1ra-1065/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b; 152 alin. 1 CP

1ra-1065/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b; 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1065/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Lupei Nicanor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 29 noiembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Ungheni,

sediul Nisporeni din 18 august 2017, în cauza penală privindu-i pe

Lupei Vladislav Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat or. Xxxxx, str. Xxxxx;

Budaianu Gheorghe Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx

și

Andronache Victor Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, au fost

recunoscuți vinovați și condamnați:

Lupei Vladislav Xxxxx, în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități

convenționale, ceea ce constituie 25.000 lei;

- art. 152 alin. (1) Cod penal, la 132 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

Conform art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul total, amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea

ce constituie 25.000 lei și 132 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Pedepsele urmând a fi executate separat.

Budaianu Gheorghe Xxxxx, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă

în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 25.000 lei.

1

Andronache Victor Xxxxx, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă

în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 25.000 lei.

Acțiunea civilă a fost admisă integral, fiind încasat în mod solidar de la

Andronache Victor, Budaianu Gheorghe, Lupei Vladislav în beneficiul lui Fărîmă Ion

suma de 10.000 lei.

A fost încasat din contul lui Lupei Vladislav în beneficiul lui Lupei Nicanor

suma de 20.000 lei.

Gheorghe și Lupei Vladislav, la data de 25.02.2017, în jurul orei 04.00, aflându-se pe

str. Suveranității, or. Nisporeni, fără nici un motiv, încălcând grosolan ordinea

publică, manifestând o obrăznicie deosebită și urmărind scopul vătămării integrității

corporale, i-au aplicat mai multe lovituri pe corp lui Fărîmă Ion, cauzându-i

excoriații pe frunte, urechea dreaptă și obrazul stâng, leziuni ce se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, iar Lupei Vladislav i-a aplicat o lovitură cu piciorul

lui Lupei Nicanor în regiunea feței cauzându-i echimoze în jurul ochiului stâng, cu

trecere pe obrazul stâng pe fon de edem, echimoză în jurul ochiului drept,

hemoragie în sclera ochiului stâng și excoriație pe obrazul stâng, leziuni ce se califică

ca vătămare corporală medie.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept faptele inculpaților, Andronache V., Budaianu Gh.,

Lupei V., în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal – huliganismul, adică acțiunile

intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor, precum și acțiuni care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, săvârșite de două sau mai multe persoane, precum și în privința lui

Lupei V., în baza art. 152 alin. (1) Cod penal – vătămarea intenționată medie a

integrității corporale și sănătății, vătămare care nu este periculoasă pentru viață, dar care a

fost urmată de o dereglare îndelungată a sănătății.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia, în partea individualizării

pedepselor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații, Andronache V., Budaianu Gh.,

Lupei V., în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, să fie condamnați la amendă a

câte 600 unități convenționale pentru fiecare, ceea ce constituie echivalentul a câte

30.000 lei, totodată Lupei V., să fie condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la

160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, respectiv ultimului în

temeiul art. 84, 87 Cod penal, a-i stabili pedeapsă definitivă amendă în mărime de

600 unități convenționale și 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității,

cu executarea separată a pedepselor. De a încasa în mod solidar de la inculpați

cheltuielile judiciare în sumă de 344 lei. De a admite acțiunea civilă înaintată de către

partea vătămată Fărîmă I. și a încasa în mod solidar de la inculpați 6.000 lei –cu titlu

de prejudiciu material și 10.000 lei - cu titlu de prejudiciu moral. De a admite

acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Lupei N. și a încasa în mod solidar

2

de la inculpați 4.328 lei –cu titlu de prejudiciu material și 20.000 lei - cu titlu de

prejudiciu moral.

În motivarea apelului a invocat că:

- deși, instanța de judecată în urma cercetării probelor administrate a ajuns la

concluzia corectă, că condamnații Andronache V. și Budaianu Gh. se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar Lupei V.

vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 152 alin.

(1) Cod penal, însă nu a atras o atenție suficientă procesului de individualizare a

pedepsei, fapt care a determinat aplicarea față de inculpați a pedepselor mai mici

decât limită minimă posibilă, care de altfel nu este una echitabilă;

- în ședința de judecată s-a solicitat încasarea în mod solidar de la inculpații,

Lupei V., Budaianu Gh. și Andronache V., a cheltuielilor de judecată în mărime de

344 lei, asupra cărora instanța de judecată nu s-a expus.

3.2 Partea vătămată, Lupei Nicanor, care a considerat că prin sentință

inculpatului, Lupei V., i-a fost aplicată pedeapsă prea blândă, deoarece acesta nu s-a

căit de cele comise, nu a încercat să recupereze dauna cauzată prin infracțiune, astfel

considerând că în privința ultimului urmează a fi aplicată pedeapsă cu închisoare.

fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre prin

care: Andronache Victor și Budaianu Gheorghe au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 600

unități convenționale, pentru fiecare, ceea ce constituie echivalentul a câte 30.000 lei

de la fiecare. Totodată, Lupei Vladislav, a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 600 unități

convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 30.000 lei;

- art. 152 alin. (1) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În temeiul art. 84 alin. (1) și 87 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor aplicate, lui Lupei V. i-a fost stabilit pedeapsă definitivă

sub formă de amendă în mărime de 30.000 lei și 160 ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, cu executare de sine stătătoare a acestor pedepse.

