1ra- 1022/2018 — Art. 171 alin. 3 lit. b, 172 alin. 3 lit. a CP

1ra- 1022/2018 — Art. 171 alin. 3 lit. b, 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1022/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și avocatul

Natalia Culeac-Reul în numele lui Anton Butuc, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2017, în cauza penală

privindu-i pe

Butuc Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Butuc Anton XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 07.08.2016 - 28.12.2016;

instanța de apel: 23.02.2017 - 21.12.2017;

instanța de recurs: 25.04.2018 - 30.05.2018.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

Butuc au fost achitați de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Inculpații Ion Butuc și Anton Butuc au fost recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 art. (3) lit. b) Cod penal, și în baza acestei Legi, cu

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, le-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Butuc la 23 aprilie 2016, aproximativ ora 22:00, aflându-se pe imașul din centrul

localității Onești, r-nul Hîncești, în apropierea iazului din localitate, fiind în stare de

1

ebrietate alcoolică, acționând de comun, aplicând forța fizică și psihică față de minora

XXXXX, au efectuat câte un raport sexual în formă naturală contrar voinței ei.

Conform concluziei raportului de expertiză medico-legale nr. 214 din 25.04.2016,

părții vătămate, XXXXX, i-au fost depistate leziuni corporale sub formă de echimoză cu

excoriație a buzei gurii de sus, excoriații mai jos de ungherul gurii pe stânga, excoriații

mai sus de fesa dreaptă, abdomen pe stânga și dreapta, partea posterioară a coapsei

stângi, echimoze mai sus de glanda mamară pe stânga, sub ochiul stâng, coapsa

dreaptă, ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate, care nu generează dereglare

de sănătate mai mult de 6 zile.

Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpaților în baza art. 171 alin. (3)

lit. b) Cod penal, după semnele calificative - violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică în privința unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani.

Totodată, instanța de fond a stabilit că, de către organul de urmărire penală, prin

rechizitoriu Ion Butuc și Anton Butuc sunt învinuiți că la aceeași dată, aproximativ la

ora 22:30, continuându-și acțiunile infracționale, aflându-se pe imașul din centrul

localității Onești, r-nul Hîncești, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând de

comun acord, folosindu-se de imposibilitatea minorei XXXXX, de a-și exprima voința

datorită stării de leșin, și-au satisfăcut poftele sexuale în formă perversă contrar voinței

ei.

Conform concluziei raportului de expertiză medico-legale nr. 313 din 06.06.2016,

rezultă că, în tamponul cu conținut anal prelevat de la cet. XXXXX, conform raportului

de cercetare biologică nr. 111/A din 06.05.2016, efectuat de expertul judiciar medico-

legal biolog, Nineli Boldescu, s-a depistat spermatozoizi. Proveniența spermatozoizilor

din petele examinate de la cet. Ion Butuc și Anton Butuc nu se exclude.

Acțiunile inculpaților au fost încadrate de către organul de urmărire penală în

baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi - satisfacerea poftei sexuale

în forme perverse, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, acțiuni care au

fost săvârșite asupra unei persoane de care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Pe acest capăt de învinuire, instanța de fond a constatat că, nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, motiv pentru care a dispus achitarea inculpaților de sub

învinuirea înaintată.

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal și în baza acestui

articol de a le stabili pedeapsa sub formă închisoare pe un termen de 13 ani fiecăruia,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Totodată, inculpații să fie

2

recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal și în baza acestui articol de a le stabili pedeapsa sub formă închisoare pe un

termen de 13 ani fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, de a le stabili inculpaților pedeapsa definitivă

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, sub formă de

închisoare pe un termen de 15 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

În motivarea apelului declarat, procurorul a menționat că, instanța de fond

eronat a motivat sentința de achitarea a inculpații de sub învinuirea de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece este în contradicție

cu constatările raportului de cercetare biologică nr. 109-A, 110-A din 12.05.2016 cât și a

declarațiilor părții vătămate și a concluziilor raportului de expertiză medico - legală

potrivit căruia s-au depistat urme de spermă în cavitatea anală a victimei, fapt ce

confirmă existența unor probe directe împotriva inculpaților.

