1ra-384/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 2 lit. d CP

1ra-384/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b, 151 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-384/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Ion Druță,

Judecătorii: Nadejda Toma, Maria Ghervas, Mariana Pitic și Nina Vascan,

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, și de inculpatul

Vrancean Vladimir, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 10 mai 2010 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Vrancean Vladimir xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

și

Spoială Vitalie xxxxx, născut la xxxxx originar

și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.03.2007 – 10.05.2010;

Instanța de apel: 14.09.2010 – 03.12.2010;

Instanța de recurs: 03.08.2011 – 13.12.2011;

Instanța de apel: 31.01.2012 – 18.04.2012;

Instanța de recurs: 23.10.2012 – 05.02.2013;

Instanța de apel: 19.03.2013 – 26.06.2013;

Instanța de recurs: 23.10.2013 – 05.06.2014;

Instanța de apel: 31.07.2014 – 18.10.2017;

Instanța de recurs: 19.01.2018 – 26.06.2018.

A C O N S T A T AT:

procesul penal privind învinuirea lui Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat.

Spoială Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

Vrancean Vladimir a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la 3 (trei) ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi)

ani.

1

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate Palade Vitalie și Palade Andrei

a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Vrancean Vladimir împreună cu o persoană în privința căreia cauza a fost

disjungată într-o procedură separată, la 10 iunie 2006, aproximativ la orele 0500,

aflându-se lângă barul „Star-Pizza” din mun. Chișinău, bd. Dacia 44, din intenții

huliganice sub un pretext inventat, încălcând grosolan ordinea publică și

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, exprimându-se cu cuvinte

necenzurate au inițiat o bătaie în cadrul căreia Vrîncean Vladimir împreună cu o

persoană în privința căreia cauza a fost disjungată într-o procedură separată, i-au

aplicat lovituri cu pumnii în regiunea feței și capului lui Golban Aurel și

Cheptănari Eugeniu cauzându-le conform raportului de examinare medico-legală

nr. 2917 din 12 iunie 2006, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății,

iar lui Revenco Ruslan i-a aplicat lovituri cu arma lui Palade Andrei pe diferite părți

ale corpului, provocându-i dureri fizice și leziuni corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății.

Prima instanță a reîncadrat acțiunile inculpatului Vrancean Vladimir din

prevederile art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, în cele ale art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

Totodată, instanța de fond a reținut că, prin ordonanța procurorului din

08 decembrie 2009 de modificare în sensul agravării a învinuirii, inculpații

Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie, au fost învinuiți în aceia că ei la 10 iunie 2006,

aproximativ ora 0500, aflându-se în fața barului „Star-Pizza”, din mun. Chișinău,

bd. Dacia, 44, acționând împreună cu Revenco Ruslan, din intenții huliganice, sub

un pretext inventat, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate, au inițiat o bătaie în cadrul căreia Vrancean Vladimir

împreună cu Revenco Ruslan au aplicat lovituri cu pumnii în regiunea feței și

capului cet-lui Golban Aurel și Cheptănari Eugeniu, cauzându-le conform

raportului de examinare medico-legală nr. 2917 din 12 iunie 2006, leziuni

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, iar cet. Revenco Ruslan, cu arma a

aplicat lovituri pe diferite părți ale corpului cet. Palade Andrei, provocându-i

dureri fizice și vătămări corporale, care conform raportului de examinare

medico-legală nr. 2918 din 12 iunie 2006, se califică ca vătămări corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății.

Respectivele acțiuni ale inculpaților au fost încadrate în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal – faptă pentru care în privința lui Vrancean Vladimir și

Spoială Vitalie a fost încetat procesul penal, din motiv că există o hotărâre a

organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de

încetare a urmăririi penale.

Prima instanță a reținut că de către organul de urmărire penală,

Spoială Vitalie a fost învinuit că acționând în scopul cauzării leziunilor corporale

grave, împreună cu Vrancean Vladimir, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și

picioarele în regiunea capului și feței cet. Palade Vitalie, cauzându-i vătămări

2

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 152 din

16 octombrie 2009 se califică ca leziuni corporale grave periculoase pentru viață,

după care au părăsit locul comiterii infracțiunii.

Acțiunile lui Spoială Vitalie au fost calificate de organul de urmărire penală

în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, însă instanța de fond pe acest capăt de

învinuire l-a achitat, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

avocatul Bogatu Dragoș în numele inculpatului Vrancean Vladimir și avocatul

Lazăr Andrei în numele părților vătămate Palade Vitalie și Palade Andrei, care au

solicitat:

- procurorul casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

- Vrancean Vladimir să fie condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, la 6 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 4 ani

închisoare. În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv să-i

fie stabilită pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

- Spoială Vitalie să fie condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal,

la 5 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv să-i fie stabilită pedeapsa de 6 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate să fie admisă integral.

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că, prima instanță a

dat apreciere incorectă probelor administrate și cercetate în ședința de judecată.

- avocatul Lazăr Andrei în numele părților vătămate, casarea sentinței

contestate și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care, Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie să fie condamnați în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar pedeapsa să le fie

stabilită în limitele sancțiunilor prevăzute la articolele date, acțiunile civile

înaintate să fie admise integral;

- avocatul Bogatu Dragoș în numele inculpatului Vrancean Vladimir,

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare pe capătul de

învinuire în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, argumentând că ultimul nu este

vinovat de comiterea infracțiunii incriminate.

2010, apelul avocatului Bogatu Dragoș în numele inculpatului Vrancean Vladimir

a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de acuzatorul de stat și avocatul

Lazăr Vitalie în numele părților vătămate au fost admise, casată parțial sentința în

latura penală și în latura civilă și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță potrivit căreia:

Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie au fost condamnați în baza art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal, la 7 ani închisoare, fiecare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

3

S-a dispus încasarea din contul lui Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie a câte

15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral de la fiecare în folosul părții vătămate

Paladi Vitalie.

