1ra-1723/2018 — art. 27, 362 alin. 1 CP

1ra-1723/2018 — art. 27, 362 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1723/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

27 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Timofti Vladimir,

judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 martie 2018, în cauza

penală privindu-l pe

Pehlivan Mehmet, născut la xxxxx,

originar din și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Pehlivan Mehmet a fost

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 27,

362 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 375 unități convenționale, ceea ce constituie 18750 lei.

Cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată de la Pehlivan Mehmet în

sumă totală de 2340 lei în folosul comunității a fost respinsă.

la data de 11.10.2017, aproximativ la ora 18:00, contrar prevederilor art. 13 alin.(l)

al Legii cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova // Monitorul Oficial 76-

80/243, 20.04.2012//, care prevede că persoanele și mijloacele de transport, care

intră sau ies în/din Republica Moldova, pot trece frontiera de stat doar prin punctele

de trecere, în timpul programului de lucru, coroborat cu art. 15 alin. (2) al legii

nominalizate, unde se specifică că, temei pentru autorizarea trecerii frontierei de stat

servesc actele de călătorie valabile, prevăzută de legislația cu privire la ieșirea și

intrarea în Republica Moldova, precum și alte documente stabilite în actele

normative, eludînd controlul de frontieră, cu o barcă gonflabilă, a încercat să treacă

ilegal frontiera de stat a Republicii Moldova, pe direcția Republica Moldova -

1

România, peste rîul Prut, în regiunea semnului de frontieră nr. 1045 aval 200 metri,

s. Sculeni r. Ungheni, însă nu și-a putut duce intenția pînă la capăt, deoarece a fost

depistat și reținut de colaboratorii poliției de frontieră din Republica Moldova.

Ungheni, Gîrbu Anatolie, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 29.11.2017 în latura stabilirii pedepsei și

cheltuielilor judiciare, cu adoptarea unei noi decizii, prin care a stabili în privința lui

Pehlivan Mehmet în baza art.27,362 alin.(l) Cod penal pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 500 unități conveționale. În conformitate cu prevederile

art.229 Cod de procedură penală a-1 obliga pe Pehlivan Mehmet să recupereze

cheltuielile judiciare în mărime de 2340 pentru serviciile prestate de SRL „Intralex

C&C”.

procurorului Gîrbu Anatolie, a fost respins ca nefondat și menținută sentința fără

modificări.

În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că instanța de fond a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului

Pehlivan Mehmet și a făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza

art.27,362 alin.(l) Cod penal.

Instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile

făcute de instanța de fond privind vinovăția inculpatului Pehlivan Mehmet rezultă

din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele,

complet și obiectiv.

În viziunea instanței de apel probele administrate pe cauză corespund cerințelor

stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente,

utile, pentru a putea fi puse la baza sentinței de condamnare, ele fiind în coroborare

și demonstrînd deplin vinovăția inculpatului în sensul învinuirii aduse, în deplină

măsură.

Referitor la latura contestată de procuror ce ține de neîncasarea din contul

inculpatului a chetuielilor suportate pentru serviciile de traducere pe cauză, Colegiul

penal a apreciat, că instanța de fond la examinarea cauzei a motivat soluția în acest

aspect și just nu a dispus încasarea cheltuielilor de judecată pentru serviciile de

traducere din contul inculpatului.

Astfel, ținând cont de faptul, că acțiunile procesual-penale efectuate pe cauză au

fost ordonate de către organul de urmărire penală în vederea constatării în acțiunile

inculpatului a vinovăției de comiterea infracțiunii incriminate, care la rândul său au

determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării, instanța de apel

2

a considerat neîntemeiat argumentul invocat de procuror în apelul declarat.

Mai mult ca atît, în instanța de apel partea apărării, deși n-a prezentat în acest

sens dovadă, dar a indicat că serviciile prestate de traducere au fost achitate deja de

inculpat, precum și amenda stabilită de către instanța de fond.

