1ra-1061/18 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1061/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie

2018, în cauza penală în privința lui

Ulinici Andrei xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.10.2017 - 22.12.2017;

Instanța de apel: 15.02.2018 - 22.02.2018;

Instanța de recurs: 03.05.2018 - 30.05.2018.

C O N S T A T Ă :

2017, Ulinici Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, la amendă în

mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 25 000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

aproximativ la ora 11.40, Ulinici Andrei conducând automobilul de model „Renault

Scenic” cu n/î xxxx pe strada xxxx, din orașul xxxx, ignorând prevederile pct. 41 alin.

(2) din Regulamentul de circulație rutieră, care prevede că „Conducătorul vehiculului

care intenționează să se deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce

s-a asigurat că o poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți

participanți la trafic”, cât prevederile pct. 46 al aceluiași Regulament care prevede că

„Conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate,

să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța traficului”, fără a se asigura,

a efectuat manevra spate, tamponând pietonul, Mocreac Olga, cauzându-i conform

raportului de expertiză medico – legală nr. 40 „D” din 13 aprilie 2017, fractura

1

opofizei stiloide radial și ulnare cu deplasare, leziuni ce se califică ca vătămare

corporală medie.

acesteia în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de judecată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie admisă cerere de încasare a cheltuielilor de judecată în sumă

de 466 lei din contul inculpatului, în beneficiul statului.

2018, a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Colegiul a considerat ca fiind neîntemeiată cerința procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare compuse din suma de 466 de lei, ce au fost suportate în

legătură cu efectuarea raporturilor de constatare nr.37D din 04 aprilie 2017 și de

expertiză judiciară nr.40D din 13 aprilie 2017.

Astfel, instanța a menționat că, cheltuielile legate de efectuarea expertizelor

medicale de constatare a gradului vătămărilor corporale suportate de către partea

vătămată, precum și cheltuielile în vederea stabilirii stări de ebrietate și naturii ei, nu

urmează a fi puse în sarcina inculpatului, de vreme ce anume organul de urmărire

penală, în calitate de ordonator al acestor expertize are calitatea responsabilă material,

față de acțiunile dispuse pe marginea examinării cauzei penale, or, toate acțiunile de

urmărire penală sunt dispuse nemijlocit la discreția organului de urmărire penală și nu

la demersul sau cererea învinuitului sau a apărătorului acestuia, situație ce ar impune

suportarea cheltuielilor de către învinuit, situație de altfel neîntrunită la caz.

Cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare privind constatarea gradului

leziunilor corporale suportate de către partea vătămată, precum și în vederea stabilirii

stării de ebrietate și naturii ei, nu pot fi dispuse spre încasare din contul lui Ulinici

Andrei, de vreme ce investigarea și cercetarea faptelor infracționale, constituie

obligația și atribuția de bază a organului de urmărire penală, care în exercitarea

atribuțiilor funcționale, este asigurat financiar de către stat, or, impunerea acestor

cheltuieli inculpatului ar constitui încasarea dublă a aceleiași sume cheltuite în legătură

cu cauza penală, deoarece aceste sume sunt garantate din contul statului, în contextul

dispunerii expertizei de către ordonator, adică de către organul de urmărire penală.

invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată, deoarece:

- instanța de apel neîntemeiat a dispus respingerea solicitării privind încasarea

din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată compuse din

suma de 466 de lei, ce au fost suportate în legătură cu efectuarea raporturilor de

2

constatare nr.37D din 04 aprilie 2017 și de expertiză judiciară nr.40D din 13 aprilie

2017;

- instanța de apel nu a luat în considerație că prin modificările survenite la Codul

de procedură penală, în vigoare din 09.02.2018, legislatorul a exclus alin. (2) al art.

143 Cod de procedură penală și prin urmare, statul nu mai are obligația de a suporta

plățile pentru efectuarea expertizelor în cauzele penale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu

soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de

judecată în mărime de 466 lei, pentru efectuarea raporturilor de constatare nr.37D din

04 aprilie 2017 și de expertiză judiciară nr.40D din 13 aprilie 2017.

La judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1)

și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste

cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se

află la întreținerea lor.

Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227

alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea

solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate

pentru efectuarea raporturilor de constatare nr.37D din 04 aprilie 2017 și de expertiză

judiciară nr.40D din 13 aprilie 2017, or, art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, prevede expres că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu

pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în

cauză, iar alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală (în vigoare la momentul efectuării

expertizelor) stipula că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) se face din contul bugetului de stat și de aceea, instanța de apel corect a ajuns

la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile judiciare solicitate de

acuzatorul de stat.

3

În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept

invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar

solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către

instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Ulinici

Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

4