1ra-788/2018 — art. 190 al. 5 CP

1ra-788/2018 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-788/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

15 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Toma Nadejda,

judecători - Cobzac Elena, Stratulat Galina, Chișca-Doneva Tamara, Visternicean

Dumitru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2017, în cauza penală privind-o pe

Munteanu Alexandra Xxxxx, născută la xxxxx,

originară din Xxxxx, reg. Xxxxx, Xxxxx, domiciliată în

mun. Xxxxx, str. Xxxxx, xxx, ap. xxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

2014, Munteanu Alexandra Xxxxx a fost recunoscută vinovată și condamnată în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis pentru femei și cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de

administrare a bunurilor altor persoane pe un termen de 5 ani.

1

Acțiunea civilă depusă de Buza A. a fost admisă în principiu urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

perioada lunilor septembrie-decembrie 2010, în urma înțelegerii prealabile cu

persoane nestabilite de organul de urmărire penală în privința cărora a fost disjunsă

cauza penală într-o procedură separată, urmărind scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, aflându-se în mun. Chișinău, prin înșelăciune și abuz de

încredere, sub pretextul că banii transmiși vor constitui o investiție într-o afacere

profitabilă în Canada, a dobândit ilicit de la Buza A. bani în sumă de xxxxx dolari

SUA, transmiși în rate, ceea ce constituie conform cursului oficial BNM, suma de

xxxx lei, dintre care în perioada 01 octombrie 2010-17 martie 2013, a efectuat în

SUA 7 transferuri bancare prin intermediul BC „Xxxxx” SA în sumă totală de xxxx

dolari SUA, către niște persoane necunoscute organului de urmărire penală, adică

complicilor săi. Ulterior, urmărind scopul realizării planului său criminal, Munteanu

A., încercând să prezinte caracterul legal al acțiunilor sale și să-și camufleze

intențiile cupidante, a transmis părții vătămate Buza A., suma de xxx dolari USD și

o piatră care susținea a fi semiprețioasă, comunicându-i că această sumă reprezintă

comisionul din investiția bănească de xxxx dolari USD, iar piatra este cadoul firmei

în care a investit, cerându-i totodată implicarea mai multor persoane cu investiții

similare, pentru recuperarea sumei sale investite și obținerea unor noi profituri.

Drept urmare a acțiunilor sale infracționale părții vătămate Buza A., i-a fost cauzată

o daună materială considerabilă, în proporții deosebit de mari, în sumă de xxxxx lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

3.1. Procuror, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia inculpatei să-i fie stabilită o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu privarea de dreptul de

a exercita activitate de administrare a bunurilor altor persoane pe un termen de 5 ani

și admiterea integrală a acțiunii civile în beneficiul părții vătămate Buza A.

3.2. Avocatul Grecu D. și inculpata Munteanu A., prin care au solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia inculpata

să fie achitată.

2015 apelul declarat de avocatul Grecu D. și inculpata Munteanu A. a fost respins,

ca nefondat, iar apelul declarat de procuror a fost admis, cu casarea sentinței în

latura penală, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia

2

Munteanu A. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 196 alin. (4)

Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probă de 3 ani.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

după verificarea actelor cauzei în coroborare cu probatoriu administrat, s-a constatat

că învinuirea adusă inculpatei în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, nu a fost

demonstrată prin careva probe pertinente și concludente de partea acuzării.

Prin urmare, instanța de apel a notat că obiectul material al infracțiunii

menționate supra este format din bunurile care au o existență materială, sau create

prin munca omului, dispun de o valoare materială și cost determinat, fiind bunuri

mobile și străine pentru făptuitor. Respectiv, documentele care formează obiectul

material al infracțiunii supuse judecății sunt documente sub formă de transferuri

bancare, iar acestea în opinia instanței nu pot reprezenta obiectul infracțiunii de

escrocherie.

De asemenea, instanța a menționat că, sub aspectul laturii obiective, distincția

principală dintre infracțiunea specificată la art. 196 Cod penal și infracțiunea de

escrocherie - art. 190 Cod penal constă în modul în care a fost cauzate daunele

materiale victimei: în cazul escrocheriei, masa patrimonială a victimei este

diminuată în aceeași proporție în care sporește masa patrimonială a făptuitorului, iar

în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196 Cod penal, masa patrimonială a victimei

nu sporește în proporția pe care o exprimă eschivarea făptuitorului de a-și executa

obligațiile pecuniare față de victimă, circumstanțe atestate în acțiunile inculpatei.

Drept urmare celor expuse, instanța de apel a constatat că, este necesară

reîncadrarea juridică a acțiunilor inculpatei din art. 190 alin. (5) Cod penal, în cele

ale art. 196 alin. (4) Cod penal, ce prevede infracțiunea de cauzare a daunelor

materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere.

