1ra-970/18 — art.152 alin.1 CP

1ra-970/18 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-970/18

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26 februarie

2018, declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari

Vitali și partea vătămată Baran Georgeta, în cauza penală în privința inculpatei

Negru Sofia, născută la XXXXX,

originară din XXXXX, domiciliată

în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Sofia a fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.152

alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale.

a incriminat că, la 16 decembrie 2015, ora 16.30, aflându-se pe teritoriul gospodăriei

sale din XXXXX, unde pe fonul unui conflict spontan apărut între ea și Baran

Georgeta, din cauza relațiilor ostile dintre acestea, având scopul cauzării leziunilor

corporale, intenționat, cu un băț pe care îl avea în mână, prin geamul de la bucătăria

părții vătămate, unde se afla aceasta la acel moment, i-a aplicat o lovitură peste

antebrațul stâng, după care a împins-o, iar în rezultat aceasta s-a dezechilibrat și a căzut

pe suprafața de beton, fiindu-i cauzate leziuni corporale sub formă de fractură tasată a

vertebrei L-1 și echimoză pe fesa stângă, leziuni ce se califică drept vătămări corporale

medii.

- procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile

inculpatei să fie recalificate în baza art.157 Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă

de amendă în mărime de 300 unități convenționale, precum și să fie dispusă încasarea

cheltuielilor judiciare în mărime de 57 lei și admiterea acțiunii civile, invocând că

instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și eronat a conchis că

S.Negru nu se face vinovată de comiterea infracțiunii imputate, or, din cumulul

probelor administrate de organul de urmărire penală și puse la baza învinuirii inculpatei

se demonstrează exact contrariul și anume, prin declarațiile martorului P.Patrașcu și

raportul de constatare medico-legală nr.260 din 22.12.2015; - instanța neîntemeiat a

1

admis drept probe declarațiile martorilor T.Negru, V.Andone, M.Antofică, aceștia fiind

în relații de rudenie cu inculpata; - instanța nu a ținut cont de informația eliberată de

către directoarea grădiniței de copii nr.8 din Cahul, prezentată la solicitarea Serviciului

urmărire penală Cantemir, care confirmă că copilul A.Negru în data de 16.12.2015 și

17.12.2015, nu a frecventat grădinița; - instanța a admis drept probă certificatul

prezentat de inculpată, în care se indică, precum că copilul A.Negru, în perioada

invocată, a frecventat grădinița, probă care a fost administrată cu încălcarea normelor

de procedură penală;

- partea vătămată G.Baran, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

S.Negru să fie condamnată în baza art.152 alin.(1) Cod penal, să fie admisă acțiunea

civilă cu încasarea de la inculpat a prejudiciului material în mărime de 3070 lei, a

prejudiciului moral în mărime de 15000 lei și a cheltuielilor de judecată, invocând că

instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei, și anume, eronat a apreciat

critic declarațiile martorului P.Patrașcu, care contravin declarațiilor date de inculpată și

martorii T.Negru, V.Andone, M.Antofică; - nu a luat în considerare rapoartele de

constatare medico-legală nr.260 din 22.12.2015 și de expertiză medico-legală nr.64

„D” 27.04.2016; - nu a ținut cont de informația eliberată de către directoarea grădiniței

de copii nr.8 din Cahul, care confirmă că copilul A.Negru în data de 16.12.2015 și

17.12.2015, nu a frecventat grădinița, dar a admis drept probă certificatul prezentat de

inculpată, în care se indică, precum că copilul A.Negru, în perioada invocată, a

frecventat grădinița; - instanța nu a ținut cont de persoana inculpatei, care este agresivă

și conflictuală, că a fost atrasă de mai multe ori la pedeapsă contravențională și că prin

acțiunile sale i-a provocat suferințe fizice și pagube materiale.

apelurile declarate de către procuror și partea vătămată au fost respinse ca nefondate.

Examinând argumentele apelurilor prin prisma materialelor cauzei, instanța de

apel a constat că organul de urmărire penală nu a prezentat probe concrete, suficiente și

verosimile care să confirme existența faptei infracțiunii, or, deși potrivit rapoartelor de

constatare medico-legală nr.260 din 22.12.2015 și de expertiză medico-legală nr.64

„D” 27.04.2016, este cert faptul că la partea vătămată G.Baran au fost depistate

leziunile corporale descrise în documente, faptul că anume inculpata S.Negru i le-a

cauzat nu este probat.

De asemenea, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a apreciat critic

declarațiile date de martorul P.Patrașcu, care nu sunt consecvente, circumstanță valabilă

și pentru cele date de partea vătămată. În partea opusă însă, contrar celor afirmate de

partea vătămată și acuzator, declarațiile date de martorii T.Negru, V.Andone,

M.Antofică coroborează atât între ele, cât și cu cele date de inculpată.

