1ra-456/2020 — art. 326 alin. 3 lit. a Cp

1ra-456/2020 — art. 326 alin. 3 lit. a Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-456/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătorie Chișinău din 27 mai

2019 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie

2019, declarat de avocatul Mocanu Victor în numele martorului Vulpe Svetlana,

în cauza penală în privința inculpatului

Hîncu Constantin XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 23.04.2019 - 27.05.2019,

instanța de apel: 18.06.2019 - 11.09.2019,

instanța de recurs: 21.11.2019 - 15.01.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Hîncu

Constantin a fost condamnat în baza art. 326 alin. (3) lit. a) Cod penal la amendă

în mărime de 3500 unități convenționale, ce constituie 175.000 lei.

De la Hîncu Constantin s-a încasat în beneficiul statului 2100 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare.

A fost supusă confiscării speciale și încasată de la Hîncu Constantin în

beneficiul statului suma de 15.000 euro, conform cursului oficial în valută

națională la momentul executării hotărârii - ca fiind bunuri rezultate din

infracțiune, iar suma de 20.000 lei fiind confiscată în contul Centrului National

Anticorupție.

1

03.04.2019, inculpatul Hîncu C., fiind în relații de cunoștință cu Vulpe S., care

deține un pavilion comercial în or. Chișinău, str. XXXXX XXXXX, amplasat pe

un lot de pământ cu suprafața de 0,0073 ha din or. Chișinău, fără a avea contract

de arendă a terenului precum și pavilionul constituind o construcție neautorizată,

susținând că are influență asupra persoanelor publice din cadrul Primăriei mun.

Chișinău și OCT Chișinău, în vederea facilitării examinării în termeni mai

restrânși și în favoarea lui Vulpe S. și anume, pentru a grăbi procesul de

examinare de către Comisia pentru Construcții Arhitectură și Relații Funciare din

cadrul Consiliului mun. Chișinău, a pachetului de documente depus de către

Vulpe S. în scopul atribuirii în arendă funciară a lotului de teren pe care este

amplasat pavilionul comercial din mun. Chișinău, str. XXXXX XXXXX, în care

se află atelierul de reparații a hainelor ÎI ,,Vulpe Svetlana”, precum și înregistrarea

acestei construcții la Oficiul Teritorial Cadastral, a pretins și primit, în câteva

transe suma de 15.000 euro, ce constituie 294.900 lei, conform cursului oficial

BNM, și 20.000 lei, ce constituie 314.900 lei. Astfel, conform Hotărârii de

Guvern nr. 21 din 18.01.2019, salariul mediu constituie 6975 lei, deci suma de

314.900 lei constituie 45 de medii pe an, ce reprezintă proporții deosebit de mari,

conform art. 126 alin. (1/1) Cod de procedură penală.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vinovăția integral, solicitând

ca judecată să se petreacă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Astfel, acțiunile lui au fost încadrate juridic în baza art. 326 alin. (3) lit. a)

Cod penal, ca traficul de influență, adică pretinderea și primirea, personal, de

bani, pentru sine, de către o persoană care susține că are influență asupra unei

persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească și să grăbească îndeplinirea

unei acțiuni în exercitarea funcției sale, cu primirea de bunuri în proporții deosebit

de mari, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Hîncu Constantin să fie condamnat în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, recunoașterea ei ca parte civilă și încasarea din

contul inculpatului în beneficiul Svetlanei Vulpe a prejudiciului material în sumă

de 17.200 euro, cauzat prin fracțiune.

Apelanta a invocat că, probele administrate de către instanța de judecată au

fost apreciate în mod greșit, existând probe suficiente care stabilesc cu certitudine

că ea a fost prejudiciată material și moral, impunându-se reîncadrarea acțiunilor

inculpatului ca escrocherie în proporții deosebit de mari.

3.1. A declara apel și avocatul Mocanu Victor, în numele Svetlanei Vulpe,

solicitând casarea sentinței și unei noi hotărâri, prin care Hîncu Constantin să fie

condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu încasarea din contul lui în

beneficiul Svetlanei Vulpe a prejudiciului material în sumă de 17.200 euro, cauzat

prin fracțiune.

Apelantul a indicat că, la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe

ce indică vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de escrocherie.

2

Ori, la 11.04.2019 Vulpe S. s-a adresat cu cerere către organul de urmărire

penală, solicitând să fie recunoscută în calitate de parte vătămată și civilă.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală Murașco G., cererea a fost

respinsă.

Vulpe S. s-a adresat cu o asemenea cerere și către Judecătorul Plămădeală

G., dar care a fost lăsată fără examinare de către instanța de fond.

Cererile au fost respinse nefondat, deoarece calitatea respectivă a acesteia

urma a fi dobândită încă la faza de urmărire penală, ea participând cu statut

procesual de martor.

Inculpatul recunoscut că a luat de la Vulpe S. suma de 15.000 euro și nu i-

a transmis nimănui.

Astfel, banii 17.200 euro au aparținut acesteia cu drept de proprietate și nu

poate fi supuși confiscării speciale.

Instanța urma să delimiteze infracțiunea de trafic de influență de

infracțiunea de escrocherie (art. 190 Cod penal).

septembrie 2019, apelurile au fost respinse ca fiind inadmisibile.

Instanța de apel a statuat că, potrivit art. 401 Cod procedură penală, pot

declara apel: procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă, inculpatul, în

ce privește latura penală și latura civilă; partea vătămată, în ce privește latura

penală; partea civilă și partea civilmente responsabilă, în ce privește latura civilă;

martorul, expertul, interpretul, traducătorul și apărătorul, în ce privește

cheltuielile judiciare cuvenite acestora; orice persoană ale cărei interese legitime

au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-un act al instanței. Apelul poate fi

declarat în numele persoanelor menționate și de către apărător sau reprezentantul

lor legal.

