1ra-1056/2018 — art.172 alin.3 lit.b CP

1ra-1056/2018 — art.172 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1056/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

06 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Toma Nadejda

judecători Alerguș Constantin

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2018, în

cauza penală în privința lui

Berejan Eugeniu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Berejan Eugeniu a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la

amendă în mărime de 400 unități convenționale, echivalentul a 20000 lei.

S-a respins cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului

Berejan Eugeniu a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor în mărime de

4044 lei, ca fiind neîntemeiată.

Eugeniu, la data de 05.05.2017, aproximativ la ora 10:30, fiind în stare de ebrietate,

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse, l-a ademenit pe minorul

XXXXX, într-o clădire de pe teritoriul Centrului de Plasament a Persoanelor Fără

Adăpost din s. Sculeni, r-nul Ungheni și aici, profitând de imposibilitatea lui XXXXX de a

se apăra și a-și exprima voința, deoarece acesta avea o vârstă fragedă de numai XXXXX,

fiind încadrat în categoria copiilor XXXXX, s-a dezbrăcat de pantaloni, s-a așezat pe un

pat din clădirea respectivă și l-a pus pe XXXXX cu capul între picioarele sale,

introducându-i membrul sexual în cavitatea bucală a acestuia. Astfel, procedeul oralo-

genital, Berejan Eugeniu și-a satisfăcut pofta sexuală forme perverse.

1

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal,

cu indicii de calificare: satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a

se apăra sau de a-și exprima voința, săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit,

pentru prima instanță, prin care Berejan Eugeniu să fie condamnat în baza art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, art. art. 70 alin. (3), 72 alin. (5) Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub

formă de 6 ani 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru minori.

Totodată, a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 229 Cod de procedură

penală, a obliga pe Berejan Petru, reprezentantul legal al inculpatului minor Berejan

Eugeniu, să recupereze cheltuielile judiciare în mărime de 4044 lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei aplicate inculpatului, sub

limita minimă stabilită de lege, aplicând prevederile art. 79 Cod penal, și totodată de

altă categorie decât cea stabilita pentru infracțiunea incriminată acestuia, or, instanța

de judecată nu a luat în considerare că infracțiunea pentru care a fost condamnat

Berejan Eugeniu face parte din categoria celor excepțional de grave, de persoana

vinovatului, care se caracterizează negativ la locul de trai, fiind încă elev, nu este

angajat în câmpul muncii, astfel, acesta este în imposibilitate de a executa pedeapsa

stabilită sub formă de amendă, rămânând a fi pusă în sarcina reprezentanților lui legali,

iar persoana condamnată rămâne ca și cum nepedepsită.

În opinia procurorului pedeapsa stabilită nu este echitabilă, proporțională faptei

săvârșite și nu-și va atinge scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale, de

corectare și reeducare a inculpatului.

Totodată, a considerat neîntemeiată soluția instanței privind respingerea

solicitării procurorului de a-l obliga pe Berejan Petru, reprezentantul legal al

inculpatului minor Berejan Eugeniu, să recupereze cheltuielile judiciare în mărime de

4044 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare, or, potrivit prevederilor art. 385

alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiuni cu privire la cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească

cheltuielile judiciare, circumstanțe constatate în ședința de judecată, iar contrar

prevederilor art. 397 pct. 5) Cod de procedură penală, sentința nominalizată supra, nu

cuprinde dispoziția referitoare la repartizarea cheltuielilor, și în acest sens, menționând

prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit căruia cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, iar potrivit

alin. (7) al respectivului articol, în cazul condamnaților minori, pot fi obligați la

achitarea cheltuielilor judiciare părinții.

admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința, în latura pedepsei, cu

pronunțarea noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, după cum

urmează:

2

Berejan Eugeniu a fost condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal și cu

aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3), art. 79 Cod penal, 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru minori.

Termenul pedepsei lui Berejan Eugeniu, calculându-se după epuizarea căilor

ordinare de atac, cu arestarea lui.

S-a respins cererea procurorului privind încasarea de la inculpatul Berejan

Eugeniu în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor în

sumă de 4044 lei.

instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Berejan Eugeniu de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul a depus cerere, prin care a solicitat examinarea

cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu, și instanța de fond a acceptat această cerere

și a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a menționat că, acuzarea critică hotărârea primei instanțe în

partea stabilirii pedepsei și cheltuielilor judiciare, și sub aceste aspecte, verificând

legalitatea sentinței, instanța de apel a considerat că instanța de fond eronat a aplicat

prevederile art. 79 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de altă categorie decât cea

prevăzută pentru infracțiunea incriminată inculpatului minor Berejan Eugeniu,

deoarece, fiind reținută ca circumstanță excepțională faptul că infracțiunea fost

săvârșită de un minor, instanța de fond nu a dat o apreciere corespunzătoare motivelor

pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă de altă categorie decât cea prevăzută de

sancțiunea articolului corespunzător, prin prisma prevederilor art. 61, 75, 77 Cod

penal, or, infracțiunea în baza căreia a fost condamnat Berejan Eugeniu face parte din

categoria celor excepțional de grave.