Acțiunea civilă înaintată în partea încasării prejudiciului material s-a admis

în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Acțiunea civilă în partea încasării pensiei de întreținere pe viață a câte 5000

lei lunar a fost lăsată fără examinare, recomandându-i-se reprezentantului părții

vătămate Palade Natalia de a se adresa cu o asemenea acțiune separat în ordinea

procedurii civile.

Acțiunea civilă înaintată de avocatul Lazăr Andrei în interesele părții

vătămate Palade Andrei referitor la încasarea prejudiciului moral a fost lăsată fără

examinare, cu dreptul de a o înainta în ordinea procedurii civile.

În rest, sentința a fost menținută.

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Vrancean Vladimir și avocatul

Vizdoga Ion în numele inculpatului Spoială Vitalie, care au solicitat:

- procurorul, casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel.

- avocații Zamfir Pavel și Vizdoga Ion, casarea deciziei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare în privința lui Vrancean Vladimir și menținerea

sentinței în privința lui Spoială Vitalie.

13 decembrie 2011, au fost admise recursurile ordinare, casată decizia instanței

de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

au fost admise parțial apelurile, casată parțial sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre prin care:

Procesul penal intentat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința

lui Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie, a fost încetat pe motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În rest, sentința privind acțiunea civilă a fost menținută.

și avocatul Purcel Sergiu în numele părții vătămate Palade Vitalie, care au solicitat:

- procurorul, casarea deciziei contestate, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel, în alt complet de judecată;

- avocatul Purcel Sergiu în numele părții vătămate Palade Vitalie

casarea deciziei contestate, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

05 februarie 2013, au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

4

2013, au fost admise apelurile, casată inclusiv din oficiu sentința și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Spoială Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute la art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat.

Procesul penal intentat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în privința

lui Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie, a fost încetat pe motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Vrancean Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151

alin. (1) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei stabilite i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Vrancean Vladimir în beneficiul lui

Palade Vitalie suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Acțiunea civilă a reprezentantului părții vătămate Palade Vitalie privind

încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

ordinare:

- procurorul, care invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 4), 6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat, casarea deciziei

contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, din motiv că instanța nu a dat o apreciere corespunzătoare

probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, pripit și greșit au

concluzionat despre nevinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal;

- avocatul Purcel Sergiu în numele părții vătămate Paladi Vitalie, care

invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea hotărârii contestate cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivare a invocat, că acuzarea a prezentat suficiente probe care cu

certitudine dovedesc vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor

incriminate, însă instanța de apel nu a cercetat sub toate aspectele probele

prezentate, a examinat cauza unilateral, eronat concluzionând că nu există probe

care ar demonstra vinovăția lui Spoială Vitalie în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal;

- avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Vrancean Vladimir,

care invocând temeiul de drept prevăzut la pct. 8) art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei contestate în partea condamnării lui

Vrancean Vladimir, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare pe capătul de

învinuire înaintat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, deoarece la materialele

cauzei nu sunt careva probe care cu certitudine ar confirma că Vrancean Vladimir

i-a aplicat lui Paladi Vitalie lovituri, care au dus la consecințele elucidate în

5

rapoartele de expertiză nr. 1415 din 17 iulie 2006 și nr. 152 din 16 octombrie

2009.

05 iunie 2014, au fost admise recursurile, casată total decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Pentru argumentarea soluției adoptate, instanța de recurs a reținut, că

instanța de apel nu a dat răspuns la toate motivele invocate de procuror și avocatul

Lazăr Andrei în apelurile declarate și că instanța de apel nu a ținut cont de

indicațiile anterioare ale instanței de recurs.

La fel, instanța de recurs a menționat, că deși în dispozitivul deciziei

contestate a fost admisă parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului

moral, iar în partea încasării prejudiciului material a fost admisă în principiu, în

partea descriptivă a deciziei instanța de apel contrar prevederilor art. 394 alin. (5)

Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat în nici un mod asupra acestei chestiuni

și nu și-a argumentat soluția adoptată.

2017, a fost admisă cererea lui Ciubara Natalia – reprezentantul legal al părții

vătămate Paladi Vitalie cu privire la retragerea apelului declarat în interesele lui

Paladi Vitalie, cu încetarea procedurii de apel în această parte.

A fost admisă cererea lui Ciubara Natalia – reprezentantul legal al părții

vătămate Paladi Vitalie cu privire la retragerea acțiunii civile înaintate împotriva

lui Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie cu privire la încasarea prejudiciului

material și stabilirea unei pensii de întreținere pe viață în beneficiul părții

vătămate Paladi Vitalie cu încetarea procesului civil în această parte,

menționându-se că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu

privire la același obiect și pe aceleași temeiuri.

A fost admisă cererea lui Paladi Andrei de retragere a apelului declarat de

către avocatul Lazăr Andrei în interesele sale împotriva sentinței, cu încetarea

procedurii în apel în această parte și cu admiterea cererii părții vătămate

Paladi Andrei de retragere a acțiunii civile înaintate împotriva lui

Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie cu privire la încasarea prejudiciului moral în

sumă de 30000 lei cu încetarea procesului civil în această parte, fiind menționat,

că nu se admite o nouă adresare în judecată a aceleiași părți cu privire la același

obiect și pe aceleași temeiuri.

