1ra-1001/2016 — art.186 alin.2 lit.d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 lit.d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1001/2016 — art.186 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-1001/2016
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
08 iunie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
15 februarie 2016, în cauza penală în privința lui
Godorogea Ion Andrei, născut la
08.02.1976, originar și domiciliat
s. Tîrșiței, r-nul Telenești.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 29.04.2014 – 30.07.2015;
Instanța de apel: 22.08.2015 – 15.02.2016;
Instanța de recurs: 30.03.2016 – 08.06.2016.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 iulie 2015,
Godorogea Ion Andrei a fost achitat de sub învinuirea imputată în baza art. 186
alin.(2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Godorogea Ion
se învinuiește de către organul de urmărire penală, precum că, la data de
29 octombrie 2013, aproximativ la ora 19:00, în timp ce se afla pe teritoriul pieții
„Agromondial” din str. Ginta Latină 18, mun. Chișinău, pe ascuns, de la cet. Cociu
Ion, a sustras bunuri și bani în sumă de 1500 lei și de către o persoană nestabilită
de către organul de urmărire penală a fost sustras un portmoneu din piele la
prețul de 250 lei, în care se aflau bani în sumă de 1500 lei, în sumă totală de
3703,5 lei, astfel cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil.
Acțiunile lui Godorogea Ion în cadrul urmăririi penale au fost încadrate în
baza indicilor constitutivi a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod
penal – furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de
daune în proporții considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Godorogea
1
Ion să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. d) Cod
penal la 6 (șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În argumentarea apelului declarat procurorul a invocat că instanța nu a
cercetat sub toate aspectele probele acuzării în conformitate cu art.101 Cod de
procedură penală și astfel, a ajuns la concluzia greșită, precum că probele
administrate în cauza dată sunt insuficiente pentru confirmarea concluziei
acuzării, cu toate că, în opinia apelantului, acestea confirmă pe deplin vina lui
Godorogea Ion de săvîrșirea infracțiunii imputate (indicînd declarațiile
martorului Bîrnat I.).
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie
2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea
hotărîrii atacate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța
de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv
cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect
concluzionînd asupra nevinovăției inculpatului Godorogea Ion Andrei, cu
adoptarea unei hotărîri de achitare a acestuia de sub învinuirea în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.
În acest aspect, instanța de apel a relevat că, rechizitoriul conține o
încadrare juridică imprecisă a faptei incriminate lui Godorogea Ion în baza
art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, menționînd că în conținutul ordonanței de
punere sub învinuire din 10 aprilie 2014 și în rechizitoriu se indică că „ …de către
o persoană nestabilită de către organul de urmărire penală a fost sustras
portmoneul din piele la prețul de 250,00 lei, în care se aflau bani în sumă de 1500,0
lei,...”, iar suma dată a prejudiciului material o incriminează lui Godorogea Ion.
Instanța de apel nu a reținut ca plauzibile declarațiile martorului Bîrnat Ion,
considerînd că instanța de fond corect a statuat că acestea nu sunt pertinente și
concludente, iar elementele de fapt obținute din aceste mijloc de probă nu
demonstrează faptul sustragerii de către Godorogea Ion a mijloacelor bănești din
portmoneu și a genții, astfel, aceasta probă nu corespunde prevederilor art.95
Cod de procedură penală și nu poate fi pusă la baza sentinței de condamnare,
deoarece este combătută de alte probe administrate în instanța de fond și anume:
declarațiile părții vătămate Cociu Ion, prin care se atestă că nu cunoaște cine a
luat geanta acestuia, iar pe Godorogea Ion în acea zi nu l-a văzut. Cînd a fost la
poliție, Godorogea Ion a spus că nu el a luat geanta și nu a recunoscut vina.
Reieșind din cele expuse, instanța de apel a conchis că, instanța de fond
corect a concluzionat că probele sunt în corespundere cu declarațiile inculpatului,
acestea fiind consecutive, consecvente și uniforme și nu prezintă nici un dubiu
privind veridicitatea acestora.
