1ra-548/2018 — Art. 190 alin. 4 Cp

1ra-548/2018 — Art. 190 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-548/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Toma Nadejda

judecători: Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Țurcan Anatolie, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Lipcean Grigore, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21

noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Lipcean Grigorii XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.04.2016 – 27.06.2017;

Instanța de apel: 12.09.2017 – 21.11.2017;

Instanța de recurs: 07.02.2018 – 29.05.2018;

A C O N S T A T AT :

Lipcean Grigorii a fost recunoscut culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în formă de 4

(patru) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

01 martie 2012, Lipcean Grigorii, aflându-se în mun. Chișinău, în scopul

dobândirii ilicite a bunurilor din avutul proprietarului prin înșelăciune, în lipsa

unei activități legale în domeniul respectiv, în schimbul primirii unei plăți, a

afirmat colegului de serviciu Cojocaru Vasile, despre posibilitatea înmatriculării

într-un termen de 2 săptămâni a unui automobil de model „Toyota Land

Cruiser” care-i aparținea ultimului, în regiunea transnistreană în condiții mai

favorabile decât cele necesare pentru înregistrarea mijloacelor de transport pe

teritoriul Republicii Moldova, angajamente de fapt irealizabile, deoarece pentru

înregistrarea mijloacelor de transport este necesar prezentarea automobilului,

a actelor de proveniență a acestuia și a procurii. În rezultat, Lipcean Grigorii

1

obținând astfel încrederea și acordul lui Cojocaru Vasile, în scopul enunțat și

prin mijloacele aplicate, aflându-se în mun. Chișinău lângă imobilul amplasat pe

str. Ismail, 84/3, a dobândit ilicit de la ultimul bani în sumă de 2700 Euro, care

conform cursului oficial al BNM la data transmiterii banilor de 15,84 lei față de

1 Euro, constituiau 42768 lei, fără a solicita prezentarea automobilului, actele

de proveniență a acestuia și a procurii pe numele său.

În continuarea acțiunilor sale criminale, Lipcean Grigorii, după ce a primit

banii de la Cojocaru Vasile, la data de 16.03.2012 aflându-se în mun. Chișinău,

prin intermediul discuțiilor telefonice, a afirmat ultimului că au apărut careva

probleme și mai sunt necesari 500 euro. Tot la 16.03.2012, Lipcean Grigorii,

aflându-se în mun. Chișinău, a dobândit ilicit de la Cojocaru Vasile bani în sumă

de 500 euro, care conform cursului oficial al BNM la data transmiterii banilor de

15,50 lei față de 1 euro, constituiau 7750 lei.

Ulterior, Lipcean Grigorii, profitând de încrederea acordată și primind de la

Cojocaru Vasile sumele de bani menționate, nu a efectuat înregistrarea

automobilului sus-numit, utilizând sursele bănești primite în scopuri personale,

cauzându-i părții vătămate Cojocari Vasile o daună în proporții mari, în sumă

totală de 50 518 lei.

care a solicitat casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea înaintată, pe motiv că în

acțiunile sale nu sunt întrunite elementele infracțiunii, invocând următoarele

argumente:

- atât la urmărirea penală, cât și în cadrul examinării cauzei vinovăția lui

Lipcean Grigorii în comiterea infracțiunii incriminate prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității, utilității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării probelor

nu și-a găsit conformare;

- pe parcursul examinării cauzei în urma audierii martorului, părții

vătămate, precum și în urma audierii inculpatului, acesta nu și-a recunoscut vina

și nu a fost dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate;

- declarațiile martorului Guler Andrei urmează a fi apreciate critic, deoarece

depozițiile acestuia sunt divergente, martorul dat nu se afla la momentul

transmiterii banilor și nu a văzut transmiterea banilor, dar a fost rugat de partea

vătămată să dea declarații în favoarea sa;

- în cadrul ședinței de judecată Cojocaru Vasile a menționat că având în

mână recipisele, nu s-a adresat în judecată în ordine civilă, ceea ce demonstrează

încă o dată intenția acestuia de a-l pedepsei pe inculpat;