A fost respinsă ca fiind nefondată cererea de apel declarată de către avocatul

Bogatu Dragoș în numele inculpatului Vrancean Vladimir.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința inclusiv din oficiu, în

temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat

în privința inculpaților Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală cu liberarea inculpaților de răspundere penală în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

6

Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar cu aplicarea prevederilor

art. 10 Cod penal, le-a fost stabilită pedeapsa 5 (cinci) ani închisoare, pentru

fiecare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepselor stabilite inculpaților Vrancean Vladimir și

Spoială Vitalie pentru perioade de probațiune de câte 5 (cinci) ani, fiecăruia.

13.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că

prima instanță a conchis eronat de a înceta, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod

de procedură penală, procesul penal intentat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod de

procedură penală, în privința inculpaților Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie.

La fel, instanța de apel a reținut că în ședința de judecată nu a fost posibilă

audierea inculpatului Vrancean Vladimir, din motiv că acesta prin intermediul

avocatului Malic Gheorghe, la 28 septembrie 2016, a înaintat cerere prin care a

solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, invocând că, se află la muncă peste hotare

(f.d.95, vol.VI).

Totodată, prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

12 octombrie 2016, la demersul procurorului, s-a dispus anunțarea în căutare a lui

Vrancean Vladimir, iar la materialele dosarului este anexată scrisoarea

nr. 4-34/2401 din 15 noiembrie 2016, prezentată de către Inspectoratul de Poliție

Botanica, mun. Chișinău, potrivit căreia, în privința lui Vrancean Vladimir a fost

intentat dosarul de căutare nr. 2016420436 și s-a stabilit că, acesta a părăsit la

13 decembrie 2014 teritoriul Republicii Moldova (f.d. 112, vol.VI).

Concluzionând că inculpatul Vrancean Vladimir se ascunde de instanța de

judecată, instanța de apel a decis examinarea cauzei în lipsa acestuia.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpaților în baza art. art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, instanța de apel a reținut, că deși aceștia au pledat nevinovați,

vinovăția acestora este dovedită prin următoarele probe: declarațiile părților

vătămate Cheptănari Evghenii (f.d. 150-156, vol.II) și Palade Andrei (f.d.

157-162, vol.II); a martorilor Golban Aurel (f.d. 163-168, vol.II);

Vișnevschi Dumitru (f.d. 169-176, vol.II); Ciudin Andrei (f.d. 177-180, vol.II);

Cirimpei Alexandru (f.d. 181-186, vol.II); expertului în medicină medico-legală

Vicol Aurel (fd. 52-56, vol.III); procesul-verbal de cercetare la fața locului din

10 iunie 2006 (f.d. 34-35, vol.I); procesul-verbal de percheziție corporală din

12 iunie 2006 (f.d. 121, vol.I); procesul-verbal de examinare a obiectului din

15 februarie 2007 (f.d. 122-123, vol.I); extrase din fișa medicală a lui

Palade Vitalie, din care rezultă că acesta a fost internat la spital în stare gravă cu

multiple traume (f.d. 37-38, vol.I); informația de la serviciul 903 din 10 iunie 2006,

(f.d. 39, 42, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 1415/D din 17 iulie 2006

(f.d. 46, vol.I); raportul de expertiză medico-legală suplimentară în comisie nr. 152

din 16 octombrie 2009 (f.d. 240-242, vol.II); raportul de examinare medico-legală

nr. 2917 din 12 iunie 2006 (f.d. 49, vol.I); raportul de examinare medico-legală

nr. 2918 din 12 iunie 2006 (f.d. 50, vol.I); procesul-verbal de confruntare dintre

Palade Andrei și Vrancean Vladimir din 04 iulie 2006 (f.d. 131-137, vol.I).

7

Instanța de apel a notat că o parte din probele acuzării nu pot fi reținute,

deoarece declarațiile martorului Lupan Svetlana, sunt irelevante, or, aceasta nu a

văzut nimic; procesul- verbal privind pornirea urmăririi penale, ordonanțele de

recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui Cheptanari Eugeniu, Palade Andrei,

Palade Lidia, ordonanțele privind modificarea acuzării în ședința de judecată în

sensul agravării din 08 decembrie 2009, or, acestea sunt acte de procedură care

sunt întocmite în mod normal pe parcursul urmăririi penale, dar nu mijloace de

probă; hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 22 mai 2007 privind

declararea incapacității totale a lui Palade Vitalie, certificatul seria EM nr. 345192,

din care rezultă că, Palade Vitalie este invalid de gradul I - fără termen, dispoziția

nr. 171 din 30 iunie 2008 privind instituirea tutelei asupra lui Palade Vitalie - care

de fapt nu descriu acțiunile inculpaților din timpul incidentului din 10 iunie 2006.

În ceea ce privește raportul de expertiză medico-legală nr. 3202/D din

08 decembrie 2008, invocat de către partea apărării în contextul argumentelor

precum că, în rezultatul acțiunilor din 10 iunie 2006, inculpatul Vrancean Vladimir

a suferit vătămări corporale ușoare, instanța de apel a menționat că, constatările

acestuia sunt irelevante or, din probele cercetate, care urmează a fi detaliate în

continuare, rezultă că, Vrancean Vladimir nu a fost lovit de așa natură ca să-i

cauzeze asemenea vătămări.

Referitor la certificatele eliberate la 07 mai 2007 de către Spitalul raional

Soroca, precum că, Vrancean Vladimir s-ar fi tratat în condiții de ambulator în

Spitalul raional Soroca cu diagnosticul „consecințele traumei cranio-cerebrale”

(f.d. 130, vol.II), instanța de apel a punctat, că la interpelarea procurorului, prin

răspunsul nr. 35 din 25 ianuarie 2010, Spitalul raional Soroca a informat că, în

perioada anului 2006, Vrancean Vladimir nu a primit tratament în secțiile

spitalului (f.d. 252, vol.II).

