1ra-614/2018 — art.145 al. 2, lit.a,e art.145 al. 2, lit.a,e CP

1ra-614/2018 — art.145 al. 2, lit.a,e art.145 al. 2, lit.a,e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-614/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda

Judecători – Țurcan Anatolie, Alerguș Constantin, Timofti Vladimir și Boico Victor

judecând fără citarea părților recursurile ordinare declarate de avocatul Roșca

Nicolae în numele inculpatului Bobeica Ivan și avocatul Răileanu Petru în numele

inculpatei Burduja Natalia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Bobeica Ivan xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxxx;

Burduja Natalia xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.09.2016 – 17.05.2017;

Instanța de apel: 23.06.2017 – 31.10.2017;

Instanța de recurs: 16.02.2018 – 29.05.2018.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit. a), e), i) Cod penal,

la 17 (șaptesprezece) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Tot el, Bobeica Ivan a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2)

lit. a), e), i) Cod penal, la 18 (optsprezece) ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

1

În conformitate cu art.84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, lui Bobeica Ivan i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe

termen de 19 (nouăsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință, Burduja Natalia a fost recunoscută vinovată și condamnată

în baza art.145 alin.(2) lit. a), e), i) Cod penal, la 16 (șaisprezece) ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis.

Tot, Burduja Natalia a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.145

alin.(2) lit. a), e), i) Cod penal, la 17 (șaptesprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar pentru femei de tip închis.

În conformitate cu art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, lui Burduja Natalia i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de închisoare

pe termen de 18 (optsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de

tip închis.

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Bobeica Ivan și Burduja Natalia în

beneficiul statutului cheltuielile de judecată pentru executarea expertizelor în sumă de

5 482 lei (cinci mii patru sute optzeci și doi) lei.

potrivit planului infracțional elaborat din timp de către concubina sa, Burduja Natalia,

acționând în calitate de autor, în una din zilele lunii decembrie 2009, aflându-se la

domiciliul situat în xxxxx, unde Burduja Natalia a născut, mediat după naștere, la indicația

ultimei și în prezența acesteia, profitând de starea de neputință a nou-născutului, i-a aplicat

lovituri cu palma peste capul acestuia, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr.172 din 20.08.2016: „o fractură în regiunea osului parietal stâng cu trecere pe

osul frontal”, urmare a căror fapte i-a provocat moartea. În continuarea acțiunilor

infracționale, Bobeica Ivan, pentru a ascunde urmele infracțiunii săvârșite, a împachetat

corpul neînsuflețit a nou-născutului într-o pungă din polietilenă și a îngropat-o în pământ

în spatele casei.

Tot el, conform planului infracțional elaborat din timp de către concubina sa,

Burduja Natalia, acționând în calitate de autor, pe timp de iarnă, noaptea, în perioada de

timp cuprinsă între anii 2010-2011, aflându-se la domiciliul cet. Burduja Tatiana, situat în

xxxxx, unde Burduja Natalia a născut, imediat după naștere, la indicația ultimei și în

prezența acesteia, profitând de starea de neputință evidentă a nou născutului, prin înec în

vasul cu apă folosită la naștere, i-a provocat moartea. În continuarea acțiunilor sale

infracționale, Bobeica Ivan, pentru a ascunde urmele infracțiunii săvârșite, a împachetat

corpul neînsuflețit a nou născutului într-o cutie din carton și l-a îngropat în pământ pe

terenul împădurit, alăturat casei.

Inculpata Burduja Natalia, în calitate de organizator, conform planului infracțional,

elaborat de către ea din timp, în una din zilele lunii decembrie 2009, aflându-se la

domiciliul situat în xxxxx, unde a născut, imediat după naștere, nefiind în stare de tulburare

fizică sau psihică cu diminuarea discernământului cauzată de naștere, fapt confirmat prin

2

raportul de expertiză psihiatrică nr.831 din 13.09.2016, prin intermediul concubinului său

Bobeica Ivan, care a asistat la naștere, acționând ca autor, la indicația inculpatei și în

prezența acesteia, profitând de starea de neputință evidentă a nou născutului, i-a aplicat

lovituri cu palma peste capul acestuia, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr.172 din 20.08.2016: „o fractură în regiunea osului parietal stâng cu trecere pe

osul frontal”, urmare a căror fapte i-a provocat moartea.

Tot ea, conform planului infracțional elaborat din timp, acționând în calitate de

organizator, pe timp de iarnă, noaptea, în perioada de timp cuprinsă între anii 2010-2011,

aflându-se la domiciliul cet. Burduja Tatiana, situat în xxxxx, unde a născut și imediat

după naștere, nefiind în stare de tulburare fizică sau psihică cu diminuarea

discernământului cauzată de naștere, reieșind din raportul de expertiză psihiatrică nr.831

din 13.09.2016, prin intermediul concubinului său, Bobeica Ivan, care a asistat la naștere,

acționând ca autor, la indicația inculpatei și în prezența acesteia, profitând de starea de

neputință evidentă a nou-născutului, prin înec în vasul cu apă folosită la naștere, i-a

provocat moartea.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, prima instanță a reținut că, în drept, faptele

inculpaților Bobeica Ivan și Burduja Natalia întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art.145 alin.(2) lit. a), e) și i) și art.145 alin.(2) lit. a), e) și i) Cod

penal, după indicii calificativi: omorul unei persoane săvârșit cu premeditare, cu bună

știință asupra unui minor, profitând de starea de neputință evidentă a victimei, de două

persoane.

Bolocan Ludmila și Răileanu Petru în numele inculpatei Burduja Natalia și avocatul Roșca

Nicolae în numele inculpatului Bobeica Ivan.

3.1. Avocatul Răileanu Petru în apelul declarat a solicitat casarea sentinței primei

instanțe, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia inculpata

Burduja Natalia să fie achitată, din motivul că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea apelului declarat, avocatul a invocat nulitatea ordonanței de punere

sub învinuire a inculpatei Burduja Natalia din 26.09.2016, pe motiv că în partea

descriptivă a acesteia nu este clar în baza cărui articol se învinuiește Burduja Natalia, în

învinuirea săvârșirii a două episoade de omor sau a unuia.

Apelantul a menționat că învinuirea înaintată este neclară și abstractă contravine

principiului legalității stipulat de art.7 Cod de procedură penală, și anume criteriilor de

accesibilitate și previzibilitate. Prin învinuirea înaintată nu s-au stabilit circumstanțele ce

au importanță pentru justa soluționare a cauzei și anume: data, ora și împrejurările în care

au fost comise pretinsele acțiuni criminale, deși, potrivit dispozițiilor art.281 alin.(2) Cod

de procedură penală, ordonanța de punere sub învinuire inter alia trebuie să cuprindă

formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvârșire a

3

infracțiuni. O învinuire abstractă creează persoanei puse sub învinuire, obstacole în

pregătirea unei eficiente apărări, ceea ce vine în contradicție cu art. 6 a Convenției.