Totodată, a indicat că, organul de urmărire penală nu a verificat și alte
versiuni, astfel neprezentând instanței probe incontestabile a vinovăției
inculpatului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror,
2
care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,
în alt complet de judecată, invocînd temeiul prevăzut în art. 427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală, indică aceleași argumente ca și în cererea de apel.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Recurentul invocă drept temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,
atunci cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
În acest sens, Colegiul menționează că, potrivit normelor art. 414 alin.(1)
Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța
de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Din materialele cauzei penale, Colegiul penal constată că inculpatul
Godorogea Ion a fost pus sub învinuire în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal -
furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune
în proporții considerabile, însă prima instanță a pronunțat o sentință de achitare
în privința lui Godorogea Ion de sub învinuirea imputată, soluție menținută de
către instanța de apel, care a constatat, că instanța de fond corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin
рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra
nevinovăției inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate.
Analizînd decizia atacată, Colegiul penal consideră că instanța de apel legal
și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului
declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
respectînd prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură
penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția
pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care
instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Mai mult ca atît, instanța de recurs menționează că temeiurile invocate de
3
către recurent, precum și argumentele acestora au constituit obiect de examinare
la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel, și asupra acestora instanțele
judecătorești s-au expus argumentat în hotărîrile pronunțate.
Subsidiar, Colegiul penal relevă, că primul drept prescris în art. 6 parag. 3
lit. a) al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
fundamentale, este cel pe care-l are „acuzatul”, de a fi informat cu privire la
natura și cauzele „acuzației” ce i se aduc. Informarea nu semnifică altceva decît
aducerea la cunoștința lui a faptelor materiale ce i se reproșează și a calificării
juridice ce li se dau. Instanța europeană a arătat că dispozițiile acestui text
evidențiază necesitatea ca autoritățile naționale să depună o maximă diligentă cu
privire la modul în care se face notificarea „acuzației” către cel interesat, deoarece
actul de acuzație are un rol determinant în procedura penală: începînd cu data
notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală și juridică a
învinuirii ce i se aduce.
Articolul 6 parag. 3 lit. a) recunoaște acuzatului nu numai dreptul de a fi
informat cu privire la cauza acuzației, adică despre faptele materiale ce i se
reproșează, ci și pe acela de a i se aduce la cunoștință și calificarea juridică dată
acestor fapte; în ambele situații, informarea trebuie să fie detaliată. De asemenea,
importanța acestei dispoziții trebuie să fie apreciată în lumina dreptului general
la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 al Convenției.
Astfel, Curtea consideră că, în materie penală, o informare precisă și completă
cu privire la faptele care se reproșează acuzatului și a calificării lor juridice
reprezintă o condiție esențială a unui proces echitabil și că există o legătură
evidentă între dispozițiile cuprinse în art. 6 parag. 1 lit. a) și cele din art. 6 parag.
3 lit. b), în sensul că dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauzele
acuzației trebuie privit în lumina dreptului recunoscut acuzatului de a-și pregăti
apărarea. Este rațiunea pentru care instanța europeană a decis că statele
contractante au obligația de a adopta măsuri pozitive care să garanteze
respectarea efectivă a drepturilor înscrise în art. 6, adică să se realizeze punerea
lor în valoare în folosul celor cărora le sunt recunoscute, principiu aplicabil și
dispozițiilor art. 6 parag. 3 lit. a).
Astfel, reieșind din legislația națională, și anume, prevederile specificate în
art. 281 și 296 Cod de procedură penală, instanța de recurs conchide că instanța
de apel corect a reținut că, ordonanța de punere sub învinuire din 10 aprilie 2014
și rechizitoriul au fost întocmite cu derogare de la prevederile legale, care nu pot
fi admisibile în cauza penală, prin indicarea în aceste acte: „ …de către o persoană
nestabilită de către organul de urmărire penală a fost sustras portmoneul din piele
la prețul de 250,00 lei, în care se aflau bani în sumă de 1500,0 lei,...”, iar suma dată a
prejudiciului material a fost incriminată lui Godorogea Ion.
În aceste condiții Colegiul ajunge la concluzia, că n-a fost constatată prezența
în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Astfel, instanța de recurs reține, că temeiul invocat de recurent prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la
4
examinarea recursului, nefiind stabilite asemenea erori de drept în speța
examinată. Prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.
414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror
se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2016, în cauza penală în privința
lui Godorogea Ion Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 07 iulie 2016.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
5