13.2. Instanța de apel a constatat că, la 10 iunie 2006, aproximativ la ora

05:00, Spoială Vitalie, aflându-se în fața barului „Star-Pizza” situat în

mun. Chișinău, bd. Dacia, 44, acționând împreună cu Vrancean Vladimir și

Revenco Ruslan, urmărirea penală în privința căruia a fost disjunsă într-o

procedură separată, din intenții huliganice, sub un pretext inventat, încălcând

grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate,

au inițiat o bătaie în cadrul căreia Vrancean Vladimir împreună cu Revenco Ruslan,

urmărirea penală în privința căruia a fost disjunsă într-o procedură separată,

le-au aplicat lovituri cu pumnii în regiunea feței și capului lui Golban Aurel și

Cheptănari Eugeniu, cauzându-i astfel, conform raportului de examinare

medico-legală nr. 2917 din 2006, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății, iar Revenco Ruslan, urmărirea penală în privința căruia a fost disjunsă

într-o procedură separată, i-a aplicat lovituri cu arma în diferite regiuni ale

corpului lui Palade Andrei, provocându-i dureri fizice și leziuni corporale care

conform raportului de examinare medico-legală nr. 2918 din 12 iunie 2006 se

califică ca leziuni corporale, fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Aceste acțiuni ale inculpaților au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grav ordinea

8

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate însoțită de aplicarea

violenței asupra persoanelor, săvârșită de către mai multe persoane.

13.3. Totodată, instanța de apel a constatat, că la 10 iunie 2006, aproximativ

la ora 05:00, Spoială Vitalie, acționând în scopul cauzării leziunilor corporale

grave, împreună cu Vrancean Vladimir i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și

picioarele în regiunea capului și feței lui Paladi Vitalie, cauzându-i leziuni

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 152 din

16 octombrie 2009 se califică ca vătămare corporală gravă, periculoasă pentru

viață, după care, inculpații au părăsit locul săvârșirii infracțiunii.

Acțiunile inculpaților Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie au fost încadrate

în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale care este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe

persoane.

13.4. Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul părții apărării

precum că, inculpații au acționat pentru a respinge atacul neîntemeiat al fraților

Palade și pentru a se autoapăra, or, nici un martor sau parte vătămată nu au văzut

ca Palade Vitalie să lovească pe cineva și toți au afirmat că, Vrancean Vladimir l-a

lovit pe Palade Vitalie în față, după care a mai urmat o lovitură la fel în regiunea

capului, după care Palade Vitalie a căzut, precum și că, Palade Andrei nu l-a putut

apăra pe fratele său Vitalie, deoarece a fost lovit imediat peste mînă de către

Spoială Vitalie și tot atunci a fost atacat de către Revenco Ruslan, urmărirea penală

în privința căruia a fost disjunsă într-o procedură separată, care îl lovea haotic și

în continuu în față și în regiunea capului. În timpul loviturilor, lui Andrei Palade

i-a reușit să-l îndepărteze pe Revenco Ruslan, urmărirea penală în privința căruia

a fost disjunsă într-o procedură separată, de locul unde căzuse Palade Vitalie și la

una din loviturile lui Revenco Ruslan, căzând și uitându-se spre locul unde era

fratele său, Vitalie, a văzut cum inculpații Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie îl

loveau cu picioarele și mâinile în regiunea capului pe Palade Vitalie, care era căzut

la pământ.

Aceste circumstanțe sunt confirmate și prin declarațiile lui

Cheptănari Eugeniu, Golban Aurel, Vișnevschi Dumitru, Cirimpei Alexandru și

Palade Andrei.

În afară de aceasta, nici unul dintre martori sau parte vătămată nu au văzut

ca inculpații Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie să fi căzut, iar toți martorii au

declarat că, inculpații l-au lovit în mod repetat pe Palade Vitalie, care după primele

două lovituri a căzut, precum și l-au lovit și pe Palade Andrei, care la fel, a fost

doborât la pământ după mai multe lovituri ale lui Revenco Ruslan, urmărirea

penală în privința căruia a fost disjunsă într-o procedură separată.

La fel, toți martorii au declarat că, inculpații și cei care-i însoțeau au bătut

părțile vătămate, contrar argumentelor părții apărării, precum și contrar

circumstanțelor cercetate, din care rezultă că, inculpații au atacat, iar părțile

vătămate s-au apărat.

13.5. Având în susținere prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal și

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, instanța de apel a remarcat, că

9

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, potrivit art. 16 Cod

penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, iar de la momentul

săvârșirii acesteia au expirat mai mult de 5 ani, ceea ce denotă că procesul penal

urmează a fi încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere

la răspundere penală.

13.6. La capitolul individualizării pedepsei penale stabilite pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, instanța de

apel cu referire la prevederile art. 10 Cod penal, a menționat că la data săvârșirii

faptei, pedeapsa normei incriminate prevedea închisoarea de la 6 la 12 ani, iar

ulterior potrivit modificărilor operate la Codul penal prin legea din 14 aprilie

2009, pedeapsa pentru comiterea infracțiunii respective a fost redusă, fiind

prevăzută închisoarea de la 5 la 12 ani.

Astfel, în privința inculpatului Vrancean Vladimir instanța de apel a reținut,

că infracțiunea incriminată face parte din categoria celor grave, a ținut cont de

personalitatea inculpatului, în privința căruia nu au fost stabilite circumstanțe

atenuante și agravante, de atitudinea acestuia față de faptele săvârșite, de faptul

că părțile vătămate au înaintat cereri de retragere a apelurilor declarate împotriva

sentinței invocând că nu mai au pretenții materiale sau morale, în final

concluzionând că stabilirea pedepsei pe un termen de 5 ani, este justificată,

echitabilă și rațională, fiind una ce implică o suferință pe măsură de a-și atinge

scopul său de constrângere, reeducare și exemplaritate.

