenul de pedeapsă stabilit prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27.01.2006 cu 3 ani 3 luni și 28 zile, a comis infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(4) Cod penal până la expirarea termenului prevăzut la art.111 al.(1) lit.h) Cod penal, stabilind pedeapsa în conformitate cu prevederile art.82 al.(2) și art.72 al.(4) Cod penal RM. În această ordine de idei, Colegiul penal a specificat că, potrivit modificărilor operate prin Legea Parlamentului nr.163 din 20.07.2017, publicată în Monitorul Oficial nr.364-370/20.10.17 art.616, în vigoare 20.12.2017, la 72 al.(3) Cod penal, persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni ușoare, mai puțin grave și grave, săvârșite cu intenție execută pedeapsa în penitenciare de tip semiînchis. În speță, inculpații Buzurnîi Iuri și Cozma Olga sunt condamnați pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 al.(4) Cod penal, care potrivit prevederilor art.16 Cod penal se califică ca fiind gravă, astfel pedeapsa cu închisoare urmează a fi executată de către inculpatul Buzurmîi Iuri în penitenciar de tip semiînchis, iar de către inculpata Cozma Olga în penitenciar de tip semiînchis pentru femei. Reținând modificările operate la art.34, 82 alin.(2) și 72 alin.(3) Cod penal prin Legea nominalizată, Colegiul a conchis că legea penală nouă este mai favorabilă inculpaților, dat fiind faptul că ameliorează situația, deoarece le ușurează pedeapsa ce le-a fost aplicată lor comparativ cu legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei și are aplicabilitate și asupra tipului de penitenciar 5 în care ultimii urmează să-și execute pedeapsa. În acest sens, circumstanțele cauzei și personalitatea inculpaților Buzurnîi Iuri care recunoaște integral vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, la fel și personalitatea inculpatei Cozma Olga, care are la întreținere un copil minor, instanța de apel a stabilit în privința lor pedeapsa sub formă de închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsă echitabilă faptei infracționale săvârșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpaților.

Împotriva deciziei, la 26.03.2018 și 12.04.2018, inculpatul Buzurnîi Iurii a depus recursuri ordinare, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri legale. În motivarea recursurilor indică că: - la 25.11.2016 în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, atât procurorul cât și avocatul nu s-au prezentat și astfel, instanța ilegal a dispus judecarea cauzei în lipsa acestora, iar instanța de apel neîntemeiat a respins cererea privind audierea martorului Jitaru Liubovi, care se află pe teritoriul țării; - instanța nu s-a expus asupra cererii prin care a solicitat examinarea cauzei conform art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală și neîntemeiat a respins aplicarea prevederilor Legii cu privire la amnistie, deoarece el își recunoaște vina, iar partea vătămată nu a depus acțiune civilă. 5.1. Recurs ordinar în numele inculpatului Buzurnîi Iurii a depus și avocatul Janu Anatolie, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă mai blândă sau să fie încetat procesul penal, cu aplicarea Legii privind amnistia. În motivarea cererii avocatul a invocat că, în privința inculpatului ar fi fost posibilă aplicarea unei pedepsei mai blânde din sancțiunea normei incriminate și totodată, în privința inculpatului este posibilă și aplicarea prevederilor Legii cu privire la amnistie, deoarece în cauză nu a fost înaintată acțiune civilă. 5.2. Nefiind de-acord cu decizia avocatul Darii Vladimir în numele inculpatei Cozma Olga a depus recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, pe motiv că vinovăția inculpatei este întemeiată doar pe presupuneri și probe dubioase și mai mult ca atât, inculpatul Buzurnîi a declarat că el singur a sustras acele mijloace financiare, iar instanțele de judecată nu s-au expus asupra acestor declarații. 5.3. Ulterior, la 03.05.2018, 16.05.2018, 30.05.2018, 13.06.2018, 15.06.2018, 20.06.2018 și 21.06.2018, inculpatul Buzurnîi Iurii a depus un șir de recursuri ordinare, repetând aceleași motive indicate anterior.

