1ra-1167/2018 — art. 186 alin. 2 CP

1ra-1167/2018 — art. 186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1167/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Chiriac Cristin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în cauza penală

în privința lui:

Babaev Lilian xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.01.2016 – 13.10.2016;

Instanța de apel: 08.02.2018 - 21.02.2018;

Instanța de recurs: 15.05.2018- 13.06.2018;

C O N S T A T Ă :

2016, Babaev Lilian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin.(2)

lit. d) Cod penal, la 6 (șase) luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

aproximativ ora 10.50, Babaev Iulian aflându-se în ospeție în apartamentul nr. xxxx,

din str. xxxx, mun. xxxx, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

conștientizând ilegalitatea acțiunilor sale și dorind survenirea urmărilor, în mod

tainic a sustras din geanta cet. Bulmaga Ludmila 170 euro, trei bancnote cu

nominalul de 50 euro și una cu nominalul de 20 euro, care conform cursului valutar

al BNM constituie 3709,077 lei, un telefon mobil de model Iphone 4 S la prețul de

3271,5 lei, o brățară din aur de 5,45 gr., la prețul de 3703,2 lei, un inel din aur de 1.7

gr., la prețul de 1155 lei, un inel din aur de 2 gr., la prețul de 1359 lei, astfel

cauzându-i părții vătămate daune în proporții considerabile în sumă totală de 13

197,777 lei.

inculpatului a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

1

În motivarea apelului a invocat că:

- sentința nominalizată este lipsită de temei juridic urmând a fi casată,

deoarece cauza penală a fost examinată în absența inculpatului fiindu-i încălcate

drepturile prevăzute de art. 66 alin. (2) p. 20, 30, 31, 32 Cod de procedură penală,

redând aceste obiecții asupra documentelor și proceselor-verbale ale acțiunilor

procesuale propuse de partea acuzării prevăzute de art.373 Cod de procedură penală,

cât și obiecții împotriva acțiunilor ilegale ale participanților în procesul de judecată;

- declarațiile martorilor sunt contradictorii cu declarațiile părții vătămate și nu

stabilesc cert vinovăția inculpatului, iar instanța de fond nu a analizat sub toate

aspectele probele prezentate și cercetate în ședința de judecată, din punct de vedere

a coroborării lor și nu a apreciat probele, conform propriei convingeri formată în

urma examinării lor în ansamblu, în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

februarie 2018 a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit de

prima instanță, prin care lui Babaev Lilian recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit.d) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă sub

formă de 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar

conform prevederilor art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe termen de probațiune de 2 (doi) ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Colegiul penal a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

Inculpatul Babaev Lilian în ședința instanței de fond nu s-a prezentat fiind

citat legal despre data, ora și locul examinării cauzei. La 29.06.2016. de către șeful

Inspectoratului de Poliție Călărași, Gheorghe Stratan au fost expediate instanței de

judecată materialele acumulate pe cet. Babaev Lilian, a.n.xxxx. locuitor al s. xxxx,

r-nul xxxx.

Din materialele prezentate, instanța a reținut că într-adevăr inculpatul are viză

de domiciliul în s. xxxx, r-nul xxxx, dar la moment nu se află pe teritoriul satului și

locul aflării nu este cunoscut. Totodată, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 12.05.2016, a fost anunțat în căutare și prin confirmarea nr. 10556 din

13.07.2016 s-a constatat că a fost pornit dosar de căutare cu nr. 2016010242,

efectuându-se măsuri speciale de investigație în vederea stabilirii și reținerii

persoanei învinuite - Babaev Lilian.

Astfel, deși avocatul inculpatului solicită achitarea acestuia, poziție susținută

și de către inculpat, vinovăția lui se dovedește prin declarațiile părții vătămate, a

martorilor, precum și prin materialele cauzei, iar prima instanță cercetând în modul

2

stabilit probele prezentate, analizându-le în ansamblu, a adoptat o sentință de

condamnare întemeiată, prin care l-a recunoscut pe Babaev Lilian vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Totodată, Colegiul a precizat că, solicitarea avocatului privind aplicarea

amnistiei nu poate fi admisă, deoarece inculpatul nu a restituit integral prejudiciul

cauzat prin infracțiune, acesta invocând că banii și brățara nu au fost restituite. El a

întors doar inelele și telefonul mobil, astfel nefiind întrunite condițiile pentru

aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, în legătură cu aniversarea a

XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În ceea ce privește argumentele declarate în apelul avocatului Chiriac Cristin

în numele inculpatului, precum că declarațiile martorilor combat declarațiile părții

vătămate, fapt ce demonstrează că învinuirea nu este altceva decât o învinuire bazată

pe presupuneri și nicidecum pe fapte și probe concludente și pertinente, acestea nu

pot fi reținute, or, Colegiul penal a apreciat critic aceste afirmații pe motiv că

judecătorul a apreciat din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității probele, acestea fiind apreciate conform propriei convingeri formate în

urma examinării probelor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv fiind

călăuzit de lege.