6.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare

în aceeași instanță, într-un alt complet de judecată, din motiv că instanța de apel la

examinarea cauzei în ordine de apel nu a apreciat totalitatea probelor administrate și

cercetate de către instanța de fond, ce demonstrează indubitabil vinovăția inculpatei

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

6.2. Avocatul Negru O. în numele părții vătămate Buzu A., care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

6.3. Avocata Lozovscaia T. în numele inculpatei, care a solicitat, casarea

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțare unei noi hotărâri potrivit

căreia Munteanu A. să fie achitată de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 196

alin. (4) Cod penal.

3

6.4. Potrivit textului recursului ordinar declarat de către inculpată, aceasta a

indicat, că instanțele de judecată la examinarea cauzei nu au apreciat probele în

modul corespunzător, drept urmare au emis hotărâri de condamnare ilegale în

privința sa.

2015, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia Curții de Apel

Chișinău din 19 februarie 2015, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel în alt complet de judecată.

erorilor invocate de recurenți a constatat, că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile legale și cele jurisprudențiale cu privire la delimitarea infracțiunii de

escrocherie, de cea de cauzare a daunelor materiale prin înșelăciune și abuz de

încredere, expunându-se punctat în contextul ce urmează asupra delimitării

nominalizate și erorilor admise la etapa judecării apelurilor.

Instanța de recurs a considerat, că soluția instanței de apel, în partea

recalificării faptelor comise de inculpată din prevederile art. 190 alin. (5) Cod penal

în cele ale art. 196 alin. (4) Cod penal, adică de la infracțiunea de escrocherie, la

infracțiunea de cauzare de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere,

este afectată de erori de drept prescrise de pct. 6) și 12) din art. 427 Cod de

procedură penală or, greșit s-au apreciat și încadrat juridic faptele constatate în urma

administrării materialului probatoriu.

Astfel s-a stabilit, că potrivit art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală la

judecarea apelului, instanța de apel trebuie să se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel, iar conform art. 417 pct. 8) Cod de procedură penală în conținutul

deciziei instanța, de rând cu alte cerințe, trebuie să descrie temeiurile de fapt și de

drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelurilor, precum și

motivele adoptării soluției date. Instanța de apel a ignorat aceste prevederi legale,

adoptând o hotărâre ilegală și neîntemeiată.

Instanța de recurs a menționat și faptul, că deși latura obiectivă a infracțiunilor

prevăzute de art. 190 și art. 196 Cod penal conține elemente comune ca înșelăciunea

și abuzul de încredere și urmările acestor acțiuni sunt în legătură cu cauzarea

prejudiciului material proprietarului, totuși acestea deosebindu-se una de alta.

2016 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

analizând argumentele apelurilor declarate în coraport cu circumstanțele cauzei

stabilite și normele legale aplicate în speță, a considerat, că prima instanță a stabilit

circumstanțele de fapt ale infracțiunii comise, a făcut o apreciere corectă a probelor

prezentate, corect încadrând fapta în prevederile art. 190 alin. (5) Cod penal,

aplicând inculpatei o pedeapsă echitabilă.

4

Totodată, instanța de apel a conchis, că vina inculpatei se confirmă prin

materialele cauzei, ce sunt pertinente, concludente, utile și veridice, coroborând

între ele și indică la faptul, că acțiunile inculpatei întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, cum ar fi: declarațiile părții vătămate Buza

A., a martorilor Zadic N., Cojuhari E., Ceachir D., Josanu N., Bîrlădeanu A.,

Barsucova L. și prin materialele cauzei, și anume: ordinul de plată nr. 2 din 11

octombrie 2010 (f.d. 169 v. 1); ordinul de plată nr. 4 din 13 octombrie 2010 (f.d.

170 v. 1); ordinul de plată nr. 1 din 12 decembrie 2010 (f.d. 171 v. 1); ordinul de

plată nr. 3 din 16 decembrie 2010 (f.d. 172 v. 1); ordinul de plată nr. 1 din 27

decembrie 2010 (f.d. 173 v. 1); ordinul de plată nr. 2 din 28 decembrie 2010 (f.d.

174 v. 1); ordinul de plată nr. 1 din 17 martie 2011 (f.d. 175 v. 1).

Instanța de apel a menționat, că inculpata nu a prezentat dovada faptului, că

activează sau este reprezentatul firmei din Canada, că are dreptul de a încheia

contracte din numele acesteia și în contul acesteia sau inculpata recepționa banii de

la partea vătămată ca persoana fizică, explicându-i condițiile și esența afacerii în

mod verbal, ceea ce presupune angajarea responsabilității încheierii unui contract de

investiție verbal.