Asupra recursurilor ordinare declarate procurorul a depus referință, pledând pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de suport legal. 6

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. 7.1. Referitor la recursurile ordinare declarate de inculpatul Buzurnîi Iurii și avocatul său, Janu Anatolie Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul penal constată că, inculpatul și avocatul său în recursurile declarate au indicat ca temei de drept pct. 13), 6), 5) și 4) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicitând per general încetarea procesului penal sau aplicarea unei pedepse mai blânde în privința lui Buzurnîi Iuri. Astfel, instanța reține că, sub aspectul pct. 4) inculpatul a menționat că, la 25.11.2016 în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, atât procurorul cât și avocatul nu s-au prezentat și astfel, instanța ilegal a dispus judecarea cauzei în lipsa acestora, or, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de apel când judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii. În acest context, Colegiul respinge ca fiind nefondat motivul recurentului și consemnează că, potrivit procesului-verbal din 24.11.2016 (f.d. 89, vol. III), în cadrul ședinței de judecată în care au fost prezenți toți participanții a fost acordat ultimul cuvânt inculpaților și în legătură cu faptul că timpul preconizat pentru examinarea cauzei a expirat, a fost anunțată întrerupere pentru retragerea completului de judecată în camera de deliberare și pronunțarea sentinței până la 25.11.2016, ora 14.20, cu înștiințarea participanților. Ulterior, în cadrul ședinței următoare, atât procurorul, cât și avocații nu s-au prezentat din motive necunoscute (f.d. 98, vol. III), fapt ce nu duce la împiedicarea retragerii completului de judecată în camera de deliberare și pronunțarea sentinței, odată ce au fost respectate prevederile art. 380-381 Cod de procedură penală. În ceea ce privește eroarea de drept prevăzută la pct. 5) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu a dispus citarea și a examinat cauza în lipsa martorului Jitaru Liubovi, instanța reține că, potrivit materialelor cauzei, pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel, prin încheiere protocolară s-a 7 dispus aducerea silită a martorului menționat (f.d. 220, 227, 238, vol. III) și conform rapoartelor întocmite de către colaboratorii de poliție, Jitaru Liubovi nu se află la domiciliul său. Mai mult ca atât, conform procesului-verbal din 24.01.2018, în cadrul ședinței de judecată, însăși inculpatul Buzurnîi a declarat că se refuză de martorul dat, fiind susținut și de către avocatul său (f.d. 44, vol. IV), iar careva obiecții împotriva procesului-verbal nu au fost înaintate conform art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală. Așa dar, cele declarate denotă faptul că, argumentul recurentului urmează a fi respins, ca fiind neîntemeiat. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Instanța de recurs precizează că atât inculpatul cât și avocatul referindu-se la pct. 6 din norma menționată indică de fapt că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și anume, asupra cererii privind examinarea cauzei conform art. 385 alin. (4) și (5) Cod de procedură penală. După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la casarea parțială a sentinței instanței de fond, fiind în corespundere cu prevederile legii de procedură penală. În ceea ce privește argumentul recurenților și solicitarea, de altfel, invocată în cererea de recurs care cade sub incidența prevederilor art. 385 Cod de procedură penală, instanța reține că, în textul recursului inculpatul face trimitere la alin. (5) al normei menționate, însă reieșind din motivarea acestuia, reiese că dânsul se referă la alin. (4), care de fapt a fost invocat și în apelul său, asupra căruia instanța de apel s-a expus, ba mai mult, acest aspect a fost luat în considerație la stabilirea pedepsei inculpatului, or, conform dispozitivului deciziei recurate pedeapsa definitivă aplicată prin sentința primei instanțe a fost redusă de la 6 (șase) ani la 5 (cinci) ani 8 (opt) luni închisoare. Prin urmare, Colegiul respinge motivele recurenților ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora. În continuare, instanța menționează că, recurenții solicită aplicarea în privința inculpatului a prevederilor Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, 8 motivând prin faptul că, inculpatul își recunoaște vina, iar partea vătămată nu a depus acțiune civilă, temei încadrat în pct. 13) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. În acest caz, Colegiul reține că, asupra acestui argument instanța de apel și-a expus opinia, care este corectă și întemeiată, explicând că Buzurnîi Iuri anterior a fost judecat de mai multe ori pentru săvârșirea cu intenție a unor infracțiuni grave, nu a recuperat prejudiciul cauzat