Totodată, procurorul a menționat că, instanța de fond eronat l-a stabilirea

pedepsei inculpaților de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod

penal, a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, deoarece n-a individualizat în mod

echitabil pedeapsa, ignorând criteriile prevăzute de art. 75 Cod penal.

3.1. De asemenea, avocatul Larisa Lupașcu în numele inculpatului Ion Butuc,

a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței cu privire la condamnarea

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii prin care acțiunile inculpatului să fie

reîncadrate conform art. 174 alin. (1) Cod penal, și să-i fie stabilită o pedeapsă non-

privativă de libertate, ținând cont de vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale și a

prejudiciului material și moral, alte circumstanțe atenuante și lipsa circumstanțelor

agravante.

În motivarea apelului avocatul a indicat că, Ion Butuc pentru prima dată este atras

la răspundere penală, mai mult, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe presupuneri,

favorizând partea vătămată.

Totodată, avocatul a indicat că, Ion Butuc nu a aplicat forța fizică și psihică asupra

părții vătămate, între ei a avut loc un raport sexual benevol, aceasta fiind confirmat de

toți martorii care sau aflat în preajmă, dar și de lipsa a careva leziuni pe corpul

inculpatului Ion Butuc, care de obicei persistă în cazuri de viol.

3.2. Împotriva sentinței a declarat apeluri avocatul Ion Bătrîncea în numele

inculpatului Anton Butuc și ultimul, solicitând achitarea acestuia pe capătul de

învinuire adus în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal.

3

Avocatul Natalia Culeac-Reul a înaintat apel suplimentar în numele inculpatului

Anton Butuc.

În motivarea apelului declarat, apărarea a invocat că, nevinovăția inculpaților se

demonstrează atât prin declarațiile acestora, cât și prin declarațiile martorilor.

Avocatul a indicat dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de fond.

Totodată, avocatul a invocat că, partea vătămată nu a invocat careva suferințe,

retrăiri posttraumatice, ceea ce demonstrează că față de minoră nu a fost aplicată forță

fizică și constrângere.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către avocatul Ion Bătrîncea în

numele inculpatul Anton Butuc și ultimul, avocatul Larisa Lupașcu în numele

inculpatului Ion Butuc și a fost admis apelul declarat de către procuror casată sentința

în partea stabilirii și individualizării pedepsei, pronunță în această parte o nouă

hotărâre după cum urmează.

Inculpații Ion Butuc și Anton Butuc recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, și în baza acestei Legi, le-a

fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani fiecăruia, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a

stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, încadrând

just acțiunile inculpaților în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, după semnele

calificative - violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică în privința

unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani.

De asemenea, instanța de fond în mod justificat a ajuns la concluzia despre

necesitatea achitării inculpaților de sub învinuirea adusă în baza art. 172 alin. (3) lit. a)

Cod penal, după indicii calificativi - satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, profitând

de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, acțiuni care au fost săvârșite asupra unei

persoane de care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Argumentele expuse de instanța de fond și motivele din sentință pentru a evita

repetări inutile, instanța de apel le-a însușit, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în Cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 par. 1 din Convenție, deși obligația instanței să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea un

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fie examinat chestiunile esențiale supusă

atenției sale.

4

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a conchis ca dovedită cu

certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3)

lit. b) Cod penal.

Instanța de apel în pofida faptului că inculpații nu și-au recunoscut vina a

constatat că vinovăția acestora în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3)

lit. b) Cod penal și nevinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3)

lit. a) Cod penal, a fost dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către

instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de apel și anume

prin:

- declarațiile părții vătămate minore XXXXX (f.d. 123, vol. II);

- declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate XXXXX, Valeriu XXXXX (f.d. 122,

vol. I);

- declarațiile martorilor Nicolae Codreanu (f.d. 118, vol. II); Tatiana XXXXX (f.d. 119, vol.