Complementar, instanța de apel a menționat că declarațiile martorului V.Baran

nu sunt relevante speței, deoarece acesta, la data la care a avut loc conflictul, se afla

peste hotarele țării, confirmând doar relațiile ostile dintre S.Negru și G.Baran.

În ceia ce privește raportul de expertiză judiciară nr.34/12/3-R-496 din

22.12.2017, instanța de apel a menționat că datele elucidate de document nu sunt

relevante speței, or, modificările mecanice a datelor conținute în el, nu fac dovada

faptului că copilul A.Negru, în zilele de 16 și 17 decembrie 2015, nu a frecventat

grădinița.

De asemenea, instanța de apel a indicat că din materialele cauzei nu reiese care

băț a fost folosit de inculpată, având în vedere că pe parcursul efectuării urmăririi

2

penale și examinării cauzei, partea vătămată a descris sau s-a referit la acest „băț” în

trei moduri diferite.

Complementar, instanța de apel a constatat că în materialele dosarului sunt

indicate trei bârne una cu lungimea de 1,50 m, alta cu dimensiunile 1,32 m lungime și

diametru de 4 cm și cea din planșa fotografică anexată la procesul-verbal de ridicare

din 21.04.2016, cu lungimea de 165 cm, lățime - 3 cm respectiv, nu este clar la care

dintre aceste trei bețe se referă partea vătămată.

În partea ce ține de persoana inculpatei, instanța de apel a precizat că simplul

fapt că anterior aceasta a fost atrasă la răspundere contravențională nu probează că a

săvârșit infracțiunea imputată în prezenta cauză penală.

Astfel, reieșind din cele relatate, instanța de apel a conchis că probele

administrate în cauză nu au fost de natură să probeze vinovăția inculpatei de comiterea

infracțiunii imputate.

În context, instanța de apel a precizat că, în virtutea art.389 alin.(1) Cod de

procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Cu referire la cererea martorului P.Patrașcu privind încasarea cheltuielilor

judiciare, instanța a admis cererea în partea cheltuielilor suportate în legătură cu

prezentarea în instanță, însă a respins-o în partea salariului mediu pentru perioada de

participare în procesul penal din considerent că martorul nu a probat că a venit în

R.Moldova anume pentru a participa în instanță.

- procurorul care, indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării de către instanța de

apel, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - instanța a

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și eronat a conchis asupra nevinovăției

inculpatei de săvârșirea infracțiunii imputate; - instanța nu a luat în considerare că

partea vătămată și martorul P.Patrașcu au indicat direct că anume S.Negru a săvârșit

fapta infracțională și eronat a conchis că la data de 16.12.2015, inculpata nu s-a aflat la

locul săvârșirii infracțiunii, că declarațiile părții vătămate și ale martorului P.Patrașcu

sunt contradictorii și inconsecvente; - declarațiile martorilor T.Negru, V.Andone și

M.Antofică urmau a fi apreciate critic, deoarece T.Negru este nora inculpatei,

V.Andone - finul de cununie și M.Antofică - prietena inculpatei, în rest invocând

aceleași motive ca și în apel, descrise la pct.3 al prezentei decizii;

- partea vătămată G.Baran care, indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1)

pct.6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie condamnată de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, precum și să fie admisă acțiunea

civilă și să se dispună încasarea prejudiciului material în mărime de 3070 lei, a

prejudiciului moral în mărime de 15000 lei și a cheltuielilor de judecată suportate în

prima instanță și în instanța de apel, pe motiv că instanța a apreciat arbitrar probele și

circumstanțele cauzei și eronat a conchis asupra nevinovăției inculpatei de săvârșirea

infracțiunii imputate; - instanța nu a ținut cont că prin acțiunile sale, inculpata i-a

pricinuit pagube materiale și morale, în rest invocând aceleași motive ca și în apel,

descrise la pct.3 al prezentei decizii.

3

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia avocatului V.Negoiță în

numele inculpatei, expusă în referință, care a solicitat declararea inadmisibilității

recursurilor, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele

considerente.

Colegiul penal notează că, potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de fond ori de apel.

Recurenții în recurs au invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel

pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

constată că acesta nu și-a găsit confirmare, decizia recurată a fost motivată plenar și

consecvent în baza materialelor cauzei prin prisma legislației pertinente.

Cercetarea judecătorească efectuată de instanța de apel a identificat că, la

adoptarea hotărârii, s-a dat apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor

cauzei, examinându-le conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind nevinovăția

inculpatei, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracționale.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a constatat că acuzarea

nu a prezentat probe suficiente, concludente și plauzibile, care ar face dovada

incontestabilă a vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, or, din probele

administrate în respectiva cauză penală nu poate fi trasă concluzia că anume S.Negru a

comis față de partea vătămată faptele incriminate. Prezența la G.Baran a vătămărilor

corporale, declarațiile date de aceasta și de nepotul acesteia P.Patrașcu, precum și a

soțului părții vătămate V.Baran, care nici nu este martor ocular, la data incidentului

aflându-se înafara țării, nu sunt suficiente pentru a pronunța o sentință de condamnare.

