1ra-835/2018 — art.a27,186 alin.2 lit.b,d CP

Dosarul nr. 1ra-835/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Toma Nadejda

judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Kalinovski Dmitri, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza

penală în privința lui

Kalinovski Dmitri XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Kalinovski Dmitri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu art. art. 85, 90 alin. (10) Cod penal, prin cumul parțial

al sentințelor, lui Kalinovski Dmitri i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, fiind

calculat termenul executării pedepsei de la data reținerii lui Kalinovski Dmitri.

aproximativ ora 21:20 min., Kalinovski Dmitri, împreună cu o altă persoană în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe motivul decesului, au pătruns în încăperea

comună de la etajul 16 al blocului locativ amplasat pe bd. Mircea cel Bătrîn XXXXX,

mun. Chișinău. Acționând cu intenție, împreună și după o înțelegere prealabilă, au

încercat să sustragă 3 jante din aliaj pentru automobil la prețul de 666 lei pentru o

unitate, însă din motive independente de voința lor, nu și-au realizat intenția până la

capăt, fiind reținuți de către proprietar în flagrant. Părții vătămate Ilco Ion i s-a cauzat o

1

daună în proporții considerabile în mărime de 1998 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului Kalinovski Dmitri au fost încadrate în baza art.art.27,

186 alin. (2) lit. b), d) Codul penal, după semnele calificative: tentativa de furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane săvârșită de două persoane, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

inculpatului, care a solicitat casarea totală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul Kalinovski Dmitri să fie achitat, deoarece în acțiunile acestuia nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

În susținerea cererii de apel a invocat că, instanța de fond neîntemeiat a ajuns la

concluzia de condamnare făcând referire la declarațiile martorilor acuzării și a părții

vătămate, or, inculpatul vina nu o recunoaște, iar acuzarea nu a prezentat careva probe

care ar demonstra vinovăția lui, dimpotrivă declarațiile martorilor și a părții vătămate

confirmă, declarațiile inculpatului făcute în ședință de judecată și nicidecum

vinovăția lui. Astfel că, inculpatul nu a avut scopul sustragerii și cauzării prejudiciului

părții vătămate.

Mai mult ca atât, instanța de fond nu a făcut referire la nici o probă care ar indica,

că inculpatul știa că discurile nu erau a lui Palii Evghenii.

respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Kalinovski Dmitri de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.art.27, 186

alin. (2) lit. b), d) Codul penal.

Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel că, argumentele invocate

de apelant au fost respinse, menționând că vin în contradicție cu probele din speță.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, declarațiile inculpatului

nu corespund cu circumstanțele stabilite, or, acesta a declarat că, cunoștea cu

certitudine, că în blocul respectiv, Palii Evghenii nu locuiește și chiar dacă ultimul i-a

comunicat, că discurile respective le-a depistat când dormea în debara, acest fapt nu

confirmă dreptul de posesie a ultimului.

Mai mult, instanța de apel a subliniat că, debaraua respectivă este utilizată ca

spațiu pentru depozitarea unor obiecte, dar nu reprezintă un loc de colectare a

deșeurilor sau alt loc fără a fi identificat vreun posesor al bunurilor ce se află acolo. În

mod obișnuit, privind debaraua, orice persoană va percepe ca pe un spațiu privat, unde

pot fi depozitate diverse obiecte. Plasarea acestor obiecte, în mod normal, nu indică la

faptul, că persoanele care le-au depozitat acolo au renunțat la posesia asupra bunurilor

respective.

Astfel, instanța de apel a conchis că instanța de fond în urma examinării

declarațiilor martorilor, părții vătămate și circumstanțele săvârșirii infracțiunii, corect

2

a concluzionat, că inculpatul Kalinovski Dmitri cunoștea despre faptul că jantele aparțin

unei alte persoane și că comite o faptă de sustragere.

Circumstanțele invocate de către inculpat, precum că nu a cunoscut despre

săvârșirea infracțiunii de „furt”, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate și le-a

apreciat ca fiind neveridice, având drept scop de a se eschiva de la răspunderea penală,

or, din materialele dosarului se atestă, că inculpatul nu este prima dată când se abate de

la respectarea legii, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni similare.

Reieșind din circumstanțele expuse supra, argumentele părții apărării susținute în

sensul achitării inculpatului, instanța de apel le-a considerat nefondate, deoarece s-a

constatat că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii imputate

acestuia, și în acest sens a reiterat că, latură obiectivă a infracțiunii de furt constă în

fapta prejudiciabilă și anume: acțiunea de luare ilegală și gratuită de către Kalinovski

Dmitri a 3 jante din aliaj pentru automobil la prețul de 666 lei fiecare; urmările

prejudiciabile aduse părții vătămate Ilco Ion, care constau în prejudiciul patrimonial

cauzat în mărime de 1998 lei, care se situează între limitele de 25-2500 unități

convenționale, fiind prezentă în speța dedusă judecății legătura de cauzalitate dintre

acțiunile făptuitorului Kalinovski Dmitri și urmările prejudiciabile aduse, iar latura

subiectivă se manifestă prin vinovăția sub formă de intenție directă a lui Kalinovski

Dmitri, fiind prezent scopul de cupiditate, care se manifestă prin urmărirea de către

ultimul de a trece bunurile în folosul său și în folosul celui cu care a pătruns în

încăperea blocului locativ nominalizat, însă nu și-au realizat intenția până la capăt, fiind

reținuți de către proprietar în flagrant.

Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a constatat că, prima

instanță a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, și anume de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal face parte din categoria celor mai

puțin grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care anterior a fost

condamnat, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, de circumstanțe

atenuante, care în cazul respectiv nu au fost stabilite, precum și de circumstanța

agravantă, fiind reținută săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiuni similare, astfel, ajungând la concluzia că pedeapsa

aplicată de prima instanță este echitabilă și legală, or, corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării acestuia de societate, deoarece nu

și-a făcut careva concluzii necesare și din nou a săvârșit infracțiune.

21 iulie 2017 cu recurs ordinar de avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatului,

care, invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală - nu

au fost întrunite elementele infracțiunii, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea

imputată, invocând aceleași motive expuse în cererea de apel.

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

concluzionează, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

3

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Colegiul lărgit consideră că, alegațiile părții apărării sunt nefondate, deoarece,

analizând decizia atacată, conchide că temeiul invocat de recurent prevăzut în

pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, și în acest sens, se menționează că, potrivit art. 113

alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Kalinovski Dmitri a fost

recunoscut vinovat și condamnat de prima instanță în baza art. art. 27, 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal după semnele calificative: tentativa de furt, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane săvârșită de două persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, concluzia căreia a fost menținută de către instanța de apel, care

a constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Kalinovski Dmitri în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului declarat

de partea apărării în numele inculpatului, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, precum și asupra criticilor invocate de către partea apărării în ședința

de judecată în instanța de apel, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de

recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în

hotărârile pronunțate.

Totodată, se menționează, că instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, în ordinea în care se propune de recurent în recursul declarat, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât

4

cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuțiile exclusive ale instanțelor de fond și

de apel.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul

Pavalatii Alexandru în numele inculpatului Kalinovski Dmitri urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Pavalatii

Alexandru în numele inculpatului Kalinovski Dmitri, cu menținerea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Kalinovski Dmitri XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 05 iulie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

5