1ra-1289/2018 — art. 171 alin. 2 lit. b, b/2 CP

1ra-1289/2018 — art. 171 alin. 2 lit. b, b/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1289/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia și de avocatul

Gandrabur Valeriu în numele inculpatului Nepotu Vitalie, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2018, în cauza penală

în privința lui

Nepotu Vitalie xxxxx, născut xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat xxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Nepotu Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2) lit. b), b1) Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1), 3) Cod

de procedură penală, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

aceea că, la 07 februarie 2017, în perioada de timp cuprinsă între ora

23:00-23:30, în timp ce se afla la domiciliul său xxxxx, cunoscând cu certitudine

despre faptul că fiica sa minoră, xxxxx, xxxxx, intenționat, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale, contrar voinței, aplicând constrângerea fizică și psihică,

și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința în virtutea

vârstei, a întreținut raport sexual forțat cu fiica minoră, xxxxx, cauzând victimei o

daună morală, precum și suferință fizică și psihică.

1

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit. b),

b1) Cod penal - „violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere psihică și

fizică a persoanei, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, săvârșit asupra unui

membru de familie”.

totală a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Nepotu Vitalie să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), b1) Cod

penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat următoarele motive:

- vina inculpatului a fost dovedită integral prin declarațiile părții vătămate

xxxxx, făcute la urmărirea penală, inclusiv și prin raportul de evaluare psihologică

a minorei, care a fost cercetat în ședința de judecată, însă instanța de fond nu a dat

o apreciere acestuia în coroborare cu declarațiile părții vătămate, care au fost

schimbate în ședința de judecată;

- în ședința de judecată a fost audiat specialistul-psiholog,

Topada Parascovia, care la faza urmăririi penale a constatat modificarea atât a

atitudinii minorei fată de părinți precum și schimbarea declarațiilor părții

vătămate, făcând o legătură cu aflarea în continuare în familie cu părinții și

posibilitatea ca mama să o fi influențat să-și schimbe declarațiile în favoarea

tatălui;

- în cadrul cercetării judecătorești, minora xxxxx, nefiind preîntâmpinată

pentru darea declarațiilor mincinoase (nu este subiect), a declarat că, nici un viol

nu a avut loc și a inventat totul, deoarece tatăl său era prea strict cu ea, aceasta a

fost motivul pentru care a făcut astfel de declarații. De asemenea a menționat că, a

crezut că tatăl său va fi închis doar câteva săptămâni și văzând că nu sunt dovezi

va fi eliberat, în acel timp și-a dat seama că nu procedează corect și trebuie să-și

repare greșeala;

- acuzarea a considerat necesar de-a fi apreciate critic declarațiile părții

vătămate făcute în ședința de judecată, deoarece în acest răstimp partea vătămată

a locuit împreună cu infractorul, într-un domiciliu și nu se exclude faptul

influențării de către ultimul în scopul schimbării declarațiilor;

- xxxxx

a fost admis apelul, casată integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Nepotu Vitalie a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, la 5 (cinci) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei

închisorii pentru o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, concluzia

primei instanțe de achitare a lui Nepotu Vitalie, din motiv că nu s-a constatat

existența faptului infracțiunii și că fapta acestuia nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), b1) Cod penal, este

2

pripită, având în vedere aprecierea eronată dată probatoriului administrat la caz,

cât și interpretarea eronată a stării de fapt constatate pe parcursul cercetării

judecătorești, fiind ignorate prevederile art. art. 101 alin. (1), 384 alin. (3), art. 385

alin. (1) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, a constatat în fapt că, inculpatul Nepotu Vitalie, la

data de 07 februarie 2017, în perioada de timp cuprinsă între ora 23:00-23:30, în

timp ce se afla la domiciliul său xxxxx, cunoscând cu certitudine despre faptul că

fiica minoră, xxxxx, intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale,

contrar voinței, aplicând constrângerea fizică și psihică și profitând de

imposibilitatea de a se apăra și de a-și exprima voința în virtutea vârstei, a

întreținut raport sexual forțat cu fiica minoră, xxxxx, cauzând victimei o daună

morală, precum și suferință fizică și psihică.

Acțiunile inculpatului Nepotu Vitalie au fost încadrate în baza art. 171

alin. (2) lit. b), b1) Codul penal - „violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere psihică și fizică a persoanei, săvârșit cu bună-știință asupra unui

minor, săvârșit asupra unui membru de familie”.

Deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate,

instanța de apel a reținut că vinovăția acestuia este dovedită prin următoarele

probe administrate, cercetate în instanța de fond și verificate în ședința instanței

de apel, și anume: declarațiile părții vătămate xxxxx (f.d. 32-33, vol.I; f.d.23, vol.II),

martorului xxxxx, specialistului psiholog din cadrul Direcției pentru protecția

drepturilor copilului sectorul Botanica, Topada Parascovia, audiați în instanța de

apel; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 09 februarie 2017 (f.d. 16-21,

vol.I); ordonanța de recunoaștere și atașare la cauza penală a corpurilor delicte din

28 aprilie 2017 (f.d. 104, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 50 din 20

februarie 2017 (f.d. 55-57, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 539 din 25

februarie 2017 (f.d. 70-71, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 110 din 09

iunie 2017 (f.d. 80-82, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 135a din 31 martie

2017, (f.d. 87-89, vol.I); raportul de expertiză judiciară nr. 142 din 06 iulie 2017

(f.d. 97-100, vol.I); ordonanța de recunoaștere în calitate de document și anexare

la materialele cauzei penale din 07 august 2017, prin care la materialele cauzei a

fost anexat în calitate de document raportul de evaluare psihologică a copilului,

xxxxx, emis de către Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, (f.d.

38-391 vol.I).

Instanța de apel a reținut că, în speță și-a găsit deplină confirmare și latura

obiectivă a infracțiunii de viol, cu toate că, atât în ședința primei instanțe, cât și în

ședința instanței de apel, partea vătămată xxxxx și martorul xxxxx, și-au schimbat

declarațiile, negând circumstanțele descrise în cadrul urmăririi penale, acestea

fiind incipiente și nemijlocit clar depuse la acea etapă.

În cadrul ședinței instanței de fond, cât și în ședința instanței de apel, partea

vătămată xxxxx și-a schimbat declarațiile și a relatat că a inventat pretinsul viol,

doar din motivul că tatăl său, inculpatul Nepotu Vitalie, avea un comportament

sever și strict față de dânsa, și anume că nu-i permitea să iasă la discotecă sau să

3

se vadă cu alți băieți. Însă aceste declarații au fost combătute integral datorită

relatărilor specialistului psiholog Topada Parascovia, care a menționat că urmare

procesului de evaluare a minorei, xxxxx a constatat că inițial dânsa avea un

comportament agresiv, era furioasă și era supărată pe mama sa, xxxxx, ulterior

minora și-a schimbat atât declarațiile, cât și atitudinea față de mama sa și deja

spunea că este bună.

Totodată, a concretizat că, schimbarea dată s-a datorat utilizării de către

mama copilului a mecanismului de manipulare, ca aceasta să-și schimbe

atitudinea, că va rămâne singură și fără întreținere și a recomandat ofițerului de

urmărire penală ca să retragă calitatea de reprezentant legal al minorei, xxxxx.

De asemenea, specialistul psiholog a confirmat că declarațiile copilului

referitor la abuzul sexual, anestezia emoțională, starea pe care o aplică dacă nu se

dorește să se simtă durerea, un fel de înghețare, sentiment de vinovăție în raport

cu tata, care a provocat abuzul. Limbajul non-verbal al copilului pe tot parcursul

evaluării confirmă că copilul relatează despre o experiență real trăită.

A mai declarat că, erau careva indici, deoarece xxxxx a comunicat că a dorit

să-l pedepsească pe tatăl său, care nu-i permitea să iasă la întâlnire și de aceea a

spus că a violat-o, dar nu poate explica de ce anume această formă a ales-o,

descrierea confuză a presupusului băiat cu care ar fi vrut să iasă la întâlnire este

neclară, ca și cum sunt doi băieți diferiți, un copil care experimentează cu

evenimente traumatice îi este foarte greu să vorbească cu alții și în loc de suport

copilul întâmpină dificultăți, rezistență din partea adulților, de genul că nu cred

cuvintelor acestea, de cele mai multe ori copilul își schimbă declarațiile, pentru că

se simte vinovat, pentru că-i este rușine și nu vrea să rănească oamenii.

La fel, în ședința instanței de apel specialistul psiholog Topada Parascovia a

relatat că, a constatat faptul, că copilul prezintă semne specifice copiilor victime

ale abuzului sexual și anume anxietate generalizată, tulburări somatice, anestezie

emoțională, frică, sentiment de vinovăție, ostilitate, confuzie, acte de punere în

pericol a propriei vieți, modificări semnificative a relațiilor cu ceilalți.