De către instanța de apel s-a reținut, că pentru calificarea infracțiunii în speța

dată, nu are importanță metodele sub care s-a prezentat înșelăciunea, aceasta fiind

realizată pe cale verbală, în scris sau sub forma unor acțiuni. Astfel, fiind evident

faptul încheierii unui contract verbal de investiții în care partea vătămată își pierde

dreptul său asupra mijloacelor investite, iar inculpata de la începutul desfășurării

activității a întreprins anumite măsuri, pentru crearea impresiei obținerii unui venit

real, ca mai apoi, în urma obținerii încrederii depline a părții vătămate să obțină

profit.

În asemenea condiții, instanța de apel a menționat, că inculpata își asuma

funcții și calități pe care în realitate nu le deținea, demonstrându-și rea credința față

de partea vătămată, aceasta nefiind în măsură să-și onoreze obligațiile contractuale,

fiindcă a recurs la metode frauduloase în detrimentul victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel conducându-se de prevederile art. 6, 7,

61, 75-78 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunilor comise, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că inculpata anterior a mai fost

judecată, se caracterizează pozitiv la locul de trai, la evidența medicului narcolog

sau psihiatru nu se află.

Mai mult, instanța de apel analizând materialele cauzei a reținut, că prima

instanță corect a admis în principiu acțiunea civilă înaintată privind recuperarea

prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța de judecată în ordine civilă, deoarece în cazul în care o parte a

prejudiciului cauzat părții vătămate a fost restituit, inclusiv prin transmiterea unei

5

pietre semiprețioase, prețul căreia nu a fost stabilit, iar pentru a stabili aceste fapte

se necesită amânarea examinării cauzei.

și avocatul acesteia Constantinov V., prin care au solicitat casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului au invocat:

- instanța de apel a dat o apreciere eronată declarațiilor martorilor;

- instanța de apel a lăsat fără apreciere argumentele apărării, expunându-se doar

la argumentele invocate de către partea acuzării, astfel încălcând dreptul la apărare a

inculpatei;

- instanțele de judecată greșit au calculat suma prejudiciului cauzat de către

inculpată, ca fiind de xxxxx dolari SUA, deoarece inculpata până la pornirea urmării

penale a restituit o parte din sumă.

2017 a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpată și avocatul său

Constantinov Victor, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 11 octombrie 2016 și a fost dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

depus un apel comun motivat, în termen, acesta cuprinzând un șir de motive expuse

detailat privind dezacordul acestora cu sentința pronunțată de către prima instanță

(f.d. 154-166 v. 2).

Totodată, instanța de recurs a constatat, că avocatul Midrigan P. împreună cu

inculpata au depus apel comun, suplimentar, unde au fost invocate un șir de

argumente (f.d.183-205 v. 3), iar instanța de apel în acest aspect în decizia sa, mai

concret la pct. 83 (f.d. 67-75 v. 4) a transcris toate motivele invocate de către

aceștia, și printr-o frază la pct. 84 al aceleiași decizii a conchis asupra acestora, că:

„atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul instanțelor de fond s-a stabilit cu

certitudine lipsa intenției inculpatei de a-și onora obligațiile promise pentru care

ultima s-a angajat, dobândirea ilicită a mijloacelor financiare de către acesta fiind

confirmată prin declarațiile acesteia și lipsa dovezii transferului mijloacelor

financiare recepționate de la partea vătămată, așa cum a fost menționat mai sus,

….instanța de apel, consideră că, apelurile declarate urmează a fi respinse ca fiind

nefondate cu menținerea sentinței.” Prin urmare, instanța de apel a considerat că

probele nominalizate dovedesc incontestabil corectitudinea concluziilor primei

instanțe privind vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 190

alin. (5) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs ordinar a menționat că conform art. 414 alin. (5)

Cod de procedură penală – instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel, în asemenea condiții instanța de apel, urma să aprecieze și să

6

motiveze cauza respingerii argumentelor invocate de către partea apărării, iar în

cazul în care argumentele invocate sunt similare urmează să le grupeze și să dea

răspuns celor care sunt esențiale și merită atenție la rezolvarea fondului apelului,

fapt neglijat de către aceasta.

În acest context, instanța de recurs ordinar menționând prevederile art. 100

alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, și invocând doctrina

juridică națională, a remarcat faptul că, verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor

de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza

probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a

probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt

supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost

obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute de

prezentul cod, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a coroborării lor.

