1ra-1146-2019 — art.290 alin.1 CP

1ra-1146-2019 — art.290 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1146/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 20 martie

2018 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2019,

declarat de avocatul Boris Druță în numele inculpatului

Bulat Ion.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 25.09.2017 – 20.03.2018,

instanța de apel: 18.04.2018 – 10.05.2018,

11.01.2019 – 11.03.2019,

instanța de recurs: 20.06.2018 – 27.11.2018,

25.04.2019 – 05.06.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 290 alin. (1) Cod penal la 190 de ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

percheziției autorizate la domiciliul lui Bulat Ion, situat în raionul xx, s. Cojușna,

str. xx nr. xx, a fost depistat și ridicat un cartuș, care conform Raportului de

constatare tehnico-științifică nr.34 /12/1-R-4106 din 26 iulie 2017, se atribuie la

categoria munițiilor, și este cartuș de calibrul 7,62 x 25 mm, cu lovitură centrală, cu

glonț cu miez din metal moale confecționat industrial, în anul 1954, în Republica

Populară Română, destinat pentru tragere din pistoale de tipul TT, CZ-52, din

pistoale mitralieră și la următoarele arme străine: pistolul chinez de tip 51, pistoale-

1

mitralieră: chineze de tipul 50, 54, 64, iugoslav M 57, coreean de tipul 49, iranian

M-52, vietnamez K50M și din alte arme de acest calibru. Cartușul de calibrul 7,62 x

25 mm, este util pentru tragere.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, explicând că

colaboratorii de poliție, în urma efectuării percheziții la domiciliul său, au găsit și

ridicat un cartuș pe care el cu aproximativ 4-5 ani în urmă l-a procurat de la piața

situată pe str. Ștefan cel Mare din mun. Chișinău, de la un bătrân, cu scopul de a-și

confecționa un breloc pentru chei. Nu a cunoscut că acel cartuș este cu praf în el,

deoarece vînzătorul nu l-a anunțat despre aceasta.

Totodată, vinovăția acestuia este integral dovedită prin probele administrate.

Astfel, martorii Bulat Dumitru și Bulat Mariana, au declarat similar că

inculpatul este feciorul lor. În vara anului 2017, în urma efectuăriii unei percheziții

la domiciliul lor, polițiștii au găsit și ridicat un cartuș pe care Bulat Ion, cu

aproximativ 4-5 ani în urmă, l-a procurat cu scopul de a-și confecționa un breloc

pentru chei.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.34 /12/1-R-4106 din

26.07.2017, cartușul prezentat la examinare se atribuie la categoria munițiilor, și

este cartuș de calibrul 7.62 x 25 mm, cu lovitură centrală, cu glonț cu miez din metal

moale confecționat industrial, în anul 1954, în Republica Populară Romînă, destinat

pentru tragere din pistoale de tipul TT, CZ-52, din pistoale mitralieră și la

următoarele arme străine: pistolul chinez de tip 51, pistoale-mitralieră: chineze de

tipul 50, 54, 64, iugoslav M 57, coreean de tipul 49, iranian M-52, vietnamez K -

50M și din alte arme de acest calibru. Cartușul de calibrul 7.62 x 25 mm, este util

pentru tragere.

Conform procesului - verbal de examinare a imprimărilor audio-video, pe

05.07.2017, în timpul efectuării percheziției autorizate la domiciliul inculpatului, a

fost depistat și ridicat un cartuș.

Potrivit informației eliberate de specialistul Serviciului supraveghere

armament și activități licențiate din cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni, rezultă

că în Registrul de stat al armelor deținute de Inspectoratul de Poliție Strășeni,

inculpatul Bulat Ion, locuitor a s.xx din r-nul xx, ca posesor de armă de foc nu este

înregistrat.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 290 alin. (1) Cod penal, ca

păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75-77 Cod

penal, că nu s-au stabilit circumstanțe agravante, cele atenuante fiind – că anterior

nu a mai comis alte infracțiuni și nu a fost condamnat, la locul de trai se

caracterizează pozitiv și infracțiunea săvârșită, se califică ca una mai puțin gravă,

concluzionând că atingerea scopului pedepsei penale va fi posibilă fără al izola de

societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe motiv că fapta nu

întrunește elemntele infracțiunii, ori să fie încetat procesul penal, deoarece fapta

2

incirminată, fiind lipsită de importanță, nu prezintă gradul prejudiciabil al

infracțiunii.