II); Natalia Bîlea (f.d. 120, vol. II);

- plângerea victimei XXXXX (f.d. 15, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fata locului din 24.04.2016 cu fototabelul- anexă (f.d. 16-17);

- raport de expertiză medico - legală nr. 214 din 25.04.2016 (f.d. 58-62, vol. I);

- raportul de expertiză medico - legală nr. 313 din 06 iunie 2016 (f.d. 74-77, vol. I);

- raportul de cercetare biologică nr. 111/A din 12.05.2016 (f.d. 63, vol. I);

- raportul de cercetare biologică nr. 109/a, 110/A din 12.05.2016 (f.d. 63A, vol. I);

- procesul-verbal de colectare de la XXXXX a probelor de salivă/sânge (f.d. 66, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare de la XXXXX a hainelor (f.d. 69-70, vol. I);

- raportul de expertiză medico-legal nr. 217 din 25.04.2016 (f.d. 80 -82, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare de la Anton Butuc a obiectelor de vestimentație (f.d. 86 vol. I);

- procesul-verbal de examinare a hainelor ridicate de la Butuc Anton (f.d. 87 -88 vol. I);

- procesul-verbal de colectare de la Anton Butuc a mostrelor de salivă și sânge (f.d. 90 vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 216 din 25.05.2016 (f.d. 98-99, vol. I);

- raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 422 a-2016 (f.d. 116-118, vol. I);

- raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 421 a-2016 (f.d. 121-123, vol. I).

Cu referire la apelurile declarate de către avocatul Ion Bătrîncea în numele

inculpatului Anton Butuc și ultimul, avocatul Larisa Lupașcu în numele inculpatului

Ion Butuc, prin care s-a solicitat achitarea inculpaților de sub învinuirea de comitere a

infracțiunii de viol, instanța de apel a conchis că, acestea sunt neîntemeiate, deoarece

declarațiile inculpaților privind nevinovăția lor în comiterea faptei penale încriminate

se combat prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în

ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate minore, a martorilor

audiați și prin probele scrise ale cauzei, care au fost minuțios cercetate în ședința de

5

judecată și corect apreciate de prima instanță. Aceste probe coroborează între ele și

demonstrează incontestabil vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Mai mult, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că, inculpații

urmează să fie achitați pe motiv că ei nu și-au recunoscut vinovăția la nici o etapă a

procesului penal, deoarece nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a

apreciat-o drept o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de

art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or, persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru

depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu pot fi calificate ca

circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Totodată, instanța de apel a indicat că, în acțiunile inculpaților sunt prezente

elementele infracțiunii de viol, astfel, obiectul juridic special al violului are, de cele mai

dese ori, un caracter complex, constând din: 1) obiectul juridic principal - relațiile sociale

cu privire la inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală a minorului; 2) obiectul juridic

secundar - relațiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea sau

viața persoanei. Obiectul material îl constituie corpul persoanei. Latura obiectivă a

infracțiunii analizate se exprimă în fapta prejudiciabilă concretizată în acțiuni de două

tipuri: 1) acțiunea principală: raportul sexual; 2) acțiunea adiacentă exprimată în oricare din

următoarele trei modalități: a) constrângerea fizică; b) constrângerea psihică; c) profitarea de

imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința. Latura subiectivă se exprimă

în primul rând, în vinovăție sub formă de intenție directă. Motivele violului pot consta

în: dorința satisfacerii necesității sexuale (de cele mai dese ori); răzbunarea, năzuința de a

dezonora victima în fața altora etc. Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă

care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani.

Astfel, instanța de fond a stabilit cert în afara oricăror dubii faptul că, la 23 aprilie

2016, aproximativ la ora 22:00, Ion Butuc aflându-se pe imașul din centru localității

Onești, r-nul Hîncești, fiind în stare de ebrietate alcoolică, acționând de comun acord

cu fratele său, Anton Butuc, aplicând forța fizică și psihică față de minora XXXXX, a

efectuat un raport sexual în formă naturală contrar voinței ei.

