1ra-1060/2018 — art. 217 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-1060/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Nicolae Gordilă,

judecătorii - Constantin Alerguș, Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Fetcu Andrian în numele inculpatului Hîncu Constantin prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie

2018, în cauza penală în privința lui

Hîncu Constantin XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în satul

XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 16.06.2017-17.08.2017;

instanța de apel: 22.09.2017-31.01.2018;

instanța de recurs: 03.05.2018-25.07.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

C. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 25 000 lei.

ianuarie-martie 2017, Hîncu C., a păstrat în scop de consum personal și fără

scop de înstrăinare, substanțe narcotice - marijuană în cantitate de 4,94 gr.,

depistate în rezultatul perchiziției efectuate la 22.03.2017, la domiciliul acestuia

din s. XXXXX, r-nul XXXXX și ridicată din podul casei de lângă ușa de la intrare,

în care se aflau droguri sub formă de masă vegetală, de culoare verde, cu miros

specific, care conform raportului de expertiză chimică nr.XXXXX din

18.04.2017, marijuană, care se atribuie la substanțele stupefiante și care conform

Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora aprobată prin

HG RM nr.79 din 23.01.2006, aceste 4,94 gr. de marijuană, constituie proporții

mari.

1

procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Hîncu C. să fie condamnat în baza art.2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități care implică

gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 4 ani, cu executarea

pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat, că instanța de

fond eronat a considerat, că în acțiunile inculpatului nu sunt prezente

elementele infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal,

ignorând în acest sens declarațiile martorului Bulgari V., concluziile raportului

de expertiză nr. XXXXX din 18.04.2017 și procesul-verbal de percheziție din

22.03.2017, efectuată la domiciliul lui Hîncu C.

Reținând aceste probe procurorul a considerat neîntemeiată

reîncadrarea acțiunilor inculpatului conform prevederilor art. 217 alin. (2) Cod

penal.

avocatul Fetcu A. în numele inculpatului, a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea apelului declarat autorul acestuia a invocat că, la judecarea

cauzei nu s-a ținut cont de declarațiile inculpatului, potrivit cărora, acesta a

consumat substanțe narcotice mai mult de un an în urmă, și nu cunoaște de

unde ar fi masa vegetală depistată în cadrul perchiziției.

apelul părții apărării a fost respins ca nefondat, iar cel declarat de procuror a

fost admis, fiind dispusă casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Hîncu C. a fost condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței referitoare la corpurile delicte, au fost

menținute.

de apel, prin aprecierea suplimentară a probelor prezentate în prima instanță,

instanța de apel a reținut, că nu și-au găsit confirmarea temeiurile invocate de

acuzare cu privire la reîncadrarea eronată a acțiunilor inculpatului din art. 2171

alin. (3) lit. b), f) Cod penal, în art. 217 alin. (2) Cod penal și temeiurile invocate

de către partea apărării cu privire la nevinovăția inculpatului în faptele reținute

de către prima instanță. Instanța de apel a conchis că, starea de fapt reținută și

de drept apreciată de către instanța de fond, concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate, instanța de fond corect reîncadrând acțiunile

inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal.

2

Instanța de apel a considerat că, judecând cauza prima instanță în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a respectat

normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității, și din punct de

vedere al coroborării lor, just a stabilit circumstanțele cauzei, corect ajungând

la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 217 alin. (2) Cod penal, încadrând corect acțiunile acestuia în baza

normei menționate.

La fel, instanța de apel a considerat, că poziția categorică luată de către

inculpat în cadrul judecării apelului și argumentele precum că drogurile

depistate la domiciliul său nu-i aparțin, sunt invocate în scopul evitării

răspunderii penale pentru fapta comisă. Respectiva poziție a inculpatului vine

în contradicție cu declarațiile acestuia depuse la urmărirea penală și instanța de

fond, potrivit cărora, acesta admite că substanță narcotică depistată a rămas de

pe vremurile când încă consuma marijuană.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a

considerat că prima instanță eronat a concluzionat, că în condițiile speței este

oportună aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de amendă, neluând

în considerare și neapreciind în mod cuvenit împrejurările cazului și

personalitatea inculpatului.

La caz, sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, prevede pedepse

alternative pentru persoane fizice, printre care amenda în mărime de la 400 la

700 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de până

la 150 de ore, închisoare de până la 1 an.