Referitor la mărimea pedepsei stabilite sub formă de amendă, care la fel a fost

contestată de către procuror instanța de apel a conchis, că instanța de fond la

stabilirea pedepsei a ținut cont și s-a condus de principiile generale de aplicare a

pedepsei consfințite în art.61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod penal, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei infractorice săvîrșite, care corespunde

împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de corectare și

reeducare.

Colegiul penal a menționat, că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului

a luat în considerație circumstanțele cauzei, faptul că a depus cerere, prin care a

solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a

ținut cont de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, de faptul că a

recunoscut vina.

În circumstanțele stabilite a cauzei penale Colegiul penal nu a constatat prezența

circumstanțelor sau a erorilor de drept ce a-r genera casarea hotărîrii atacate sub

aspectul invocat și aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale, după cum s-a solicitat în apelul declarat,

deoarece soluția adoptată de către instanța de fond este întemeiată și motivată,

pedeapsa cu amendă în mărimea stabilită inculpatului Pehlivan Mehmet este

echitabil în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului, astfel impunîndu-se soluția de

respingere a apelului ca fiind neîntemeiat.

Totodată, Colegiul penal a reținut, că deși art.64 alin.(3) Cod penal prevede, că

mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3000

unități convenționale, prevederea expusă nu are tangență la caz, deoarece sancțiunea

art.362 alin.(l) Cod penal expres prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de pînă la 750 unități convenționale, inculpatul Pehlivan Mehmet pînă la începerea

examinării cauzei a depus cerere prin care a solicitat examinarea cauzei în baza

probelor administrate la etapa urmăririi penală, astfel beneficiind în acest sens la

stabilirea pedepsei de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Reieșind din cele indicate, Colegiul penal a indicat, că instanța de fond a aplicat

în privința inculpatului Pehlivan Mehmet pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 375 unități convenționale în conformitate cu limitele de pedeapsă stabilite prin

prisma art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, în termen la data de 16 mai 2018,

prin care indicînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

3

penală, a solicitat casarea parțială a deciziei atacate în latura cheltuielilor de judecată,

cu încasarea în contul statului de la ultimul a cheltuielilor de judecată în sumă de

2340 lei, și stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția;

- astfel, cauza penală respectivă a fost examinată potrivit procedurii simplificate

prevăzute de art.3641 Cod de procedură penală. Relevant speței sunt prevederilor

art.34 lit: a) din Hotărîrea Plenlui CSJ nr.13 din 16.12.2013 potrivit căreia în cazul

examinării cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, pedeapsa sub formă de

amendă urmează a fi numită în limitele generale ținînd cont de prevederile art.64

alin.(3) Cod penal. Instanța de fond însă condamnîndu-1 pe Pehlivan Mehmet în

baza art.27,362 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 375 unități convenționale,

i-a stabilit o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege. Or, potrivit prevederilor

art.64 alin.(3) Cod penal mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în

limitele de la 500 la 3000 unități convenționale;

- cu referire la cheltuielile judiciare suportate în urma prestării serviciilor SRL

„Intralex C&C” solicitate de partea acuzării și respinse de instanțele de judecată

urmează de menționat că, potrivit art.227 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuielile judiciare sunt cheltuieli suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Iar potrivit art.229 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului

Alin. (2) aceluiași articol prevede că, instanța de judecată poate obliga condamnatul

să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției

și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare;

- în cazul respectiv instanțele de judecată nu au stabilit circumstanțe ce ar

determina eliberarea inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare, ultimul dipunînd

de mijloace financiare și achitînd deja amenda stabilită de instanța de fond;

- recurentul consideră, că, atît instanța de fond cît și instanța de apel nu au

clarificat obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor de judecată, soluțiile dispuse

fiind ilegale și în această latură.

Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

4

corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În conformitate cu art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, reieșind din temeiurile stipulate de acest articol, iar potrivit pct.