La aprecierea tipului și mărimii pedepsei, Colegiul a stipulat că, instanța de

fond nu a luat în considerație caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, circumstanțele săvârșirii acesteia și circumstanțele atenuante.

Astfel, la stabilirea pedepsei, Colegiul penal a ținut cont de prevederile art. 75

Cod penal, potrivit căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale, iar la numirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată la fel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest sens, Colegiul penal a menționat că reieșind din gravitatea infracțiunii

incriminate, gradul prejudiciabil al faptei săvârșite și persoana inculpatului,

atitudinea acestuia după comiterea infracțiunii, atitudinea acestuia față de fapta

comisă, vârsta tânără, absența antecedentelor penale, recunoașterea vinovăției în

cadrul urmăririi penale, caracteristica pozitivă a făptuitorului, instanța de fond a

aplicat o pedeapsă prea aspră față de inculpat, considerând neîntemeiat că în cazul

de față este rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa sub formă de închisoare.

Colegiul a considerat că, prima instanță neîntemeiat i-a numit lui Babaev

Lilian o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) luni, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis. Or, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu este rațional ca

3

acesta să execute pedeapsa stabilită cu închisoare real, fiind dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Prin urmare, Colegiul a precizat că în conformitate cu prevederile art. 90

alin.(1) Cod penală, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, a ajuns la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Apreciind în ansamblu circumstanțele cauzei inclusiv personalitatea

inculpatului, Colegiul penal a ajuns la concluzia aplicării în privința inculpatului a

prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a pedepsei privative

de libertate.

numele inculpatului a declarat recurs ordinar, indicând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare sau de încetare a procesului penal în

legătură cu aplicarea legii cu privire la amnistie.

În motivarea recursului avocatul a indicat că, instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor motivelor invocate în apel și a admis o eroare gravă de fapt prin

neadmiterea cererii inculpatului cu privire la amnistie, deoarece Babaev Lilian fiind

audiat în calitate de bănuit a recunoscut vina, acțiune civilă din partea părții

vătămate nu este, iar prin sentință corpurile delicte, care reprezintă bunurile sustrase

au fost restituite proprietarului.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri

legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, iar erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

4

Colegiul penal constată că, avocatul în recursul său indică ca temei de drept

pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicitând achitarea

inculpatului sau încetarea procesului penal, deoarece instanțele de judecată nu au

apreciat la justa valoare probele administrate la cauza penală.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs precizează că avocatul referindu-se la pct. 6 din norma

menționată indică de fapt că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, însă fără a-și argumenta motivul invocat.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus

la casarea parțială a sentinței instanței de fond, , în fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu au confirmat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Astfel, Colegiul menționează că instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele apelantului invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora.

În ce privește argumentul care reprezintă eroare de drept prevăzută la pct.8)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, instanța de recurs relatează că, acest

temei este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o

eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea judecătorească s-a făcut

referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de

fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare,

temeiul la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării

deciziei instanței de apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

5

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recursul ordinar, referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor apelanților, pe care Colegiul le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și expus în pct.4.1. a prezentei decizii, încadrarea juridică dată faptelor

este corectă și corespunde situației de fapt reținute, corect instanța ajungând la

concluzia privind casarea parțială a sentinței primei instanțe, doar în latura pedespei.

De asemenea, Colegiul penal menționează că argumentul precum că, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurenților, or, instanța inferioară corect a conchis că în acțiunile lui

Babaev Lilian sunt prezente toate elementele constitutive a infracțiunii prevăzute la

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și

pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Subsidiar, Colegiul reține că, avocatul-recurent prin recursul declarat solicită

și încetarea procesului penal în legătură cu aplicarea amnistiei, or, asupra acestui

argument instanța de apel și-a expus opinia, care este corectă și întemeiată, deoarece

inculpatul nu a restituit integral prejudiciul cauzat prin infracțiune, el a întors doar

inelele și telefonul mobil, iar faptul că prin sentință corpurile delicte, care reprezintă

bunurile sustrase au fost restituite proprietarului, după cum invocă avocatul, nu

constituie temei de amnistie, ci sunt chestiunile pe care le soluționează instanța de

judecată la adoptarea sentinței, conform art. 385 alin. (1) pct. 13) Cod de procedură

penală, astfel, circumstanțele descrise denotă că în cauză nu sunt întrunite condițiile

pentru aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, în legătură cu

aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Concomitent, avocatul-recurent Chiriac Cristin solicită pronunțarea unei

hotărâri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența vinovăției inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de furt și încetarea procesului penal cu aplicarea amnistiei,

or, Colegiul reține că, invocarea celor două solicitări concomitent duc la apariția

unei contradicții, deoarece la baza acestora sunt puse argumente care se contrazic.

6

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Chiriac Cristin în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Babaev Lilian, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 11 iulie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7