- inculpat nu și-a recunoscut vinovăția pe tot parcursul procesului penal, iar

faptul că a fost întocmită recipisă ce demonstrează că nu a existat intenția de

dobândire ilicită a bunurilor;

- din conținutul recipiselor rezultă că în ambele este arătat că Lipcean

Grigorii s-a obligat să restituie banii împrumutați, prin urmare versiunea părții

vătămate nu corespunde realității;

2

- potrivit materialelor cauzei se pune la îndoială dacă automobilul „Toyota

Land Cruiser” în general i-a aparținut părții vătămate, or, la dosar au fost

anexate niște acte care demonstrează că prin regiunea Odessa, Ucraina, a fost

adus în Republica Moldova un oarecare automobil, neindicându-se cine și cui

aparține automobilul. Potrivit acestor acte, automobilul a fost adus în 2006, ceea

ce presupune că pe parcursul a atâția ani, automobilul urma să fie înmatriculat

pe teritoriul Republicii Moldova;

- la momentul actual părții vătămate i-a fost restituită datoria, fapt

confirmat prin recipisele anexate la dosar;

- în acțiunile lui Lipcean Grigorii nu este întrunită latura obiectivă a

escrocheriei, deoarece acesta nu l-a înșelat pe Cojocaru Vasile și nici nu a comis

abuz de încredere, or în ambele recipise eliberate de Lipcean Grigorii este arătat

că a primit banii cu împrumut, fapt confirmat și de partea vătămată;

- totodată, partea vătămată a mai arătat că la momentul când i-a dat banii

lui Lipcean Grigorii, primul era inspector superior auto de stat la Poliția Rutieră

Orhei și cunoștea procedura de înregistrare a unui automobil, prin urmare nu

poate fi învinuit inculpatul de înșelăciune și abuz de încredere a obținut banii de

la Cojocaru Vasile.

2017, a fost respins apelul inculpatului Lipcean Grigorii ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și

just a concluzionat că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor

încriminate, or, împrejurările ce dovedesc în afara oricăror dubii culpabilitatea

lui Lipcean Grigorii au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe

acumulate, cercetate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat că prima instanță nu a comis careva erori de

fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale, prima instanță în

sentință corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către

organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză

penală, cu respectarea prevederilor art. 100 al. (4) Cod de procedură penală,

le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și

ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunilor

incriminate.

3

Totodată, instanța de apel a reținut că, deși inculpatul nu recunoaște vina

în cele incriminate, vinovăția lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, după semnele calificative – escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de

încredere, săvârșită în proporții mari este dovedită și prin următoarele probe

administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și

verificate în ședința instanței de apel și anume:

- declarațiile părții vătămate Cojocaru Vasile;

- declarațiile martorului Guler Andrei;

- interpelarea de la CRIS Registru cu scopul de a primi răspuns dacă

Lipcean Grigorii a activat sau activează la una din stațiile de înmatriculare a

automobilelor, iar răspunsul a fost unul negativ (nu a activat și nici nu

activează) (f. d. 13 - 14);

- copia recipisei, potrivit căreia Lipcean Grigorii indică că a primit de la

partea-vătămată 2700 euro;

- procesul-verbal din 14.05.2014, în cadrul căruia au fost examinate actele

în copii de proveniență (f. d. 6) a automobilului de model „Toyota Land Cruizer”

cu numărul caroseriei JTEHJ09J665127063 (f. d. 29-34);

- procesul-verbal de examinare a obiectului, în cadrul căruia au fost

examinate actele în copii de proveniență a automobilului de model

„Toyota Land Cruizer” cu numărul caroseriei JTEHJ09J665127063 (f. d. 35).

Instanța de apel a menționat că, prima instanță a constatat în mod corect

necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului din cadrul art. 190 alin. (4) Cod

penal în cadrul art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, constatând că prima instanță a

aplicat corect prevederile art. 101 alin. (1) ale Codului de procedură penală, și a

dat o estimare proprie probelor din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor și a apreciat just starea de fapt și de drept la caz,

ținând cont de modificările operate în art. 126 Cod penal prin Legea nr. 207 din

29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016 și prevederile art. 10 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a subliniat că prin Legea nr. 207 din

29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016 a fost modificat art. 126 Cod penal, ce

vizează cuantumul proporțiilor mari. Astfel, conform art. 126 alin. (1) Cod

penal, se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite,

primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate,

trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau

de un grup de persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii

faptei.