Apelantul a invocat că învinuirea adusă inculpatului este una abstractă și

neclară, prin ce ultimului i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art.6§3

lit.a) a Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

Conform art. 125 alin. (3) Cod de procedură penală, percheziția se efectuează

în baza ordonanței motivate a organului de urmărire penală și numai cu autorizația

judecătorului de instrucție, dar în dosar lipsește atât ordonanța organului de urmărire

penală privind efectuarea percheziției, cât și încheierea judecătorului de instrucție

privind autorizarea ei, fapt ce pune sub întrebare legalitatea efectuării percheziției.

La fel, în dosar se află doar copia neconfirmată prin ștampilă a procesului

verbal de percheziție, din care reiese că percheziția a fost efectuată într-o altă cauză

penală nr. 2017330246. Deci, din motiv că în dosar lipsește careva proces-verbal de

examinare a documentelor originale și ridicare a copiei, în baza art. 94 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, copia procesului-verbal de percheziție urmează a fi

recunoscută ca probă nulă, urmând a fi exclusă din dosar.

Ofițerul de urmărire penală care a efectuat percheziția, depistând și ridicând

cartușul, nu a menționat în ce loc și în ce împrejurări el a fost descoperit, iar din

copia procesului verbal de percheziție, rezultă că cartușul a fost ridicat, însă fără a fi

împachetat și sigilat la locul percheziției, or, o astfel de mențiune în procesul-verbal

de percheziție lipsește.

Organul de urmărire penală la efectuarea percheziției nu a respectat

prevederile procesual penale cu caracter imperativ, care determină cu o claritate

absolută procedura de efectuare a percheziției sau ridicare de obiecte, cât și datele

care urmează a fi menționate în procesul-verbal de percheziție, pentru a putea fi

considerată o probă admisibilă în cauza penală. Anume din aceste motive sunt dubii

rezonabile în faptul, că expertului ar fi fost prezentate spre examinare anume

cartușul ridicat de la domiciliul lui Bulat Ion, astfel raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 34/12/1-R 4106 din 26.07.2017 nu poate fi reținut ca o probă

admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă pe cauza penală.

Luându-se în considerație declarațiile inculpatului că el era ferm convins că

cartușul nu era util pentru trageri, faptul că cartușul nu era ascuns ci permanent se

afla la un loc vizibil, unde a și fost depistat, că percheziția a fost efectuată în scopul

depistării și ridicării altor bunuri decât munițiile, consideră posibilă aplicarea

prevederilor art. 290 alin. (3) Cod penal, care prevede că, persoana care a apredat de

bună voie arma sau munițiile pe care le deținea fără autorizația corespunzătoare este

liberată de răspundere penală.

În cazul, în care inculpatul ar fi știut că cartușul procurat de el este util pentru

trageri și ar fi avut intenția directă de al păstra la domiciliul său, consideră că

păstrarea unui singur cartuș nu prezintă careva grad de prejudiciabilitate, iar art. 14

Cod penal expres prevede, că infracțiunea este o faptă (acțiune sau inacțiune)

prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție și pasibilă de

pedeapsă penală. Nu constituie infracțiune acțiunea sau inacțiunea care, deși,

formal, conține semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod, dar, fiind lipsită de

importantă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni.

3

2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal în privința lui Bulat Ion a fost încetat, cu liberarea acestuia de

răspundere penală pe art. 290 alin. (1) Cod penal, cu tragerea la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod penal, fiindu-i stabilită sancțiunea cu amendă în

mărime de 150 unități convenționale.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, vinovăția inculpatului este deplin dovedită și

acțiunile lui urmează a fi corect încadrate în baza art. 290 alin. (1) Cod pena, ca

păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare.