Totodată, instanța de apel a menționat că, însuși Ion Butuc a declarat în ședința

de judecată că „...seara, fiind lângă iaz, împreună cu mai multe persoane, inclusiv și XXXXX,

s-au retras la dorința Cristinei într-o parte pe vreo 15 minute. În cele 15 minute cât a plecat cu

XXXXX, au avut relații, însă la dorința acesteia, restul persoanelor fiind pe pături, relațiile

sexuale au fost benevole, cunoștea că are 14 ani și este clasa a 7-a...”. Vinovăția inculpaților

se confirmă în afara oricăror dubii din declarațiile părții vătămate minore care sunt

consolidate și coroborează cu declarațiile martorului, Tatiana XXXXX, raportul de

6

expertiză medico - legală nr. 214 din 25.04.2016, potrivit căruia minorei, XXXXX, i-au

fost depistate, echimoză cu excoriație a buzei gurii de sus, mai jos de ungherul gurii pe

stânga, excoriații mai sus de fesa dreaptă, abdomen pe stânga și dreapta, partea

posterioară a coapsei stângi, echimoze mai sus de glanda mamară stângă, sub ochiul

stâng, care puteau fi cauzate în urma acțiunii traumatice a unor obiecte dur-

contondente, ori contracțiune la impact se prea poate în diferite circumstanțe și cele

arătate mai sus și vremea indicată, cu durata de înjur de 3-4 zile înainte de data

examinării ce în sumar și fiecare în parte se califică ca vătămare corporale neînsemnată,

care nu generează dereglare de sănătate mai mult de 6 zile. Leziuni corporale

asemănătoare celor depistate minorei, XXXXX, se întâlnesc adeseori la tentative ori

rapoarte sexuale forțate.

Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond just a precizat că, în

urma examinării medico-legale din 25.04.2106 nr. 217, se confirmă că, pe corpul lui

Anton Butuc s-au stabilit echimoze a gâtului pe dreapta și stânga anterioare, excoriație

a gâtului pe stânga, leziuni traumatice a unor obiecte dur-contondente, ori contracțiune

la impact se prea poate în diferite circumstanțe expuse în cele arătate în partea

introductivă a raportului de expertiză, cu durata în jur de 2-3 zile, ce se califică ca

vătămări corporale neînsemnate. În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut

declarațiile martorului Natalia Bîlea, care a indicat că „...a doua zi mama lui Anton l-a

întrebat de ce este zgâriat, el nu a răspuns și a plecat, apoi a venit tatăl Cristinei și l-a lovit pe

Ion, ea a plecat acasă și a sunat-o pe XXXXX și a întrebat-o ce s-a întâmplat...”

Astfel, instanța de apel a indicat că, se combate versiunea inculpatului, Anton

Butuc, despre nevinovăția sa, or, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 214

din 25.04.2016, proveniența din petele de la Ion Butuc și Anton Butuc nu se exclude, iar

pe de altă parte pe corpul inculpatului s-au depistat echimoze a gâtului, pe care

inculpatul nu le poate explica.

De asemenea, se confirmă poziția părții vătămate care a relatat că, primul a

început acțiunile infracționale Ion, în cele din urmă aceasta a reușit să fugă, dar a fost

prinsă de Anton, iar după ce Anton a întreținut un raport sexual cu ultima, inculpații

se schimbau cu rolurile, în cărui fapt partea vătămată și-a pierdut cunoștința. În timpul

actului sexual, ea a opus rezistență față de inculpați, îmbrâncindu-l pe Anton, încercând

să împiedice atingerea scopului propus, fapt care justifică existența pe corpul cet.

XXXXX a leziunilor corporale asemănătoare celor întâlnite în cazurile de tentativă, ori

raport sexual forțat statuate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 214 din

25.04.2016.

Mai mult, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că, infracțiunea

de viol este dovedită doar prin declarațiile părții vătămate, or, declarațiile acesteia

7

coroborează cu declarațiile celorlalți martori și cu rezultatele expertizelor nominalizate

care nu pot fi apreciate subiectiv și care indică cu certitudine că pe corpul minorei sunt

depistate leziuni neînsemnate, caracteristice tentativei sau rapoartelor sexuale forțate.

În aceeași ordine de idei, argumentul avocatului precum că, Anton Butuc nu

prezintă pericol social, deoarece este fără antecedente penale, nu este temei de achitare,

fiind doar o circumstanță care influențează la individualizarea pedepsei.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul apărării precum că, partea

vătămată nu a invocat careva suferințe, retrăiri, ceea ce demonstrează că față de minoră

nu a fost aplicată forță fizică și constrângere, or, pentru calificarea faptei de viol nu este

necesar ca partea vătămată să înainteze careva pretenții materiale sau morale.