Conform Hotărârii Guvernului RM nr. 868 din 22.11.2011 „cu privire la

aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru

anul 2012”, publicată la 25.11.2011 în Monitorul Oficial nr. 203 - 205, a fost

aprobat cuantumul salariului mediului lunar pe economie, prognozat pentru

anul 2012, în mărime de 3 550 lei, astfel proporțiile mari ale prejudiciului

conform art. 126 alin. (1) Cod Penal fiind estimate la mărimea care depășește

4

20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de

Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei, în cazul dat pentru anul 2012

constituie suma ce depășește 77000 lei.

Reieșind din materialele cauzei penale, suma prejudiciului cauzat părții

vătămate constituie suma de 50518 lei, sumă care raportată la Hotărârea

Guvernului nr. 868 din 22.11.2011 și art. 126 Cod penal, nominalizate mai sus,

nu reprezintă proporții mari, or, proporții mari constituie sumele care depășesc

77000 lei.

La caz, cuantumul prejudiciului cauzat de către Lipcean Grigorii - 50 518

lei, constituie proporții considerabile, și nu proporții mari, astfel încât prima

instanță a dat acțiunilor inculpatului o încadrare juridică corectă, recalificând

acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, după semnele

calificative – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții considerabile.

A mai reținut instanța de apel că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Totodată, a menționat instanța de apel că, declarațiile inculpatului privind

nevinovăția sa în comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea

de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de

judecată și anume prin declarațiile martorilor nominalizați supra și probele

scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și

demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în

proporții mari.

Cu referire la motivele invocate de apelant, precum că prima instanță a

pronunțat o sentință ilegală de condamnare a inculpatului și că inculpatul

urmează să fie achitat pe motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii

incriminate, deoarece la caz sunt relații civile între părți, instanța de apel a

constatat că prima instanță nu a comis careva erori de fapt și de drept, care ar

impune casarea sentinței adoptate. Instanța de apel a considerat că aceste

afirmații ale părții apărării reprezintă opinia subiectivă a apelanților, or, prima

instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul

recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, luând în

considerație că din probele administrate legal de către organul de urmărire

penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce,

5

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și

prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii de escrocherie.

Instanța de apel a menționat că, au fost întrunite elementele infracțiunii de

escrocherie, deoarece înșelăciunea ca element al escrocheriei se poate

manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informații

a căror anunțare era obligatorie, care se poate referi atât la personalitatea

infractorului sau a altor persoane, cât și la unele obiecte, fenomene, care puteau

fi înfăptuite pe cale verbală, în scris ori folosind ambele căi simultan. În speță,

inculpatul a convins partea vătămată că îl va ajuta la înmatricularea

automobilului de model „Toyota Land Cruiser” care-i aparținea ultimului, în

regiunea transnistreană în condiții mai favorabile decât cele necesare pentru

înregistrarea mijloacelor de transport pe teritoriul Republicii Moldova și astfel

și-a însușit suma de 50 518 lei.

Instanța de apel a constatat, că Lipcean Grigorii a exploatat raporturile de

încredere care existau între el și victimă, or, s-a dovedit că partea vătămată

Cojocaru Vasile și inculpatul au lucrat împreună, ceea ce presupune că cei doi se

cunoșteau, iar partea vătămată avea încredere în inculpat.

Instanța de apel a apreciat critic alegația inculpatului precum că

declarațiile martorului Guler Andrei urmează a fi apreciate critic, or, martorul a

declarat ferm că a fost prezent la momentul transmiterii banilor, nu cunoaște

însă cu ce scop, iar însuși inculpatul nu neagă faptul că a luat bani de la Cojocaru

Vasile.