Totodată, remarcând că inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai,

este tânăr, a reparat prejudiciul material cauzat părților vătămate, instanța de apel

în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii pentru perioada de probațiune de 5 ani.

În privința inculpatului Spoială Vitalie, instanța de apel de asemenea a

reținut, că pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod

penal, acestuia urmează a-i fi stabilită pedeapsa prin prisma art. 10 Cod penal,

deoarece potrivit modificărilor operate prin legea din 14 aprilie 2009, pedeapsa

pentru comiterea infracțiunii respective a fost redusă, fiind prevăzută închisoarea

de la 5 la 12 ani.

Ca urmare, reieșind din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor

art. 16 alin. (4) Cod penal este una gravă, de limitele pedepsei prevăzute de

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, în rezultatul aplicării prevederilor art. 10 alin. (1)

Cod penal, de atitudinea lui față de cele săvârșite și faptul că în instanța de apel,

părțile vătămate au înaintat cereri de retragere a apelurilor declarate împotriva

sentinței, invocând că nu mai au pretenții materiale sau morale, instanța de apel a

considerat că pedeapsa închisorii pe termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis, este justificată, echitabilă și rațională, fiind una ce implică o

suferință pe măsură a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare și

exemplaritate, pedeapsa dată fiind și de natură de a-l face pe inculpatul

Spoială Vitalie să-și revizuiască atitudinea față de valorile sociale și

comportamentul lor față de membrii societății.

10

În susținerea concluziei privind necesitatea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal, instanța de apel a statuat, că inculpatul Spoială Vitalie se caracterizează

pozitiv la locul de trai, este tânăr, a reparat prejudiciul material cauzat părților

vătămate.

13.7. Cu referire la cererea de apel declarată de avocatul Bogatu Dragoș în

numele inculpatului Vrancean Vladimir, instanța de apel a relevat, că argumentele

apelantului precum că, inculpatul nu i-a cauzat leziuni corporale grave părții

vătămate Palade Vitalie și că, acesta s-a apărat împotriva acțiunilor ultimului sunt

neîntemeiate, or, afirmațiile respective ale inculpatului sunt declarative, depuse cu

scopul de a evita răspunderea penală, deoarece s-a constatat cu certitudine anume

faptul aplicării inclusiv de către Vrancean Vladimir a multiplelor lovituri cu pumnii

și picioarele asupra părții vătămate Palade Vitalie.

Faptul că, Vrancean Vladimir nu s-a aflat în stare de legitimă apărare, dar a

acționat în mod agresiv împotriva lui Palade Vitalie a fost confirmat prin

declarațiile părții vătămate Cheptănari Evghenii, conform cărora, „Vrancean l-a

lovit pe el, Cheptănari Evghenii, cu pumnul în față, de la ce el și-a pierdut pentru scurt

timp conștiința, iar când și-a revenit a văzut cum pe Palade Vitalie îl bate Vrancean

cu picioarele și mâinile”.

Aceleași circumstanțe au fost confirmate și prin declarațiile părții vătămate

Palade Andrei, conform cărora, „Vrancean l-a lovit pe Palade Vitalie peste

mandibulă cu pumnul și cu o lovitură în regiunea ochiului, după care Palade Vitalie

a căzut jos, iar în momentul în care Palade Vitalie era culcat jos pe spate, inculpatul

Vrancean îl bătea cu picioarele peste cap și corp”.

Declarațiile martorului Golban Aurel la fel confirmă că „după ce

Palade Vitalie a căzut jos, inculpații continuau să-l bată”.

În afară de aceasta, și martorul Vișnevschi Dumitru a declarat că

„Palade Vitalie a fost lovit, după ce a căzut jos și a fost lovit cu pumnii și picioarele

de către inculpați, unul din ei fiind îmbrăcat în maioul cu inscripția „cocaino”, adică

Vrancean Vladimir”.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărării precum că,

inculpatul Vrancean Vladimir a fost condamnat de două ori și că, ar fi fost încălcate

prevederile art. 22 Cod de procedură penală în legătură cu faptul că, prin

ordonanța procurorului de încetare a urmăririi penale din 08 august 2008, a fost

încetată urmărirea penală nr. 2006420822 pornită în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, din motivul că, s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe

aceleiași temeiuri (f.d. 136, vol.II) or, ordonanța de încetare a urmăririi penale din

08 august 2008 nu are relevanță, deoarece a fost încetat procesul penal într-o

cauză pornită paralel pe aceleași temeiuri, iar în cauza din speță pe parcursul

urmăririi penale în privința lui Vrancean Vladimir a fost înaintată învinuirea în

corespundere cu prevederile legale, inclusiv prin ordonanța de modificare a

învinuirii în sensul agravării și care au fost aduse la cunoștință lui

Vrancean Vladimir cu participarea apărătorului.

declară recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel în partea

11

stabilirii pedepsei inculpaților, și anume ce ține de aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul susține că instanța de apel nu au acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal și incorect a ajuns la

concluzia stabilirii unor pedepse neprivative de libertate.

Susține că infracțiunile săvârșite de inculpați atentează la relațiile sociale cu

privire dreptul persoanei la integritatea corporală și sănătate, iar fapta de

huliganism incriminată inculpaților atentează la ordinea publică, ceea ce explică

faptul că aceste tipuri de infracțiuni sunt unele dintre cele mai intolerabile.

În opinia acuzatorului de stat, la adoptarea deciziei instanța de apel a mizat

pe circumstanțe ce reies din personalitatea inculpaților, care însă nu poate

substitui acel fapt că, ultimii au săvârșit 2 infracțiuni, una dintre care face parte din

categoria infracțiunilor grave, iar acțiunile huliganice ale inculpaților s-au

manifestat printr-o obrăznicie deosebită, exprimând o vădită lipsă de respect față

de societate, iar vina în comiterea faptelor imputate nu au recunoscut.

