1ra-1150/2018 — art. 264 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1150/2018 — art. 264 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1150/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie
2018, în cauza penală în privința lui
Pistol Ion xxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 07.11.2017 – 29.01.2018;
Instanța de apel: 23.02.2018 - 14.03.2018;
Instanța de recurs: 14.05.2018- 13.06.2018,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 29 ianuarie
2018, cauza fiind examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Pistol
Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3), lit. b) Cod
penal la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 2 (doi) ani și conform art. 90 Cod penal, s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2
(doi) ani.
S-a dispus încasarea de la Pistol Ion în beneficiul statului a cheltuielilor de
judecată în sumă de 3708 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, la 21.07.2017,
aproximativ la ora 15.00, Pistol Ion aflându-se la volanul automobilului de model
„Dacia Logan” cu numărul de înmatriculare xxxx, deplasându-se pe strada Vadul
lui Vodă în direcția străzii Maria Drăgan, mun. Chișinău, ajungând în regiunea
edificiului nr. 1/1 de pe strada indicată și anume pe sectorul de carosabil, unde este
amenajată trecere nedirijată pentru pietoni, nu a manifestat prudență sporită la
trafic și nu a manifestat dexteritate în conducere, prin ce a ignorat cerințele pct. 45
(1) și (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „(l) conducătorul
trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând
permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează
atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile
1
periculoase; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră; (2) iar în cazul în care apar
obstacole ce pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să
oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și cerințele pct. 11, lit. f)
al aceluiași regulament, conform căruia: ,,conducătorul de vehicul înainte de
plecare și în timpul deplasării, este obligat să cedeze trecerea pietonilor la trecerile
pentru pietoni cu circulație nedirijată” și ca urmare cu partea frontală dreapta a
automobilului, a tamponat pietonul Pătrunjel Valentin, a.n. xxxx, care se afla
angajat în traversarea părții carosabilului de la dreapta spre stânga relativ deplasării
automobilului, pe trecerea pietonală semnalizată prin indicatoarele rutiere 5.50.1 și
5.50.2 ale anexei nr. 3 al Regulamentului Circulației Rutiere „trecerea pentru
pietoni” pe marcajul rutier 1.14.1 al aceluiași regulament.
În rezultatul accidentului rutier, pietonului Pătrunjel Valentin, a.n. xxxx, i-au
fost cauzate vătămări corporale grave, iar la 23.07.2017 acesta a decedat, fapt
confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr. 127D/1421 din 21.09.2017,
prin care s-a constatat că decesul acestuia a survenit la 23.07.2017, ora 18.30, în
rezultatul revărsatelor sanguine intracerebrale și trunchiul cerebral ca consecință a
traumei cranio-cerebrale închise.
La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele leziuni
corporale: excoriație, plagă contuză în regiunea capului, revărsate sanguine în
țesuturile moi pericraniene, sânge în ventriculii cerebrali, revărsate sanguine
intracerebrale (contuzie cerebrală) și trunchiul cerebral, fractura cominutivă a
omoplatului stâng cu revărsate sanguine în țesuturile moi adiacente fracturii,
fracturi costale bilaterale pe mai multe linii anatomice, cu revărsate sanguine în
țesuturile moi adiacente fracturilor, echimoze și excoriație la nivelul membrelor
superioare - toate leziunile corporale descrise au fost produse intravital prin
acțiunea traumatică a unui corp (-uri) contondent (-e) dur(-e) sau la lovirea de un
asemenea corp(uri), posibil în timpul și circumstanțele indicate, au legătură cauzală
directă cu survenirea decesului și în comun se califică ca vătămare corporală gravă.
Nefiind de acord cu sentința procurorul a declarat apel solicitând
casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, cu executare
în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 4 ani.
