1ra-1308/18 — art.152 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.152 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1308/18 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1308/18
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 iulie 2018 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie
2018, declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut
Dorina, în cauza penală în privința inculpatului
Fedula Constantin XXX, născut la
XXX, originar și domiciliat în
XXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 03.10.2017 - 30.11.2017;
Instanța de apel: 21.12.2018 - 30.01.2018;
Instanța de recurs: 01.06.2018 - 11.07.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul central din 30 noiembrie 2017,
Fedula Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.152 alin.(1)
Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Potrivit sentinței s-a constatat că Fedula Constantin, la 17 iunie 2017, ora
20.00, aflându-se la domiciliul fostei soții Fedula Lidia din XXX, acționând cu
intenție directă, cu scopul cauzării leziunilor corporale medii, i-a aplicat lui Colța
Vera multiple lovituri cu un hârleț peste diferite părți ale corpului, cauzându-i,
conform raportului de constatare medico-legală nr.146 din 26.07.2017, vătămări
corporale medii, caracterizate prin: fractură închisă a ambelor oase 1/3 medie a
antebrațului mâinii stângi, fractură închisă a maleolei laterale a gambei piciorului
drept, hematom a genunchiului piciorului drept.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul V.Catărău în numele
inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie
liberat de răspundere penală, invocând că instanța a apreciat arbitrar probele și
circumstanțele cauzei; - declarațiile părții vătămate sunt contradictorii; - acțiunile
inculpatului au fost comise în stare de legitimă apărare.
3.1. Partea vătămată V.Colța la data de 20 ianuarie 2018, a depus o cerere prin
care și-a retras plângerea depusă împotriva inculpatului, pe motiv că s-au împăcat și
a solicitat încetarea prezentului procesul în temeiul art.109 Cod penal, art.276
alin.(5), 391 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală .
1
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie
2018, apelul declarat de către avocatul V.Catărău în numele inculpatului a fost
admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal intentat împotriva lui
C.Fedula în baza art.152 alin.(2) Cod penal a fost încetat, pe motiv că plângerea a
fost retrasă de către partea vătămată V.Colța și părțile s-au împăcat.
În motivarea acestei soluții instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat
apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le
conform art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de
vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului
în comiterea infracțiunii imputate, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc.
Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă
prin declarațiile părții vătămate V.Colța, ale martorului L.Fedula și actele cauzei -
procesele-verbale privind consemnarea celor constatate din 07.08.2017, de cercetare
la fața locului din 21.06.2017, de examinare a hîrlețului din 25.09.2017; informația
telefonică 903 din 17.06.2012; raportul de constatare nr.146-D din 26.07.2017 în
privința părții vătămate V.Colța.
De asemenea, instanța a reținut că, în ședința instanței, inculpatul și-a
recunoscut vina și și-a manifestat disponibilitatea de a se împăca cu partea vătămată.
La rândul ei, partea vătămată a formulat o cerere, prin care și-a retras plângerea și a
solicitat încetarea procesului penal intentat împotriva lui C.Fedula.
Instanța de apel a indicat că, reieșind din prevederile art.276 alin.(1) și (5)
Cod de procedură penală, urmărirea penală se pornește numai în baza plângerii
prealabile a victimei în cazul infracțiunilor prevăzute în unele articole, inclusiv și în
art.152 alin.(1) din Codul penal, iar la împăcarea părții vătămate cu bănuitul,
învinuitul, inculpatul în cazurile menționate în prezentul alineat, urmărirea penală
încetează. Procedura în astfel de procese este generală, împăcarea fiind personală și
produce efect doar dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești.
Prin urmare, având în vedere că partea vătămată V.Colța și-a retras plângerea
depusă împotriva inculpatului C.Fedula, pe motiv că s-au împăcat, instanța de apel,
în temeiul art.391 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, care prevede că procesul
penal se încetează în cazul în care plângerea a fost retrasă de către partea vătămată
sau părțile s-au împăcat, a considerat oportun să admită cererea părții vătămate și să
înceteze procesul penal intentat împotriva lui C.Fedula, pe motivul indicat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul
care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,
solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv că instanța a admis greșit
apelul; - prevederile art.109 Cod penal nu sunt aplicabile speței; - împăcarea părților
poate avea loc doar până când completul care a judecat cauza în primă instanță intră
în deliberare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal
decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
2
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond
ori de apel.
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția.
Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul
declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare la examinarea
recursului.
Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a aplicat prevederile
art.109 Cod penal din moment ce împăcarea părților poate avea loc doar în prima
instanță până la intrarea completului de judecată în deliberare sunt absolut
neîntemeiate, bazate intenționat și nejustificat pe o interpretare eronată a legii.
Astfel, Colegiul penal precizează că pe lângă normele invocate selectiv în
recurs, procedura împăcării părților conține și altele.
Prin urmare, potrivit art.276 alin.(1) și (5) Cod de procedură penală, urmărirea
penală se pornește numai în baza plângerii prealabile a victimei în cazul
infracțiunilor prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179
alin.(1) și (2), 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 2461,
274 Cod penal, precum și al furtului avutului proprietarului săvârșit de minor, de
soț, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu victima sau
este găzduită de aceasta.
La împăcarea părții vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile
menționate la alin.(1), urmărirea penală încetează. Împăcarea este personală și
produce efect doar dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești.
Având în vedere sintagma „până la rămânerea definitivă a hotărârii
judecătorești”, recurentul urma să ia în considerare că, potrivit art.466 alin.(2) și (3)
Cod de procedură penală, hotărârea primei instanțe rămâne definitivă: la data
pronunțării, când hotărârea nu este supusă apelului și nici recursului; la data
expirării termenului de apel; la data retragerii apelului și încetării procedurii de apel,
dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel. Totodată, hotărârile
instanței de apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel.
Prin urmare, reieșind din normele precitate, împăcarea părților poate
interveni, în cazul infracțiunilor prevăzute de art.276 alin.(1) Cod de procedură
penală, oricând în cursul procesului penal: la urmărirea penală, în instanța de fond,
de apel, de recurs - dacă pentru unele infracțiuni nu există calea apelului, dar numai
până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În sensul celor expuse, instanța de recurs precizează că prevederile art.109
Cod penal și ale art.276 Cod de procedură penală, trebuie aplicate corelativ.
Or, norma prevăzută de art.109 Cod penal este una mai generală, care se
referă la toate infracțiunile prevăzute la capitolele II-VI din Partea specială a
Codului penal, în schimb, art.276 Cod de procedură penală este o normă specială,
care stipulează expres că împăcarea părților în cauzele penale privind săvârșirea
3
infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal, poate avea loc până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Prin urmare, instanța de apel, reținând dispozițiile art.276 alin.(1), (5), 391
alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, corect a admis apelul părții apărării, a casat
sentința și a încetat procesul penal intentat în privința inculpatului C.Fedula, pe
motiv că plângerea a fost retrasă de către partea vătămată V.Colța și părțile s-au
împăcat.
Colegiul conchide că decizia instanței de apel este bine argumentată, motivată
și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală, iar argumentele
recurentului în susținerea recursului sunt neîntemeiate.
Subsecvent, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea
hotărârii judecătorești contestate.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către
procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar
da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,
potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Fedula
Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 august 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
4