În continuare, apărătorului a indicat că potrivit rapoartelor de expertiză medico-

legală nr.172, 179, se constată că: „oasele prezentate spre examinare sunt de origine

umană, aparțin unui singur schelet și pot corespunde vârstei nou născutului. Ce ține de

determinarea sexului după oseminte este imposibil, totodată și este imposibil de

determinat vechimea deceselor, însă aflarea în sol a osemintelor în ambele cazuri se

indică aproximativ 5 (cinci) ani.”

Prin urmare, în concluziile rapoartelor de expertiză nu sunt indicate cauza morții

pruncilor și nici faptul că pruncii s-au născut vii.

Cu referire la cel de-al doilea capăt de acuzare, invocat în actul de învinuire, cu

privire la omorârea pruncului prin înec în vasul cu apă, acțiune care s-ar fi petrecut în

perioada de timp cuprinsă între anii 2010-2011, avocatul a punctat că și în acest caz

inculpata Burduja Natalia nu se face vinovată de moartea pruncului, care de altfel s-a

născut mort.

Apărarea a considerat că ambele capete de acuzare sunt nefondate, bazate pe probe

indirecte, și neclare. Învinuire ce nu a fost probată și susținută prin probe pertinente,

concludente, veridice si complexe, care ar da dreptul instanței de apel să adopte o hotărâre

legală și întemeiată. Nevinovăția inculpatei Burduja Natalia se mai demonstrează prin

următoarele mijloace de probă si anume, declarațiile martorului Burduja Alexandru,

Burduja Virginia și ale martorului David Alexandru, care în calitate de primar al s. Floreni

r-nul Anenii Noi a declarat că pe inculpați îi cunoaște ca fiind consăteni cumsecade, careva

plângeri sau informații privind moartea pruncilor nu a auzit. Copii inculpaților erau

îngrijiți, cei doi nu se ceartă și nu a avut careva probleme din partea lor.

3.2. Avocatul Bolocan Ludmila în apelul declarat în numele inculpatei Burduja

Natalia, a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, de achitare, pe motiv că inculpata nu a săvârșit infracțiunile ce i se incriminează.

În motivarea solicitărilor înaintate, apelantul a indicat că prima instanță nu a

analizat sub toate aspectele de fapt și de drept probele prezentate și le-a dat o apreciere

incorectă, astfel ajungând la concluzia că Burduja Natalia este vinovată, incriminând-i

două episoade de săvârșirea infracțiunii de omor. Probele administrate în cadrul urmăririi

penale, precum și cele din ședințele de judecată, inclusiv versiunea inculpatei Burduja

Natalia, precum că ea nu a comis infracțiunile ce i se incriminează urmau a fi verificate în

strictă conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, unde fiecare probă

urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Totodată, avocatul a menționat că, la pronunțarea sentinței, prima instanță nu a ținut

cont de toate prevederile legale și a apreciat unilateral probele administrate, dând prioritate

probelor aduse de acuzare.

4

3.3. Avocatul Roșca Nicolae în numele inculpatului Bobeica Ivan a solicitat

casarea sentinței primei instanțe, pronunțarea unei hotărâri noi, potrivit căreia inculpatul

Bobeica Ivan, să fie achitat.

Apelantul a menționat că principalul martor al acuzării și anume Burduja Tatiana a

dat declarații, vădit mincinoase, neveridice admițând contradicții în propriile declarații

date în ședințele de judecată, aceste declarații fiind combătute prin alte declarații ale

inculpaților, martorilor Guștiuc Igor, Burduja Alexandru, Burduja Virginia.

Totodată, a considerat că învinuirea înaintată pe ambele capete de acuzare este

nefondată, bazată pe probe indirecte, și neclare, învinuire ce nu a fost probată și susținută

prin probe pertinente, concludente, veridice și complexe, care ar da dreptul instanței de

judecată să emită o hotărâre legală si întemeiată. La baza nevinovăției inculpatului

Bobeica Ivan apărarea a pus declarațiile martorului Burduja Alexandru, Burduja Virginia

și ale martorului David Alexandru.

Apelantul a considerat că acuzarea, nu a adus suficiente probe în susținerea

învinuirii și a prezentat instanței o listă de martori care au depus declarații mincinoase,

indirecte, auzite din alte vorbe si contradictorii între ele, care urmează a fi apreciate critic

de către completul de judecată care examinează prezenta cauză penală.

apelurile declarate au fost admise, sentința a fost casată și pronunțată o nouă hotărâre,

după cum urmează:

Bobeica Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal (pe episodul din decembrie 2009) stabilindu-i

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 16 ani.

Bobeica Ivan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal (pe episodul din perioada anilor 2010-2011)

stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 17 ani;

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea

parțială a pedepselor numite, lui Bobeica Ivan i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 18 (optsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis.

Burduja Natalia a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.art.42 alin.(3) - 145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal (pe episodul din decembrie 2009),

fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani si 6 luni.

Burduja Natalia a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.art.42 alin.(3) - 145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal (pe episodul din perioada anilor 2010-

2011) fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de16 ani.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumularea

parțială a pedepselor numite, i s-a stabilit lui Burduja Natalia pedeapsa definită sub formă

de închisoare pe un termen de 17 (șaptesprezece) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar pentru femei de tip închis.

5

sentința contestată prin prisma motivelor invocate în apel, audiind părțile, cercetând

materialele cauzei penale, a considerat necesar de a admite apelurile declarate, cu casarea

sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri.

Astfel, reieșind din sistema de probe analizată și apreciată prin prisma prevederilor

art.101 Cod procedură penală, instanța de apel a considerat că vina inculpaților în

comiterea infracțiunilor imputate, a fost dovedită pe deplin, iar acțiunile lui Bobeica Ivan

pe episodul din decembrie 2009 și pe episodul din perioada anilor 2010-2011 se

încadrează în baza art.145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal, adică omorul unei persoane

săvârșit cu premeditare, cu bună știință asupra unui minor și acțiunile inculpatei Burduja

Natalia pe episodul din decembrie 2009 și pe episodul din perioada anilor 2010-2011 se

încadrează în baza art.art.42 alin.(3) - 145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal, după indicii

calificativi - organizator la omorul unei persoane săvârșit cu premeditare, cu bună știință

asupra unui minor.

Instanța de apel a considerat nefondată poziția apelanților referitor la oportunitatea

achitării inculpaților Burduja Natalia și Bobeica Ivan, întrucât, pe parcursul cercetării

judecătorești s-a stabilit cert că inculpata Burduja Natalia, acționând în calitate de

organizator, conform planului infracțional, elaborat de către ea din timp, în una din zilele

lunii decembrie 2009, aflându-se la domiciliul situat în mun. Chișinău or. Sângera str. S.

Lazo 2, unde a născut, imediat după naștere, conform raportului de expertiză psihiatrică

nr.831 din 13.09.2016, nefiind în stare de tulburare fizică sau psihică cu diminuarea

discernământului cauzată de naștere, prin intermediul concubinului său Bobeica Ivan, care

a asistat la naștere și care a acționat ca autor, la indicația și în prezența inculpatei, i-a

aplicat lovituri cu palma peste cap nou-născutului, cauzându-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr.172 din 20.08.2016: „o fractură în regiunea osului parietal

stâng cu trecere pe osul frontal”, urmare a căror fapte a survenit moartea.