Din considerentele expuse, instanța de recurs ordinar a conchis, că decizia

instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului

declarat în această parte, din motivul prezenței erorii de drept invocate de recurenți

și prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, eroare care nu

poate fi corectată de către instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond, substituind instanța ce a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

2017 a fost respins ca nefondat apelul procurorului Șendrea Nicu, a fost admis

apelul comun al inculpatei Munteanu Alexandra și apărătorului acesteia, Grecu

Denis, casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Munteanu Alexandra a fost achitată de la

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că în

acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art.

101 Cod de procedură penală, conform cărora, 1) Fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. (2)

Reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele

conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate

aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. (3) Nici o probă nu are o valoare

dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată, și în

așa mod a ajuns la concluzia greșită de a o recunoaște vinovată pe Munteanu

Alexandra de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

7

Astfel, instanța de apel a constatat că prin rechizitoriu, inculpata Munteanu

Alexandra Xxxxx se învinuiește că în perioada lunilor septembrie-decembrie 2010,

în urma înțelegerii prealabile cu persoane nestabilite de organul de urmărire penală

în privința cărora este disjungată urmărirea penală într-o procedură separată,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se în mun.

Chișinău, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul că banii transmiși vor

constitui o investiție într-o afacere profitabilă din Canada, a dobândit ilicit de la

Buza Anastasia Xxxxx, în rate bani în sumă totală de xxx dolari SUA, ce constituie

conform cursului oficial BNM, suma de xxxx lei, din care în perioada 11.10.2010-

17.03.2013, a efectuat în SUA, 7 transferuri bancare prin intermediul BC Xxxxx

SA, în sumă totală de xxxx dolari SUA, persoanelor necunoscute organului de

urmărire penală, complicilor săi nestabiliți de organul de urmărire penală.

Ulterior, urmărind scopul realizării planului său criminal, Munteanu Alexandra

Xxxxx, încercând să prezinte caracterul legal al acțiunilor sale și să-și camufleze

intențiile cupidante, a transmis părții vătămate Buza Anastasia Xxxxx, suma de xxx

dolari USD, și o piatră care susține a fi semiprețioasă, comunicându-i totodată, că

această sumă reprezintă comisionul din investiția bănească de xxxxx dolari USD, iar

piatra este cadoul firmei unde a investit, cerându-i totodată implicarea mai multor

persoane cu investiții similare, pentru recuperarea sumei sale investite și obținerea

unor noi profituri. Ca urmare a acțiunilor sale infracționale comise de Munteanu

Alexandra Xxxxx, părții vătămate Buza Anastasia, i-a fost cauzată o daună

materială considerabilă, în proporții deosebit de mari, în sumă de xxxxx lei, ca

finalitate faptele inculpatei au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că prima instanță a condamnat-o pe

Munteanu Alexandra Xxxxx pentru comiterea acestei infracțiuni.

Instanța de apel, ținând cont de prevederile legale, procesual penale sus-

indicate, a constatat cu certitudine că Munteanu Alexandra Xxxxx n-a săvârșit

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere,

săvârșită în proporții deosebit de mari.

Aceste concluzii se confirmă prin întreaga sistemă de probe analizată și

apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, după cum urmează: declarațiile inculpatei Munteanu Alexandra,

părții vătămate Buza Anastasia, martorului Zadic Nadejda, martorului Cojuhari

Ecaterina, martorului Ceachir Diana, martorului Josanu Nina, martorului Bîrlădeanu

Ana, martorului Barsucova Liubovi.

Instanța de apel, analizînd acest sistem de probe acumulate în cadrul urmăririi

penale, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor, a considerat că acest sistem de probe nu

poate fi pus independent la baza învinuirii lui Munteanu Alexandra, ci din contra se

atestă că inculpata a transmis banii companiei canadiene și nu i-a însușit.

8

Prin urmare, instanța de apel, analizând cumulul probelor menționate,

circumstanțele cauzei, a conchis că în speță nu a fost demonstrată vina inculpatei

Munteanu Alexandra în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 190 alin.(5) Cod

penal, după indicii calificativi, escrocheria adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de

mari.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea integrală a deciziei atacate cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- art. 427 alin.(l) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează expres că,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, toate fiind valabile în prezenta

cauză penală, deoarece soluția instanței de apel, de achitare a inculpatei A.

Munteanu, este una vădit neîntemeiată și ilegală;

- decizia instanței de apel prin care inculpata A. Munteanu a fost achitată, este

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, în cazul în care instanța de apel nu este de

acord cu mijlocul probatoriu, adus de către acuzare în sprijinul învinuirii formulate

inculpatei și a ajuns la concluzia adoptării unei soluții de achitare, urma să dezvăluie

această concluzie, expunîndu-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe, fapt ce

pe caz recurentul consideră că n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și

formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- achitîndu-o pe A. Munteanu, instanța de apel, nu a luat în considerație toate

probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind respinsă puterea de

acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea

incriminată inculpatei, astfel încălcînd prevederile art.101 alin.(l) Cod de procedură

penală, conform căruia fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor;

- reieșind din argumentele invocate în decizie, colegiul penal a reținut că la

baza sentinței adoptate instanța a pus probe care nu dovedesc vinovăția inculpatei A.

