1ra-556/18 — art.186 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr.1ra-556/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 martie 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017,

declarat de către avocatul Mihalache Iurie în numele inculpatului

Boianovschi Arsenii xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Boianovschi Arsenii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2)

lit.b), d) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare.

orelor 15.00, împreună și de comun acord cu Filipenco Maxim, care a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Buiucani din 31.05.2016, aflându-se la expoziția pavilionului

central „Moldexpo” din str.Ghioceilor 1, mun.Chișinău, urmărind scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând consecințele și dorind în mod conștient survenirea lor,

asigurând modul ascuns de sustragere a bunurilor din partea lui Filipenco Maxim, care

a sustras din geanta lui Michalova Iana un portmoneu din piele în valoare de xx lei, în

care se aflau bani în sumă de xx lei, xx euro, echivalentul sumei de xx lei, permis de

conducere și pașaportul de cetățenie a Republicii Slovacia, permis de ședere în

Republica Moldova, 2 carduri bancare de la BC „Comertbank” SA și, respectiv, „BC

Procredit Bank” SA, toate pe numele lui Michalova Iana. Ulterior, continuându-și

acțiunile sale îndreptate spre realizarea scopului infracțional, s-a deplasat împreună cu

Filipenco Maxim la bancomatul de la BC „Moldova Agroindbank” SA din apropierea

cinematografului „Flacăra” s.Buiucani, mun.Chișinău, unde, utilizând cardul bancar de

la BC „Comerțbank” SA, a extras bani în sumă de xxx lei, cauzând prin acțiunile sale

intenționate părții vătămate Michalova Iana un prejudiciu material considerabil în

valoare totală de xx lei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, considerând

că cea aplicată de instanță este severă, examinarea cauzei a avut loc în lipsa

inculpatului, însă în perioada dată acesta s-a aflat peste hotare în Germania, lipsa lui

1

fiind motivată, determinată de circumstanțe obiective, legate de necesitatea îngrijirii

zilnice a bunicii sale grav bolnave.

La 22 noiembrie 2017, inculpatul a declarat o cerere, prin care a solicitat

încetarea procesului penal în temeiul Legii privind amnistia, relatând că-și recunoaște

vina și că nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

2017, apelul declarat de avocat în numele inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în

cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui A.Boianovschi în săvârșirea

infracțiunii prevăzute în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal.

La fel, instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale a

considerat că pedeapsa aplicată lui A.Boianovschi de prima instanță este una echitabilă

în raport cu cele comise, la care s-a dat deplină eficiență prevederilor art.7, 75, 76 Cod

penal, și s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite.

De asemenea, instanța de apel a reținut că față de A.Boianovschi nu poate fi

aplicată o pedeapsă mai blândă, fiindcă infracțiunea comisă de el se califică ca fiind

una mai puțin gravă, că scopul comiterii infracțiunii date a fost unul de îmbogățire pe

seama altor persoane, acesta anterior a fost condamnat, deși antecedentele penale sunt

stinse, careva concluzii de rigoare nu a tras și nu a conștientizat pericolul real al

infracțiunii comise, cât și faptul că nu a recuperat prejudiciul material cauzat prin

infracțiune, fapt menționat de însăși inculpat în ședința instanței de apel.

Instanța de apel a respins afirmația apelantului, precum că aflarea inculpatului

peste hotare pe perioada desfășurării procesului penal a fost una motivată, determinată

de circumstanțe obiective, or, faptul că acesta s-a aflat în Germania la bunica pentru a-i

acorda ajutorul necesar pe perioada tratamentului medical acesteia, nu constituie temei

de aplicare a unei pedepse mai blânde, de vreme ce inculpatul nu se află la prima sa

abatere de la lege, totodată dânsul a cunoscut despre pornirea cauzei penale, precum și

calitatea sa procesuală ce urma să i se atribuie, prin ce a încălcat prevederile art.66

alin.(5) pct.1) Cod de procedură penală.

Subsidiar, instanța de apel a respins și solicitarea inculpatului invocată în apel,

privind aplicarea Legii privind amnistia, pe motiv că inculpatul nu întrunește cerințele

prevăzute de art.10 din Legea vizată, deoarece acesta nu a recuperat prejudiciul cauzat

prin infracțiune, fapt confirmat de el însăși în cadrul ședinței instanței de apel.

Iu.Mihalache în numele inculpatului care, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.12)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

deoarece faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, în rest invocând aceleași

motive identice ca si în apel descrise la pct.3 al prezentei decizii.

motivele invocate și materialele dosarului, ținând cont de opinia procurorului expusă

în referință, prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

2

Însă, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a

recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel este de 30 de zile de la data

pronunțării deciziei.

În conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Momentul de la care începe să curgă termenul de atac este riguros precizat de

lege, adică data pronunțării deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea

părților din dreptul de a folosi calea de atac.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată din 22.11.2017, avocatul

Iu.Mihalache, cât și inculpatul au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului deciziei

instanței de apel, instanță care, respectând prevederile art.338 alin.(3) Cod de

procedură penală, a anunțat participanții la proces că pronunțarea deciziei motivate va

avea loc la 20.12.2017, ora 14.00 (f.d.28-29 v.2). În ședința de judecată din

20.12.2017, după cum rezultă din procesul-verbal (f.d.29 v.2), la pronunțarea deciziei

motivate atât inculpatul, cât și avocatul nu s-au prezentat, dar instanța, respecând

prevederile art.338 alin.(4) Cod de procedură penală, a expediat participanților la

proces câte o copie a deciziei motivate (f.d.41 v.2).

Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor

procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat

curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul

ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se

împlinește.

Astfel, termenul de 30 de zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală,

pentru depunerea recursului ordinar, urma să expire la sfârșitul zilei de 22.01.2017.

Reținând faptul că avocatul Iu.Mihalache, prin intermediul serviciului poștal,

cu scrisoare simplă a depus recurs ordinar abia la data de 27.01.2017 (f.d.51 v.4),

adică după expirarea termenului legal de 30 de zile, Colegiul penal conchide că

acesta nu poate fi considerat ca declarat în termen.

Colegiul atestă că, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în

sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar

recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea

procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede

posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Având în vedere că, în situația când recursul se respinge ca fiind declarat peste

termen, instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și

legalității hotărârii adoptate, Colegiul penal nu are temei de a se expune asupra

legalității deciziei instanței de apel în privința lui A.Boianovschi.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în

cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocat în numele inculpatului, ca

fiind declarat peste termen.

3

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mihalache Iurie în

numele inculpatului Boianovschi Arsenii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 22 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Boianovschi

Arsenii, ca declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4