Tot, Burduja Natalia, conform planului infracțional elaborat din timp, acționând în

calitate de organizator, pe timp de iarnă, noaptea, în perioada de timp cuprinsă între anii

2010-2011, aflându-se la domiciliul său, situat în mun. Chișinău or. Sângera str.

Suveranității 1A, unde a născut și imediat după naștere, reieșind din raportul de expertiză

psihiatrică nr.831 din 13.09.2016, nefiind în stare de tulburare fizică sau psihică cu

diminuarea discernământului cauzată de naștere, prin intermediul concubinului său,

Bobeica Ivan, care a asistat la naștere și care a acționat ca autor, la indicația și în prezența

inculpatei, prin înec în vasul cu apă folosită la naștere, i-a provocat moartea nou-

născutului.

Astfel, instanța de apel a constatat că Burduja Natalia și Bobeica Ivan au avut o

intenție directă față de omorul victimelor, conștientizau că prin lovirea cu palma peste

capul copilului nou-născut și scufundarea în vasul cu apă, vor provoca decesul.

În speța dată, instanța de apel a considerat că relevante sunt explicațiile Hotărârii

Plenului CSJ „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile

6

săvârșite prin omor” nr.11 din 24.12.2012, potrivit cărora săvârșirea omorului de două sau

mai multe persoane presupune trei ipoteze alternative: 1) săvârșirea omorului de doi sau

mai mulți coautori; 2) săvârșirea omorului de către o persoană, care întrunește semnele

subiectului infracțiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc aceste

semne (de exemplu, nu au atins vârsta răspunderii penale, sunt iresponsabile etc); 3)

săvârșirea omorului de către o persoană, care întrunește semnele subiectului infracțiunii,

prin intermediul unei persoane, care nu întrunește aceste semne (de exemplu, nu a atins

vârsta răspunderii penale, este iresponsabilă etc).

Așadar, instanța de apel a menționat că omorul se consideră săvârșit de două sau

mai multe persoane atât în cazul în care la comiterea faptei au participat în comun doi sau

mai mulți coautori, în lipsa unei înțelegeri prealabile între ei, cât și în cazul în care la

comiterea faptei au luat parte doi sau mai mulți coautori care s-au înțeles în prealabil

despre săvârșirea în comun a omorului. Înțelegerea prealabilă referitoare la săvârșirea

omorului poate îmbrăca următoarele forme: 1) verbală, atunci când acordul se încheie prin

viu grai; 2) nonverbală, presupunând fie consemnarea acordului în scris, fie confirmarea

încheierii acestuia pe calea unor acțiuni concludente (privirea aprobatoare, semnul

confirmativ cu capul, mișcarea aprobativă a mâinii etc). Nu este exclusă îmbinarea celor

două forme. La fel, nu se exclude (mai cu seamă, în situația în care înțelegerea prealabilă

adoptă o formă verbală sau scrisă) ca înțelegerea prealabilă să aibă fie un caracter direct

(adică să fie încheiată nemijlocit între făptuitori), fie un caracter indirect (adică să

presupună prezența unor mijlocitori).

Lipsa sau prezența înțelegerii prealabile dintre făptuitori nu poate influența

calificarea celor săvârșite în baza art.145 alin.(2) lit. i) Cod penal, dar poate fi luată în

considerație la individualizarea pedepsei.

Noțiunea „de două sau mai multe persoane”, în sensul consemnat la art.145

alin.(2) lit. i) Cod penal, presupune pluralitatea de făptuitori. Iar acești făptuitori trebuie

să aibă calitatea de autori mijlociți (imediați) sau de autori nemijlociți (imediați) ai

infracțiunii. Un singur autor al infracțiunii, alături de o persoană care numai contribuie la

săvârșirea infracțiunii în calitate de organizator, instigator sau complice, nu este suficient

pentru a opera circumstanța agravantă prevăzută la art.145 alin.(2) lit. i) Cod penal.

În cazul infracțiunii prevăzute la art. 145 alin.(2) lit. i) Cod penal, făptuitorii pot

realiza simultan și integral latura obiectivă a infracțiunii de omor. Dar, la fel de posibil

este ca făptuitorii să o realizeze succesiv și parțial (de exemplu, unul dintre făptuitori

omoară prima victimă, iar al doilea făptuitor omoară cea de-a doua victimă; împreună, cei

doi făptuitori săvârșesc omorul asupra a două persoane). Important este ca acești făptuitori

să ia parte la săvârșirea, chiar și parțială, a infracțiunii de omor.

Ținând cont de practica judiciară și anume de pct.5.8 al Hotărârii Plenului CSJ ,,Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin

omor”, instanța de apel a conchis că în cazul dat urmează a fi exclusă agravanta „de două

7

persoane”, or în cazul dat nu există coautorat, deoarece Burduja Natalia, a acționat în

calitate de organizator, iar Bobeica Ivan, a acționat ca autor.

Potrivit pct.5.4.3 al Hotărârii Plenului CSJ ,,Cu privire la practica judiciară în

cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor” nr.11 din 24.12.2012,

ipoteza de omor săvârșit profitând de starea de neputință cunoscută sau evidentă a

victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui

factor presupune îndeplinirea cumulativă în principal a două condiții: 1) victima să se afle

într-o stare de neputință și 2) făptuitorul să profite de această stare pentru a omorî victima.

În continuare, instanța de apel a menționat că argumentele apărătorului Roșca

Nicolae, precum că în raportul de expertiză medico-legală nr.172 din 20.08.2016, nu s-au

formulat cert concluzia despre cauza decesului și nici faptul că s-au născut vii, sunt

nefondate.

Astfel, reieșind din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.172 din

20.08.2016 (f.d.209-210 vol. I) coroborându-le cu declarațiile martorilor, instanța de apel

a ajuns la concluzia că s-a dovedit faptul că anume inculpatul Bobeica Ivan a aplicat

lovituri peste capul copilului nou născut, prin ce i-a provocat fracturile indicate în raport,

cu intenția de a-l omorî, după care și a urmat decesul victimei.

Totodată, instanța de apel a considerat nefondată referirea avocatului Roșca

Nicolae, la informația Organizației Mondiale a Sănătății, despre faptul că „nașterea

prematură poate cauza serioase probleme de sănătate sau chiar să fie fatală pentru nou

născuți în particular dacă se pot foarte devreme”.

În baza rapoartelor de expertiză medico-legală anexate la materialele dosarului, s-a

concluzionat cert că, la pruncul nou-născut au fost depistate fracturile în regiunea capului,

care nu puteau fi apărute de la sine, ci doar în urma acțiunii unor lovituri intenționate cu

un obiect contondent dur.

De asemenea, potrivit declarațiilor expertului Zuza Ivan, ultimul în prima instanță

a declarat că, pe craniul nou-născutului a depistat fractura liniară, care a fost cauzată de

un corp contondent dur, cu o suprafață de factură liniară, a mai menționat că, practic la

naștere fracturi a oaselor nu se întâlnesc, este foarte puțin probabil ca în timpul nașterii să

se cauzeze asemenea leziuni, iar alte leziuni nu au fost depistate, doar factura la craniu.