Munteanu, ci dimpotrivă confirmă lipsa în acțiunile acesteia a elementelor

constitutive a componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal;

- astfel, analizând în ansamblu totalitatea de probe cercetate și verificate în

modul stabilit, Colegiul penal a considerat că vina inculpatei A. Munteanu nu a fost

dovedită, ori din cele relatate de partea vătămată și martori nu se atestă faptul că

9

inculpata A. Munteanu a avut scopul de a dobîndi ilicit bunurile părții vătămate, or

în speță lipsesc probe ce ar stabili cu certitudine existența intenției inculpatei;

- instanța de apel achitînd-o pe Munteanu Alexandra de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal nu a binevoit de a da o apreciere obiectivă

circumstanțelor de fapt ale cauzei, împrejurări cu certitudine confirmate prin

declarațiile părții vătămate, Buza Anastasia, martorilor : Zadic Nadejda, Cojuhari

Ecaterina, Ceachir Diana, Josanu Nina, Bîrlădeanu Ana, Barsucova Liubovi;

- vinovăția inculpatei Munteanu Alexandra de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin.(5) Cod penal, se mai demonstrează și prin plîngerea părții vătămate

din 02.10.2012, prin care solicită tragerea la răspundere penală a Alexandrei

Munteanu, care prin înșălăciune și abuz de încredere i-a însușit suma de 176 280 lei.

(f.d.11, vol. l);

- acuzarea consideră, că în baza probelor existente la materialele cauzei penale,

vinovăția inculpatei A. Munteanu a fost dovedită pe deplin și ca urmare instanța de

fond corect a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 190 alin.(5) Cod penal -

escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau

abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari;

- recurentul menționează că instanța de apel incorect a achitat-o pe inculpata A.

Munteanu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, ori

partea vătămată indică direct, că „Munteanu Alexandra Xxxxx i-a relatat că este

reprezentantul unei firme prestigioase din Canada, că oficiul firmei în care este

angajată se află pe str. Bulgară din mun. Chișinău”, și „...la sfîrșitul lunii

octombrie 2010 i-a transmis Alexandrei xxx dolari SUA, în luna noiembrie, la

insistența Alexandrei Munteanu, i-a mai transmis xxx dolari SUA pentru Nadejda

Zadic”; „... la 09.12.2010, a făcut cea mai mare prostie din viața sa, i-a transmis

Alexandrei Munteanu suma de xxxxx dolari SUA. Deoarece nu cunoștea condițiile

efectuării transferurilor în Canada, i-a încredințat Alexandrei Munteanu banii,

rămînînd în așteptarea apelului telefonic de la Alexandra Munteanu, pentru a o

invita cu pașaportul la Chișinău în vederea efectuării în comun a transferurilor”.

(f.d. 89-90; 110, vol. 2);

- recurentul menționează că instanța de apel a emis hotărîrea pe caz cu

încălcarea prevederilor art. 394 alin.(l) pct.2) Cod de procedură penală, fără

cercetarea întemeiată, obiectivă și multiaspectuală a tuturor probelor sub aspectul

circumstanțelor cazului și probele prezentate de partea acuzării de stat și fără a

indica motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării;

- nu în ultimul rînd, cumulul de probe în ansamblu administrate de către partea

acuzării și cercetate în instanțele judecătorești de fond și apel au fost acumulate

legal și sunt admisibile;

- în așa mod, instanța de apel achitînd-o pe inculpata Alexandra Munteanu de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal nu a examinat sub

10

toate aspectele probele administrate în cadrul urmării penale și cercetate în instanța

de fond și apel în cauza penală și neîntemeiat a emis o decizie de achitare a

inculpatei Alexandra Munteanu, partea descriptivă a căreia nu corespunde cu cea

rezolutivă, și deci asemenea erori generează casarea deciziei instanței de apel, cu

remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în raport cu motivele invocate în

acest recurs.