De asemenea, instanța de apel a indicat, că este criticabilă afirmația precum

că Cojocaru Vasile a menționat că având în mâină recipisele, nu s-a adresat în

judecată în ordine civilă, ceea ce demonstrează intenția acestuia de a-l pedepsei

pe inculpat, or, partea vătămată s-a adresat la organele de drept, deoarece nu-l

putea găsi pe inculpat și nu putea nici să-și întoarcă banii, nici să-și obțină

realizarea promisiunii.

Cu referire la argumentul inculpatului că, urmează să se atragă atenția la

conținutul recipiselor, or, în ambele este arătat că Lipcean Grigorii s-a obligat să

restituie banii împrumutați, instanța de apel a subliniat că inculpatul a restituit

datoria abea după trimiterea cauzei penale în instanța de judecată, ceea ce

dovedește că inculpatul, la momentul luării banilor de la partea vătămată, nici

nu intenționa să-i întoarcă.

În privința alegației precum că potrivit materialelor cauzei se pune la

îndoială dacă automobilul „Toyota Land Cruiser” în general i-a aparținut părții

vătămate, instanța de apel a menționat irelevanța statutului juridic al

automobilului nominalizat, or, obiectul material la caz sunt banii însușiți de

Lipcean Grigorii.

În aceeași ordine de idei, afirmația că automobilul a fost adus în 2006, ceea

ce semnifică că pe parcursul a atâția ani, automobilul urma să fie înmatriculat

pe teritoriul Republicii Moldova, nu a fost reținută de instanța de apel, or,

instanța de judecată nu se poate baza pe presupuneri în adoptarea soluției.

6

Este declarativă, în opinia instanței de apel, alegația apelantului precum că

fiind audiată în ședința instanței de judecată, partea vătămată în mod repetat a

declarat că prejudiciul pentru el nu este considerabil, deoarece dispune de

venituri, or, se constată cert că Cojocaru Vasile, dimpotrivă, a indicat că

prejudiciul cauzat pentru el este considerabil, de aceea este criticabilă afirmația

precum că partea vătămată confirmă că banii au fost luați cu împrumut, or,

Cojocaru Vasile a indicat cert că sumele de bani au fost transmise pentru ca să

fie înmatriculat automobilul său în condiții favorabile.

Aceste împrejurări, examinate în cumul, demonstrează că acțiunile

inculpatului conțin elementele constitutive ale escrocheriei, adică dobândirea

ilicită a averii prin înșelăciune sau abuz de încredere a proprietarului sau

posesorului bunului, prin crearea impresiilor greșite victimei care transmite

averea, prin afirmări intenționat false despre existența posibilității de

înmatricularea automobilului de model „Toyota Land Cruiser” care-i aparținea

ultimului, în regiunea transnistreană în condiții mai favorabile decât cele

necesare pentru înregistrarea mijloacelor de transport pe teritoriul Republicii

Moldova.

Totodată, instanța de apel a menționat că, alegațiile inculpatului precum că

între părți la caz există relații pur civile sunt neîntemeiate și nu reflectă starea

reală a lucrurilor, or, intenția inculpatului de a dobândi bunurile părții vătămate

Cojocaru Vasile prin înșelăciune și abuz de încredere, este dovedită cert prin

ansamblul de probe prezentate de acuzare.

La fel, instanța de apel a statuat că, prima instanță just a considerat

oportună și eficientă în sensul corectării și reeducării inculpatului, stabilirea

unei pedepse sub formă de 4 (patru) ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, considerând că anume această pedeapsă va atinge

scopul legii penale, va restabili echitatea socială și va duce la reeducarea și

corectarea inculpatului, prevenind săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și din partea altor persoane.

A mai menționat instanța de apel că, sunt întemeiate argumentele

acuzatorului de stat cu referire la pedeapsa complementară ce urma să fie

aplicată la caz, însă instanța de apel a ținut cont de faptul că procurorul nu a

atacat cu apel sentința, aceasta fiind atacată cu apel numai de către inculpat.

recurs ordinar avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Lipcean

Grigorii, prin care solicită emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

achitat.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6) și 8)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în

apel;

- instanțele ierarhic inferioare au apreciat eronat probele anexate la

materialele dosarului;

7

- atât la urmărirea penală, cât și în cadrul examinării cauzei vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității,

utilității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării probelor nu și-a găsit

confirmare.

