1ra-2075/2018 — art. 171 alin.2 lit.b/2 CP

1ra-2075/2018 — art. 171 alin.2 lit.b/2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2075/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2018, în cauza

penală în privința lui

Fedula Constantin XXXXX, născut

la XXXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXX, str. XXXXX, nr. XX r-nul

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.08.2017– 22.12.2017;

Instanța de apel: 01.03.2018–15.05.2018;

Instanța de recurs: 12.10.2018 – 12.12.2018.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal,

la 6 ani închosoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată XXXXX privind încasarea prejudiciului

material în sumă de 128 lei a fost admisă în principiu, fiind lăsată spre soluționare în

instanța civilă.

S-a admis parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral și s-a dispus

încasarea de la Fedula Constantin în beneficiul părții vătămate cu titlu de pagubă morală

suma de 5 000 lei.

fiind în condiții de conlocuire cu fosta sa soție XXXXXX, ambii fiind potrivit prevederilor

art.1331 alin.(2) Cod penal membri de familie, la 11 august 2017, între orele 0140 – 230 ,

aflându-se la domiciliul lui XXXXXX din s. XXXXXX, str. XXXXX, nr. XXX, r-nul

XXXXX, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnul în cap și amenințând-o cu

moartea, contrar voinței lui XXXXX, a întreținut cu ultima două rapoarte sexuale.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare,

argumentând următoarele:

- instanța și-a bazat sentința doar pe presupuneri și pe declarațiile părții vătămate, care

1

se combat prin depozițiile inculpatului;

- raportul sexual a avut loc cu acordul părții vătămate;

- instanța nu a luat în considerație argumentele apărării referitor la nevinovăția

inculpatului;

3.1 Sentința instanței de fond a fost contestată cu apel și de către partea vătămată, care

a solicitat casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Fedula

Constantin să-i fie stabilită o pedeapsă minimă prevăzută de sancțiunea normei penale în

baza căreia a fost declarat vinovat, cu dispunerea suspendării executării acesteia în

conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal.

În argumentarea apelului partea vătămată a menționat că inculpatul este tatăl a patru

copii și fostul său soț, cu care locuiește împreună. La depunerea plângerii nu s-a gândit că

inculpatul va fi pedepsit atât de aspru. A menționat că, dacă ar fi cunoscut despre

consecințele care urmau să survină, nu ar fi depus plângere. La moment crește și educă de

una singură patru copii.

declarate de către avocatul Nichifor Eugeniu în numele inculpatului și de către partea

vătămată au fost admise, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Lui Fedula Constantin i s-a stabilit pedeapsa în baza art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal,

5 ani închisoare.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată pe un

termen de probațiune de 5 ani.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții,veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără

echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(2) lit. b2)

Cod penal, conform semnelor calificative: violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, acțiune săvârșită asupra unui membruu a familiei.

Verificând argumentele invocate în apelul avocatului Nichifor Eugeniu în numele

inculpatului, Colegiul penal a ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute

de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța

de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

Soluționând chestiunea referitor la categoria și termenul de pedeapsă Colegiul penal

a reținut ca circumstanțe atenuante: recunoașterea vinei, căința sinceră, prezența la

întreținere a 4 copii, precum și a luat în considerație solicitarea părții vătămate de a-i aplica

o pedeapsă nonprivativă de libertate. În consecință instanța de apel a concluzionat că scopul

pedepsei penale de reeducare și corectare a inculpatului poate fi atins fără executarea

pedepsei cu închisoarea cu stabilirea unui termen de probațiune în temeiul art.90 Cod penal.

care invocând temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

-la stabilirea și individualizarea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de

prevederile art.art.7, 61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de

individualizare a pedepsei;

2

- decizia în partea stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.394 alin.(2) pct.3)

Cod de procedură penală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- la stabilirea pedepsei instanța nu a luat în considerație personalitatea inculpatului,

care anterior a fost condamnat în baza art.2011 alin.(1) Cod penal;

- instanța de apel a ignorat faptul că Fedula Constantin atât la urmărirea penală, cât și

în ședințele instanței de fond, nu a recunoscut vinovăția;

- pedeapsa stabilită este prea blândă la numirea căreia nu s-a luat în considerație că

infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave și astfel nu se va atinge scopul

pedepsei penale prevăzut la art.61 Cod penal.

solicită declararea inadmisibilității acestuia, deoarece decizia instanței de apel este riguros

argumentată, legală și întemeiată.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

procuror, se întemeiază în drept pe dispoziția art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură

penală, potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurenți.

Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci

când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt aplicabile

circumstanțelor cauzei, sau când nu este descrisă și argumentată esența încălcării.

Din conținutul cererii de recurs ordinar declarate de procuror, se constată că acesta

critică decizia considerând-o neîntemeiată și neargumentată considerând că instanța de apel

eronat a diminuat termenul pedepsei stabilite de prima instanță și a aplicat în privința

inculpatului prevederile art.90 Cod penal.

În același timp, instanța de recurs constată că, autorul recursului este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele inferioare, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

reținute în sarcina inculpatului, respectiv Colegiul penal în această parte nu se va expune.

În continuare, analizând criticile formulate de recurent, prin prisma temeiurilor

prevăzute de pct.6) și 10) din alin.(1) al art.427 Cod de procedură penală, instanța de recurs

apreciază argumentele invocate, ca fiind neîntemeiate, or, efectuând o verificare a

materialelor din dosar se constată că la judecarea apelurilor, instanța a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea stabilirii categoriei

și termenului de pedeapsă, precum și în partea individualizării executării acesteia .

În vederea susținerii acestei concluzii instanța de recurs a rezultat din aceea că,

pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea acestuia, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pe lângă scopul său

3

represiv pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu

inculpatului, la caz, art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat

Fedula Constantin.