A doua constatare a fost cu privire la relatările comportamentului tatălui în

raport cu ea, sunt încărcate de vinovăție, anestezie emoțională, amorțire fizică,

manifestări ce indică asupra faptului când copilul relatează despre evenimente

real trăite.

Tot în acest context, instanța de apel a notat și faptul că conform raportului

de expertiză judiciară nr. 142 din 06 iulie 2017 s-a constatat că, la momentul

pretinsului viol xxxxx nu prezenta semne de tulburări psihotice și putea să

perceapă real raportul sexual cu Nepotu Vitalie. Conform stării psihice minora

xxxxx, este capabilă de a face declarații despre sine și poate fi audiată despre fapta

ce a avut loc la data de 07 februarie 2017. Tabloul clinic psihologic al expertizatei,

denotă deplina capacitate de a percepe, analiza, memora și reproduce adecvat

situația din cadrul anchetei, precum și a relata adecvat informații despre sine.

Conform stării psihice, xxxxx putea să înțeleagă corect caracterul acțiunilor lui

Nepotu Vitalie. Gradul de dezvoltare intelectuală a expertizatei xxxxx, care

corespunde normei de vârstă, permite funcționarea analitico-sintetică a celor

percepute și înțelegerea corectă a caracterului acțiunilor întreprinse asupra ei.

4

De asemenea, au fost relatate declarațiile date în cadrul urmăririi penale de

către martorul xxxxx, care au fost schimbate în ședința primei instanțe, declarând

contrariul celor menționate, și anume că fiica sa, xxxxx, ar fi inventat „povestea”

privind violarea sa de către Nepotu Vitalie, doar în scopul de a-l pedepsi pentru

faptul că dânsul nu-i permitea xxxxx să iasă cu alți băieți sau să meargă la distracții.

Cu toate acestea, instanța de apel a constatat faptul că raportul sexual forțat

a avut loc, iar declarațiile părții vătămate xxxxx, depuse în ședința primei instanțe

și apel, au fost apreciate critic, dat fiind faptul că ultima prin asemenea acțiuni, a

dorit să amelioreze situația inculpatului, care este tatăl ei, or, concluzia vizată, a

fost întărită și prin relatările specialistului psiholog, care a confirmat că minora

și-a schimbat declarațiile, doar datorită manipulărilor din partea mamei acesteia,

xxxxx, care a insuflat minorei ideea că nu va avea persoană care să o întrețină,

precum a fost tatăl acesteia, inculpatul Nepotu Vitalie.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că, partea vătămată a concretizat

că tatăl său a amenințat-o să nu comunice nimănui despre propunerile lui, că în

caz contrar o sa fie pedepsită, bătută, astfel din teama față de el, ea nu a zis nimănui

despre aceste propuneri indecente ale lui.

Instanța de apel de asemenea a identificat că în acest caz, a fost consumată

fapta infracțională de viol, situație adeverită și de raportul de expertiză judiciară

nr. 50 din 20 februarie 2017.

În vederea confirmării intenției directe a inculpatului și combaterii

relatărilor părții vătămate xxxxx, depuse în instanța de judecată în fond și apel,

instanța de apel a reținut declarațiile specialistului psiholog, Topada Parascovia,

care a menționat că xxxxx și-a schimbat deseori declarațiile din motiv că se simte

vinovată, îi este rușine și nu vrea să rănească oamenii. La fel a menționat că abuzul

din partea tatălui, sentimentul de vinovăție putea fi condiționat că cele declarate

anterior sunt minciuni, sentimentul de vinovăție condiționat de faptul că tata va

ajunge la închisoare, motivul din care xxxxx și-a schimbat declarațiile.

La fel, s-a atras atenția și la raportul de evaluare psihologică a copilului,

xxxxx, emis de către Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii,

conform căruia xxxxx manifestă semne specifice copiilor victime ale abuzului

sexual (anxietate realizată, însoțită de tulburări somatice, anestezie emoțională,

frică, sentiment de vinovăție, ostilitate, confuzie, acte de punere în pericol al

propriei vieți, modificări semnificative ale relațiilor cu ceilalți).

Relatările cu privire la comportamentul tatălui în raport cu ea sunt încărcate

de vinovăție, anestezie emoțională și amorțire fizică, manifestări ce indică asupra

faptului că copilul relatează despre evenimente real trăite.

