1re-57/2018 — art. 91 CP

La 07.06.2017 în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a parvenit cererea condamnatului Tihanschii Al-dru privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 25.08.2017, cererea înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii nominalizate a declarat recurs condamnatul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen în temeiul art. 91 Cod penal.

Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018, recursul declarat a fost respins ca nefondat.

Analizând materialele cauzei, instanța de apel a reținut că, condamnatul se caracterizează satisfăcător, a participat la munci, are 285 zile privilegiate, a fost stimulat de 4 ori, nu are sancțiuni disciplinare. Totodată, instanța de apel a constatat condamnatul nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, în sumă totală de 161 462 lei. Prin urmare, neuitând la faptul că de către administrația penitenciarului condamnatul se caracterizează satisfăcător, instanța de apel a reținut că acesta a comis o infracțiune din categoria celor deosebit de grave, contra patrimoniului, mai 1 mult ca atât, acesta nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, în sumă de 161 462 lei, care este o cerință obligatorie pentru aplicarea prevederilor art. 91 Cod penal. La fel, instanța de apel a reținut ca plauzibilă concluzia primei instanțe potrivit căreia, condamnatul ar putea continua acțiunile sale criminale, urmare a acesteia, că rezonanța socială negativă produsă în comunitate având în vedere și că condamnatul se poate afla de pericol, ce nu se presupune generic însă în mod mijlocit dovedit. Prin urmare a celor invocate supra, apreciind circumstanțele și împrejurările comiterii faptei, motivele și scopul urmărit de către condamnat, în corelație cu comportamentul acestuia pe parcursul executării pedepsei, atitudinea lui față de faptă și pedeapsă, perioada real executată, faptul că nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect și întemeiat a ajuns la concluzia că condamnatul nu poate beneficia de aplicarea prevederilor art. 91 Cod penal, iar corijarea condamnatului și atingerea scopului pedepsei penale, prevăzută la art. 61 Cod penal, pot fi obținute numai în condițiile executării în continuare de către ultimul a pedepsei închisorii stabilite prin sentință, motiv pentru care demersul înaintat a fost respins ca neîntemeiat.

Decizia instanței de recurs este atacată cu recurs în anulare de către condamnat, care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute art. 453 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința sa să fie aplicate prevederile art. 91 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Totodată prevederile art. 3 alin. (l), 453 alin. (l), art. 455 alin. (2) pct. 3), 5) Cod de procedură penală indică la faptul că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal 2 se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 469 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, adică în legătură cu chestiunile care urmează să fie soluționate de către instanță la executarea pedepsei, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul în anulare de pe rol, declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.455 Cod de procedură penală. Respectiv, dat fiind faptul că recursul în anulare nu îndeplinește cerințele impuse de prevederile nominalizate, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 1), alin. (3), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Tihanschii Alexandru XXXXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2018, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iulie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun 3