6) și 10) al normei vizate, aceste temeiuri de casare pot fi aplicate când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori au fost aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului rezultă că partea acuzării este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului Pehlivan Mehmet, și critică decizia instanței de apel, în partea ce

ține de stabilirea stabilirea pedepsei inculpatului și cheltuielilor judiciare pentru

plata serviciilor translatorului în sumă de 2340 lei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest

aspect, constată că instanța, la examinarea apelului în partea stabilirii pedepsei,

nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

Astfel, instanța de recurs reține că, prin sentința Judecătoriei Ungheni din 29

noiembrie 2017, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Pehlivan Mehmet a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 27, 362 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 375 unități convenționale, ceea ce constituie

18750 lei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 martie 2017, apelul

procurorului Gîrbu Anatolie, a fost respins ca nefondat și menținută sentința fără

modificări.

Instanța de apel a respins apelul, menționînd că nu a constatat prezența

circumstanțelor sau a erorilor de drept ce a-r genera casarea hotărîrii atacate sub

aspectul invocat și aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale, după cum s-a solicitat în apelul declarat,

5

deoarece soluția adoptată de către instanța de fond este întemeiată și motivată,

pedeapsa cu amendă în mărimea stabilită inculpatului Pehlivan Mehmet este

echitabil în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră că, la examinarea apelului, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra motivului invocat de către procuror și nu a

dat deplină eficiență prevederilor art. 64 alin. 3) Cod penal (în red. Legii nr. 207

din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016), nemotivându-și soluția în acest sens.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că, la cazul din speța dată se

reține că, deși cauza penală a fost examinată în procedură simplificată, iar în

condițiile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, inculpatul urma să beneficieze

de o reducere a limitelor de pedeapsă, totuși limita minimă de pedeapsă stabilită

inculpatului, nu putea fi mai mică decât limita generală de 500 unități convenționale

de amendă, raportată la art. 64 alin. (3) Cod penal, potrivit modificărilor operate în

Codul penal prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, prin care textul „de la 150” a fost

substituit cu textul „de la 500”. Prin urmare, instanța de apel nu a ținut cont de aceste

prevederi ale legii, astfel, argumentele procurorului în această parte sunt întemeiate

și urmează a fi admise, or acesta se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct.6)

și 10) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră nefondată critica adusă de procuror

hotărârilor contestate, considerând corectă și legală soluția instanțelor cu privire la

respingerea solicitării procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare.

În susținerea celor menționate supra, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2)

art. 229 potrivit căreia, instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare... Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter

imperativ, ci unul facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii

plății cheltuielilor judiciare, ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor

cheltuieli.

Prin urmare, se reține că cheltuielile suportate pentru serviciile de traducere în

sumă de 2340 în prezenta cauză, au fost ordonate de către organul de urmărire

penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei, constituind acțiuni procesuale ce

țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, astfel constituie cheltuieli

ce urmează a fi achitate, conform prevederilor art. 143 alin. (2) Cod de procedură

penală (până la modificările din 09 februarie 2018), din contul mijloacelor bugetului

de stat, ținând cont de prevederile art. 3 Cod de procedură penală, care stipulează,

că în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că argumentele procurorului din recurs ce

ține de încasarea cheltuielilor judiciare sunt formale, deoarece se face referire doar

la norme de drept, fără a aduce careva motive în acest sens.

Astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitoare la

6

respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind încasarea de la

inculpat a sumelor de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli suportate.

Potrivit art. 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs admite recursul, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului, sau, după caz, dispune

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat

de către procuror este întemeiat în partea în care critică hotărârile judecătorești în

latura stabilirii pedepsei lui Pehlivan Mehmet, motiv pentru care urmează a fi

admis, casată decizia instanței de apel în această parte, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, casează decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 28 martie 2018 în partea stabilirii pedepsei, în cauza penală privindu-

l pe Pehlivan Mehmet, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către

Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

În rest se mențin dispozițiile deciziei atacate.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea dispusă rejudecării, în rest

este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

7