Instanța de apel a respins argumentul apărării precum că, acțiunile lui Ion Butuc

urmează a fi recalificate în baza art. 174 Cod penal, după semnele calificative, raportul

sexual altul decât violul comis asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a

împlinit vârsta de 16 ani, or, infracțiunea nominalizată presupune acordul victimei, pe

când la caz a fost demonstrat incontestabil pe deplin că, XXXXX nu a consimțit raportul

sexual, care a avut loc prin constrângere.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în acțiunile inculpaților sunt întrunite

elementele infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, fiind dovedită

incontestabil atât existența tuturor elementelor infracțiunii, cât și legătura cauzală

directă dintre fapta inculpaților și prejudiciul cauzat relațiilor sociale cu privire la

inviolabilitatea relațiilor sociale cu privire la libertatea sexuală a minorilor.

Cu referire la învinuirea adusă inculpaților în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod

penal, instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a stabilit starea de fapt și de

drept ce corespund probelor din dosar și corect a ajuns la concluzia că inculpații se fac

vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Prin probele prezentate de

procuror și cercetate de instanța de apel nu a fost dovedită vinovăția inculpaților Ion

Butuc și Anton Butuc în comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a constatat că, prin rechizitoriu Ion Butuc și Anton Butuc sunt

învinuiți precum că, la 23.04.2016, aproximativ ora 22:30, continuându-și acțiunile

infracționale, aflându-se pe imașul din centrul localității Onești, r-nul Hîncești, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, acționând de comun acord, folosindu-se de imposibilitatea

minorei, XXXXX, de a-și exprima voința datorită stării de leșin, și-au satisfăcut poftele

sexuale în formă perversă contrar voinței ei.

Conform concluziei raportului de expertiză medico-legale nr. 313 din 06.06.2016,

rezultă că în tamponul cu conținut anal prelevat de la cet. XXXXX, conform raportului

de cercetare biologică nr. 111/A din 06.05.2016, efectuat de expertul judiciar medico-

8

legal biolog, Nineli Boldescu, s-au depistat spermatozoizi. Proveniența

spermatozoizilor din petele examinate de la cet. Ion Butuc și Anton Butuc nu se exclude.

Organul de urmărire penală a încadrat acțiunile inculpaților Butuc Ion și Butuc

Anton în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, după indicii calificativi - satisfacerea poftei

sexuale în forme perverse, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, acțiuni

care au fost săvârșite asupra unei persoane de care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de

14 ani.

Instanța de apel a indicat că, ținând cont de prevederile art. 8 Cod de procedură

penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată

atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod,

într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile

necesare apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă, de faptul că, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri și că toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

iar la caz, nu a fost prezentată nici o probă concludentă, pertinentă, și veridică care ar

demonstra vinovăția inculpaților.

Prima instanță just a statuat că, în urma probatoriului administrat, completul a

stabilit că conform declarațiilor date de inculpați și a martorilor Nicolae Codreanu și

Natalia Bîlea, s-a constatat că, partea vătămată minoră s-a aflat împreună cu Ion Butuc,

Anton Butuc, Natalia Bîlea și Nicolae Codreanu lângă iazul din s. Onești, unde au servit

împreună bere și vin. Martorii audiați au confirmat faptul că, Ion Butuc cu XXXXX s-au

retras pe vreo 15-20 minute după care s-au întors, iar Anton Butuc a petrecut-o ulterior

spre casă. Astfel, instanța de judecată a constatat că, Butuc Ion și Anton Butuc au

săvârșit un act sexual forțat cu minora care nu avea 14 ani, însă săvârșirea actului în

formă perversă nu a fost confirmată prin careva probe confirmative.

Din declarațiile părții vătămate minore nu rezultă că, inculpații ar fi întreprins

careva acțiuni de satisfacere a poftei sexuale în formă perversă, or, aceasta a declarat că

a avut loc un act sexual fără acordul ei în formă naturală, iar careva acțiuni perverse nu

le ține minte, deoarece și-a pierdut cunoștința.