De asemenea, recurentul menționează că instanța de apel nu și-a motivat

soluția prin prisma art. 90 Cod penal, pentru inculpatul Vrancean Vladimir, atâta

timp cât inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în ședințele de judecată în

instanța de apel, în acest sens fiind dispusă anunțarea lui în căutare, fiind neclar

cum va fi pusă în sarcina organului de executare, exercitarea controlului asupra

comportării inculpatului Vrancean Vladimir cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, atâta timp cât acesta se ascunde de la prezentarea în fața

instanței de judecată și evident de controlul reprezentantului oficiului de

executare.

12) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând respingerea

recursului declarat de procuror, ca fiind neîntemeiat, repunerea recursului său în

termen, din motiv că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, deoarece

după executarea integrală a pedepsei stabilite prin decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2013, el a plecat peste hotarele RM, la muncă,

neavând posibilitatea de a reveni în țară, iar despre decizia contestată a aflat la

data de 15 februarie 2018.

Consideră că sentința și decizia recurată urmează a fi casate cu încetarea

procesului penal în temeiul art. art. 275 pct. 9), 332, 391 pct. 6) Cod de procedură

penală.

În motivarea recursului susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

argumentelor invocate de apărătorul său în ședințele de judecată ale instanței de

apel din 01 februarie 2016 și din 28 septembrie 2016 cu privire la încetarea

procesului în privința sa.

Menționează că, începând cu 26 iunie 2013, după pronunțarea deciziei

instanței de apel, el s-a aflat la evidență până la expirarea termenului de probă și a

îndeplinit toate prescripțiile legale stabilite de instanță, executând-o integral.

12

Remarcă, că potrivit certificatului nr. 2269 din 09 noiembrie 2015, eliberat

de Biroul de probațiune Soroca, anexat la dosar, în legătură cu expirarea

termenului de probă el a fost exclus din evidență.

În continuare, în conținutul recursului inculpatul descrie versiunea sa

asupra evenimentelor petrecute la data săvârșirii faptelor incriminate și asupra

modalității de apreciere a probelor, considerând că nu a fost dovedită săvârșirea

faptei de huliganism, deoarece el nu a participat la prima fază a bătăii, iar o

încălcare neînsemnată a ordinii publice, poate fi calificată ca un huliganism mărunt

conform prevederilor art. 354 Cod contravențional.

Totodată menționează, că în deciziile Curții Supreme de Justiție a fost

menționat, că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor procurorului,

referitor la soluția primei instanțe de a înceta urmărirea penală în partea învinuirii

inculpaților în baza art. 287 Cod penal, unde s-a invocat că încetarea prin

ordonanța din 08 august 2008 a urmăririi penale în cauza penală nr. 200642822,

privind aceiași faptă de huliganism, chipurile nicidecum nu influențează judecarea

inculpaților în cauza penală nr. 2006420795, deoarece ultima cauză a fost trimisă

în judecată și a fost deja pusă pe rol, și anume din aceste considerente în prima

cauză penală urmărirea penală nu mai putea continua și de aceea procedura a fost

încetată.

Menționează recurentul, că această concluzie este greșită, or, conform

prevederilor art. 275 pct. 8) și art. 285 alin. (2) Cod de procedură penală, încetarea

urmăririi penale are loc în cazurile de nereabilitare a persoanei, prevăzute la

art. 275 pct. 4)-9), inclusiv dacă, în privința unei persoane există o hotărâre

neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe

aceleași acuzații.

Rezultând, că odată ce în privința inculpaților referitor la pretinsele fapte

infracționale, comise la 10 iunie 2006, există ordonanța din 08 august 2008 de

încetare a urmăririi penale în cauza penală nr. 200642822, legea nu permite

continuarea urmăririi pe aceleași acuzații, de huliganism sau pretinsele fapte

infracționale comise la 10 iunie 2006, fie aceasta în cauza penală cu pricina, fie în

alte cauze, inclusiv ce se aflau pe rol la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, fie în

altă instituție, deoarece principiul non bis en idem este unic pentru toți.

și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat).

13

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Cu referire la recursul procurorului.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul a invocat drept

temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, în esență, procurorul manifestă dezacordul cu decizia instanței de

apel dintr-un singur considerent, și anume în partea individualizării pedepsei

penale referitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpaților

Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie, pe capătul de învinuire de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Analizând conținutul deciziei atacate prin prisma argumentelor formulate

de procuror, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, pasibile respingerii,

deoarece instanța de apel a constatat și a apreciat corect circumstanțele de fapt și

de drept la stabilirea pedepsei inculpaților, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de

prevederile art. art. 61, 75, 90 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Conform art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,

din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Potrivit deciziei instanței de apel, inculpații Vrancean Vladimir și

Spoială Vitalie au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 151 alin. (2)

lit. d) Cod penal, și cu referire la prevederile art. 10 Cod penal, în sensul că

14

pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită s-a ameliorat prin modificările operate la

Codul penal prin legea din 14 aprilie 2009, instanța le-a stabilit acestora pedeapsa

de câte 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a statua în acest sens, Colegiul penal reține că instanța de apel corect

a reținut în privința inculpatului Vrancean Vladimir, că infracțiunea incriminată

face parte din categoria celor grave, a ținut cont de personalitatea inculpatului, în

privința căruia nu au fost stabilite circumstanțe atenuante și agravante, de

atitudinea acestuia față de faptele săvârșite, de faptul că părțile vătămate au

înaintat cereri de retragere a apelurilor declarate împotriva sentinței invocând că

nu mai au pretenții materiale sau morale, în final concluzionând că stabilirea

pedepsei pe un termen de 5 ani, este justificată, echitabilă și rațională, fiind una ce

implică o suferință pe măsură de a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare

și exemplaritate.

