1ra-556/18 — art.186 alin.2 lit.b CP

Prima instanță: 17.06.2016 - 16.06.2017;

Instanța de apel: 09.10.2017 - 22.11.2017;

Instanța de recurs: 08.02.2018 - 07.03.2018. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 iunie 2017, Boianovschi Arsenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare. 2. Prima instanță a constatat că Boianovschi Arsenii, la 03 martie 2016, în jurul orelor 15.00, împreună și de comun acord cu Filipenco Maxim, care a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani din 31.05.2016, aflându-se la expoziția pavilionului central „Moldexpo” din str.Ghioceilor 1, mun.Chișinău, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând consecințele și dorind în mod conștient survenirea lor, asigurând modul ascuns de sustragere a bunurilor din partea lui Filipenco Maxim, care a sustras din geanta lui Michalova Iana un portmoneu din piele în valoare de xx lei, în care se aflau bani în sumă de xx lei, xx euro, echivalentul sumei de xx lei, permis de conducere și pașaportul de cetățenie a Republicii Slovacia, permis de ședere în Republica Moldova, 2 carduri bancare de la BC „Comertbank” SA și, respectiv, „BC Procredit Bank” SA, toate pe numele lui Michalova Iana. Ulterior, continuându-și acțiunile sale îndreptate spre realizarea scopului infracțional, s-a deplasat împreună cu Filipenco Maxim la bancomatul de la BC „Moldova Agroindbank” SA din apropierea cinematografului „Flacăra” s.Buiucani, mun.Chișinău, unde, utilizând cardul bancar de la BC „Comerțbank” SA, a extras bani în sumă de xxx lei, cauzând prin acțiunile sale intenționate părții vătămate Michalova Iana un prejudiciu material considerabil în valoare totală de xx lei. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Iu.Mihalache în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, considerând că cea aplicată de instanță este severă, examinarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, însă în perioada dată acesta s-a aflat peste hotare în Germania, lipsa lui 1 fiind motivată, determinată de circumstanțe obiective, legate de necesitatea îngrijirii zilnice a bunicii sale grav bolnave. La 22 noiembrie 2017, inculpatul a declarat o cerere, prin care a solicitat încetarea procesului penal în temeiul Legii privind amnistia, relatând că-și recunoaște vina și că nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, apelul declarat de avocat în numele inculpatului a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel a constatat că, prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui A.Boianovschi în săvârșirea infracțiunii prevăzute în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal. La fel, instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale a considerat că pedeapsa aplicată lui A.Boianovschi de prima instanță este una echitabilă în raport cu cele comise, la care s-a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 75, 76 Cod penal, și s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite. De asemenea, instanța de apel a reținut că față de A.Boianovschi nu poate fi aplicată o pedeapsă mai blândă, fiindcă infracțiunea comisă de el se califică ca fiind una mai puțin gravă, că scopul comiterii infracțiunii date a fost unul de îmbogățire pe seama altor persoane, acesta anterior a fost condamnat, deși antecedentele penale sunt stinse, careva concluzii de rigoare nu a tras și nu a conștientizat pericolul real al infracțiunii comise, cât și faptul că nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, fapt menționat de însăși inculpat în ședința instanței de apel. Instanța de apel a respins afirmația apelantului, precum că aflarea inculpatului peste hotare pe perioada desfășurării procesului penal a fost una motivată, determinată de circumstanțe obiective, or, faptul că acesta s-a aflat în Germania la bunica pentru a-i acorda ajutorul necesar pe perioada tratamentului medical acesteia, nu constituie temei de aplicare a unei pedepse mai blânde, de vreme ce inculpatul nu se află la prima sa abatere de la lege, totodată dânsul a cunoscut despre pornirea cauzei penale, precum și calitatea sa procesuală ce urma să i se atribuie, prin ce a încălcat prevederile art.66 alin.(5) pct.1) Cod de procedură penală. Subsidiar, instanța de apel a respins și solicitarea inculpatului invocată în apel, privind aplicarea Legii privind amnistia, pe motiv că inculpatul nu întrunește cerințele prevăzute de art.10 din Legea vizată, deoarece acesta nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, fapt confirmat de el însăși în cadrul ședinței instanței de apel.

Împotriva hotărârii nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Iu.Mihalache în numele inculpatului care, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, deoarece faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, în rest invocând aceleași motive identice ca si în apel descrise la pct.3 al prezentei decizii.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu motivele invocate și materialele dosarului, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. 2 Însă, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros precizat de lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac. Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 22.11.2017, avocatul Iu.Mihalache, cât și inculpatul au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului deciziei instanței de apel, instanță care, respectând prevederile art.338 alin.(3) Cod de procedură penală, a anunțat participanții la proces că pronunțarea deciziei motivate va avea loc la 20.12.2017, ora 14.00 (f.d.28-29 v.2). În ședința de judecată din 20.12.2017, după cum rezultă din procesul-verbal (f.d.29 v.2), la pronunțarea deciziei motivate atât inculpatul, cât și avocatul nu s-au prezentat, dar instanța, respecând prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală, a expediat participanților la proces câte o copie a deciziei motivate (f.d.41 v.2). Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală, pentru depunerea recursului ordinar, urma să expire la sfârșitul zilei de 22.01.2017. Reținând faptul că avocatul Iu.Mihalache, prin intermediul serviciului poștal, cu scrisoare simplă a depus recurs ordinar abia la data de 27.01.2017 (f.d.51 v.4), adică după expirarea termenului legal de 30 de zile, Colegiul penal conchide că acesta nu poate fi considerat ca declarat în termen. Colegiul atestă că, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Având în vedere că, în situația când recursul se respinge ca fiind declarat peste termen, instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărârii adoptate, Colegiul penal nu are temei de a se expune asupra legalității deciziei instanței de apel în privința lui A.Boianovschi. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocat în numele inculpatului, ca fiind declarat peste termen. 3

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului Boianovschi Arsenii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Boianovschi Arsenii, ca declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 aprilie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4