Totodată, este puțin probabil că această fractură să fie de la călcat dacă a fost îngropat la

o adâncime de 30 cm. Se exclude practic ca la naștere să se atingă oasele.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate argumentele avocatului

Roșca Nicolae precum că, în cadrul audierii în instanța de judecată medicul legist Zuza

Ivan a menționat că, oasele nu pot fi traulate în așa mod, oasele craniului sunt foarte moi

(cartilaginoase), încât în cazul aplicări unei pălituri cu palma mâinii peste capul pruncului,

am avea o plagă (afundată) și nu o fractură directă a craniului, așa cum se menționează în

raportul de expertiză medico-legală nr.172, or, s-a reținut că, nu se pune în discuție

intensitatea loviturii aplicate, aceasta fiind imposibil de stabilit, iar aplicarea acesteia s-a

8

dovedit a fi cu certitudine ca rezultat ce i-a provocat pruncului nou-născut fractură liniară

în regiunea osului parietal stâng cu trecere pe osul frontal.

Astfel, în urma cercetării tuturor probelor în ansamblu acumulate la dosarul penal,

pe marginea primului episod, s-a constatat incontestabil că, în momentul nașterii copilului

erau prezenți doar Bobeica Ivan și Burduja Natalia, ultima fiind în procesul de naștere, iar

conform expertizei medico-legale nr.172 și declarațiilor expertului, această fractură nu

putea fi provocată în urma căderii pe pământ sau în momentul îngropării copilului,

loviturile care au provocat fractura în regiunea capului pruncului a putut aplica doar

inculpatul Bobeica Ivan.

Prin urmare, s-a dovedit pe deplin comiterea acțiunii infracționale de omor

intenționat de către Bobeica Ivan al copilului nou-născut.

Totodată, declarațiile lui Bobeica Ivan precum că, el nu a omorât copilul nou-

născut, ci 1-a găsit mort lângă Burduja Natalia când s-a întors acasă, se combat cu

declarațiile martorilor Verdeș Nicolae și Gonceariuc Mihail, care au confirmat că Bobeica

Ivan le-a povestit despre faptul cum a omorât copilul și le-a arătat locul unde l-a îngropat.

Afirmațiile că aceste declarații se contrazic cu cele date de inculpatul Bobeica Ivan,

sunt declarative și nu pot fi puse la baza sentinței de achitare a acestuia.

De asemenea, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate și declarative argumentele

apelantului, precum că declarațiile martorilor Verdeș Nicolae și Gonceariuc Mihail sunt

nefondate, nepertinente, neconcludente, fiind indirecte, spuse din cuvintele altor

participanți la proces, ce duce la o descriere incorectă a circumstanțelor cauzei.

Cu referire la episodul din perioada anilor 2010-2011, instanța de apel a considerat

că în cadrul examinării cauze penale, a fost stabilit un ansamblu de probe directe,

concludente și pertinente, prin care s-a dovedit incontestabil vinovăția inculpatului

Bobeica Ivan în săvârșirea faptei de omor cu premeditare, cu bună știință asupra unui

minor.

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind nefondate argumentele apărătorului

Roșca Nicolae în numele inculpatului Bobeica Ivan, precum că raportul de expertiză

medico-legală nr.179 din 09.09.2016 nu se conține clar concluzia despre cauza decesului

și nici dacă pruncii s-au născut vii. S-a reiterat că, prin prisma art.art.101, 389 alin.(1) Cod

de procedură penală, vinovăția inculpaților s-a stabilit în raport cu ansamblul de probe

cercetate în ședința de judecată, fiind analizate în coroborare și apreciate de către instanța

de judecată.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că în cadrul examinării prezentei cauze

penale pe marginea primului episod a fost stabilit un ansamblu de probe directe,

concludente, pertinente ce au dovedit incontestabil vinovăția inculpaților în săvârșitei

faptei de omor cu premeditare, cu bună știință asupra unui minor, profitând de starea de

neputință evidentă a victimei și de două persoane. Privitor la episodul din perioada anilor

2010-2011, instanța de apel a ajuns la concluzia că, la fel, s-a dovedit pe deplin că,

9

acțiunile infracționale ale inculpatei Burduja Natalia, se încadrează în baza art.145 alin.(2)

lit. a), e) Cod penal.

Verificând sub toate aspectele, complet și obiectiv probele administrate în cauza

penală pe marginea episodului dat, prin analiza profundă a acestora și coroborarea lor cu

alte probe, apreciindu-le în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității fiecărei probe, instanța de apel

a ajuns la concluzia că inculpata este vinovată în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a considerat că sunt neîntemeiate argumentele apelanților în

interesele inculpatei Burduja Natalia, precum că copiii s-au născut morți, ca fiind

prematuri. Faptul că omorul copiilor a fost provocat din cauza unor tulburări fizice și

psihice ai inculpatei rezultate de procesul de naștere este combătut prin raportului de

expertiză psihiatrică-legală ambulatorie nr.831a-2016 din 13.09.2016, prin care s-a

concluzionat că Burduja Natalia de careva maladii psihice cronice nu suferă, este fără

dereglări psihice.

Raportul de expertiză psihiatrică-legală fiind valabil, complet și detaliat, cu

informații relevante, fiind corect efectuat, conținutul acestuia neavând contradicții și

careva îndoieli sau încălcări de ordin procesual.

Instanța de apel a reținut că, după ce i-a fost adus la cunoștință inculpatei Burduja

Natalia raportul de expertiză psihiatrică la data de 26.09.2016 (f.d.227 vol. I), aceasta și-a

exprimat dezacordul cu rezultatele acestui raport și a solicitat dispunerea efectuării unei

expertize repetate, pe motiv că la naștere ea s-a simțit rău. Prin ordonanța procurorului din

26.09.2016 s-a respins cererea lui Burduja Natalia (f.d.228 vol. I).

Cu referire la dezacordul apelantului Răilenau Petru și declararea nulității

ordonanței de punere sub învinuire a inculpatei Burduja Natalia din 26.09.2016 (f.d.223

vol. I) instanța de apel a reiterat faptul că potrivit procesului-verbal din 26 septembrie

2016 (f.d.241 vol. I), de prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de

urmărire penală, după luarea cunoștinței de materialele urmăririi penale, apărătorul

Bolocan Ludmila în interesele învinuitei Burduja Natalia a avut obiecții referitor la

efectuarea urmăririi penale, considerând că probele anexate la dosar nu demonstrează vina

învinuitei Burduja Natalia în comiterea infracțiunilor de omor și a solicitat clasarea cauzei

penale în privința învinuitei Burduja Natalia (f.d.241-verso vol. I), iar prin ordonanța

procurorului în Procuratura mun. Chișinău din 26 septembrie 2016 (f.d.242, vol. I), a fost

respinsă cererea apărătorului Bolocan Ludmila în interesele învinuitei Burduja Natalia.