Astfel, Colegiul penal menționează că pedeapsa se consideră echitabilă când aceasta

impune inculpatului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor părții vătămate și în general a statului și întregii societăți perturbate

prin infracțiunea comisă.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte: persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la

gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite, și anume, la caz, trebuie

avute în vedere că, inculpatul a comis o infracțiune gravă, dar totodată urmează a se ține

seama că inculpatul a recunoscut integral vina, s-a căit sincer de cele comise, are la

întreținere patru copii minori. Nu în ultimul rând la stabilirea pedepsei și modului de

executare a acesteia instanța de judecată urmează să țină cont și de opinia părții vătămate,

care, în speță, a solicitat ca inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă non privativă de

libertate, argumentând că la moment a rămas de una singură să întrețină patru copii minori.

La fel instanța de recurs reține că, potrivit sentinței Fedula Constantin a fost

condamnat în baza art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis.

După care, legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare a fost verificată de către

instanța de apel, care corect a statuat asupra faptului că sentința urmează a fi casată în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri și stabilirea pedepsei cu închisoarea pe

un termen de 5 ani, cu aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, și

dispunerea suspendării condiționate a pedepsei pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

La acest capitol, Colegiul penal ține să specifice că, raționamentul care poate

condiționa aplicarea prevederilor art.90 Cod penal într-o cauză, întotdeauna are la origine

persoana inculpatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea

și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei

față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă, conduita bună;

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului și, pe de altă parte, executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La fel, se specifică că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea

condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură

oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în

viața acesteia.

4

Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului pe o perioadă de probațiune, în limitele de la 1 la 5 ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin.(4) al art.90 Cod penal fac doar

infracțiunile deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei

periculoase sau deosebit de periculoase.

În continuare, Colegiul menționează că, sancțiunea art.171 alin.(2) lit. b2) Cod penal,

în baza căruia a fost condamnat Fedula Constantin, prevede pedeapsa închisorii de la 5 la

12 ani, iar potrivit art.16 Cod penal, aceasta face parte din categoria infracțiunilor grave, în

speță nefiind prezentă starea de recidivă.

Respectiv, Colegiul penal remarcă că este prerogativa instanței de judecată să

aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși legea nu îngrădește libertatea instanței

de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta

fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de

suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a

întemeiat această concluzie.

Acestea fiind menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel, în partea

descriptivă a deciziei, a argumentat și a indicat din care motive a ajuns la concluzia că în

privința inculpatului urmează a fi aplicate prevederile art.90 Cod penal și corect a menționat

că, deși inculpatul a comis o infracțiune gravă, acesta și-a recunoscut vina, s-a căit sincer

de cele comise, precum și a luat în considerație că Fedula Constantin are la întreținere patru

copii minori, iar partea vătămată nu are careva pretenții de ordin material sau moral față de

acesta, prin urmare scopul pedepsei penale, la caz, poate fi atins prin stabilirea unei

pedepse, cu închisoarea, însă aceasta urmează a fi suspendată condiționat pentru o perioadă

de probațiune de 5 ani.

La caz, Colegiul penal reține că instanța de apel a efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului luând în considerație condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Generalizând cele menționate mai sus Colegiul penal conchide, că instanța de apel

ținând cont de gravitatea infracțiunii, circumstanțele cauzei, precum și de persoana

inculpatului, corect i-a stabilit acestuia pedeapsa închisorii pe un termen de 5 ani, iar la

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu au fost stabilite careva impedimente.

Argumentul invocat de recurent precum că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate deoarece instanța de apel nu

a ținut cont de faptul că Fedula Constantin anterior a mai fost condamnat în baza art.2011

alin.(1) Cod penal, iar dînsul nu și-a făcut careva concluzii și din nou a comis o infracțiune

cu intenție, Colegiul penal îl respinge ca neîntemeiat, or, prin sentința Judecătoriei Hîncești

din 11.11.2015 lui Fedula Constantin i s-a stabilit pedeapsa 120 ore muncă neremunerată

în folosul comunității, iar potrivit art.111 alin.(1) lit. e) Cod penal, se consideră ca neavînd

antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blândă decât închisoarea,

după executarea pedepsei.

5

Referitor la argumentul menționat de acuzatorul de stat precum că Fedula Constantin

în cadrul urmăririi penale și în instanța de fond nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunilor incriminate, Colegiul penal relevă că potrivit prevederilor art.64 alin.(1)

pct.8) și art.66 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, recunoașterea sau nerecunoașterea

vinovăției este un drept al persoanei bănuite sau învinuite și nu o obligație a acesteia.

În acest context, Colegiul lărgit ține să mai menționeze că nu este oportună izolarea

inculpatului de societate prin aplicarea unei pedepse reale cu închisoare, or, fiind la libertate

inculpatul va avea posibilitatea reală să muncească și să întrețină material cei patru copii.

Din atare considerente, Colegiul penal găsește neîntemeiate alegațiile recurentului

în partea solicitării de a menține sentința și constată că concluzia instanței de apel, privitor

la faptul că corijarea inculpatului este posibilă și prin aplicarea față de Fedula Constantin a

pedepsei sub formă de închisoare, cu suspendarea executării acesteia, este una legală,

corectă, motivată și întemeiată, la adoptarea căreia s-a acordat deplină eficiență

prevederilor din art.art.61,75 și 90 Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-417 Cod

de procedură penală, iar argumentele invocate de recurent care critică măsura de pedeapsă

aplicată inculpatului, ca fiind una prea blândă și astfel, în opinia acestuia, s-au comis erori

de drept stipulate în pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, sunt

neîntemeiate, deoarece instanța de apel a stabilit inculpatului o pedeapsă în concordanță cu

prevederile legii.

Prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe Fedula Constantin, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 ianuarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6