1ra-1352/2018 — art. 369 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul central, din 22 decembrie 2017, adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Culinca R. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, în temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an. Totodată, s-a dispus încasarea de la Culinca R. în contul statului cheltuielile judiciare în mărime de 448 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Culinca R., prin ordinul comandantului Brigăzii nr.3 Infanterie motorizată, dislocată în mun. Cahul, nr.229 din 25 noiembrie 2016 a fost inclus în lista nominală a unității militare vizate, fiindu-i acordat gradul militar de soldat. Fiind militar în termen al Brigăzii nr.3 Infanterie motorizată, încălcând cerințele art. 14, 15, 19 ale Regulamentului serviciului interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, aprobat prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.2327 din 03 septembrie 2009, precum și prevederile art. 4, 5 din Regulamentul disciplinei militare, aprobat prin Legea nr.52-XVI din 02 martie 2007, care îl obliga să respecte și să îndeplinească prevederile Constituției și ale altor legi; să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare; să prețuiască onoarea unității militare; să păstreze demnitatea gradului și uniformei 1 militare pe care o poartă; să fie disciplinat și vigilent; să prețuiască camaraderia militară, să respecte drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să servească în permanență drept exemplu de înaltă cultură, modestie și cumpătare; să păstreze cu sfințenie onoarea militară; să-și apere demnitatea și să stimeze demnitatea celorlalți; să manifeste grijă pentru consolidarea prieteniei dintre militari, Culinca R. a admis încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari în următoarele circumstanțe. La 01 mai 2017, în jurul orei 04:30, efectuând serviciul de zi în calitate de lucrător în cantină, aflându-se în încăperea de curățare a legumelor din incinta cantinei ostășești ce este amplasată pe teritoriul Brigăzii nr.3 Infanterie motorizată, în timpul curățirii cartofilor, nemotivat i-a aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea umărului drept unui alt militar în termen din cadrul aceleiași unități militare, cu care nu se afla în raport de subordonare, soldatului Cotorobai I., cauzându-i acestuia vătămare corporală ușoară, sub formă de plagă tăiată a umărului drept, produsă la acțiunea traumatică cu obiect tăietor. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor: „Încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari, în timpul îndeplinirii serviciului militar, dacă între ei nu există raporturi de subordonare și dacă această încălcare s-a manifestat prin acte de violență, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale și a sănătății.”

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocata Reșulschi G. în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse mai blînde și cu respingerea cererii procurorului privind încasarea din contul acestuia în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 448 lei. În motivarea apelului s-a invocat că, cauza penală în privința lui Culinca R. a fost examinată în procedură specială în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, însă pedeapsa stabilită de prima instanță este prea aspră. Partea apărării a invocat că instanța la stabilirea acesteia urma să se conducă de prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal și reieșind din existența circumstanțelor atenuante - săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, recunoașterea vinovăției, vîrsta tînără a acestuia, caracteristica pozitivă, lipsa pretențiilor de ordin material sau moral a părții vătămate, cauza a fost examinată procedură simplificată, din care considerente instanța de judecată urma să aplice față de clientul său o pedeapsă mai blîndă și anume, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 01 an și cu aplicarea art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită să fie suspendată pe un termen de probă de 06 luni. De asemenea, s-a menționat și despre faptul că plata pentru efectuarea expertizei judiciare nu poate fi încasată din contul inculpatului, întrucât solicitantul efectuării expertizei este Inspectoratul de Poliție, în persoana ofițerului de urmărire penală, adică statul, iar obligația de a suporta cheltuielile pentru efectuarea expertizei o are bugetul de stat.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 aprilie 2018, apelul a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea încasării cheltuielilor judiciare și 2 pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care s-a respins cerința procurorului privind încasarea de la inculpatul Culinca R. în folosul statului a sumei de 448 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței. Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării prevăzute de art. 364/1 alin. (7) Cod de procedură penală. Concluzia primei instanțe privind calificarea infracțiunii este corectă, prin determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzută de art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal. Concomitent cu cele sus expuse, instanța de apel a menționat că, sentința este contestată de către apărător în partea individualizării pedepsei și privind netemeinicia încasării de la Culinca R. a cheltuielilor judiciare în sumă de 448 lei. Lecturând conținutul sentinței Colegiul judiciar a observat că instanța de fond în partea descriptivă a sentinței s-a expus argumentat asupra chestiunii de individualizare a pedepsei ținând seama de prevederile art. 61, 75, 76, 90 Cod penal, just stabilindu-i inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare în cuantum de 2 ani, cu suspendarea executării acesteia pentru o perioadă de probațiune de 1 an. Respectiv, au fost apreciate ca nefondate criticele apelantei precum că prima instanță nu a ținut seama de toate circumstanțele atenuante incidente acestei cauze. În aceste împrejurări, Colegiul judiciar a constatat că, instanța de fond a ținut cont de circumstanța atenuată stabilită în cadrul judecării cauzei prevăzută la art. 76 Cod penal - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, cît și lipsa circumstanțelor agravante, de asemenea instanța a reținut și faptul că, inculpatul a comis infracțiune intenționată, care potrivit art. 16 Cod penal se clasifică ca infracțiune mai puțin gravă, recunoașterea vinovăției atît în cadrul urmăririi penale, cît și în ședința de judecată, cauza fiind judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. Tot instanța la stabilirea pedepsei a considerat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsă condiționată cu aplicarea art. 90 Cod penal. A fost apreciat ca nefondat argumentul inculpatului, precum că instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea aspră și neechitabilă, reieșind din totalitatea de circumstanțe sus citate și, care au fost examinate de instanța de fond, fiind reținut și faptul că cauza penală a fost examinată în procedură specială pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, instanța de apel a evidențiat că, prin sentința din 22 decembrie 2017, a fost admisă solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului Culinca R. în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 448 lei, concluzie pe care o consideră drept eronată și emisă contrar legii, din care motiv s-a casat parțial sentința fiind reținute următoarele. În conformitate cu art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea 3 importanță probatorie pentru cauza penală sînt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face la cererea părților, de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală. Potrivit art. 2 Legii nr. 68 din 14 iunie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar actul prin care se dispune expertiza judiciară este: ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței de judecată, prin care se dispune efectuarea expertizei judiciare sau, după caz, cererea de efectuare a expertizei judiciare depusă de către părți din inițiativă proprie și pe cont propriu în condițiile codurilor de procedură civilă, penală și contravențional. Art. 11 alin. (2) din Legea nominalizată notează - expertiza judiciară se efectuează în temeiul actului de dispunere a expertizei judiciare, emis în conformitate cu prevederile legislației de procedură. Din materialele dosarului se desprinde că, la 02 mai 2017 de către Centrul de Medicină Legală pe lîngă Ministerul Sănătății al Republicii Moldova a fost întocmit raportul de constatare medico-legală nr. 278 din 02 mai 2017, conform căruia la Cotorobai I., s-a constatat: plagă pe umărul drept produsă la acțiune traumatică cu obiect tăietor, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică medico-legal ca vătămare corporală ușoară. La 10 august 2017, de către Centrul de Medicină Legală pe lîngă Ministerul Sănătății al Republicii Moldova a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 260/D din 10 august 2017, conform căruia la Cotorobai I. s-a constatat: plagă pe umărul drept produsă la acțiune traumatică cu obiect tăietor, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică medico-legal ca vătămare corporală ușoară. În conformitate cu art. 143 alin. (1) pct. 2), 5) Cod de procedură penală, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale; stării psihice sau fizice a părții vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privința capacității lor de a percepe just împrejurările ce au importanță pentru cauza penală și de a face declarații despre ele, dacă aceste declarații ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau în principal, în baza hotărîrii în cauza dată. Alin. (2) al aceluiași articol indică, că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Conform 144 alin. (1) Cod de procedură penală, considerînd că este necesară efectuarea expertizei, organul de urmărire penală, prin ordonanță, iar instanța de judecată, prin încheiere, dispune efectuarea expertizei. În