Prin urmare, este neîntemeiată afirmația apărătorului Răileanu Petru despre

nerespectarea prevederilor art.281 alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece avocatul și

inculpatul au avut anumite obiecții referitor la efectuarea urmăririi penale și aceste obiecții

nu au fost acceptate. Astfel, instanța de apel, în baza art.251 Cod de procedură penală, a

constatat că apelantul nu are temei și suport legal pentru a invoca nulitatea anumitor

acțiuni de urmărire penală cum ar fi: declararea nulității ordonanței de punere sub învinuire

10

a inculpatei Burduja Natalia din 26.09.2016 și declararea nulității tuturor celorlalte acte

procedurale de la urmărirea penală.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpaților Bobeica Ivan și Burduja Natalia,

instanța de apel a indicat că a ținut cont de prevederile art.75 Cod penal, care stipulează

criteriile individualizării pedepsei.

Astfel, instanța de apel cu aplicarea prevederile art.84 alin.(1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumularea parțială a pedepselor numite, a stabilit inculpatului

Bobeica Ivan pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 18

(optsprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar inculpatei

Burduja Natalia i s-a stabilit pedeapsa definită sub formă de închisoare pe un termen de

17 (șaptesprezece) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis.

inculpatului Bobeica Ivan și avocatul Răileanu Petru în numele inculpatei Burduja Natalia,

au atacat-o cu recursuri ordinare.

6.1. Avocatul Roșca Nicolae în apelul declarat numele inculpatului Bobeica

Ivan solicită casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a acestuia.

În motivarea recursului, avocatul invocă instanța de apel examinând materialele

cauzei penale, a ajuns la concluzia că instanța de fond la pronunțarea sentinței, eronat a

apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală, însă

instanța a încălcat aceste prevederi ale art. 101 Cod de procedură penală și nu a examinat

fondul cauzei, nu a audiat suplimentar martorii acuzării, în așa mod încât să înlăture acele

neconcordanțe și declarațiile neconcludente care au apărut după audierea acestora în

instanța de fond. Aceasta s-a axat mai mult pe declarațiile martorilor acuzării făcute în

instanța de fond, declarații care vin în contradicții unele cu altele.

Astfel, recurentul consideră că decizia instanței de apel este neîntemeiată și din alte

motive și anume pentru faptul că, nu au fost stabilite și nici apreciate toate probele și

motivele invocate în cererile de apel, fapt ce a dus la admiterea unei erori grave de fapt și

de drept, care a afectat soluția instanței.

Deși, instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe și examinând cauza potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță, urma să emită o decizie de achitare, instanța de

apel, fără a administra probe noi și fără a le cerceta suplimentar pe cele puse la baza

sentinței de condamnare, în mod abuziv și eronat a apreciat atât probele acuzării, cât și

probele apărării, pronunțând o decizie vădit neîntemeiată și ilegală.

Recurentul, mai indică că învinuirea adusă și prezentată instanțelor de fond și apel

de către acuzatorii de stat nu a fost probată și susținută cu probe pertinente și concludente,

care ar îndreptăți pedeapsa aplicată în raport cu acțiunile inculpatului Bobeica Ivan.

În continuare, recurentul remarcă că declarațiile inculpatului și a martorilor apărării

depuse în cadrul ședințelor de judecată în prima instanță, combat probele acuzării

prezentate în susținerea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

11

Apărătorul indică că declarațiile inculpatului nu au fost combătute de nici un martor

audiat în instanța de judecată, cu excepția martorilor Verdeș Nicolae și Gonceariuc Mihail

care sunt socru și ginere și care au declarat că fiind în ospeție la inculpați, inculpatul

Bobeica Ivan ieșind afară la fumat și veceu, le-a arătat locul unde a fost îngropat pruncul

nou născut, lângă un măcieș și tot aceștia au menționat că inculpatul Bobeica Ivan, le-a

povestit cum a ucis acest copil. Menționează recurentul că aceste declarații ale martorului

Bobeica Ivan imediat după naștere, au fost negate de către ultimul și combătute prin

declarațiile și probele din dosar.

Drept urmare, apărarea consideră aceste probe ale martorilor sus vizați ca fiind

nefondate, declarații nepertinente, neconcludente, totodată fiind declarații indirecte,

deoarece aceștia nu au fost martori oculari la săvârșirea faptelor descrise, dar au declarat

niște circumstanțe presupuse, fapt ce duce la o descriere incompletă și incorectă a

circumstanțelor cauzei, astfel solicitând instanței de recurs a le da o apreciere critică.

Cu referire la cel de-al doilea capăt de acuzare, invocat în actul de învinuire, cu

privire la uciderea pruncului prin înec în vasul cu apă, acțiune care s-ar fi petrecut în

perioada de timp cuprinsă între anii 2010-2011, la domiciliul inculpatei Burduja Tatiana,

situat în xxxxx, recurentul menționează că și în acest caz vinovăția inculpatului Bobeica

Ivan în comiterea uciderii pruncului nu s-a dovedit, deoarece acest copil s-ar fi născut

mort.

În acest sens, recurentul mai indică că declarațiile martorului Burduja Tatiana au

fost combătute prin declarațiile martorului Guștiuc Igor, care a menționat că copilul s-a

născut mort, declarații spuse din cuvintele soției sale Burduja Tatiana, totodată a mai

declarat că dacă pruncul s-ar fi născut viu, așa cum menționează martorul Burduja Tatiana

soția acestuia, atunci el ar fi auzit vocea copilului nou născut.

Astfel, principalul martor al acuzării, și anume Burduja Tatiana a dat declarații vădit

mincinoase și neveridice, admițând contradicții în propriile declarații date în ședințele de

judecată, declarații care au fost combătute prin alte declarații ale inculpaților, martorului

Guștiuc Igor, Burduja Alexandru și Burduja Virginia.

Recurentul consideră că ambele capete de acuzare sunt nefondate, bazate pe probe

indirecte și neclare, învinuire ce nu a fost probată și susținută prin probe pertinente,

concludente, veridice și complexe, care ar da dreptul instanței de judecată să emită o

hotărâre legală și întemeiată. Totodată, apărătorul susține că nevinovăția inculpatului

Bobeica Ivan se demonstrează prin declarațiile martorilor Burduja Alexandru, Burduja

Virginia și David Alexandru.

Prin urmare, recurentul consideră că acuzarea, nu a adus suficiente probe în

susținerea învinuirii, și a prezentat instanței o listă de martori care au depus declarații

mincinoase, indirecte, bazate pe presupuneri, fiind contradictorii între ele, care urmează a

fi apreciate critic de către completul de judecată care examinează prezenta cauză penală.

În drept, recurentul își întemeiază cererea de recurs pe prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) și 8) Cod de procedură penală.

12

6.2. Avocatul Răileanu Petru în numele inculpatei Burduja Natalia solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia inculpata

să fie achitată, din motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului, avocatul susține că prima instanță neîntemeiat a

condamnat-o pe Burduja Natalia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit.

a), e), i) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 16 ani,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. a), e), i) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 17 ani și în conformitate cu art.84

alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, stabilindu-i lui Burduja

Natalia pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe termen de 18 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis.