16.1. Pe marginea recursului declarat, inculpata Munteanu Alexandra cu

avocatul acesteia, Midrigan Pavel au depus referință, prin care au solicitat

respingerea acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece

reaprecierea probelor nu se regăsește ca temei pentru recurs ordinar în prevederile

art. 427 Cod de procedură penală.

lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpată și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărîrile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

11

superioare de a verifica corespunderea hotărîrii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărîrii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Revenind la textul recursului ordinar declarat de către procurorul Tăut Dorina

se constată că recurentul invocă temeiurile pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, evidențiind faptul că prin decizia instanței

de apel nu s-a dat răspuns la motivele specificate de către apelanți în apelurile lor și

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Verificând criticile expuse în recursul declarat de procurorul Tăut Dorina, în

raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, or,

s-a stabilit, că adoptînd soluția enunțată, instanța de apel, contrar prevederilor

art.101, 414 Cod procedură penală, fără verificarea probelor, cercetate în instanța de

fond, selectiv, a dat o altă apreciere unor probe, care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, ignorînd să se expună asupra altora, deci nu a examinat cauza

obiectiv, sub toate aspectele, neluînd în seamă indicațiile instanței de recurs ordinar

după judecarea recursului.

17.1. Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, în partea descriptivă a deciziei

(pct.86-96), instanța de apel face trimitere la probele din dosar, și anume:

declarațiile părții vătămate Buza A., (f.d.99-100, vol.2), a martorilor Zadic N.

(f.d.102, v.2), Cojuhari E.(f.d.103, v.2), Ceachir D. (f.d.104, v.2), Josanu N.

(f.d.105, v.2), Bîrlădeanu A. (f.d.106, v.2), Barsucova L (f.d.110, vol.2), inclusiv

materialele cauzei, și anume: ordinul de plată nr. 2 din 11 octombrie 2010 (f.d.169,

v.1); ordinul de plată nr. 4 din 13 octombrie 2010 (f.d. 170, v.1); ordinul de plată nr.

1 din 12 decembrie 2010 (f.d. 171, v.1); ordinul de plată nr. 3 din 16 decembrie

2010 (f.d. 172, v. 1); ordinul de plată nr. 1 din 27 decembrie 2010 (f.d. 173, v. 1);

ordinul de plată nr. 2 din 28 decembrie 2010 (f.d. 174 v. 1); ordinul de plată nr. 1

din 17 martie 2011 (f.d.175, v.1), concluzionând că acestea nu confirmă vinovăția

inculpatei, însă nu a verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat, sub toate

aspectele, prin prisma pertinenței, concludenței și veridicității, iar în ansamblu, din

punct de vedere al coroborării acestora.

Se reține, că instanța de apel, contrar prevederilor normelor enunțate, fără a-și

argumenta detaliat soluția a reținut că: „la baza sentinței adoptate instanța a pus

probe care nu dovedesc vinovăția inculpatei Munteanu Alexandra, ci dimpotrivă

confirmă lipsa în acțiunile acesteia a elementelor constitutive a componenței de

infracțiune prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fără a le da apreciere în

conformitate cu prevederile art. 414 și art. 101 Cod de procedură penală.”

Or, din procesele-verbale ale ședințelor instanței de apel (f.d. 184-186; 195-

198; 200-201; 206; 213-215, vol. IV), rezultă că instanța de apel nici n-a verificat

careva probe materiale din dosarul penal, însă contrar prevederilor art.414 Cod

procedură penală le-a pus la baza deciziei adoptate (f.d.232, vol. IV).

12

17.2. Mai mult ca atît, Colegiul penal lărgit reține că, potrivit sentinței, prima

instanță a statuat asupra vinovăției inculpatei privind săvîrșirea infracțiunii de

escrocherie reieșind din următoarele: „... că partea vătămată Buza A. nu a primit

careva confirmare că banii transmiși lui Munteanu A. cu scopul investirii în

afacere, au ajuns la destinație, ori că ultima a devenit membru al acestei firme, în

afară de login-urile apărute pe pagina web a firmei, ceea ce nu probează nemijlocit

transferul bănesc efectuat de Munteanu A.

Totodată, instanța conchide că nu a fost probat faptul că Munteanu A. era

membru al firmei în speță, însă ultima acționa din numele firmei, venind cu

propunerea ca persoanele să investească întru obținerea unui profit, respectiv la

rîndul lor persoanele date urmau să atragă noi clienți prin aceleași metode, fapt

menționat de partea vătămată, cît și de martori, și confirmat prin depozițiile

acestea, precum că: „în afară de Buza A., a invitat și alte persoane în proiectul

respectiv, și anume Moga E. și Rejep E.”

În declarațiile sale partea vătămată Buza A. menționează faptul că, Munteanu

A. i-a relatat precum că: „este reprezentantul unei firme prestigioase din Canada,

și că oficiul firmei la care este angajată se află pe str. Bulgară mun. Chișinău, însă

la care partea vătămată nu a fost niciodată”.