În continuare, instanța de apel a reiterat cu referință la agravantele reținute

în sarcina inculpatului și anume „violul săvârșit cu bună-știință asupra unui minor

și săvârșit asupra unui membru de familie” că o asemenea faptă relevă un pericol

comparativ mai mare în raport cu un viol prevăzut la art. 171 Cod penal, deoarece

victima, mizând pe afecțiunea presupusă a făptuitorului, nu este avizată despre

intențiile acestuia și nu ia măsuri de apărare, ceea ce poate să înlesnească

comiterea infracțiunii. În acest caz, fapta are o mai mare rezonanță socială, încalcă

mai grav principiile morale ale societății, tocmai pentru că victima este nu orice

5

persoană, ci una despre care se presupune că făptuitorul îi este apropiat.

Indiscutabil, o agresiune foarte gravă în sine cum este violul dobândește un plus

de gravitate și are un ecou profund reprobator în societate atunci când făptuitorul

o comite asupra unuia dintre membrii propriei familii.

Notificând prevederile art. 1331 Cod penal, instanța de apel a subliniat că,

conform extrasului din Registrul de Stat al Populației, precum și certificatului de

naștere al părții vătămate xxxxx, se atestă că la data de 07 februarie 2017, aceasta

avea vârsta xxxxx și tatăl acesteia, este anume inculpatul Nepotu Vitalie, fiind

întrunit și elementul constitutiv expus supra (f.d. 22-23, vol.I).

Instanța de apel a concluzionat că motivele invocate de către inculpat și de

apărătorul acestuia poartă un caracter declarativ care nu au suport probator sau

factologic. Or, din totalitatea probatoriului administrat pe parcursul examinării

prezentei cauze penale s-a stabilit cu certitudine că fapta inculpatului întrunește

toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2)

lit. b), b2) Cod penal, cu indicii calificativi: „viol, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere psihică și fizică a persoanei, săvârșit cu bună-știință asupra unui

minor, și asupra unui membru de familie".

4.2. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care face parte din categoria celor grave, săvârșită cu intenție, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, care se caracterizează pozitiv la locul de trai,

anterior nu a fost condamnat, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

circumstanțe atenuante din rândul celor expuse la art. 76 alin. (1) Cod penal sau

agravante, din categoria celor vizate la art. 77 alin. (1) Cod penal, nu au fost

constatate, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma scopului

pedepsei penale, instanța de apel a considerat echitabil și legal a stabili

inculpatului Nepotu Vitalie, pedeapsa sub formă de închisoare cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, având în vedere conglomeratul de circumstanțe

constatate și totodată, menționând că, aplicarea față de inculpat a unei pedepse

privative de libertate, ar constitui o încălcare a principiului proporționalității

pedepsei penale și cu atât mai mult, având în vedere caracterul acțiunilor

infracționale, dar și urmările acestora, precum și sancțiunea penală neprivativă ce

va fi aplicată, nu sunt de natura de a crea o impresie de evitare ușoară a pedepsei

pentru inculpat, ci au tendința de a-l trece pe calea corectării și reeducării.

Instanța de apel a statuat, că alegațiile procurorului precum că pedeapsa

neprivativă de libertate nu-și va atinge scopul prestabilit, nu au suport faptic, or,

aplicarea unei altei pedepse, nu va fi nici rațională și nici proporțională acțiunilor

comise de către acesta.

procuror și de către avocatul Gandrabur Valeriu în numele inculpatului, care au

solicitat:

6

- procurorul, casarea totală a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată, invocând temeiurile de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei,

fiind ignorate dispozițiile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, de către instanța de apel,

care nu a ținut cont de faptul că, inculpatul nu și-a recunoscut vina, nu s-a căit

sincer de cele comise, nu a conștientizat caracterul prejudiciabil al faptelor sale și

nu a contribuit la descoperirea infracțiunii.

Consideră că, pedeapsa aplicată inculpatului nu este echitabilă și nu va

atinge scopul pedepsei penale de corectare a acestuia.

- avocatul Gandrabur Valeriu în numele inculpatului, solicită casarea

totală a acesteia cu menținerea hotărârii primei instanțe, invocând temeiurile de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

În motivare invocă că învinuirea este bazată pe declarații false, care nu au

nici un suport probator, lipsesc careva probe pertinente, concludente directe, care

ar indica la infracțiunea de viol comisă în privința minorei xxxxx de către inculpat,

care este tatăl ei biologic.