De către instanța de apel pedeapsa a fost modificată iar Burduja Natalia a fost

recunoscută vinovată în baza: art.art.42 alin.(3) - 145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal (pe

episodul din decembrie 2009), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 15 ani si 6 luni; în baza art.art.42 alin.(3) - 145 alin.(2) lit. a) și e) Cod penal

(pe episodul din perioada anilor 2010-2011), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 16 ani. Conform art.84 alin.(1) Cod penal, prin cumularea

parțială a pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni,

lui Burduja Natalia, sub formă de închisoare pe un termen de 17 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciare pentru femei de tip închis.

În acest sens, avocatul consideră că atât prima instanță, cât și instanța de apel au

încălcat dreptul la apărare a inculpatei Burduja Natalia, adică au condamnat-o pe 2

episoade de omor, astfel depășind limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Recurentul consideră că ordonanța de punere sub învinuire a inculpatei Burduja

Natalia este neclară și contravine principiul legalității stipulat în art.7 Cod de procedură

penală și anume criteriilor de accesibilitate și previzibilitate.

Deci, din conținutul ordonanței de punere sub învinuire a inculpatei Burduja Natali

nu este clar de ce este învinuită aceasta, de săvârșirea unui singur episod de omor sau a

două episoade, aceasta fiind învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzută la art.145

alin.(2) lit. a), e) și i) Cod penal, și anume omorul intenționat, adică omorul unei persoane

săvârșit cu premeditare, cu bună știință asupra unui minor, profitând de starea de neputință

evidentă a victimei, de două persoane.

În continuarea, recurentul menționează că obiectul material al infracțiunii de omor

intenționat, îl formează corpul persoanei, viața unei persoane nu poate exista decât în

corpul unei persoane. Între obiectul juridic și obiectul material al acestei infracțiuni există

o unitate organică. Pentru existența obiectului material al infracțiunii în cauză trebuiau să

fie îndeplinite două condiții: fapta subiectului să se îndrepte contra unui om viu și aceasta

să nu fie persoana făptuitorului.

Drept urmare, la alin.(1) art.145 Cod penal, nu sunt descrise semnele concrete ale

laturii obiective a infracțiunii sus menționate, însă pentru existența laturii obiective a

13

infracțiunii de omor, este necesar de a fi întrunite cumulativ trei condiții: 1) să existe fapta

prejudiciabilă, care constă din acțiunea sau inacțiunea de lipsire ilegală de viață a unei alte

persoane; 2) existența urmărilor prejudiciabile, și anume - moartea cerebrală a victimei;

3) existența legăturii cauzale dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea făptuitorului și urmările

prejudiciabile sub formă de moarte a victimei trebuie să fie stabilită cu atenție în fiecare

caz în parte. De fapt, în toate cazurile care au ca obiect o infracțiune de omor se efectuează

o expertiză medico-legală, care are ca scop tocmai stabilirea cauzelor decesului. Chiar și

în aceste condiții, stabilirea în mod concret a legăturii de cauzalitate este în multe cazuri

o sarcină extrem de dificilă.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea prevăzută la art.145 Cod penal

este săvârșită cu intenție directă sau indirectă. Concluzia privind conținutul intenției

rezultă din materialitatea faptei, adică din examinarea tuturor semnelor laturii obiective,

precum și din studierea caracterului relațiilor dintre făptuitor și victimă. Latura subiectivă

a infracțiunii de omor intenționat mai este caracterizată de motiv și scop. în cazul

infracțiunii prevăzute la art.145 alin.(1) Cod penal, acestea pot fi de orice fel, cu excepția

celor specificate la alin.(2) art.145 Cod penal.

Motivul și scopul infracțiunii de omor intenționat, chiar și atunci când nu sunt

semne obligatorii ale laturii subiective, necesită a fi stabilite în fiecare caz aparte, deoarece

influențează periculozitatea socială a faptei și a făptuitorului și implicit, individualizarea

pedepsei.

În cazul omorului săvârșit cu premeditare (art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal), pentru

aplicarea răspunderii penale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei

condiții: 1) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul

și până la momentul executării hotărârii; 2) în acest interval de timp făptuitorul trebuie să

mediteze, să-și concentreze forțele sale psihice în vederea asigurării reușitei acțiunii sale;

3) în acest interval de timp făptuitorul trebuie să treacă la săvârșirea unor acte de pregătire

de natură să întărească hotărârea luată și să sigure realizarea ei.

Cu referire la agravanta omorului săvârșit cu bună știință asupra unui minor sau

profitând de starea de neputință evidentă a victimei (art.145 alin.(2) lit. e) Cod penal),

pentru aplicarea răspunderii penale este necesar de menționat următoarele trăsături: 1) ca

fapta prejudiciabilă să nu să se refere la conduita victimei, nici la statutul social al acesteia;

2) nu pot determina atenuarea tratamentului sancționator al făptuitorului, deoarece nu

presupune acțiuni ilegale sau imorale ale victimei care să provoace săvârșirea infracțiunii;

3) determină agravarea răspunderii penale a făptuitorului, acesta deoarece atestă

precaritatea victimei în raport cu făptuitorul, precaritatea având cauze psihofiziologice sau

de morbiditate (cum ar fi graviditatea și starea de neputință), ori biocronologice (cum ar

fi vârsta).

În cazul agravantei omorul săvârșit de două sau mai multe persoane (art.145 alin.(2)

lit. i) Cod penal), trebuie menționată pluralitatea de făptuitori care acționează în comun la

14

comiterii faptelor care contravin ordinii de drept, însă săvârșirea infracțiunii de omor de

două sau mai multe persoane trebuie deosebită și de simpla prezență fizică a unei persoane

alături de făptuitor, la locul și în momentul săvârșirii de către acesta a omorului. O

asemenea prezență nu corespunde ipotezei specificate la art.145 alin.(2) lit. i) Cod penal,

dar ar putea constitui complicitate la infracțiunea de omor sub formă de sprijin moral

acordat autorului infracțiunii.

Întrucât prezența sau lipsa circumstanțelor agravante specificate la art.145 alin.(2)

lit. i) Cod penal, influențează asupra agravării sau neagravării răspunderii pentru

infracțiunea de omor, devine deosebit de importantă stabilirea cu exactitate a esenței

juridice a noțiunii „săvârșirea infracțiunii de omor de către două sau mai multe persoane”.

Recurentul mai menționează că potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală

nr.172, 179, se observă că în ambele cazuri, în concluziile experților se conchide că: oasele

prezentate spre examinare sunt de origine umană, aparțin unui singur schelet si pot

corespunde vârstei nou născutului. Ce ține de determinarea sexului după oseminte este

imposibil, totodată, este imposibil de determinat vechimea deceselor, însă aflarea în sol a

osemintelor în ambele cazuri se indică aproximativ 5 ani. Prin urmare în rapoarte nu sunt

indicate cauza morții și faptul că pruncii s-au născut vii.