Mai mult, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 279-D din

13.12.2016 s-a constatat că „.... la momentul expertizării minorei, XXXXX, din

25.04.2016, n-au fost observate semne întreprinse cu caracter de acțiuni perverse. La fel,

semne care ar caracteriza satisfacerea poftei sexuale în forme perverse fără survenirea

leziunilor orificiului anal la 25.04.2016 nu au fost depistate...”

De asemenea, instanța de apel susținut poziția instanței de fond care a indicat că,

raportul de cercetare biologică nr. 111/A din 06.05.2016 referitor la depistarea

9

spermatozoizilor din petele examinate, puteau fi ai inculpaților vine în contradicție cu

raportul de expertiză medico-legală nr. 279-D din 13.12.2016, care a constatat că „uncii

spermatozoizi depistați în tamponul cu conținut anal puteau nimeri în zona orificiului anal cu

conținut vaginal prin obiectul de protecție, fiindcă minora XXXXX la momentul expertizării

era în perioada ciclului menstrual”.

Analizând probele descrise, instanța de apel a menționat că, instanța de fond

corect a ajuns la concluzia de achitare a inculpaților pe capătul de învinuire adus în

temeiul art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece careva dovezi concludente care ar

demonstra vinovăția acestora în satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, instanței

judecătorești nu i s-au prezentat, ci din contra, probele la care s-a referit procurorul, vin

în contradicție una cu alta, prin urmare, nu se poate deduce altceva decât oportunitatea

achitării lui Butuc Ion și Butuc Anton de sub capătul învinuirii aduse.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul procurorului precum că,

concluzia medicului-legist V. Starinschi este absolut greșită, or, potrivit art. 88 Cod de

procedură penală, expertul este persoana numită pentru a efectua investigații în cazurile

prevăzute de prezentul cod, care nu este interesată în rezultatele cauzei penale și care, aplicând

cunoștințele speciale din domeniul științei, tehnicii, artei și din alte domenii, prezintă rapoarte

în baza acestora, iar aprecierea corectitudinii concluziilor unui expert ține de competența

instanței de judecată.

Instanța de apel a respins ca nefondată alegația procurorului precum că,

satisfacerea poftei sexuale în formă perversă putea avea loc fără penetrarea membrului

viril în orificiul anal, or, acuzarea nu a prezentat probe, concludente, utile și veridice

care ar confirma înafara oricăror dubii că inculpații au comis infracțiunea prevăzută de

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar condamnarea unei persoane nu poate fi bazată pe

presupuneri. În același sens, a fost respins argumentul procurorului precum că, în

momentul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, victima s-a aflat în stare de leșin

și din acest motiv nu este în stare să relateze acțiunile comise de inculpați, or, starea de

leșin rezultă doar din declarațiile minorei, fără a fi confirmate prin alte probe, iar din

probele cercetate nu se confirmă vinovăția inculpaților în comiterea faptei imputate.

Instanța de apel a constatat că, în pofida faptului că prima instanță just a constatat

starea de fapt și de drept a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpaților, motiv

pentru care instanța de apel a casat parțial sentința.

Astfel, instanța de fond eronat a subliniat că inculpații anterior nu au fost

condamnați, la locul de trai se caracterizează pozitiv, neavând careva plângeri, fiind

tineri, faptul că Ion Butuc parțial a recunoscut vinovăția sa, în ceea privește faptul că a

întreținut un raport sexual cu XXXXX, însă acesta a fost benevol, astfel încât

circumstanțele cazului pot fi considerate excepționale și pot fi aplicate prevederile art.

10

79 Cod penal, aplicându-le o pedeapsă mai mică decât cea prevăzută de legea penală,

în privința circumstanțelor atenuante și agravante instanța de fond nu s-a expus.

În conformitate cu art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a

unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului

corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite

luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței

circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

infracțiunii. Așadar, trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta

infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe,

împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la

starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. împrejurările obișnuite sunt cele

care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate

excepționali. Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II; persoana cu dizabilități severe

și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță

majoră).