Consideră că, urmează a fi apreciate critic declarațiile părții vătămate

minore, precum și declarațiile specialistului din cadrul Direcției pentru protecția

drepturilor copilului sect. Botanica, Topada Parascovia, care fiind tânără, neavând

practica de viață pe care i-ar permite să se dea cu părerea în privința stării

psiho-fiziologice a unei minore și mai cu seamă în astfel de infracțiuni cum sunt

cele sexuale și care pe lângă toate a mai luat și o poziție tendențioasă, părtinitoare,

cointeresată, cu inclinație de a-l învinui și defăima pe inculpat și a o pune într-o

situație mai favorabilă pe partea vătămată minoră.

Menționează că are mai mare încredere în raportul de expertiză judiciară

nr. 142 din 06 iulie 2017, deoarece concluziile celor trei experți sunt cu mult mai

veridice, decât declarațiile specialistului Topada Parascovia.

Este de opinia, că probele administrate în speță, confirmă săvârșirea de către

inculpat a infracțiunii de imputate.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de

avocatul Gandrabur V. în numele inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil,

iar cel declarat de acuzatorul de stat urmează a fi admis, din următoarele

considerente.

Cu referire la recursul ordinar declarat de avocatul Gandrabur Valeriu

în numele inculpatului Nepotu Vitalie.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, în

cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este vădit

neîntemeiat).

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

7

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6), 8)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când (6) instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței; sau când 8) nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de autor.

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de recurent și prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiate argumentele apărării în privința

dezacordului cu modalitatea de apreciere a declarațiilor date de către partea

vătămată minoră xxxxx, precum și declarațiile specialistului din cadrul Direcției

pentru protecția drepturilor copilului sect. Botanica, Topada Parascovia.

În acest sens, Colegiul consideră că se impune precizarea că aprecierea

probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal,

deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va

fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

8

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele

de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut

cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor și întemeiat a ajuns la

concluzia privind casarea sentinței de achitare, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță privind recunoașterea vinovăției

lui Nepotu Vitalie în baza art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, cu indicii calificativi:

„viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere psihică și fizică a persoanei,

săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, și asupra unui membru de familie”.

De asemenea, Colegiul penal consideră că nu poate fi reținut nici argumentul

invocat de către avocatul Gandrabur Valeriu precum că, vinovăția inculpatului nu

a fost dovedită și se bazează doar pe declarațiile părții vătămate și martorului

xxxxx date la urmărirea penală, iar instanța nu au ținut cont de faptul că în cadrul

cercetării judecătorești acestea și-au modificat depozițiile, aceasta deoarece,

instanța de apel și-a argumentat concluzia la acest capitol și a indicat motive clare

și concrete din care considerent a apreciat ca fiind veridice anume depozițiile

părții vătămate și martorului menționat depuse la etapa inițială în cadrul urmăririi

penale, or, ulterior partea vătămată fiind manipulată de mama sa (martorul xxxxx)

și-a schimbat depozițiile, fapt confirmat și de specialistul – psiholog Topada

Parascovia.

Cu referire la criticele invocate de către avocatul Gandrabur Valeriu sub

aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

menționează, că temeiul de drept menționat, prevede, că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

9

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță l-a achitat pe Nepotu Vitalie de

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), b1)

Cod penal, indicând concomitent 2 temeiuri de achitare prevăzute la art. 390

alin. (1) pct. 1) și pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii și fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

La rândul său, instanța de apel fiind investită cu judecarea apelului declarat

de către procuror a ajuns la concluzia că prima instanță greșit a dispus achitarea

inculpatului, și respectiv, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, a ajuns la concluzia vinovăției lui Nepotu Vitalie de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), b2) Cod penal, „viol,

adică raportul sexual săvârșit prin constrângere psihică și fizică a persoanei,

săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, și asupra unui membru de familie”.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel la

judecarea apelului declarat de către procuror, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și

art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erorile de drept invocate în recursul apărării,

care ar genera casarea deciziei adoptate în sensul invocat, fapt ce impune și

respingerea, ca inadmisibil a recursului ordinar declarat de către avocatul

Gandrabur Valeriu în numele inculpatului.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat.

Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către acuzatorul de stat, se

atestă că acesta a invocat ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

când 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportând argumentele recursului la temeiurile de drept invocate, Colegiul

penal atestă că de fapt, procurorul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei penale prin

faptul dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite

inculpatului Nepotu Vitalie.