Cu referire la raportul de expertiză nr.172, efectuat asupra osemintelor extrase din

sol din spatele casei de pe xxxxx, expertul a concluzionat că: osemintele prezentate au

aparținut unui nou născut, de circa 28 săptămâni, totodată pe craniul nou-născutului s-a

depistat o fractură liniară în regiunea osului parietal stâng, cu trecere pe osul frontal.

Această fractură a putut fi cauzată în urma acțiunii unui corp contondent cu suprafața de

impact limitată, liniară.

Prin urmare, potrivit informației Organizației Mondiale a Sănătății „nașterea

prematură este aceea care survine înainte de 37 de săptămâni de gestație. Deseori este

folosit și termenul alternativ „pre maturitate”. Se cunosc diferite niveluri ale nașterii

premature - conform OMS, copilul născut înainte de 28 de săptămâni este considerat

„prematur extrem”, după 28 de săptămâni, dar înainte de 32 de săptămâni este „prematur

sever”, și după 32 de săptămâni, dar înainte de 37 de săptămâni este „prematur tardiv”.

De asemenea, potrivit informației oferite de CIDSR (Centrului de Instruire în

Domeniul Sănătății Reproductive) „nașterea prematură poate cauza serioase probleme de

sănătate sau chiar să fie fatală pentru nou-născut, în particular dacă se produce foarte

devreme. În general, cu cât mai matur este fătul, cu atât mai multe șanse are de

supraviețuire și să fie sănătos.”

Astfel, recurentul conchide că reieșind din informațiile menționate mai sus și din

conținutul raportului de expertiză, rezultă că pruncul născut de către inculpata Burduja

Natalia și îngropat în xxxxx, în spatele casei, asupra căruia aplanează învinuirea că ar fi

fost omorât prin aplicarea loviturilor cu palma peste cap, posibil a fost născut mort,

deoarece a fost născut prematur la aproximativ 28 de săptămâni, în condiții de casă, și mai

mult, nefiind la evidența medicului de familie pe perioada sarcinii. Ce ține de fractura

15

depistată în regiunea osului parietal stâng cu trecere pe osul frontal, la pruncul menționat

mai sus, în baza raportului de expertiză nr.172 din 20.08.2016, recurentul menționează că,

această fractură nu a fost dovedită cu probe pertinente si concludente, ca fiind rezultatul

acțiunilor intenționate ale inculpatei Burduja Natalia și consideră că poate fi cauzată după

deces, în timpul îngropării sau exhumării.

Ba mai mult, în cadrul audierii în instanța de judecată, medicului legist al Centrului

de Medicină Legală, Ivan Zuza, a menționat că oasele la naștere nu pot fi traumate în așa

mod și totodată menționează că nu poate fi cauzată o fractură la craniu imediat după

naștere, deoarece oasele craniului sunt foarte moi (cartilaginoase), încât în cazul aplicării

unei pălituri cu palma mâinii peste capul pruncului, am avea o plagă și nu o fractură directă

a craniului, așa cum se menționează în raportul de expertiză medico-legală nr.172.

Cu referire la cel de-al doilea capăt de acuzare, din actul de învinuire, cu privire la

omorârea pruncului prin înec în vasul cu apă, acțiune care s-ar fi petrecut în perioada de

timp cuprinsă între anii 2010-2011, aflându-se la domiciliul cet. Burduja Tatiana, situat în

xxxxx, recurentul menționează că și în acest caz inculpata Burduja Natalia, nu se face

vinovată de moartea pruncului, care de altfel s-a născut mort, deoarece nu a fost confirmat

prin declarațiile martorilor audiați la cauza penală dată.

Recurentul consideră că ambele capete de acuzare sunt nefondate, bazate pe probe

indirecte și neclare, învinuire ce nu a fost probată si susținută prin probe pertinente,

concludente, veridice si complexe, care ar da dreptul instanței de apel să emită o hotărâre

legală și întemeiată.

Nevinovăția inculpatei Burduja Natalia se mai demonstrează prin următoarele

mijloace de probă si anume, declarațiile martorului Burduja Alexandru, Burduja Virginia

și ale martorului David Alexandru, care în calitate de primar al s. Floreni r-1 Anenii Noi,

a declarat că pe inculpați îi cunoaște ca consăteni cumsecade, careva plângeri sau

informații pe marginea acestor cazuri privind moartea pruncilor, nu a auzit.

Prin urmare, considerăm că acuzarea, nu a adus suficiente probe în susținerea

învinuirii și a prezentat instanței o listă de martori care au depus declarații mincinoase,

indirecte, auzite din alte vorbe si contradictorii între ele, care urmează a fi apreciate critic

de către completul de judecată care examinează prezenta cauză penală.

Totodată, instanța de apel, urma să aprecieze critic declarațiile făcute în instanța de

judecată de către martorii Gonciariuc Mihail, Verdeș Nicolae și Verdeș Violeta, care de

fapt sunt vecinii inculpaților din s. Floreni r-1 Anenii Noi și care sunt în conflict cu

inculpații, fiind direct interesați în vederea izolării inculpaților, fiind solicitați să susțină

învinuirea acuzatorului de stat, care de fapt au dat declarații indirecte, ce au fost relatate

din aprecierile și povestirile unei alte persoane, și anume a martorului Verdeș Ludmila.

Declarațiile martorului Verdeș Ludmila, date la faza de urmărire penală, urmează a

fi apreciate critic și nu pot fi luate la baza aprecierii circumstanțelor și susținerii învinuirii

înaintate și nici la emiterea și motivarea sentinței judecătorești, deoarece aceasta nu a fost

16

audiată în cadrul ședințelor de judecată, pentru a da declarații și a răspunde la întrebările

participanților la proces, fiind plecată peste hotare.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu putea să dea apreciere declarațiilor martorilor

Verdeș Nicolae, Verdeș Violeta și Burduia Tatiana, cu referire la alte cazuri de naștere a

inculpatei Burduia Natalia, unde din spusele lor ar fi existat presupuse tentative de omor

al nou născuților din partea inculpaților, declarații care nu au fost probate cu probe

pertinente si concludente, si care au fost relatate în baza propriilor aprecieri incorecte, care

nu corespund realității.

Drept urmare a celor relatate mai sus, apărarea conchide că sentința de condamnare

poate fi bazată doar pe probe care au fost cercetate direct, multilateral, complet si obiectiv

în cadrul ședinței de judecată.

Potrivit prevederilor art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de judecată era obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

declararea acestora ca fiind inadmisibile, deoarece argumentele acestora sunt neîntemeiate

și nu sunt prescrise erorilor de drept prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală.

lărgit ajunge la concluzia, că acestea urmează a fi respinse, ca inadmisibile, iar în vederea

susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Având în vedere că în cauza dată sunt declarate două cereri de recurs, în care

recurenții invocă argumente similare, instanța de recurs se va expune în cumul asupra

soluției adoptate.