În acest sens, notificând practica judiciară constantă în cauzele penale privind

minorii, instanța de apel a constatat că, instanța de fond nu a verificat în modul cuvenit

toate argumentele invocate de acuzatorul de stat în cadrul dezbaterilor judiciare, nu a

clarificat obiectiv toate circumstanțele cauzei supuse judecării, adoptând o sentință

pripită în latura individualizării pedepsei lui Berejan Eugeniu, or, pedeapsa este

echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi

infracțiuni atât de condamnat, cât și de alte persoane.

Astfel, la aplicarea pedepsei inculpatului Berejan Eugeniu, instanța de apel a ținut

cont de prevederile art.61, 75, 79 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se

califică ca infracțiune excepțional de gravă, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, care anterior nu a fost condamnat, a recunoscut pe deplin vinovăția sa,

3

infracțiunea a săvârșit-o, fiind minor, precum și vârsta fragedă a acestuia, totodată, și

faptul că, inculpatul se caracterizează din punct de vedere negativ, și reieșind din

circumstanțele cauzei, a ajuns la concluzia, că rațional ar fi ca acesta să execute

pedeapsa de închisoare sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 172 alin. (3)

lit. a) Cod penal, prin izolarea inculpatului de societate, care va atinge scopul pedepsei

penale și va contribui la corectarea inculpatului Berejan Eugeniu.

Totodată, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 4044 lei de la reprezentantul legal al

inculpatului Berejan Petru, statuând că, cheltuielile suportate pentru efectuarea

constatării medico-legale și expertizelor nu pot fi încasate de la reprezentantul legal

Berejan Petru, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

În acest sens a notificat prevederile art. 142 alin. (2), 227 alin. (3) Cod de

procedură penală, subliniind că, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului. Or, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art. 6 parag. 2 CEDO,

sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală, persoana acuzată de

un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la art. 8 Cod de procedură

penală.

Astfel, ținând cont de faptul, că constatarea medico-legală și expertizele au fost

ordonate de către organul de urmărire penală în vederea demonstrării apartenenței

inculpatului la infracțiunea incriminată, ce la rândul său a determinat încadrarea

juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării, instanța de apel a considerat neîntemeiată

solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză din contul reprezentantului legal al inculpatului minor.

atacată, la 14 martie 2018, cu recurs ordinar de procuror, care, invocând prevederile

art.427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, în

partea cheltuielilor judiciare, cu încasarea în contul statului de la Berejan Petru,

reprezentantul legal al inculpatului minor Berejan Eugeniu, cheltuielile judiciare în

mărime de 4044 lei, invocând aceleași motive ca și în cererea de apel (pct.3 din

prezenta decizie), considerând că soluția instanței de apel contravine normelor

procesual penale în vigoare.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că sunt nefondate alegațiile

acuzatorului de stat privind menținerea de către instanța de apel a hotărârii primei

4

instanțe în ce privește respingerea cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului, deoarece la judecarea apelului declarat de procuror, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu

o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în instanța de apel, și

asupra acestora instanța judecătorească s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Totodată, Colegiul penal consideră necesar de a notifica prevederile art. 227 Cod

de procedură penală, potrivit cărora: alin. (1) cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Alin. (2)

cheltuielile judiciare cuprind sumele: pct. 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; pct. 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; pct. 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; pct. 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei

sau de reconstituire a faptei; pct. 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. Alin. (3) cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Astfel, norma precitată supra prevede clar și evident care anume cheltuieli

urmează a fi puse pe seama inculpatului, însă la această categorie nu se includ

cheltuielile suportate la efectuarea expertizelor în speța, or, potrivit art.143 alin. (1)

pct. 2), 3), 5)Cod de procedură penală expertiza judiciară se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale; stării psihice și fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în

cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea

lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și interesele legitime în procesul penal;

stării psihice sau fizice a părții vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privința

capacității lor de a percepe just împrejurările ce au importanță pentru cauza penală și

de a face declarații despre ele, dacă aceste declarații ulterior vor fi puse, în mod exclusiv

sau în principal, în baza hotărârii în cauza dată.

Prin urmare, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul

organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente

și strict necesare, în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli

suplimentar suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în

legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecării cauzei.

Drept urmare, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de

urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat,

plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor

bănești a bugetului de stat, or, potrivit art. 227 alin.(1), (3) și art. 229 alin.(1) Cod de

5

procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în vederea demonstrării vinovăției

inculpaților în comiterea infracțiunilor imputate, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror

se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 31 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Berejan Eugeniu XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 05 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Boico Victor

6