1ra-1068/2019 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Prima instanță: 02.11.2017 – 25.04.2018;

Instanța de apel: 17.05.2018 – 16.01.2019;

Instanța de recurs: 17.04.2019 – 27.11.2019. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 25 aprilie 2018, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în cauza lui Gulieva Irina, învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în legătura cu împăcarea părților. 2. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, Gulieva Irina, acționând cu intenție și urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, la 16.03.2017, aflându-se pe adresa xxxxx, profitând de faptul că cet. Vînaga Cristina, xxxxx, care locuia la ea în apartament nu era acasă, prin acces liber, dintr-o cutie ce se afla pe un dulap a sustras un inel din aur cu masa de 3,76 gr. la preț de 4000 lei, care aparținea ultimei după ce de la locul comiterii infracțiunii cu bunul s-a eschivat, prin ce a cauzat cet. Vînaga Cristina un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 4000 lei. Astfel, prin acțiunile sale inculpata a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal –furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata Gulieva Irina să fie recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și stabilită pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare, iar în baza art. 85 alin. (1), 1 art. 87 alin. (2) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată să fie adăugată pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți din 23.07.2013, definitiv să i se stabilească pedeapsa de 2 ani închisoare, cu amendă în mărime de 9600 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere autoritățile publice, administrația centrală și locală pe un termen de 1 an, care urmează a fi executate de sine stătător. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii de suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani. În motivare a invocat că, prima instanță eronat a aplicat prevederile art. 109 Cod penal, deoarece Gulieva Irina anterior a fost condamnată prin sentința Judecătoriei Bălți din 23.07.2013 în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c), art. 208 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 550 unități convenționale, adică 11000 lei cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în autoritățile publice, administrația locală și centrală pe un termen de 1 an. Apelantul a menționat că, din informația prezentată de către Biroul de probațiune, executor Alla Priseajnaia, cet. Gulieva Irina până în prezent nu a executat pedeapsa penală cu amenda, deoarece din suma totală de 11 000 lei, aceasta a achitat numai 1400 lei, fiind rămasă neachitată suma de 9600 lei. Prin urmare, antecedentele penale ale inculpatei, nefiind stinse, fiindcă, reieșind din partea specială a Codului penal, art. 190 alin. (2) lit. e) și art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal fac parte din același compartiment „infracțiuni contra patrimoniului”, deci sunt infracțiuni similare comise cu intenție, iar potrivit alin. (1) art. 109 Cod penal împăcarea nu este posibilă dacă persoana are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2019 a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru primă instanță, după cum urmează. Gulieva Irina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată s-a adăugat pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți din 23.07.2013 și definitiv i s-a stabilit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, cu amendă în mărime de 480 (patru sute optzeci) unități convenționale, echivalentul a 9600 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în autoritățile publice, administrația centrală și locală pe un termen de 1 (un) an, care potrivit art. 87 alin. (2) Cod penal, urmează a fi executate de sine stătător. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele, fiind apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, astfel, prima instanță corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatei Gulieva Irina de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. 2 Instanța de apel a menționat că, până la începerea cercetării judecătorești, inculpata a depus cerere, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate in rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, cererea, fiind admisă de instanța de fond, astfel, cauza a fost examinată în procedură simplificată, conform art.364/1 Cod de procedură penală. Referitor la argumentele procurorului privind aplicarea eronată a prevederilor art. 109 Cod penal în speța dată, instanța de apel a considerat că sunt întemeiate și în acest sens, notificând dispoziția art. 109 alin. (1) Cod penal, a menționat că, inculpata Gulieva Irina anterior a fost condamnată prin sentința Judecătoriei Bălți din 23.07.2013 în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c), art. 208 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 550 unități convenționale, adică 11000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în autoritățile publice, administrația locală și centrală pe un termen de 1 an. La fel, instanța a reținut că, din informația prezentată de către Biroul de probațiune, executorul Alla Priseajnaia, se atestă că Gulieva Irina până în prezent nu a executat pedeapsa cu amenda, deoarece din suma totală de 11 000 lei, a fost achită doar suma de 1400 lei, suma restantă fiind de 9600 lei, astfel, având antecedente penale nestinse, și din nou a comis cu intenție infracțiune similară prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. Așadar, Colegiul penal a considerat eronată concluzia instanței de fond privind încetarea procesului penal, în legătura cu împăcarea părților, indicând că, în pofida cererii părții vătămate Vînaga Cristina și inculpatei, prima instanță urma să le respingă și să examineze cauza cu adoptarea unei sentințe de condamnare întemeiate și legale. Reieșind din cele enunțate supra, instanța de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și a considerat întemeiată solicitarea acuzatorului de stat privind aplicarea art. 90 Cod penal, deoarece din circumstanțele cauzei instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă fără izolarea de societate.

Decizia instanței de apel pronunțată integral la data de 06 februarie 2019, este atacată cu recurs ordinar de avocatul Prisacari Ion în numele inculpatei, la data de 07 martie 2019, care, invocând temeiul de drept prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei soluții de menținere a hotărârii primei instanțe. În motivare își exprimă dezacordul său cu soluția instanței de apel, considerând că este eronată, deoarece în opinia părții apărării, în speța dată sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 109 Cod penal, și anume: comiterea unei infracțiuni mai puțin gravă, nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție, anterior, inculpata nu a mai beneficiat de încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani. Partea apărării susține că, inculpata Gulieva Irina anterior nu a comis infracțiuni similare - de aceeași natură, de același fel, asemănător, analog, or, legislatorul nu a 3 specificat ca să fie comis infracțiune din același CAPITOL al Codului penal, sau din anumite CAPITOLE.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de avocatul Prisacari Ion în numele inculpatei, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat consideră, că argumentele recurentului sunt nefondate și în acest sens se reiterează că, judecarea cauzei penale vizate în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, și la judecarea apelului declarat de procuror, instanța de apel a verificat îndeplinirea de către prima instanță a cerințelor dispozițiilor art. 364/1 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată. Însă, instanța de apel, verificând corectitudinea aplicării prevederilor art. 109 Cod penal, a ajuns la concluzia că soluția primei instanțe de încetarea a procesului penal în privința inculpatei, în legătură cu împăcarea părților este eronată, deoarece nu s-a ținut cont de faptul că, inculpata Gulieva Irina anterior a fost condamnată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, având antecedente penale nestinse, și din nou a comis cu intenție infracțiune similară prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. În acest context, Colegiul penal consideră neîntemeiat argumentul părții apărării, precum că infracțiunile comise de către inculpata Gulieva Irina nu sunt similare, or, potrivit practicii judiciare constante aceste infracțiuni reprezintă grupul de infracțiuni contra patrimoniului, prevăzute în Capitolul VI al Părții Speciale a Codului penal, fiind fapte socialmente periculoase, săvârșite cu intenție sau din imprudență, care vatămă în mod exclusiv sau în principal relațiile sociale cu privire la patrimoniu. Infracțiunile prevăzute de art. 186 și art. 190 Cod penal sunt infracțiuni materiale săvârșite prin sustragere. Prin urmare, aceste infracțiuni sunt de aceiași natură. Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel legal și întemeiat a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre de condamnare a inculpatei Gulieva Irina pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, deoarece la judecarea apelului declarat de acuzatorul de stat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. 4 Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Prisacari Ion în numele inculpatei Gulieva Irina se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Prisacari Ion în numele inculpatei Gulieva Irina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Gulieva Irina xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 24 decembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecător Toma Nadejda Judecător Boico Victor 5