1ra-1061/18 — art. 264 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1061/18 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1061/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
30 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie
2018, în cauza penală în privința lui
Ulinici Andrei xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 16.10.2017 - 22.12.2017;
Instanța de apel: 15.02.2018 - 22.02.2018;
Instanța de recurs: 03.05.2018 - 30.05.2018.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni din 22 decembrie
2017, Ulinici Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, la amendă în
mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 25 000 lei, cu
privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, la 16 martie 2017,
aproximativ la ora 11.40, Ulinici Andrei conducând automobilul de model „Renault
Scenic” cu n/î xxxx pe strada xxxx, din orașul xxxx, ignorând prevederile pct. 41 alin.
(2) din Regulamentul de circulație rutieră, care prevede că „Conducătorul vehiculului
care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce
s-a asigurat că o poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți
participanți la trafic”, cât prevederile pct. 46 al aceluiași Regulament care prevede că
„Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate,
să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului”, fără a se asigura,
a efectuat manevra spate, tamponând pietonul, Mocreac Olga, cauzându-i conform
raportului de expertiză medico – legală nr. 40 „D” din 13 aprilie 2017, fractura
1
opofizei stiloide radial și ulnare cu deplasare, leziuni ce se califică ca vătămare
corporală medie.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea parțială a
acesteia în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată, cu
pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care să fie admisă cerere de încasare a cheltuielilor de judecată în sumă
de 466 lei din contul inculpatului, în beneficiul statului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie
2018, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără
modificări.
4.1. Colegiul a considerat ca fiind neîntemeiată cerința procurorului privind
încasarea cheltuielilor judiciare compuse din suma de 466 de lei, ce au fost suportate în
legătură cu efectuarea raporturilor de constatare nr.37D din 04 aprilie 2017 și de
expertiză judiciară nr.40D din 13 aprilie 2017.
Astfel, instanța a menționat că, cheltuielile legate de efectuarea expertizelor
medicale de constatare a gradului vătămărilor corporale suportate de către partea
vătămată, precum și cheltuielile în vederea stabilirii stări de ebrietate și naturii ei, nu
urmează a fi puse în sarcina inculpatului, de vreme ce anume organul de urmărire
penală, în calitate de ordonator al acestor expertize are calitatea responsabilă material,
față de acțiunile dispuse pe marginea examinării cauzei penale, or, toate acțiunile de
urmărire penală sunt dispuse nemijlocit la discreția organului de urmărire penală și nu
la demersul sau cererea învinuitului sau a apărătorului acestuia, situație ce ar impune
suportarea cheltuielilor de către învinuit, situație de altfel neîntrunită la caz.
Cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare privind constatarea gradului
leziunilor corporale suportate de către partea vătămată, precum și în vederea stabilirii
stării de ebrietate și naturii ei, nu pot fi dispuse spre încasare din contul lui Ulinici
Andrei, de vreme ce investigarea și cercetarea faptelor infracționale, constituie
obligația și atribuția de bază a organului de urmărire penală, care în exercitarea
atribuțiilor funcționale, este asigurat financiar de către stat, or, impunerea acestor
cheltuieli inculpatului ar constitui încasarea dublă a aceleiași sume cheltuite în legătură
cu cauza penală, deoarece aceste sume sunt garantate din contul statului, în contextul
dispunerii expertizei de către ordonator, adică de către organul de urmărire penală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către procuror, care
invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea
acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de
judecată, deoarece:
- instanța de apel neîntemeiat a dispus respingerea solicitării privind încasarea
din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată compuse din
suma de 466 de lei, ce au fost suportate în legătură cu efectuarea raporturilor de
2
constatare nr.37D din 04 aprilie 2017 și de expertiză judiciară nr.40D din 13 aprilie
2017;
- instanța de apel nu a luat în considerație că prin modificările survenite la Codul
de procedură penală, în vigoare din 09.02.2018, legislatorul a exclus alin. (2) al art.
143 Cod de procedură penală și prin urmare, statul nu mai are obligația de a suporta
plățile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin.
(1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu
soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de
judecată în mărime de 466 lei, pentru efectuarea raporturilor de constatare nr.37D din
04 aprilie 2017 și de expertiză judiciară nr.40D din 13 aprilie 2017.
La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1)
și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate
de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste
cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte
cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor
judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se
află la întreținerea lor.
Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227
alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea
solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate
pentru efectuarea raporturilor de constatare nr.37D din 04 aprilie 2017 și de expertiză
judiciară nr.40D din 13 aprilie 2017, or, art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu
pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în
cauză, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la momentul efectuării
expertizelor) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la
alin. (1) se face din contul bugetului de stat și de aceea, instanța de apel corect a ajuns
la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de
acuzatorul de stat.
3
În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept
invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar
solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către
instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Ulinici
Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 27 iunie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
4