Totodată, instanța de judecată reiterează că inculpata Munteanu A. nu a

prezentat dovada faptului precum că este reprezentantul acestei firme, sau

împuterniciri de a încheia contracte din numele și pe contul acestei firme, or ultima

a recepționat banii ca persoană fizică de la partea vătămată, explicîndu-i condițiile

și esența afacerii în mod verbal, ceea ce presupune angajarea responsabilității

încheierii unui contract de investiție verbal.

Mai mult ca atît, profitînd de relațiile de prietenie și de încredere reciprocă

stabilită între partea vătămată și inculpată, ultima a însușit o parte din banii

transmiși de către partea vătămată, ori transferurile bănești în contul firmei din

Canada, al cărui reprezentant pretinde că este inculpata, au fost efectuate chiar și

anterior transmiterii sumei de bani din partea lui Buza A., fapt confirmat de partea

vătămată prin declarațiile sale precum că: „Ordinele de plată din 11.10.2010 și

13.10.2010 în sumă de xxxx dolari SUA, prezentate în calitate de probă (f.d. 52 și

f.d. 54 din dosar), nu corespund adevărului, din motiv că prima sumă de xxx dolari

SUA, i-a transmis-o Alexandrei în a doua jumătate a lunii octombrie, iar cealaltă

sumă de xxx dolari SUA ai fiicei sale i-a transmis-o la începutul lunii noiembrie.”

Corespunzător latura obiectivă este întregită și instanța de judecată constată

prezența componenței de infracțiune în acțiunile inculpatei Munteanu A.

Acțiunea adiacentă-abuzul de încredere a fost utilizată de către inculpată

pentru săvîrșirea faptei sale, acțiune exteriorizată prin folosirea relațiilor de

prietenie pentru dobîndirea bunurilor altei persoane, Munteanu A. urmărind inițial

scopul dobîndirii acestui bun.

13

În acest sens instanța de judecată atestă că abuzul de încredere, alături de

înșelăciune, reprezintă o modalitate de înfăptuire a laturii obiective a infracțiunii de

escrocherie.

Corespunzător inculpata Munteanu A., întru continuarea intenției sale

infracționale și cu scopul obținerii de profituri, a informat partea vătămată Buza A.,

referitor la obținerea devidentelor în suma de xxxx dolari SUA din prima investiție,

precum și o piatră semiprețioasă, care reprezenta un cadou din partea firmei

canadiene.

Instanța conchide că prin săvîrșirea acțiunilor indicate inculpata a trezit

interesul părții vătămate de a investi o sumă mai mare în afacerea dubioasă,

acțiune săvîrșită de către Buza A. în continuare, prin transmiterea sumei de xxxx

dolari SUA.

Conform declarațiilor părții vătămate Buza A., după transmiterea sumei de

xxxx dolari SUA, inculpata și-a schimbat comportamentul său, fapt ce indică asupra

atingerii scopului propus de acesta - dobîndirea banilor, ori dovada transferării

sumei integrale investite de partea vătămată Buza A., de către Munteanu A. nu a

fost stabilită în ședința de judecată prin careva probe pertinente, concludente,

utile.”

Instanța de apel, adoptînd o soluție de achitare a inculpatei Munteanu A. nu a

indicat din care considerente, urmează a fi respinse argumentele primei instanțe

puse la baza condamnării lui Munteanu A. în baza art.190 alin. (5) Cod penal, n-a

dat apreciere fiecărei probe în parte, și tuturor probelor în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, după cum stipulează art.101 Cod de procedură penală.

Nu și-a argumentat instanța de apel nici concluzia respingerii declarațiilor

părții vătămate, care indică direct, că „Munteanu Alexandra Xxxxx i-a relatat că

este reprezentantul unei firme prestigioase din Canada, că oficiul firmei în care este

angajată se află pe str. Bulgară din mun. Chișinău”, și „...la sfîrșitul lunii

octombrie 2010 i-a transmis Alexandrei xxx dolari SUA, în luna noiembrie, la

insistența Alexandrei Munteanu, i-a mai transmis xxx dolari SUA pentru Nadejda

Zadic”; „... la 09.12.2010, a făcut cea mai mare prostie din viața sa, i-a transmis

Alexandrei Munteanu suma de xxxx dolari SUA. Deoarece nu cunoștea condițiile

efectuării transferurilor în Canada, i-a încredințat Alexandrei Munteanu banii,

rămînînd în așteptarea apelului telefonic de la Alexandra Munteanu, pentru a o

invita cu pașaportul la Chișinău în vederea efectuării în comun a transferurilor”

(f.d. 89-90; 110, vol. 2).