În privința inculpatului Spoială Vitalie, la fel instanța de apel corect a

remarcat, că potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea

incriminată face parte din categoria celor grave, a ținut cont de atitudinea

inculpatului față de cele săvârșite și faptul că în instanța de apel, părțile vătămate

au înaintat cereri de retragere a apelurilor declarate împotriva sentinței, invocând

că nu mai au pretenții materiale sau morale, întemeiat concluzionând că pedeapsa

închisorii pe termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, este

justificată, echitabilă și rațională, fiind una ce implică o suferință pe măsură a-și

atinge scopul său de constrângere, reeducare și exemplaritate, pedeapsa dată fiind

și de natură de a-l face pe inculpatul Spoială Vitalie să-și revizuiască atitudinea față

de valorile sociale și comportamentul lor față de membrii societății.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după

caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea

pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă

pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea

condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

Cu referire la prevederile legale enunțate, Colegiul penal menționează că

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în

limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost condamnată, iar în cazul în

care nu sunt careva impedimente, instanța este în drept să aplice și prevederile

art. 90 Cod penal.

Întru argumentarea soluției privind suspendarea condiționată a executării

pedepsei pentru perioada de probațiune de 5 ani, pentru fiecare inculpat, instanța

15

de apel a reținut, că Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie sunt caracterizați pozitiv

la locul de trai, sunt tineri și au reparat prejudiciul material cauzat părților

vătămate.

În opinia instanței de recurs, având la bază totalitatea circumstanțelor

enumerate, instanța de apel întemeiat a dispus suspendarea executării pedepsei

închisorii pentru perioada de probațiune de 5 ani, pentru fiecare inculpat.

Astfel, nu pot fi reținute afirmațiile acuzatorului de stat, că pedepsele penale

în privința inculpaților nu au fost individualizate și aplicate just și că instanța de

apel nu și-a argumentat soluția privind aplicarea suspendării condiționate a

executării pedepselor, or, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, inculpații

Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie nu au fost absolviți definitiv de amenințarea

legii penale, deoarece perioada de probațiune nu presupune altceva decât o șansă

oferită acestora de a se corecta și de a stimula obligativitatea respectării ordinii

publice în general, și a autorității legii penale - în principal, iar la o potențială

încălcare a legislației penale, în mod obligatoriu se va lua în considerație și

pedeapsa stabilită prin sentința adoptată în speță.

Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul statuează că pedeapsa este

echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor

sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de

alte persoane.

Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege,

fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

La fel, în practica judiciară constantă s-a afirmat în mod întemeiat, că a aplica

o pedeapsă necorespunzătoare gravității proprii infracțiunii, ar însemna fie a-l

supune pe infractor unui spor de privațiuni sau de restricții ce nu este necesar

pentru a corecta conduita sa, fie dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită

intensității sale reduse, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl

încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Așadar, în viziunea instanței de recurs, instanța de apel corect a apreciat că

scopul pedepsei penale în cazul inculpaților Vrancean Vladimir și Spoială Vitalie

poate fi atins și fără executarea reală a acesteia, deoarece din circumstanțele speței

rezultă că nu au fost constatate careva impedimente pentru aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal.

Prin urmare, se conturează concluzia că instanța de apel la compartimentul

individualizării pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor legale și just a

conchis că, corectarea și reeducarea inculpaților poate avea loc în condițiile

16

aplicării pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ce

va atinge scopul restabilirii echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii noilor

infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal constată că, concluzia instanței

de apel corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei,

aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii, situație ce impune soluția

respingerii, ca inadmisibil, a recursului ordinar declarat de procuror.

Cu referire la recursul declarat de inculpatul Vrancean Vladimir.

După cum rezultă din conținutul recursului, se atestă că inculpatul

Vrancean Vladimir critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiurilor de

casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală,

potrivit căror hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când 6)

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când 8) nu au fost

întrunite elementele infracțiunii sau când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat de inculpat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal menționează că nu

pot fi reținute argumentele inculpatului cu privire la faptul că decizia instanței de

apel este una nemotivată, iar prin nemotivarea soluției adoptate acestuia i-ar fi

fost încălcat dreptul al un proces echitabil, deoarece motivarea unei hotărâri

reprezintă un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât

sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

17

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum

s-a procedat în speță.

Totodată instanța de recurs amintește, că în numeroase hotărâri ale Curții

Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat următoarele: „art. 6 obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, însă nu trebuie interpretat ca impunând un răspuns

detaliat pentru toate argumentele avansate de către părți. Întinderea acestei

obligații de motivare poate varia după natura deciziei și nu poate fi analizată decât

în lumina circumstanțelor fiecărei spețe” (decizia Driemond Bouw BV vs Olanda,

02.02.1999).

Colegiul penal conchide, că nu poate fi reținut argumentul recurentului cu

privire la necesitatea încetării procesului penal, din motiv că în privința

inculpaților referitor la faptele săvârșite la data de 10 iunie 2006, există ordonanța

din 08 august 2008 de încetare a urmăririi penale în cauza penală nr. 200642822,

iar legea nu permite continuarea urmăririi pe aceleași acuzații de huliganism,

aceasta deoarece prin ordonanța din 08 august 2008 a fost încetat procesul penal

într-o cauză penală pornită paralel pe aceleași temeiuri, însă în speța dedusă

judecății, se remarcă că lui Vrancean Vladimir i-a fost înaintată învinuirea în

condițiile legii, inclusiv prin ordonanța de modificare a învinuirii în sensul

agravării ei, care i-a fost adusă la cunoștință acestuia, fiind asistat de apărătorul

său.