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond în mod eronat a apreciat ca fiind

circumstanțe excepționale, faptul că inculpații anterior nu au fost condamnați, la locul

de trai se caracterizează pozitiv, neavând careva plângeri, fiind la o vârstă tânără, faptul

că Ion Butuc parțial a recunoscut vinovăția sa, în ceea privește faptul că a întreținut un

raport sexual cu XXXXX, fiind întemeiat argumentul procurorului precum că acestea

sunt împrejurări comune, care doar influențează la individualizarea pedepsei, sunt

caracteristice pentru majoritatea persoanelor și nu pot fi tratate ca neobișnuite, cu atât

mai mult determinate pentru aplicarea unei pedepse sub limita legii penale.

La stabilirea și individualizarea pedepsei lui Ion Butuc și Anton Butuc, instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 al. (4) Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite - inculpații au comis o infracțiune care face parte din

categoria infracțiunilor excepțional de grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal,

de semnificația valorilor sociale lezate, de personalitatea inculpaților care anterior nu

au fost judecați, se caracterizează pozitiv la locul de trai, la evidența medicului narcolog

și psihiatru nu se află. Astfel, a conchis că, pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, își va

atinge scopul restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane, iar

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice.

11

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță de apel într-un alt

complet de judecată, invocând același motive ca și în cererea de apel.

Totodată, procurorul invocă dezacordul cu aprecierea probelor.

5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocatul Natalia Culeac-Reul în

numele inculpatului Anton Butuc, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, prin care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii

prin care inculpatul să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.

(3) lit. b) Cod penal, pe motiv că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii

imputate.

În motivarea recursului declarat, avocatul susține că instanța de apel eronat a

apreciat probele administrate în respectiva cauză penală și nu și-a motivat decizia,

dând o apreciere unilaterală probelor în favoarea acuzării.

Mai mult, apărare atrage atenția instanței de recurs asupra faptului că inculpatul

nu prezintă pericol social, deoarece nu are antecedente penale.

Totodată, recurentul susține că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil, deoarece au fost lipsiți de a da întrebări în ședința instanței de apel părții

vătămate cât și reprezentantului legal al acesteia, iar avocatul Natalia Culeac-Reul nu a

participat în ședințele din instanța de fond.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente:

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursuri ordinare în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorii recursurilor invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

12

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurenți nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

6.1. Cu privire la recursul declarat de către procuror, Colegiul penal atestă invocarea

temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și

anume cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

solicitând casarea deciziei atacate cu remiterea cauzei spre rejudecare către aceiași

instanța de apel într-un alt complet de judecată.

Colegiul penal remarcă că, procurorul indică în cererea de recurs ordinar aceleași

argumente ca și în cererea de apel, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat detailat,

pronunțând o decizie legală și întemeiată (pct. 4.1. din prezenta decizie).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel s-a expus argumentat și

corect asupra motivelor relevante din apeluri și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

Subsecvent, Colegiul penal susține că, după cum se învederează din conținutul

cererii de recurs, titularul acesteia se focusează preponderent pe critici care țin

nemijlocit de chestiunea de apreciere a probelor, afirmând că unele probe au fost

apreciate unilateral în favoarea părții apărării, astfel, incorect inculpații au fost achitați

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod pena, pe motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii, totuși față de aceste critici urmează de

consemnat că în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe pentru lămurirea

faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele în condiții de nemijlocire,

publicitate și contradictorialitate.

Din atare considerente, ține exclusiv de competența instanțelor de fond de a se

expune asupra probatoriului din dosar și de a-i da o apreciere corespunzătoare

acestuia. Pe de altă parte, Colegiul penal reamintește că, aprecierea probelor ca

operațiune finală a activității de probațiune, permite judecătorului să determine

măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate,

în ansamblul lor, judecătorul își formează convingerea cu privire la temeinicia sau

netemeinicia acuzației, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau

13

nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea

inculpatului pentru faptele deduse judecății. La caz, fiind respectate aceste cerințe,

instanța justificat au statuat că, acuzarea nu a prezentat probe concludente, utile și

veridice care ar confirma înafara oricăror dubii că inculpații au comis infracțiunea

prevăzută de art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Reieșind din plenitudinea constatărilor instanței de apel, expuse în partea supusă

criticii în recursul ordinar declarat, care sunt motivate, Colegiul penal consideră că

temeiul pentru recurs, invocat de către recurent, nu și-a găsit confirmare.