În motivarea apelului a invocat că:
- la stabilirea pedepsei inculpatului Pistol Ion, în baza art. 264 alin. (3), lit. b)
Cod penal, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că acesta a săvârșit o
infracțiune gravă, deși din imprudență, dar soldată cu decesul lui Pătrunjel
Valentin, care se deplasa regulamentar, pe trecerea de pietoni, acesta fiind spațiul
destinat pentru deplasarea în siguranță a pietonilor;
- la stabilirea pedepsei urmează a fi luat în calcul și comportamentul
inculpatului pe parcursul urmăririi penale, manifestat prin următoarele: inițial, fiind
2
audiat în calitate de învinuit a recunoscut vinovăția, comunicând organului de
urmărire penală toate circumstanțele cu privire la producerea accidentului rutier,
însă ulterior, după survenirea decesului victimei și modificării învinuirii, Pistol Ion
și-a schimbat radical poziția procesuală, nerecunoscând vinovăția și invocând că
pietonul a căzut jos singur. După cum a fost demonstrat și la faza judecării cauzei,
ultimele declarații ale inculpatului nu corespund realității, iar recunoașterea
vinovăției în ședința de judecată și a probelor acumulate pe parcursul urmăririi
penale, denotă faptul că inculpatul nu a conștientizat pericolul social al faptei
săvârșite, nu s-a căit sincer de cele comise, iar prin acțiunile sale doar a urmărit
scopul reducerii termenului pedepsei;
- reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât
din partea condamnatului, cât și a altor persoane - faptul că în privința acestuia a
fost aplicată o pedeapsă blândă, poate doar să încurajeze pe viitor încălcarea
cerințelor Regulamentului Circulației Rutiere, care implică provocarea accidentelor
rutiere grave, soldate cu decesul persoanelor, suspendarea condiționată a executării
pedepsei fiind o măsură insuficientă pentru reeducarea condamnatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie
2018, a fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința fără
modificări.
4.1. Colegiul penal verificând legalitatea individualizării pedepsei penale
în privința inculpatului a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal în raport cu prevederile art. 90 Cod
penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează
răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei penale reiese că
inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat
examinarea cauzei penale în ordine simplificată, s-a căit sincer de cele comise, a
recuperat prejudiciul cauzat integral, anterior nu a fost judecat.
Astfel, Colegiul analizând argumentele apelului invocate de către acuzatorul
de stat referitor la aplicarea unei pedepse penale cu executarea reală a acesteia în
raport cu materialele cauzei penale și cu personalitatea lui Pistol Ion, a constatat
netemeinicia acestora, or, inculpatul nu prezintă pericol social, iar izolarea lui de
societate nu este o măsură echitabilă.
În acest sens, instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat
referitor la faptul că inculpatul inițial, fiind audiat în calitate de învinuit a
recunoscut vinovăția, însă ulterior, după survenirea decesului victimei și
modificării învinuirii, Pistol Ion și-a schimbat radical poziția procesuală,
nerecunoscând vinovăția și invocând că pietonul a căzut jos singur, or, în cadrul
3
ședinței de judecată în instanța de fond inculpatul a recunoscut vina în comiterea
infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, s-
a căit sincer de cele comise, iar instanța de apel nu a stabilit nici un temei de a pune
la îndoială comportamentul lui față de fapta comisă și conștientizării de către
acesta a gradului de pericol social al faptei.
Tot în acest context, instanța de apel nu a reținut nici aprecierea acuzatorului
de stat referitor la faptul că recunoașterea vinovăției în ședința de judecată și a
probelor acumulate pe parcursul urmăririi penale, denotă faptul că inculpatul nu a
conștientizat pericolul social al faptei săvârșite, nu s-a căit sincer de cele comise,
iar prin acțiunile sale doar a urmărit scopul reducerii termenului pedepsei, deoarece
aceasta constituie o apreciere subiectivă și netemeinică a părții acuzării.
Mai mult ca atât, faptul că Pistol Ion pe durata desfășurării urmăririi penale
nu a recunoscut vina, iar în ședința de judecată și-a recunoscut vina în săvârșirea
faptelor prejudiciabile nu constituie temei de a considera că poziția acestuia față de
fapta comisă nu a fost una sinceră și că ar fi urmărit doar scopul reducerii
termenului pedepsei, în contextul în care, legea procesual-penală oferă inculpatului
care a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, dreptul de a
beneficia de reducere a limitelor de pedeapsă.