În ceia ce privește raportul de expertiză judiciară nr.34/12/3-R-496 din 22.12.2017,

instanța de apel corect a indicat că constatările documentului nu probează dacă copilul

A.Negru, în zilele de 16 și 17 decembrie 2015, a frecventat sau nu grădinița.

Complementar, instanța de apel corect a sesizat că din materialele cauzei nu este

clar care anume obiect a fost utilizat pentru săvârșirea infracțiunii, având în vedere că

sunt descrise trei obiecte diferite: o bârnă cu lungimea de 1,50 m; o bârnă cu

dimensiunile 1,32 m lungime și diametru de 4 cm și o bârnă cu lungimea de 165 cm și

lățimea de 3 cm.

În context, potrivit textului recursurilor se evidențiază că recurenții critică

aprecierea probelor, însă, nu argumentează ilegalitatea hotărârii judecătorești din punct

de vedere al erorii de drept admise la judecarea cauzei, astfel, instanța de recurs

constată că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art.99-101 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele,

verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și întemeiat a

conchis asupra nevinovăției lui S.Negru, respingând ca nefondate apelurile declarate de

procuror și partea vătămată, menținând sentința de achitare a inculpatei de sub

4

învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, pe motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracționale.

Instanța de apel corect a indicat că acuzarea nu a prezentat probe pertinente și

concludente, care în coroborare cu circumstanțele cauzei ar dovedi vinovăția inculpatei

în săvârșirea infracțiunii imputate. Potrivit prevederilor art.394 alin.(3) Cod de

procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă probelor administrate în

cauză, aduse în sprijinul acuzării inculpatei, argumentând detaliat respingerea lor.

Astfel, toate probele prezentate au primit o apreciere corectă, concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat la prezenta cauză.

Mai mult, Colegiul penal atestă că, la etapa judecării recursului, nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, acestea fiind

atributul exclusiv al acestor instanțe.

Colegiul reține că, în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul

penal, reglementat de art.24 Cod de procedură penală, urmărirea penală, apărarea și

judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de diferite organe și persoane. Instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Funcția acuzării este

pusă pe seama procurorului care intentează cauza penală, înaintează învinuirea, susține

acuzarea în instanțele de judecată.

În pofida acestor cerințe, procurorul nu a prezentat probe din care incontestabil

s-ar deduce vinovăția inculpatei, care a respins învinuirea.

Astfel, probe ce ar demonstra direct și cert vinovăția inculpatei, nu au fost

prezentate de către procuror or, nici declarațiile părții vătămate și ale martorilor,

precum și nici actele cauzei administrate în cadrul urmăririi penale nu pot dovedi cu

certitudine vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii imputate.

Respectiv, argumentele invocate, precum că instanța de apel a apreciat arbitrar și

eronat probele și circumstanțele cauzei, vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii

imputate fiind dovedită, contravin materialelor cauzei, or, Colegiul penal reiterează că,

instanța de apel corect și în deplină măsură a dat apreciere probelor și circumstanțelor

cauzei și corect a constatat că învinuirea adusă lui S.Negru nu este bazată pe probe

directe, certe, pertinente și concludente ce ar confirma vinovăția acesteia, iar toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în virtutea art.8 Cod de procedură

penală, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatei.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că instanța de apel și-a motivat soluția

privind nevinovăția inculpatei, care a fost expusă pe larg la pct.4 din prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene

pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al

Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din Convenția EDO obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria

A nr. 288). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă

care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse

atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe

inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19 decembrie 1997, pct. 60, Culegere de decizii

și hotărâri 1997-VIII).

5

Argumentul, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția este neîntemeiat. Colegiul remarcă că, recursurile repetă textele

apelurilor, argumentele expuse de recurenți fiind anterior invocate în apeluri, iar

instanța de apel care, examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere

corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și

detaliat asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelurilor și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestora, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Prin urmare, argumentele invocate de către recurenți sunt neîntemeiate, decizia

instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile

art.394 Cod de procedură penală.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal sesizează că în recursul declarat de

partea vătămată este invocat drept temei de casare a deciziei instanței de apel pct.12)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, însă, contrar prevederilor art.430 pct.5) Cod

de procedură penală, nu l-a argumentat cu indicarea motivelor justificative în acest

sens, în situația în care a solicitat condamnarea inculpatei în baza normei penale de care

a fost pusă sub învinuire.

Prin urmare, analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată,

Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestora,

ca fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali și partea vătămată Baran

Georgeta, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 26

februarie 2018, în cauza penală în privința inculpatei Negru Sofia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6