În rest recurentul a invocat aceleași argumente indicate și în cererea de

apel.

recursului pe motiv, că motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, și o altă opinie asupra probelor care au fost puse

la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei și respectiv hotărârea contestată conține motive legale pe care se

întemeiază soluția. Totodată, a indicat că, în acțiunile inculpatului au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate.

motivele invocate, Colegiul lărgit consideră că recursul urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Potrivit conținutului recursului, se invocă în susținerea acestuia temeiurile

de drept indicate la pct. 6) și 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevăd, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

8.1. Referitor la prezența în speță a erorii de drept invocată de recurent

prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește, că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul lărgit

constată că o astfel de eroare în prezenta cauză nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

8

Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă faptul, că potrivit art. 414

alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Potrivit art. 414 alin.(4) Cod de procedură penală, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că, instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal atestă, că instanța de apel, judecând apelul inculpatului, a

respectat prevederile legale sus-enunțate, verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, totodată fiind cercetate suplimentar probele

administrate de prima instanță, și în așa mod corect a ajuns la concluzia privind

menținerea sentinței prin care a fost recunoscut vinovat și condamnat

inculpatul Lipcean Grigorii în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, concluzie a

cărei motivare a fost pe larg expusă în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe

care instanța de recurs o însușește și motivarea căreia nu o consideră necesar

de a o reitera.

Colegiul lărgit consideră că, sunt neîntemeiate argumentele recurentului

precum că instanța de apel nu a analizat fiecare probă în parte, deoarece

potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și textului

deciziei atacate, rezultă că instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probe

cercetate în ședința de judecată a instanței de apel, precum și pe probe, care au

fost verificate de către instanța de apel prin citirea lor în ședința de judecată,

fapt reflectat în procesul-verbal al ședinței de judecată.

Colegiul atestă că, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului declarat, precum și motivele adoptării

soluției.

Reieșind din cele sus-menționate, Colegiul lărgit conchide că în speța dată

nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală.

8.2. Cu referire la eroarea de drept indicată în recurs prin prisma pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului

nu sunt întrunite elementele infracțiunii, Colegiul lărgit subliniază următoarele.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

9

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de

norma penală.

Colegiul lărgit reține că, argumentele recurentului, prin care se invocă că în

acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece

materialele cauzei penale nu conțin probe care să dovedească vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, nu și-a găsit confirmare,

deoarece probele acumulate și examinate de instanța de apel au fost apreciate

potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia

corectă că inculpatul Lipcean Grigorii a comis infracțiunea prevăzută de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că judecând apelul inculpatului,

respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform materialelor din

dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond,

astfel instanța de apel corect ajungând la concluzia enunțată la pct. 4 din

prezenta decizie, stabilind totodată, că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal a fost dovedită pe

deplin în baza probelor prezentate la cauza penală care demonstrează vinovăția

inculpatului în afara oricărui dubiu rezonabil, mai mult, cercetarea

judecătorească în instanța de apel, s-a înfăptuit sub toate aspectele, complet și

obiectiv prin prisma principiul contradictorialității și nemijlocirii.

De asemenea Colegiul penal lărgit consideră necesar să menționeze că,

potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum îl propune recurentul este o competență și

prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală,

astfel invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este

lipsită de suport legal.

De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,

au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora

instanța le-a dat o motivare argumentată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-a însușit-o și a cărei

reluare nu se mai impune.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că,

temeiurile invocate de recurent prin prisma erorilor de drept prevăzute de

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmare

10

la examinarea recursului declarat de avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele

inculpatului Lipcean Grigorii, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 413 - 418 Cod

de procedură penală adoptând o hotărâre legală și întemeiată, de aceea se

impune decizia de respingere a recursului ca inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului Lipcean Grigore împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2017, în cauza penală în

privința lui Lipcean Grigorii XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 iunie 2018.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

Boico Victor

11