Analizând decizia contestată prin prisma criticilor formulate de recurent

Colegiul constată că, motivele invocate sunt întemeiate și își găsesc reflectare în

cauza dedusă judecății, or, instanța de apel pripit a ajuns la concluzia că scopul

10

pedepsei penale prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, poate fi atins prin

dispunerea suspendării executării pedepsei stabilite în temeiul art. 90 Cod penal.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată

la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit practicii judiciare constante suspendarea condiționată este o

măsură de individualizare a executării pedepsei stabilită de către instanța de

judecată prin hotărârea de condamnare de a se suspenda pentru o anumită

perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

Deși la prima vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile

necesare pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei, pentru acordarea suspendării executării pedepsei este necesar ca

instanța de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea acesteia.

Instanța de judecată își argumentează decizia, bazându-se pe materialele

cauzei și pe datele despre persoana vinovatului, indicând în mod obligatoriu

motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

În cazul când vinovatul nu manifestă părere de rău față de urmările produse

în urma acțiunilor sale ilegale, convingerea că acesta nu trebuie să execute real

pedeapsa închisorii, nu are temei.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă expuse mai sus la

circumstanțele cauzei deduse judecății, Colegiul penal lărgit constată că instanța

de apel nu a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului,

urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială, la locul de muncă, înainte

și după săvârșirea infracțiunii și numai în măsura în care se dovedește că

săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea sa, nu este necesară executarea efectivă a pedepsei.

Astfel, în sensul vizat, prezintă relevanță argumentele acuzatorului de stat

precum că inculpatul nu a recunoscut vina, nu s-a căit sincer de faptele săvârșite,

nu a conștientizat caracterul prejudiciabil al faptelor sale și nu a contribuit la

descoperirea infracțiunii.

Deși pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, stabilită lui

Nepotu Vitalie este echitabilă și se încadrează în limitele sancțiunii normei penale

în baza căreia a fost declarat vinovat, Colegiul penal consideră că concluziile

instanței de apel de a nu pune în executare pedeapsa stabilită, sunt pripite și

neargumentate, care contravin circumstanțelor cauzei și practicii stabilite în acest

sens.

11

Or, în acest sens instanța de apel urma să țină cont de gradul de pericol social

deosebit de ridicat al infracțiunii săvârșite de inculpat, de agresivitatea

manifestată de acesta concretizată prin imobilizarea părții vătămate și supunerea

acesteia prin forță la întreținerea raportului sexual, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra, de vârsta părții vătămate, care este minoră, este membru

de familie, precum și de consecințele grave produse asupra dezvoltării fizice și

psihice ale acesteia.

Drept urmare, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului

declarat de acuzatorul de stat și constată că, instanța de apel greșit a ajuns la

concluzia precum că corijarea inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederii

art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a pedepsei, iar din aceste

considerente o va exclude, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se

înrăutățește situația condamnatului.

Colegiul lărgit menționează în acest sens, că prin agravare a situației

condamnatului se subînțeleg situațiile de schimbare a soluției din achitare în

condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau un alt alineat

nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în pedeapsă

prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei

complementare, de aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial

condamnat, de reținere în recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni

în loc de infracțiune continuată; situații de învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început ori orice altă modificare a

învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea

infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și

acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră că în speță

de către instanța de apel nu au fost respectate cerințele de motivare referitor la

procedura executării pedepsei stabilite inculpatului și nu au fost reținute

suficiente temeiuri care ar fi permis aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Rezumând cele indicate, instanța de recurs va admite recursul ordinar

declarat de acuzatorul de stat cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

latura stabilirii pedepsei inculpatului Nepotu Vitalie, cu excluderea dispoziției de

executare condiționată a pedepsei închisorii.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul

Gandrabur Valeriu în numele inculpatului Nepotu Vitalie.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, casează parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 12 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui

Nepotu Vitalie xxxxx în latura penală, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre,

12

după cum urmează:

Nepotu Vitalie xxxxx se consideră condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b),

b2) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei cu închisoarea stabilită în privința lui

Nepotu Vitalie xxxxx se calculează din momentul reținerii acestuia, cu includerea

în acest termen perioada de deținere în stare de arest preventiv de la 09 februarie

2017 până la 06 iulie 2017 și arest la domiciliu de la 06 iulie 2017 până la

01 februarie 2018.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 08 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Cobzac Elena

Judecător Boico Victor

13