ordonanță sau în încheiere se indică: cine a inițiat numirea expertizei; temeiurile pentru care se dispune expertiza; obiectele, documentele și alte materiale prezentate expertului cu mențiunea cînd și în ce împrejurări au fost descoperite și ridicate; întrebările formulate expertului; denumirea instituției de expertiză, numele și prenumele persoanei căreia i se pune în sarcină efectuarea expertizei. Materialele cauzei penale denotă faptul, că prin îndreptarea comandantului interimar al Brigăzii 3 infanterie motorizată orașul Cahul, Răcilă A. s-a dispus efectuarea examinării 4 medico-legale a militarului în termen Cotorobai I. și în temeiul ordonanței OUP, Berbec L. din 09 august 2017 s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale a documentelor medicale pe numele părții vătămate. Expertizele în cauză au fost dispuse pe faptul că, la 01 mai 2017 militarului în termen, soldat Cotorobai I., i-au fost cauzate leziuni corporale, la 26 mai 2017 fiind pornită urmărirea penală pe cauza penală nr. 20171508011 în baza art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal. La speță, apărarea a solicitat casarea sentinței din cauza încasării neîntemeiate a cheltuielilor de judecată de la inculpatul în sumă de 448 lei, suportate în urma întocmirii Rapoartelor de expertiză sus citate. Din conținutul ordonanțelor privind dispunerea efectuării expertizelor medico-legale rezultă că speței date îi sunt incidente circumstanțele prevăzute la art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală. Or, art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală indică, că plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Solicitantul efectuării expertizelor pe cauza penală respectivă este statul în persona, OUP al IP Cahul și Brigada 3 infanterie motorizată orașul Cahul. Prin urmare, obligația de suportare a cheltuielilor pentru efectuarea constatării și expertizei o poartă anume statul, ca solicitant. În acest context, argumentele apărării privind netemeinicia încasării din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 448 lei este întemeiat și, potrivit legii, se impune admiterea acestui argument, din care considerente se respinge solicitarea procurorului privind încasarea din contul lui Culinca R. în beneficiul statului a sumei de 448 lei, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a sentinței. În motivarea recursului, se menționează că decizia instanței de apel este pasibilă casării, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Recurentul indică că cheltuielile judiciare în cuantum de 448 lei au fost suportate de stat pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și urmează a fi încasate de la inculpat. Soluția instanței de apel, prin care s-a dispus neîncasarea cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual-penale în vigoare, în particular avându-se în vedere art. 227 alin. (1) – (3) și art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală. În speță, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția inculpatului, prin acțiuni de procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal a suportat cheltuieli, care în baza art.227 Cod de procedură penală, se încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare și care indiscutabil urmează a fi recuperate din contul inculpatului, or însăși acțiunile ilegale comise de acesta le-au generat. Recurentul specifică faptul că în decizie și în sentință lipsește dispoziția cu privire la trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului. La fel, se menționează că este necesară schimbarea atitudinii vizavi de instituția procesuală a cheltuielilor judiciare și restituirea acestora, deoarece cu așa tendințe a instanței de apel, inclusiv judecătorii și procurorii vor rămâne fără salarii. 5 Se evidențiază că, în practica judiciară a Curții de Apel Cahul există hotărâri prin care au fost încasate cheltuielile judiciare de la inculpați, după care aceiași instanță respinge demersul procurorului în acest sens. În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror, în baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive. În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului depus de procuror se întemeiază, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că cererea este vădit neîntemeiată. Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia instanței de apel din două considerente: în opinia lui, instanța eronat nu a încasat cheltuielile judiciare de la Culinca R. în cuantum de 448 lei și a admis apelul tardiv al părții apărării. Verificând actele cauzei, raportat la alegațiile procurorului, instanța de recurs consemnează că cele avansate de recurent nu și-au găsit confirmarea, iar soluția adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, în partea neîncasării cheltuielilor judiciare, este legală, întemeiată și urmează a fi menținută integral. Prin urmare, Colegiul penal găsește vădit nefondată revendicarea procurorului în partea ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului pentru efectuarea expertizelor judiciare, dat fiind că, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, este stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul. În situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat, nu din contul inculpatului, după cum pretinde recurentul. O atare prevedere legală expresă se conține în dispoziția art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, unde este stipulat că, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală. Excepția despre care ne relevă legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este incidentă cauzei date. Din actele cauzei, se constată că, la 02 mai 2017 de către Centrul de Medicină Legală pe lîngă Ministerul Sănătății al Republicii Moldova a fost întocmit raportul de constatare medico-legală nr. 278 din 02 mai 2017, conform căruia la Cotorobai I. s-a constatat: plagă pe umărul drept produsă la acțiune traumatică cu obiect tăietor, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică medico-legal ca vătămare corporală ușoară. 6 La 10 august 2017, de către Centrul de Medicină Legală pe lîngă Ministerul Sănătății al Republicii Moldova a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 260/D din 10 august 2017, conform căruia la Cotorobai I. s-a constatat: plagă pe umărul drept produsă la acțiune traumatică cu obiect tăietor, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică medico-legal ca vătămare corporală ușoară. Materialele cauzei confirmă că, prin îndreptarea comandantului interimar al Brigăzii 3 infanterie motorizată orașul Cahul, Răcilă A. s-a dispus efectuarea examinării medico-legale a militarului în termen Cotorobai I. și în temeiul ordonanței OUP, Berbec L. din 09 august 2017, s-a dispus efectuarea expertizei medico-legale a documentelor medicale pe numele părții vătămate. Expertizele în cauză au fost dispuse pe faptul că, la 01 mai 2017 militarului în termen, soldat Cotorobai I., i-au fost cauzate leziuni corporale, la 26 mai 2017 fiind pornită urmărirea penală pe cauza nr. 20171508011, conform art. 369 alin. (2) lit. c) Cod penal. Prin urmare, corect instanța de apel a statuat că, plata pentru efectuarea acestor acțiuni procesuale, în sumă totală de 448 lei, urmează a fi încasată din contul bugetului de stat, dar nu a inculpatului, întrucât o acoperire legală în acest sens nu există la moment. Prin alte cuvinte, atît normele procesual-penale relevante cauzei, cuprinse în art. 227 – 229, precum și cele din Legea specială nr. 68/2016 amintită supra, stabilesc că responsabilul pentru achitarea plăților încasate de la stat în folosul organelor îndrituite cu efectuarea expertizelor judiciare sau rapoartelor de constatare, sunt ordonatorii unor atare acțiuni procesuale. Din ansamblul considerentelor care preced, rezultă că cheltuielile judiciare suportate pentru instrumentarea acestei cauze urmează a fi acoperite din bugetul de stat, acestea neputând face obiectul unei rambursări din partea inculpatului, în cazul în care ultimul nu le-a ordonat. Cu privire la cele consemnate de recurent despre existența unor soluții contradictorii în practica judiciară cu privire la modul de soluționare și recuperare a cheltuielilor judiciare de către Curtea de Apel Cahul, Colegiul penal ține să specifice că dreptul la o jurisprudență constantă nu este o chestiune ce se regăsește printre temeiurile de declarare a recursului ordinar, mai mult ca atât, în cauza Legrand c. Franței din 26 mai 2011, nr. 23228/08, Curtea de la Strasbourg a statuat că apariția unui reviriment de jurisprudență și aplicarea de noi soluții într-o procedură pendinte nu încalcă art. 6 din Convenție - dreptul la un proces echitabil. În același sens, s-a consemnat că exigențele asigurării securității raporturilor juridice și protecția încrederii din partea justițiabililor nu consacră dreptul la o jurisprudență constantă și că evoluția jurisprudenței nu este prin ea însăși contrară unei bune administrări a justiției, întrucât absența unei abordări dinamice și evolutive ar împiedica orice schimbare sau îmbunătățire. Vizavi de critica recurentului privind tardivitatea apelului examinat de instanță, Colegiul penal relevă că, nici aceasta nu s-a confirmat din actele cauzei, or sentința fiind pronunțată integral la 22 decembrie 2017 a fost contestată cu primul apel de apărătorul inculpatului la data de 02 ianuarie 2018, după care a fost suplinită cu argumente în fapt și în drept, prin cererea din 24 ianuarie 2018. Deci, calea apelului a fost deschisă de parte în termenul legal prevăzut de lege de 15 zile din momentul pronunțării sentinței integrale. 7 Având în vedere acestea, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 227-229, 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, neexistând vreun temei pentru admiterea recursului în sensul declarat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 17 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui Culinca Roman, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 01 august 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 8