17.3. La fel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel a ignorat

indicațiile stipulate de instanța ierarhic superioară către instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, prin decizia Colegiului penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție din 16 mai 2017, a fost admis recursul ordinar declarat de

către inculpată și avocatul său Constantinov Victor, în prezenta speță, fiind casată

14

total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată. La adoptarea soluției sale Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție a indicat explicit că: „La rejudecarea cauzei

instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură

penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la

modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor motivelor invocate în apel în prezenta cauză penală, inclusiv asupra

celor invocate în apelul suplimentar declarat de către avocatul Midrigan P. și

inculpată, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să le dea apreciere cuvenită în

ansamblu, cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date; argumentându-și clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate și de practica unitară în acest domeniu, de

practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.”.

Analizând textul deciziei instanței de apel din 21 decembrie 2017, Colegiul

penal lărgit atestă faptul ignorării prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură

penală, care stipulează, că „pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de

recurs sânt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului”.

Reieșind din faptul neschimbării situației faptice la momentul rejudecării

cauzei, instanța de apel a neglijat indicațiile specificate de către instanța de recurs,

nu a motivat convingător motivele invocate în apelul procurorului și apelul

suplimentar declarat de către avocatul Midrigan P. și inculpată, repetând practic

erorile efectuate de către instanța de apel la judecarea cauzei anterior în ordine de

apel, schimbînd soluția cu o motivare ce contravine probelor. Totodată, se reține că

apelul suplimentar declarat de către avocatul Midrigan P. și inculpată nici nu a fost

examinat.

17.4. Totodată, Colegiul penal constată, că instanța de apel, ignorînd

prevederile art. 93, 94, 101, 414 Cod de procedură penală, în pct.121 din decizie,

face referire și acceptă ca probe, punînd la baza soluției de achitare, răspunsurile

firmei canadiene, (f.d.232), motivînd, că ”acestea confirmă, acel fapt, că firma nu

refuză să întoarcă părții vătămate Buza A. sumele investite, la îndeplinirea de către

aceasta a unor condiții, pe care și le-a asumat, acceptînd de a deveni membru al

acestui proiect, constatînd, că angajamentul asumat a fost executat parțial, firma a

transmis către Buga A. o piatră semiprețioasă și 3000 dolari SUA”.

Verificînd materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel

bazîndu-se pe răspunsurile firmei canadiene la f.d.232, nu a indicat numărul

volumului acestuia, iar conform procesului verbal al ședinței de judecată aceste

15

înscrisuri nu au fost cercetate în cadrul ședinței de apel.

Mai mult ca atît, la f.d.232 din toate volumele cauzei penale nu se conțin

careva răspunsuri ale firmei canadiene, după cum se indică în decizie.

Totodată, se reține, că la f.d.250, vol. IV, sunt anexate niște înscrisuri din

calculator, care sunt doar autentificate de traducător, sursa provenienței cărora nu a

fost verificată de către instanța de apel.

În acelaș rînd, Colegiul penal lărgit menționează că nu au fost combătute

argumentele instanței de fond, precum că partea vătămată Buza Anastasia, nu a

primit careva confirmare că banii transmiși lui A. Munteanu cu scopul investirii în

afaceri, au ajuns la destinație, ori că ultima a devenit membru a acestei firme, în

afară de login-urile apărute pe pagina web a firmei, ceea ce nu probează nemijlocit

transferul bănesc efectuat de A. Munteanu.

La fel, nu s-a dat răspuns asupra argumentului, dacă Munteanu Alexandra era

membru al firmei în speță sau nu, dacă avea dreptul aceasta să acționeze din numele

firmei sau nu, venind cu propunerea ca partea vătămată să investească întru

obținerea unui profit, respectiv la rîndul ei, partea vătămată Buza A. urma să atragă

noi clienți prin aceleași metode, fapt menționat de către Buza A., cît și de martori.

La fel, au rămas fără a fi apreciate declarațiile inculpatei Munteanu A. precum

că aceasta declară că are bani investiți în compania canadiană pe care nu îi poate

restitui, condițiile de retituire fiind ca să aducă două persoane în companie (f. d. 17,

vol. II).

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, argumentele

recurentului sunt întemeiate, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi

casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată, deoarece erorile comise de către această instanță, nu pot fi

reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură, neavând atribuții de a

judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesual penale.

17.5. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu

de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual - penale asupra motivelor esențiale

invocate în apelurile apelanților, nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze

amănunțit aspectele învinuirii înaintate; să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii; să le

dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate; să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor

infracțiunii imputate; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, și

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu,

16

precum și de practica relevantă a CEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată,

în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, în cauza penală privind-o pe

Munteanu Alexandra Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Cobzac Elena

Stratulat Galina

Chișca-Doneva Tamara

Visternicean Dumitru

17