De asemenea, Colegiul penal menționează că nu poate constitui temei de

admitere a recursului, nici argumentul inculpatului precum că prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2013, acesta fiind

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani, respectiv după această dată el

s-a aflat la evidență până la expirarea termenului de probă și a îndeplinit toate

prescripțiile legale stabilite de instanță, executând-o integral, fapt confirmat prin

certificatul nr. 2269 din 09 noiembrie 2015, eliberat de Biroul de probațiune

Soroca, iar instanța de apel dispunând condamnarea lui Vrancean Vladimir în baza

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 5 ani închisoare cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 5 ani, a încălcat principiul

non bis in idem, deoarece l-ar fi condamnat repetat.

Or, la acest capitol instanța de recurs menționează, că hotărârea

judecătorească prin care i-a fost stabilită inculpatului Vrancean Vladimir pedeapsa

închisorii cu suspendarea condiționată a executării acesteia (decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2013) a fost casată prin decizia

instanței ierarhic superioare (decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 05 iunie 2014), fiind în acest sens desființată, de aceea nu se poate

considera ca fiind executată, așa cum este indicat în certificatul nr. 2269 din

09 noiembrie 2015, mai ales cu referire la data acestuia, deoarece executarea urma

a fi încetată odată cu casarea hotărârii în baza căreia inculpatul executa pedeapsa.

Chestiunea cu privire la faptul, dacă termenul pedepsei executată de către

inculpat urmează a fi dedusă sau nu din termenul pedepsei stabilite de către

18

instanța de apel prin decizia atacată, urmează să fie soluționată la executarea

pedepsei, potrivit prevederilor art. art. 469-472 Cod de procedură penală.

Din atare considerente, Colegiul penal statuează că în speță nu a fost admisă

o eroare gravă de fapt, întrucât sensul acestei noțiuni trebuie tratat așa precum a

fost tălmăcit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, și anume

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de

fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator o susține.

În concluzie Colegiul penal constată, că recurentul nu și-a motivat recursul

sub acest aspect de drept invocat.

Cu referire la temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, Colegiul penal amintește,

că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Astfel, temeiul pentru recurs „nu au fost întrunite elementele infracțiunii”,

include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor

constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au

constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă

circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, potrivit ordonanței privind

modificarea acuzării în ședința de judecată în sensul agravări ei din 08 decembrie

2009, lui Vrancean Vladimir i-a fost incriminată săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 151 alin. (2) lit. d), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 244-245,

vol.II).

Prima instanță a pronunțat soluția de încetare a procesului penal intentat în

privința lui Vrancean Vladimir în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Totodată prin aceeași sentință, Vrancean Vladimir a fost condamnat în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 63-72, vol.III).

La rândul său, instanța de apel judecând apelurile declarate, a casat sentința

primei instanțe, inclusiv din oficiu în baza prevederilor art. 409 Cod de procedură

penală și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

19

instanță, prin care procesul penal intentat în privința lui Vrancean Vladimir în baza

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost încetat în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, cu liberarea acestuia de răspundere penală în legătură

cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

De asemenea, instanța de apel l-a condamnat pe Vrancean Vladimir în baza

art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a constatat vinovăția inculpatului Vrancean Vladimir în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grav ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate însoțită

de aplicarea violenței asupra persoanelor, săvârșită de către mai multe persoane,

precum și în baza art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, vătămarea intenționată gravă

a integrității corporale care este periculoasă pentru viață, săvârșită de mai multe

persoane.

Astfel, Colegiul penal constată că la judecarea apelurilor declarate de

procuror și de avocatul Bogatu Dragoș în numele inculpatului Vrancean Vladimir,

instanța de apel a respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

În ce privește argumentele inculpatului referitor la aprecierea incorectă a

probelor de către instanța de apel cu referire la lipsa vinovăției sale de săvârșirea

infracțiunilor incriminate, Colegiul penal punctează, că instanța de apel s-a expus

argumentat, iar soluția acesteia este descrisă la pct. 13.7 al acestei decizii, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră

necesară.

Totodată, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală

a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește

o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

sarcina instanțelor respective.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal ajunge la concluzia că nu sunt

careva temeiuri de intervenire în decizia instanței de apel în privința argumentelor

invocate de inculpatul Vrancean Vladimir, sub aspectul nevinovăției.

De asemenea, Colegiul penal consideră că nici argumentele invocate de

recurent din punctul de vedere al prezenței erorii de drept prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că el nu a participat la prima

fază a altercației, și în acțiunile sale nu sunt întrunite elementele infracțiunii de

huliganism, dar puteau fi calificate ca un huliganism mărunt conform prevederilor

art. 354 Cod contravențional, nu pot fi reținute.

Aceasta deoarece, după cum rezultă din conținutul deciziei atacate instanța

de apel cu referire la practica judiciară constantă, a desfășurat în mod detaliat

20

circumstanțele cauzei și faptele reținute în sarcina inculpatului, constatând fără

careva dubii prezența în acțiunile lui Vrancean Vladimir a elementelor constitutive

a infracțiunii de huliganism, vinovăția acestuia fiind dovedită pe deplin prin

probele acumulate la dosar, apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, care au cercetate nemijlocit în ședința de judecată cu

respectarea principiilor contradictorialității și egalității armelor.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate.

Astfel, erorile de drept invocate de inculpatul Vrancean Vladimir, prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, iar din aceste considerente se

impune respingerea acestuia, ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, și de inculpatul

Vrancean Vladimir, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 18 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Vrancean Vladimir xxxxx și Spoială Vitalie xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 iulie 2018.

Președinte Ion Druță

Judecătorii Nadejda Toma

Maria Ghervas

Mariana Pitic

Nina Vascan

21