La caz, sunt întrunite în cumul condițiile pentru care este posibilă liberarea de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională a inculpatului și

anume: săvârșirea pentru prima oară a unei infracțiuni mai puțin grave și

posibilitatea corectării lui fără a fi supusă răspunderii penale.

a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurenta a indicat că instanța de apel incorect a aplicat prevederile art. 55

Cod penal.

Drept temei pentru aplicarea art.55 Cod penal servește prezența cumulativă a

următorilor indici: a) comiterea unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave; b) și-a

recunoscut vina; c) a reperat prejudiciul cauzat prin infracțiune; d) constatarea

faptului că persoana poate fi corectată fără a fi supusă răspunderii penale.

Pe când, inculpatul vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-o nici la

urmărirea penală, nici la examinarea cauzei în fond, iar prin apelul declarat a

solicitat sa fie achitat din lipsa elementelor constitutive a infracțiunii prevăzute de

art. 290 alin. (1) Cod penal, astfel nefiind îndeplinite condițiile pentru înlocuirea

răspunderii penale, cu aplicarea sancțiunii contravenționale.

noiembrie 2018, recursul a fost admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că instanța de apel, neîntemeiat a constatat în

decizia sa că inculpatul întrunește cumulativ condițiile pentru aplicarea prevederilor

art. 55 Cod penal, fără a ține cont de faptul că acesta a solicitat să fie achitat și

respectiv nu și-a recunoscut vinovăția, iar din textul dipozițiilor art. 55 Cod penal,

rezultă că inculpatul trebuie să îndeplinească cumulativ toate condițiile descrise în

conținutul acestui articol, inclusiv să-și recunoască vinovăția în comiterea faptei

imputate.

2019, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că prima instanță corect a stabilit situația de fapt și

vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei

săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

4

Cu toate că inculpatul a pledat nevinovat, prima instanță motivat și întemeiat a

concluzionat referitor la vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, care a fost

confirmată pe deplin prin:

declarațiile martorului Bulat Mariana, care a declarat că, în urma efectuării

percheziției la domiciliul ei, de către colaboratorii de poliție, a fost depistat un

cartuș care îi aparține fiului Bulat Ion. Acesta a fost procurat de el cu câțiva ani în

urmă de la o piață din mun. Chișinău, și avea scopul să facă din el un breloc;

declarațiile martorului Bulat Dumitru, care a dat declarații similare cu ale

martorului Bulat Mariana;

declarațiile martorului Gîncul Mihail, care a relatat că activeză în calitate de

meșter - vânzător la piața ”Arbat” situată pe str. Ștefan cel Mare din or. Chișinău și

nu a văzut ca pe teritoriul acestei piețe cineva să comercializeze careva cartușe sau

alte munții, iar în locul în care inculpatul Bulat Ion, indică că s-ar fi vândut muniții

nu a fost niciodată persoana descrisă de acesta;

declarațiile martorului Calganova Nina, care a a dat declarații similare cu ale

martorului Gîncu Mihail și anume că nu a văzut pe nimeni să fi vândut în piața

„Arbat” din mun. Chișinău careva muniții;

raportul de constatare tehnico-științifică nr.34 /12/1-R-4106 din data de

26.07.2017, rezultă că cartușul prezentat la examinare se atribuie la categoria

munițiilor, și este cartuș de calibru 7.62 x25 mm, cu lovitură centrală, cu glonț cu

miez din metal moale confecționat industrial, în anul 1954 în Republica Populară

Română, destinat pentru tragere din pistoale de tipul TT, CZ-52, din pistoale

mitralieră și la următoarele arme străine: pistolul chinez de tip 51, pistoale-

mitralieră: chineze de tipul 50, 54, 64, iugoslav M 57, coreean de tipul 49, iranian

