1ra-1187/2018 — Art. 290 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 16 ianuarie 2018, Podgurski Denis a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la o dată nestabilită de către OUP, Podgurski Denis a procurat un cartuș cu glonț cu miez din oțel, cu lovitură centrală, cal.7,62x54R confecționat la uzina producătoare din or. Novosibirsk, FR, în anul 1980, util pentru tragere, acest tip de cartușe fiind destinate pentru efectuarea de trageri din arme de model Mosin, Simonov, Tokarev, Dragunov, ”SVD”, precum și puștile – mitralieră Dektariov ”DP” și ”DPM”, Calașnikov ”PK”, ”PKT” etc., pe care-l păstra la domiciliu său situat în mun. xxxx, iar la 08.09.2017 în perioada de timp de la orele 19.50 până la 20.10, în cadrul percheziției a fost depistat și ridicat, conform raportului de expertiză balistică nr. 34/12/2-R-1420 din 10.10.2017, făcând parte din categoria munițiilor.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, prin care a solicitat încasarea de la Podgurscki Denis a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea expertizei balistice în sumă de 2 100 lei, referitor la care instanța de fond a omis să se expună prin dispozitiv, deși avea această obligațiune în sensul art. 385 alin. (1) pct. 14 Cod de procedură penală. 1

Prin decizia Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Concluzionând asupra temeiniciei sentinței de condamnare atât în ce privește constatarea faptei penale cu încadrarea juridică a acțiunilor infracționale, cât și în latura stabilirii pedepsei penale, Colegiul a apreciat drept obiectivă concluzia privind respingerea cerințelor de încasare de la inculpat a costului expertizei balistice în suma calculată de 2100 lei, ce motivat și argumentat au fost trecute în contul statului, reieșind din obligația în sensul art. 6 CEDO, prin intermediul agenților din cadrul OUP de a dovedi potrivit art. art. 24 și 56 Cod de procedură penală vinovăția persoanei atrasă la răspunderea penală, având conform art. 96-97 Cod de procedură penală sarcina probațiunii, atât timp, cât legea penală îi garantează acuzatului dreptul la „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, liberându-l de obligația de a- și demonstra nevinovăția. Totodată, Colegiul a reținut că, potrivit art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală, sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei (…), de către OUP, procuror (…), la caz fiind cea balistică ca una obligatorie în sensul art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pentru, că rezultatele ei au influențat încadrarea juridică a faptei, sarcina probațiunii revenindu-i părții acuzării. Deși procurorul în solicitarea recuperării costului expertizei, ce a fost calculat de către organul executant în temeiul Hotărârii de Guvern pentru aprobarea tarifelor la serviciile de expertiză judiciară și extrajudiciară nr. 194 din 24.03.2017 (în vigoare 07.04.2017), face trimitere la dispozițiile art. 227-229 Cod de procedură penală ce se referă la modalitatea de încasare a cheltuielilor judiciare, Colegiul a precizat că, respectiva hotărâre se întemeiază pe dispoziția art. 75 alin. (2) al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, referindu-se la modalitatea de calcul a tarifelor la serviciile de expertiză judiciară prestate de Centrul național de expertize judiciare, Ministerul Afacerilor Interne și Centrul Național Anticorupție, dar nu și ordinea de încasare a lor, ce rezultă din conținutul normelor procesual-penale supra vizate, alin (3) art. 75 din Legea nominalizată expres stabilind, că „în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală (f.d. 18) și nu partea apărării. Într-o altă ordine de idei, Colegiul a ținut să menționeze, că costul pentru efectuarea expertizei nu se include în cheltuielile judiciare din categoria celor stipulate la alin. (2) art. 227 Cod de procedură penală la care face referire apelanta, inclusiv ce urmează a fi achitate experților pentru serviciile efectuate, care potrivit alin. (3) aceleiași norme, se plătesc din sumele alocate de stat, în modul prevăzut de legea procesual penală după cum se menționează în conținutul art. 228 Cod de procedură 2 penală, ele urmând a fi suportate în sensul alin. (1) art. 229 Cod de procedură , de către inculpat sau trecute in contul statului, soluționarea respectivei chestiuni fiind lăsată potrivit alin. (2) la discreția instanței de judecată, ce va purcede la încasarea lor prin aplicarea dispozițiilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14 și 397 pct. 5) Cod de procedură penală. Astfel, ținând cont de faptul, că raportul de expertiză balistică nr. 34/12/2/2-R- 1420 din 10.10.20174 (f.d. 21), a fost utilizat în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală în calitate de probă, fiind pus la baza învinuirii și condamnării lui Podgurski Denis, Colegiul a considerat ca fiind nefondată solicitarea apelantului privind încasarea de la inculpat a costului expertizei balistice în suma calculată de Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare a IGP evaluată la 2 100 lei, urmând ca această sumă să fie suportată de către ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor din bugetul alocat.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 2100 lei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 2100 lei, pentru efectuarea raportului de expertiză balistică nr. 34/12/2/2-R-1420 din 10.10.2017. La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate 3 pentru efectuarea raportului de expertiză balistică nr. 34/12/2/2-R-1420 din 10.10.2017, or, art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la momentul efectuării expertizei) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat. Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și nu partea apărării, prin urmare, instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat. În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului judiciar penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui Podgurski Denis, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 10 iulie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 4