în cauza supusă judecării și astfel, în privința lui amnistia nu poate fi aplicată, dat fiind faptul că acesta cade sub incidența restricțiilor prevăzute de art.10 lit. g), k) din Legea menționată. Tot aici, se precizează că, recurenții solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde inculpatului și încetarea procesului penal cu aplicarea amnistiei, duce la apariția unei contradicții între cele două solicitări, deoarece la baza acestora sunt puse argumente care se contrazic. Urmare a celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar temeiurile invocate de inculpatul Buzurnîi Iuri și avocatul său, Janu Anatolie nu persistă în cauză, nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate, iar prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate, pe motiv că acesta sunt vădit neîntemeiate. 7.2. Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul Darii Vladimir în numele inculpatei Cozma Olga, prin care se pledează întru pronunțarea unei decizii de achitare în privința ultimei, din motiv că nu este vinovată, temei prevăzut la pct.8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs relatează că, acest temei este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel. Temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recursul ordinar, referitor la nevinovăția inculpatei, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor apelanților, pe care Colegiul le însușește. Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat și expus în pct.4.1. a prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor 9 este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la concluzia privind casarea sentinței primei instanțe, doar în latura pedepsei. Astfel, instanța de recurs precizează că argumentele expuse de recurent întru casarea deciziei recurate sunt declarative și neîntemeiate, invocate în scopul evitării executării pedepsei aplicate, or, instanța de apel examinând minuțios cauza a apreciat toate probele din dosar, examinându-le în ansamblu și detaliat, iar alte probleme de drept care ar afecta hotărârea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului. De asemenea, Colegiul penal menționează că argumentul precum că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, or, instanța inferioară corect a conchis că în acțiunile lui Cozma Olga sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (4) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Din acest punct de vedere se conchide că temeiurile pentru recursul ordinar declarat de recurent nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs și nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate, din care considerente se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. 7.3. Referitor la recursurile ordinare declarate de către inculpat la 03.05.2018, 16.05.2018, 30.05.2018, 13.06.2018, 15.06.2018, 20.06.2018 și 21.06.2018 , Colegiul menționează că în conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine de apel cu participarea procurorului, inculpatului-recurent și a avocatului acestuia, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 21.02.2018, iar decizia motivată la 21.03.2018 în prezența lui Buzurnîi Iuri, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 46, vol. IV). La 26.03.2018 și 12.04.2018, inculpatul a contestat cu recursuri ordinare decizia instanței de apel, respectând termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală. Însă, recursurile ordinare declarate ulterior (03.05.2018, 16.05.2018, 30.05.2018, 13.06.2018, 15.06.2018, 20.06.2018 și 21.06.2018) au fost depuse în afara termenului de 30 de zile de contestare a deciziei instanței de apel, ceea ce denotă faptul că nu a fost respectat întru totul termenul stabilit de lege de către 10 inculpatul Buzurnîi Iuri, or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la 21.04.2018, iar inculpatul a avut reala posibilitate de a declara recurs în termenul stabilit de lege, cu atât mai mult că inițial a beneficiat de acest drept. În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră, că recursurile ordinare declarate de către inculpatul Buzurnîi Iuri la 03.05.2018, 16.05.2018, 30.05.2018, 13.06.2018, 15.06.2018, 20.06.2018 și 21.06.2018, sunt inadmisibile, ca fiind declarate peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) și 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Buzurnîi Iuri și avocatul său, Janu Anatolie și de către avocatul Darii Vladimir în numele inculpatei Cozma Olga împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Buzurnîi Iuri și Cozma Olga, ca fiind vădit neîntemeiate, iar recursurile suplimentare declarate de inculpatul Buzurnîi Iuri la 03.05.2018, 16.05.2018, 30.05.2018, 13.06.2018, 15.06.2018, 20.06.2018 și 21.06.2018, ca fiind depuse peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 01 august 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 11