M-52, vietnamez K -50M și din alte arme de acest calibru. Cartușul de calibrul

7.62x 25 mm, este util pentru tragere;

procesul verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din data de

24.08.2017, rezultă că inculpatul Bulat Ion, invocă faptul că a procurat cartușul de

la piața „Arbat” situată pe bd.Ștefan cel Mare din or. Chișinău, cu aproximativ 4-5

ani în urmă, unde anterior era o gheretă și lângă aceasta vindea un moș cu barbă, iar

toate bunurile pe care le avea pentru comercializare erau pe un covoraș, în afară de

brichete și multe alte mărunțișuri;

procesul verbal de examinare a imprimărilor audio-video, din conținutul

cărora rezultă că la 05.07.2017 în timpul efectuării percheziției autorizate la

domiciliul inculpatului Bulat Ion, situat în r-nul Strășeni, s.Cojușna, str.Ion și Doina

Aldea Teodorovici nr. 27, a fost depistat și ridicat un cartuș.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța a apreciat-o drept o

metodă de apărare, în scopul de a se eschiva de răspundere, deoarece ele sunt

combătute prin probele administrate în cadrul ședinței de judecată.

Nu a fost constată nicio încălcare a drepturilor inculpatului în instanța de

fond, ori, fiind verificat ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate

cu prevederile de procedură penală, nu au fost depistate careva încălcări de

procedură la acumularea probelor, sau încălcări a drepturilor și intereselor

inculpatului, ceea ce denotă faptul că argumentele invocate sub aspectul vizat,

urmează a fi respinse.

5

Totodată, inculpatul, considerându-se afectat într-un drept prevăzut de lege, nu

a contestat legalitatea actelor procedurale îndeplinite nici de către de organul de

urmărire penală în modul și termenul stabilit de lege, precum și, la finisarea

urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, nu a avut nici o

obiecție asupra actelor menționate, prezumându-se că acestea sunt legale.

Din care motiv, urmează a fi respinse și argumentele invocate de către

avocatul inculpatului în ceea ce privește că cele invocate de procuror nu corespund

stării de fapt, și organul de cercetare penală a ignorat prevederile legale obligatorii

prin faptul că nu au fost prezentate probe concludente și pertinente în vederea

demonstrării vinovăției inculpatului, nefiind plauzibile și purtând un caracter

declarativ.

Nefondate sunt și motivele părții apărării referitor la faptul că învinuirea adusă

inculpatului, nu este clară și întemeiată.

Or, atât ordonanța de învinuire, cât și rechizitoriul corespund rigorilor

prevederilor art. 281, 296 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, care prevede că

orice persoană acuzată de o infracțiune are ca minimum dreptul să fie informată în

cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înțelege și de o manieră detaliată asupra

naturii și cauzei acuzării împotriva sa. Așadar actul de învinuire, cât și de sesizare a

instanței corespund rigurozității dispozițiilor legale ce impun ca învinuirea să fie

clară, concretă și previzibilă.

La aplicarea pedepsei inculpatului, prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, și a ținut cont de cele trei principii care stau la

baza individualizării pedepsei, că aceasta trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată. Astfel că sancțiunea aplicată inculpatului este legală, echitabilă și

individualizată.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 290 alin. (1) Cod penal

pentru care legea penală (în vigoare la momentul comiterii faptei) prevede pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de la 300 la 600 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu

închisoare de până la 3 ani, iar din interpretarea sistemică a prevederilor art. 290

alin. (1) Cod Penal și art. 16 alin. (5) Cod penal infracțiunea incriminată

inculpatului se califică ca infracțiune mai puțin gravă. Careva circumstanțe

atenuante sau agravante, potrivit art. 76, 77 Cod penal, în privința inculpatului nu

au fost reținute.

La fel, la stabilirea tipului și mărimii pedepsei, instanța de judecată corect a

luat în considerare gradul și caracterul pericolului social al faptei, motivul și scopul

celor comise, personalitatea inculpatului, caracterul prejudiciabil și mărimea daunei

cauzate, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea și influența

pedepsei asupra corectării inculpatului.

Instanța de fond motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în

cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și, corect a

concluzionat că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără a-l izola de

societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, cu atât mai mult că și dânsul a fost de acord cu aplicarea unei astfel de

pedepse.