Lecturând textul recursurilor declarate, instanța de apel constată că recurenții, deși

invocă drept temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod

de procedură penală, în esență, mai mult își motivează recursurile declarate sub aspectul

modalității de apreciere a probelor de către instanța de apel, indicând că aceasta greșit a

ajuns la concluzia că a fost confirmată pe deplin vinovăția inculpaților Bobeica Ivan și

Burduja Natalia, în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Așadar, cercetând decizia contestată sub aspectul invocat de către recurenți,

Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel la judecarea cererilor de apel a

respectat prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus cercetării toate probele

administrate, conducându-se de dispozițiile art.101 Cod de procedură penală, ajungând

corect la concluzia că starea de fapt reținută în sarcina inculpaților de către prima instanță

este pe deplin demonstrată de întreg ansamblu de probe administrat la dosar.

17

În continuare, referitor la argumentele recurenților precum că instanțele de fond au

dat o apreciere eronată probelor administrate, adoptând soluții de condamnare, Colegiul

penal lărgit conchide că instanța de apel corect a punctat asupra faptului că vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii de omor a fost demonstrată pe deplin prin declarațiile

martorilor audiați la caz, cât și prin probele materiale anexate la materialele dosarului.

Astfel, Colegiul penal lărgit susține aprecierile instanței de apel, și este solidar cu

soluția adoptată pe marginea apelurilor declarate.

Instanța de apel corect a concluzionat că în cauza dată urmează a fi exclusă din

învinuire agravanta „de două persoane” prevăzută la lit. i) alin.(2) art.427 Cod penal, or,

în cazul dat nu există coautorat, deoarece Burduja Natalia a acționat în calitate de

organizator, iar Bobeica Ivan a acționat ca autor.

Tot aici, se punctează că instanța de apel corect a indicat că noțiunea „de două sau

mai multe persoane” în sensul consemnat la art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, presupune

pluralitatea de făptuitori. Acești făptuitori trebuie să aibă calitatea de autori mijlociți

(mediați) sau de autori nemijlociți (imediați) ai infracțiunii. Un singur autor al infracțiunii,

alături de o persoană care numai contribuie la săvârșirea infracțiunii în calitate de

organizator, instigator sau complice, nu este suficient pentru a opera circumstanța

agravantă prevăzută la art.145 alin.(2) lit. i) Cod penal.

Așadar, Colegiul penal lărgit constată că aprecierile instanței de apel referitor la

excluderea agravantei „de două sau mai multe persoane” sunt întemeiate, iar inculpații au

fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute la art.145 alin.(2) lit. a) și e)

Cod penal, specificând calitatea de organizator a lui Burduja Natalia, prevăzută la art.42

alin. (3) Cod penal.

În continuare, Colegiul penal lărgit consideră ca fiind neîntemeiate argumentele

recurenților, referitor la faptul că instanțele de fond greșit au constatat că vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost demonstrată. Drept urmare,

recursurile ordinare just sunt pasibile de a fi respinse, deoarece starea de fapt reținută de

către instanța de apel este confirmată atât prin declarațiile martorilor audiați la caz, cât și

prin restul probelor administrate de către organul de urmărire penală și cercetate de către

prima instanță și verificate de către instanța de apel.

Prin urmare, la capitolul dat, Colegiul penal lărgit amintește că reaprecierea

probelor nu poate fi invocată de către recurenți la etapa judecării recursului ordinar,

deoarece instanța de recurs nu poate da o nouă aprecierile probelor, ea doar verifică numai

chestiunile de drept, iar sarcina aprecierii probelor este pusă pe seama instanțelor de fond,

din care motiv toate argumentele invocate de recurenți în acest sens, sunt respinse, ca fiind

neîntemeiate.

Colegiul penal lărgit, conchide că, instanța de apel corect a încadrat juridic fapta

comisă de inculpații Bobeica Ivan și Burduja Natalia, fiind prezente în acțiunile acestora

toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art.145 Cod penal.

18

Referitor la argumentele inculpaților privind nemotivarea deciziei instanței de apel,

Colegiul penal lărgit le respinge ca fiind neîntemeiate, deoarece instanța de apel în

conținutul deciziei a dat răspuns la toate motivele invocate în apelurile declarate.

Totodată, Colegiul penal lărgit apreciază că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel

le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor

și exigențelor din art.6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art.6 § 1 al Convenției obligă

instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că acest lucru nu

impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk v. the

Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor cauzei

(Hiro Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată,

argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată, astfel

respectându-se prevederile art.art.414 alin.(1), (5) și 417 alin.(8) Cod de procedură penală,

din care motiv nu și-a găsit confirmarea temeiul de casare invocat și anume cel al pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurenților privind concordanța între probele

administrate și declarațiile martorilor depuse pe parcursul judecării cauzei, Colegiul penal

lărgit indică că în cauza penală dată, există o concordanță deplină între probele

administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel cu privire la cele comise de

inculpații Bobeico Ivan și Burduja Natalia, nefiind identificată de instanța de recurs vreo

probă a cărei existența sau inexistență să fi fost în mod eronat reținută sau neglijată de

către instanțele de fond sau al cărei conținut să fi redat contrar situațiilor cu conținut

evident sau cu posibilitate de controversă.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă că argumentele expuse de recurenți în

cererile de recurs au fost invocate și în instanța de apel, la care aceasta a dat răspuns deplin,

motivându-și soluția adoptată, aprecieri care sunt considerate ca fiind întemeiate.

Colegiul penal lărgit concluzionează că este declarativă afirmația despre lipsa în

actul de învinuire a concordanței cu rigorile art.7 Cod de procedură penală, inculpaților

fiindu-le absolut clar și detaliat descrise faptele incriminate. În fapt, recurentul nici nu a

descris în ce constă imprecizia și neclaritatea învinuirii.

Mai mult, din procesele-verbale și hotărârile adoptate, se deduce că dosarul penal a

fost examinat și soluționat strict în limitele învinuirii înaintate, pentru comiterea a două

episoade de omor, săvârșite în mod distinct.

Declarativ s-a invocat și neglijarea de către instanțe a prevederilor art.art.24 și 26

Cod de procedură penală și nerespectarea jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile

Omului. Or, nu este dezvăluit în recursurile ordinare declarate de apărare, în ce mod și

19

prin ce anume s-ar fi manifestat instanțele în favoarea acuzării sau altei părți în dosar și că

nu ar fi exprimat alte interese decât interesele legii.

În concluzie, Colegiul penal lărgit concluzionează că, în urma verificării deciziei

contestate, inclusiv în raport cu prevederile art.424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu

s-a identificat existența erorilor menționate în recursurile ordinare declarate, sau a unor

alte motive, care analizate din oficiu, să facă pasibilă de casare decizia recurată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că în speța supusă judecării nu s-au

constatat temeiuri legale pentru admiterea recursurilor ordinare declarate, impunându-se

soluția de respingere a acestora, ca inadmisibile, cu menținerea deciziei instanței de apel.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul Roșca

Nicolae în numele inculpatului Bobeica Ivan și avocatul Răileanu Petru în numele

inculpatei Burduja Natalia împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 31 octombrie 2017, în cauza penală privindu-i pe Bobeica Ivan xxxx și Burduja

Natalia xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Alerguș Constantin

Timofti Vladimir

Boico Victor

20