În conformitate cu art. 59 alin. (1), (2) Cod procedură penală, parte

vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin

infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate,

conform legii, cu acordul victimei. Recunoașterea ca parte vătămată se efectuează

prin ordonanța organului de urmărire penală, imediat după stabilirea temeiurilor

de atribuire a unei asemenea calități procesuale.

Conform art. 61 Cod procedură penală, parte civilă este recunoscută

persoana fizică sau juridică în privința căreia există suficiente temeiuri de a

considera că în urma infracțiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral,

care a depus la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată o cerere de

chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care

poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. Recunoașterea ca parte

civilă se efectuează prin ordonanța Organului de urmărire penală sau prin

încheierea instanței de judecată.

Din materialele cauzei penale rezultă că Vulpe S. are calitate de doar

martor.

La faza urmăririi penale, Vulpe S. a fost audiată în calitate de martor.

3

Prin cererea din 11.04.2019, Vulpe S. a solicitat organului de urmărire

penală să fie recunoscută în calitate de parte vătămată, deoarece prin acțiunile lui

Hîncu C. i-a fost cauzat prejudiciu material și moral în mărime de 17.200 euro.

Prin ordonanța ofițerului superior de urmărire penală maior Murașco G. din

18.04.2019 cererea a fost respinsă.

Pe caz nu a fost înaintată acțiune civilă în conformitate cu art. 219-226 Cod

procedură penală.

Totodată, infracțiunea de trafic de influență este lipsită de obiect material.

Bunurile, banii, avantajele extorcate, acceptate ori primite de făptuitor nu

constituie obiect material al infracțiunii, ci lucruri date pentru săvârșirea ei.

Ori, Vulpe S. dorind realizarea scopului propus, conștientizând a acceptat

faptul că mijloacele financiare transmise de ea sunt pentru realizarea traficului de

influență.

Mai mult, martorul Vulpe S., în sensul art. 401 alin. (1) pct. 5) Cod

procedură penală, este în drept să conteste sentința instanței de fond doar în latura

cheltuielilor judiciare.

Deci, conform art. 401 Cod procedură penală, martorul Vulpe S. nu este

persoana care poate declara apel în latura penală, deoarece nu a fost recunoscută

în modul de prevăzut de lege ca parte vătămată.

În situația în care, instanța de apel stabilește că persoana nu este

împuternicită în modul prevăzut de lege de a declara apel, nu va examina fondul

cauzei și va respinge ca fiind inadmisibil apelul declarat.

Când instanța de apel respinge apelul ca inadmisibil, nu se expune asupra

circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărârii adoptate. Din acest punct

de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității și temeiniciei sentinței

primei instanțe prin prisma criticilor invocate în cererile de apel.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Hîncu Constantin să fie condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu

încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Vulpe Svetlana a prejudiciului

material în sumă de 17.200 euro, cauzat prin fracțiune.

Recurentul a invocat că, la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe

ce indică cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

escrocherie.

Ori, la 11.04.2019 Vulpe S. s-a adresat cu cerere către organul de urmărire

penală, solicitând să fie recunoscută în calitate de parte vătămată și civilă.

Prin ordonanța ofițerului de urmărire penală Murașco G., cererea a fost

respinsă.

Vulpe S. s-a adresat cu o asemenea cerere și către Judecătorul Plămădeală

G., dar care a fost lăsată fără examinare de către instanța de fond.

Cererile au fost respinse nefondat, deoarece calitatea respectivă a acesteia

urma a fi dobândită încă la faza de urmărire penală, ea participând cu statut

procesual de martor.

4

Inculpatul recunoscut că a luat de la Vulpe S. suma de 15.000 euro și nu i-

a transmis nimănui.

Astfel, banii 17.200 euro au aparținut acesteia cu drept de proprietate și nu

poate fi supuși confiscării speciale.

Instanța urma să delimiteze infracțiunea de trafic de influență de

infracțiunea de escrocherie (art. 190 Cod penal).

Instanțele judecătorești nu au dorit să ia în considerare motivele invocate

de partea apărării, mai mult decât atât, le-a respins ca nefondate apreciindu-le

critic.

De asemenea, instanțele judecătorești au aplicat eronat normele de drept

material și procesual, iar pe lângă aceasta nu au fost constatate și elucidate pe

deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei.

În acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiuni prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

(pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele legal și întemeiat au apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 326

alin. (3) lit. a) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, în special cu prevederile art.

325 alin. (1) Cod de procedură penală, că judecarea cauzei se efectuează numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și cele ale art. 24 Cod de procedură

penală, că urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzei sunt separate și se

efectuează de diferite organe și persoane. Instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

Pe lângă aceasta, potrivit art. 401 alin. (1) și 421 Cod de procedură penală,

martorul nu poate declara apel și recurs ordinar în latura penală.

5

În acest context, se reține că, potrivit materialelor cauzei penale, Vulpe

Svetlana are în speță statut procesual de doar a unui martor (pct. 3. - 5. din decizie).

Ori, recurentul nu critică în niciun fel soluția instanței de apei privind

respingerea, pe aceste motive, a apelului martorului ca inadmisibil, iar instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului

cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra

unor temeiuri neargumentate legal de recurent (pct. 4. - 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursul menționat este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mocanu Victor în

numele martorului Vulpe Svetlana, împotriva sentinței Judecătorie Chișinău din

27 mai 2019 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 11

septembrie 2019, în privința inculpatului Hîncu Constantin XXXXX, pe motiv că

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 februarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6