6

Scopul prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului,

va fi pe deplin atins, doar prin menținerea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, în limitele stabilite de prima instanță, or,

aplicarea unei altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor

comise de către acesta, de rând ce inculpatul anterior nu a mai comis alte

infracțiuni, nu a fost condamnat, la locul de trai se caracterizează pozitiv, a comis

pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurentul indică că inculpatul a fost pus sub o învinuire pe care nu a comis-

o, prin ce a fost lipsit de dreptul la apărare, drept prevăzut de art. 6 alin. 3 al

Convenției Europene pentru apărarea drepturilor fundamentale ale Omului.

În cauză a fost încălcată procedura legală de efectuare a percheziției, deoarece

lipsește atât ordonanța organului de urmărire penală privind efectuarea percheziției,

cât și încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea ei, existând doar o

copie neconfirmată prin ștampilă a procesului verbal de percheziție, prin ce au fost

încălcate prevderile art. 94 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Raportul de constatare tehncio-științifică nr.34 /12/1-R-4106 din 26.07.2017,

s-a efectuat fără a se cunoșate concret dacă e vorba de cartușul care l-a cumpărat

Bulat I. în calitate de breloc-suvenir, sau altul.

Declarațiile martorilor Gîncu Mihail și Calaganova Nina nu pot fi luate în

considerație ce ar confirma vina inculpatului.

În cazul dat, nevinovăția lui Bulat I. este evidentă.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427, p. 2, 6 Cod de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 11/1 Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt este

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept pe , avîndu-se în

vedere probabil art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, care prevăd

mai multe temeiuri pentru recursul ordinar, cum ar fi și situațiile când instanța nu a

fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33, când

7

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra

căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța și care ar fi esența

circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este

expus neclar, că instanța ar fi admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele

art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, că instanța nu a

fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33, fiind

omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens și

specificarea unor concrete erori de drept în aspectul vizat (pct. 8. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 8. din decizie), se

atestă că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului că a

procurat cartușul și l-a păstra la domiciliu, ale martorilor Bulat M, Bulat D., Gîncu

M., Calganiva M., raportul de constatare tehnico-științifică nr.34 /12/1-R-4106 din

data de 26.07.2017, procesul verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

din data de 24.08.2017, informația eliberată de specialistul Serviciului supraveghere

armament și activități licențiate din cadrul Inspectoratului de Poliție Strășeni,

procesul verbal de examinare a imprimărilor audio-video, încheierea judecătorului

de instrucție al Judecătoriei Strășeni din 29.06.2017, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

indicând clar și argumentat motivele pentru care au respins probele și versiunile

apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul apărării, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență

8

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 290 alin.

(1), ca păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare (pct. 2., 7. din decizie).

Mai mult, poziția apărării expusă în recurs este divergentă și incertă, or,

apărărarea nu a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel din 10.05.2018,

aceasta fiind atacată doar de procuror în latura pedepsei, prin care a fost menținută

sentința în aspectul constatării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, deci avocatul și inculpatul acceptând starea de fapt și de drept a

învinuirii formulate ultimului, iar instanța de recurs a cririticat decizia instanței de

apel doar în partea aplicării neîntemeiate a prevederilor art. 55 Cod penal față de

inculpat, dispunînd rejudecarea cauzei doar în acest sens (pct. 4. - 6. din decizie).

Totodată, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în conformitate cu prevederile legale, prescrise în art. 61, 75, 290 alin.

(1) Cod penal, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a

echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșire de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane, fiind conformă și deciziei

instnței de recurs din 27.11.2018, or, în virtutea prevederilor art. 436 alin. (2) Cod

de procedură ăpenală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs

sînt obligatorii (pct. 1., 2., 6., 7. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului

în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea

unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței,

Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 8. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2), a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită

a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe

care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427

9

Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la

fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare

în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 2., 3., 7. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO,

nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este

unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druță,

împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 20 martie 2018 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2019, în privința inculpatului Bulat

Ion Dumitru, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 iunie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10