1ra-1118/18 — art.264 alin.1 CP

Prima instanță: 27.04.2017 - 14.12.2017;

Instanța de apel: 11.01.2018 - 21.02.2018;

Instanța de recurs: 10.05.2018 - 13.06.2018. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 decembrie 2017, Bolgari Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. S-a dispus încasarea din contul lui Bolgari Ion cheltuielile judiciare suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale în mărime de 191 lei. 2. Prima instanță, examinând cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Bolgari Ion, fiind deținătorul permisului de conducere al mijlocului de transport de categoria „B”, la 26 noiembrie 2016, ora 18.55, aflându- se la volanul autovehiculului de model „Mercedes Benz E220”, cu n/î XXX, deplasându-se pe banda de circulație de extremă dreaptă a str.V.Lupu din direcția str.Kogălniceanu spre str.Neaga, mun.Chișinău, exprimând neatenție la trafic și încredere exagerată în sine, a încălcat prevederile pct.3, 10 subpct.1 lit.b), 45, 47 subpct.1 lit.a) din Regulamentul circulației rutiere, care statuează că participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului; persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de factori precum: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; în cazul în care în limita 1 vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului; limitele maxime de viteză a vehiculului pe drumurile publice în localități sunt de 50 km/oră. Drept urmare, deplasându-se cu viteza sporită de 63 km/oră, în preajma imobilului nr.11 din str.V.Lupu, mun.Chișinău, nu a apreciat corect situația rutieră în care conducea mijlocul de transport, nu a ținut cont de factorii ce caracterizează condițiile rutiere și existența obstacolelor pe drum, de intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier, a tamponat pietonul Dolghin Igor, care traversa carosabilul de la stânga spre dreapta, relativ deplasării automobilului în cauză. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, în baza art.55 Cod penal, să fie liberat de răspundere penală, cu tragerea la răspundere contravențională, invocând că instanța a apreciat arbitrar circumstanțele cauzei; - nu a luat în considerare că survenirea evenimentelor nefaste a fost cauzată de pietonul Ig.Dolghin, care fiind în stare de ebrietate, deplasându-se haotic, a traversat neregulamentar partea carosabilă, inculpatul neavând posibilitate să evite producerea accidentului; - instanța nu a luat în considerare că, reieșind din distanța de frânare, având în vedere că automobilul său este dotat cu sistemul de frânare ABS, determinarea vitezei cu care se deplasa acesta este dificilă; - instanța nu a ținut cont că nu are antecedente penale și că a săvârșit o infracțiune pentru prima dată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, apelul inculpatului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, în temeiul art.55 Cod penal, procesul penal intentat în privința lui I.Bolgari a fost încetat, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională, cu aplicarea amenzii în mărime de 150 unități convenționale. În motivarea soluției instanța de apel a reținut că inculpatul este de acord cu situația de fapt și de drept stabilită de instanță și contestată sentința doar în partea stabilirii pedepsei penale, invocând că față de el sunt aplicabile prevederile art.55 Cod penal. În acest sens, instanța de apel a precizat că constrângerea penală reprezintă forma cea mai gravă de constrângere și tocmai din acest motiv ea trebuie să reflecte întotdeauna gravitatea faptei, motiv pentru care s-a admis posibilitatea înlocuirii răspunderii penale, în cazul unor fapte penale comise în condiții atenuante, cu o răspundere mai ușoară, care să se afle în concordanță cu gravitatea faptei comise, iar instituția liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională reflectă preocuparea legiuitorului de a institui și alte măsuri legale decât cele penale, pentru corectarea celor care au săvârșit infracțiuni de o gravitate redusă. Esența acestui tip de liberare de răspundere penală constă în aceea, că fapta comisă rămâne a fi considerată infracțiune, însă, la caz, instanța de judecată, în condițiile stipulate de art.55 Codul penal, dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea contravențională. Având în vedere cele menționate, precum și de faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru prima dată, care face parte din categoria celor mai puțin grave și că a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, ținând cont de condițiile art.55 Cod penal, instanța de apel a conchis că față de I.Bolgari pot fi aplicate prevederile acestei norme 2 și liberat inculpatul de răspundere penală, cu tragere la răspundere contravențională.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța eronat a aplicat față de inculpat prevederile art.55 Cod penal; - nu a ținut cont de principiul proporționalității și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blândă, care nu-și va atinge scopul de restabilire a echității sociale și de prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte persoane; - instanța eronat a reținut drept circumstanță atenuată acceptarea examinării cauzei în procedură simplificată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond ori de apel. Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Concomitent, Colegiul reține că autorul recursului contestă aplicarea față de inculpat a prevederilor art.55 Cod penal. Instanța de recurs consideră că motivele invocate de recurent la acest capitol sunt lipsite de temei legal. Astfel, Colegiul penal relevă că instanța de apel examinând apelul declarat de către inculpat, care a solicita tragerea lui la răspundere contravențională, prin prisma circumstanțelor cauzei și a legislației penale pertinente, corect a conchis că în cauză nu există impedimente de a aplica față de I.Bolgari prevederile art.55 Cod penal și a înceta procesul penal în privința lui cu tragerea lui la răspundere contravențională, or, acesta întrunește toate condițiile prevăzute de respectiva normă penală. Prin urmare, instanța de apel corect a reținut că inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, infracțiunea săvârșită de către acesta nu face parte din excepțiile enumerate de art.55 Cod penal, și-a recunoscut vina și a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune. Respectiv, argumentele invocate, precum că instanța de apel eronat l-a liberat pe inculpat de la răspundere penală și l-a tras la răspundere contravențională, contravin materialelor cauzei, or, Colegiul penal reiterează că instanța de apel corect și în deplină măsură a dat apreciere circumstanțelor cauzei și just a constatat că inculpatul întrunește toate condițiile pentru aplicarea față de acesta a prevederilor art.55 Cod penal. Consecvent, instanța de recurs conchide că instanța de apel și-a motivat soluția privind încetarea procesului penal intentat în privința inculpatului, cu tragerea acestuia la răspundere contravențională, care a fost expusă pe larg la pct.8-11 din decizia instanței de apel și pct.4 din respectiva decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o 3 însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria A nr. 288). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19 decembrie 1997, pct.60). Argumentul, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția este neîntemeiat. Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Prin urmare, argumentele procurorului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Bolgari Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iulie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 4