Așadar, în contextul individualizării pedepsei penale sub aspectul executării
acesteia, Colegiul penal a menționat că, inculpatul anterior nu a fost judecat, careva
circumstanțe agravante nu au fost constatate, a recuperat prejudiciul cauzat, iar
succesorul legal al părții vătămate nu a formulat careva pretenții față de acesta, iar
din concursul acestor circumstanțe se reține temeinicia soluției instanței de fond
privind aplicarea sancțiunii principale sub formă de închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării acestei pedepse, așa cum în ședința de judecată a fost
constatat faptul că scopul pedepsei penale poate fi atins fără izolarea de societate a
inculpatului Pistol Ion, această măsură de pedeapsă fiind corespunzătoare faptelor
comise, totodată, având în vedere că scopul pedepsei penale urmărește corectarea
și reeducarea inculpatului.
Instanța de apel nu a determinat nici un temei pertinent de a admite
solicitarea acuzatorului de stat privind agravarea răspunderii penale în privința
inculpatului Pistol Ion, sub aspectul executării pedepsei, or, circumstanțele stabilite
în cadrul ședinței de judecată au conturat convingerea referitor la faptul că
pedeapsa stabilită de prima instanță va aduce atingere deplină a scopului legii
penale privind corectarea și reeducarea acestuia în vederea neadmiterii pe viitor a
unor încălcări a ordinii de drept, în acest sens fiind subliniat faptul că inculpatul
anterior nu a fost judecat, a recuperat prejudiciul integral, careva circumstanțe
agravante în privința acestuia nu au fost reținute.
Împotriva deciziei procurorul declară recurs ordinar, invocând
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând
4
casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la
rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului se indică că, nu au fost stabilite careva motive care
ar concluziona că nu este rațional ca inculpatul să nu execute pedeapsa cu
închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzator pentru fapta săvârșită, iar
scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate nu va fi atins, or, pedeapsa
aplicată nu este proporțională în raport cu persoana inculpatului și cu fapta pe care
acesta a comis-o, în special prin prisma gradului prejudiciabil sporit și anume,
tamponarea pietonului Pătrunjel Valentin, căruia i-au fost cauzate vătămări
corporale grave și la 23.07.2017 acesta a decedat.
5.1. Asupra recursului a depus referință avocatul Șevciuc Ana în numele
inculpatului, pledând pentru respingerea acestuia, deoarece acuzarea nu indică care
sunt temeiurile care stau la baza solicitării conform art. 427 Cod de procedură
penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia
sub aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța
de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii, însă Colegiul analizând decizia atacată, conchide
că nici un temei prevăzut de norma menționată, nu și-a găsit confirmare la
examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea
cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de
procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază
soluția pronunțată.
Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia
instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei
de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit
5
căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul
menționează că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod
penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la
art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în
considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și
scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei
prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se
cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare
a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea
unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în
baza căruia a fost condamnat inculpatul.
Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând
seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,
duratei ori a cuantumului pedepsei.
La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel menținând soluția primei
instanțe privind aplicarea pedepsei principale sub formă de închisoare cu
suspendarea condiționată a executării acesteia, corect a stabilit că corectarea și
reeducarea lui Pistol Ion este posibilă fără privarea de libertate, punând la baza
soluției prevederile art. 7, 75, 90 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală,
deoarece în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpatul a solicitat
examinarea cauzei în procedură simplificată, recunoscându-și vina în cele comise,
precum și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, personalitatea celui
vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea.
De asemenea, se reține că instanțele de fond ținând cont de circumstanțele
cauzei, de personalitatea inculpatului, precum și de valorile sociale care au fost
lezate prin comiterea infracțiunii, de faptul că Pistol Ion a recuperat prejudiciul
integral, corect au considerat necesar a dispune în privința inculpatului aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, or, Colegiul careva interdicții prevăzute de lege în
acest sens, nu a constatat.
Subsidiar, instanța menționează că, procurorul nu a invocat careva motive
care ar justifica aplicarea unei pedepse mai aspre în privința inculpatului, or,
criticile formulate de procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei
penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare,
argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, iar argumentele invocate de
6
recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care
ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei instanței de apel.
Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor
persoane, nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de
procuror și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui Pistol
Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 11 iulie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
7