Respectiv, instanța de apel a considerat, că instanța de fond, reținând

criteriile complementare ce țin de personalitatea inculpatului, de gradul

prejudiciabil al faptei comise de către acesta, de circumstanțele comiterii

infracțiunii, eronat a apreciat că corectarea, reeducarea inculpatului, precum și

restabilirea echității sociale va fi posibilă prin aplicarea față de acesta a pedepsei

sub formă de amendă.

În acest context, instanța de apel a reținut, că potrivit revendicării

prezente la materialele cauzei (f.d.37-38), în privința lui Hîncu C. a fost clasat

procesul penal nr. XXXXX pe art. 179 Cod penal, pe motiv că plângerea

prealabilă a fost retrasă de către partea vătămată.

Totodată, prin ordonanța Procuraturii Ungheni din 04.01.2017 a fost

dispusă suspendarea condiționată a urmăririi penale pe cauza penală nr.

XXXXX în privința lui Hîncu C. pe un termen de 1 an, ultimul fiind obligat să

3

nu comită alte infracțiuni. Ulterior, prin ordonanța din 23.11.2017 a fost dispusă

reluarea urmăririi penale pe cauza penală nr. XXXXX.

Din analiza actelor ce vizează personalitatea inculpatului, instanța de a

reținut că, ultimul nu și-a făcut concluzii corespunzătoare din anterioarele

încălcări ale legislației penale, a continuat comiterea faptelor infracționale, fiind

inoportună stabilirea în privința acestuia a unei pedepse neprivative de

libertate, inculpatul urmând a fi izolat de societate în vederea prevenirii

săvârșirii altor infracțiuni, la caz fiind evidentă tendința ultimului de a încălca

valorile sociale ocrotite de Legea penală.

Totodată, materialele cauzei denotă, că inculpatul la moment nu este

angajat în câmpul muncii și nici nu a fost angajat până la comiterea faptei

infracționale, fapt ce suplimentar determină inoportunitatea stabilirii unei

pedepse sub formă de amendă, după cum a concluzionat instanța de fond.

Fetcu A. în numele inculpatului, care, fără a invoca careva temei de drept din

cele prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod penal, solicită casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra

recursului depus de avocat menționând că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, dat fiind faptul că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut,

prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală.

baza celor invocate și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu

corespunde cerințelor de conținut, conform prevederilor art. 430 Cod de procedură

penală.

Art. 430 Cod de procedură penală, stipulează cerințele, cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu

invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicând care este eroarea

4

comisă de instanță. Suplimentar instanța de recurs examinează cauza numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de către

recurent.

Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat, constată că avocatul

Fetcu A., în argumentarea recursului, face trimitere la o serie de evenimente care

în viziunea recurentului sunt încălcări procedurale, admise de către instanțele de

fond în cadrul examinării cauzei în privința inculpatului, însă nu specifică concret

temeiul prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu

descrie care este eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, care s-a comis la judecarea cauzei de către instanța de apel și în

ce constă esența erorii respective.

Astfel, în cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se

bazează, din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs

se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește

exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de avocat, nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă

să completeze recursul avocatului cu circumstanțe de drept, care l-ar justifica sub

acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Astfel, statuând asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul alte

argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală și anume că, instanțele de fond nu au dat o apreciere

corectă probelor administrate în cauza respectivă, în particular declarațiilor

inculpatului, astfel fiind pronunțate hotărâri ilegale de către instanța de fond și cea

de apel, iar inculpatul Hîncu C. a fost greșit condamnat în baza art. 217 alin. (2)

Cod penal, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de drept, care ar putea duce

la casarea unei hotărâri judecătorești.

Mai mult ca atât, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de

instanțele ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competenta

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală, desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept, comise de

5

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sânt expres și limitativ stipulate

în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la acestea, cu

indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel recurentul nu a

respectat aceste cerințe obligatorii.

În speță, avocatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit toate dispozițiile

prevăzute la art. 430 Cod de procedură penală și în situația dată se impune,

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, pe motiv, că acesta nu îndeplinește

cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Fetcu Andrian în

numele inculpatului Hîncu Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Hîncu

Constantin XXXXX, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în

art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Ion Guzun

6