Din acest considerent, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de către procuror, deoarece este vădit neîntemeiat.

6.2. Cu privire la recursul declarat de către avocatul Natalia Culeac-Reul în

numele inculpatului Anton Butuc, Colegiul penal lecturând textul recursului reține că,

recurentul pledează asupra achitării inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită de

inculpat, temei ce se raportează la prevederile pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, unde este stipulat că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, iar probele nu coroborează

între ele, Colegiul penal o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Colegiul penal reține că, instanța de apel verificând probele în ședința de judecată

a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei metode de cercetare

coroborată a probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt pe

care se sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză de către prima instanță,

expunându-se argumentat din care motive a ajuns la concluzia de vinovăție a

inculpatului Anton Butuc în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b)

Cod penal.

Totodată, instanța de apel menținând sentința primei instanțe în partea

condamnării inculpatului de comiterea infracțiunii de viol și-a argumentat soluția prin

faptul că, din declarațiile părții vătămate minore, XXXXX, reprezentantului legal al

părții vătămate, Valeriu XXXXX, a martorilor și din probele materiale administrate în

cauză, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii de viol, probe care

sunt descrise amănunțit în decizia atacată (pct. 4.1. din prezenta decizie).

14

Instanța de recurs relevă că, argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului Anton Butuc, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește,

ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă

și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentului, în sensul pretinderii că „la baza

hotărârii au fost puse doar declarațiile părții vătămate, care nu pot fi admise ca probe, deoarece

nu se confirmă prin alte materiale ale cauzei penale, nici un martor, nici una din probe nu indică

că Anton Butuc a săvârșit infracțiunea”. Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că faptul

comiterii infracțiunii anume de către inculpat se confirmă prin probele cercetate și

verificate de instanța de apel

În același context, Colegiul penal constată că, temeiul pentru recurs invocat în

cerere, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că nu au

fost întrunite elementele infracțiunii, nu și-a găsit confirmare la judecarea prezentului

recurs ordinar, fiind invocat nemijlocit întru susținerea criticii privind aprecierea

probelor care, după cum s-a menționat anterior, este inadmisibilă la această etapă a

procesului penal. În legătură cu cele expuse, Colegiul penal apreciază corectitudinea

constatărilor instanței de apel, expuse la pct. 4.1. al prezentei decizii, chestiunile

invocate în recursul ordinar deferit prezentei judecări fiind pe deplin abordate la etapa

judecării apelului, asupra acestora fiind expuse concluzii relevante în decizia atacată,

care nu necesită o reiterare din motivul temeiniciei și plenitudinii lor.

Totodată, Colegiul penal constată că nu pot fi reținute drept plauzibile

argumentele recurentului privind faptul că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la

apărare, deoarece avocatul Natalia Culeac-Reul a participat în calitate de apărător al

inculpatului doar în instanța de apel și nu a avut oportunitatea de a adresa întrebări

părții vătămate minore, or, declarațiile părții vătămate minore au fost cercetate în

ședința de judecată, a fost audiat reprezentantul legal al părții vătămate, mai mult,

avocatul nu înaintează un demers în acest sens, iar în ședința de judecată din 21.12.2017,

în conformitate cu art. 376 Cod de procedură penală, avocatul declară că este posibilă

finalizarea cercetării judecătorești, neavând careva completări (f.d. 150-151, vol. III).

15

Mai mult, instanța de recurs reamintește că, instanța de apel a casat decizia

instanței de fond doar în partea stabilirii pedepsei, în rest a menținut sentința

Judecătorie Hîncești.

În concluzie, Colegiul penal conchide că, temeiul indicat de avocatul Natalia

Culeac-Reul în numele inculpatului Anton Butuc nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e:

inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic și avocatul Natalia Culeac-

Reul în numele lui Anton Butuc, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui Butuc Ion XXXXX și

Butuc Anton XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 27 iunie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

16