Au fost admise acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Lupei Nicanor

și Fărîmă Ion.

A fost încasat de la Andronache V., Budaianu Gh. și Lupei V., în mod solidar, în

beneficiul lui Lupei Nicanor suma de 4.328 lei, cu titlu de prejudiciu material.

A fost încasat de la Lupei V. suma de 10.000 lei, iar de la Andronache V. și

Budaianu Gh. a câte 5.000 lei în beneficiul lui Lupei N., cu titlu de prejudiciu moral.

A fost încasat de la Andronache V., Budaianu Gh. și Lupei V., a câte 3.333 lei în

beneficiul lui Fărîmă I., cu titlu de prejudiciu moral.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la inculpații Andronache V.,

Budaianu Gh. și Lupei V., în mod solidar, a sumei de 344 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare pentru efectuarea expertizei medico-legală, a fost respinsă ca neîntemeiată.

3

instanță judecând prezenta cauză penală a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpaților Lupei Vladislav, Budaianu Gheorghe și

Andronache Victor în comiterea infracțiunilor imputate, fiind făcută încadrarea

juridică justă a acțiunilor acestora.

Analizând actul judecătoresc contestat sub aspectele invocate în apel, instanța a

reținut, că temeiurile menționate de apelanți, în ce privește blândețea pedepselor

aplicate și-au găsit confirmare, fiind constatate motive ce condiționează casarea

sentinței, deoarece în procesul de stabilire și individualizare a pedepsei pentru

inculpații Lupei V., Budaianu Gh. și Andronache V., prima instanță nu a dat deplină

eficiență normelor naționale legale care reglementează procesul stabilirii și

individualizării pedepsei penale.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a concluzionat despre

necesitatea aplicării în privința inculpaților pentru comiterea infracțiunii de

huliganism a unei pedepse sub formă de amendă, iar inculpatului Lupei V. pentru

comiterea infracțiunii de vătămare intenționată medie a integrității corporale și a

sănătății, a unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Însă, instanța de apel a constatat, că prima instanță la aplicarea categoriilor

menționate de pedepse, incorect a operat cu limitele sancțiunilor prevăzute la

articolele incriminate inculpaților și injust a stabilit limitele minime ale sancțiunii,

prin coroborare cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut, că sancțiunea art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

prevede pedepse alternative, printre care și cea sub formă de amendă, în mărime de

la de la 750 la 1350 unități convenționale. La individualizarea și stabilirea pedepsei

pentru o asemenea faptă, urmează a se ține cont de faptul, că cauza a fost examinată

în procedura simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire penală.

Astfel, la stabilirea pedepsei sub formă de amendă în baza art. 287 alin. (2) Cod

penal, ținându-se cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

limita minimă coboară la 562,5 unități convenționale, iar limita maximă coboară la

1012,5 unități convenționale.

Cât ține de sancțiunea prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod penal, aceasta de

asemenea prevede pedepse alternative, printre care și cea sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de la de la 200 la 240 ore. Astfel, că

prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, aceste limite

coboară, formând limita minimă de 133,3 ore și limita maximă de 160 ore.

Deci, efectuând calculele referitor la limitele sancțiunilor art. art. 287 alin. (2) și

152 alin. (1) Cod penal, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, instanța de apel a constatat, că prima instanță atât la aplicarea pedepsei sub

formă de amendă, cât și a celei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, incorect a stabilit cuantumul pedepselor, coborând peste limita minimă

4

posibilă, fapt inadmisibil, ce urmează a fi corectat în ordine de apel.

Totodată, instanța de apel a reținut, că inculpații Andronache V., Budaianu Gh.,

Lupei V., au comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, care

se califică ca mai puțin gravă, iar Lupei V. a comis și infracțiunea prevăzută la art.

152 alin. (1) Cod penal, care de asemenea se califică ca mai puțin gravă. Instanța de

apel a constatat, că inculpații se caracterizează pozitiv la locul de trai, pentru prima

dată se află pe banca acuzaților, s-au căit sincer și au recunoscut vina solicitând

examinarea cauzei în procedura simplificată.

În condițiile speței raportate la prevederile art. 61 și art. 75 Cod penal, instanța

de apel a considerat, că pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600 unități

convenționale, echivalentul a 30.000 lei - ar fi pedeapsă echitabilă pentru fapta

comisă de inculpați și prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar pentru

infracțiunea comisă de Lupei V. și prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal ar fi

echitabilă pedeapsa sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității. Totodată, reținând prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, constatând în

acțiunile inculpatului Lupei Vladislav concursul de infracțiuni, instanța de apel a

considerat necesar de a cumula pedepsele aplicate, iar rezultând din prevederile art.

87 Cod penal, pedepsele sub formă de amendă și cea sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, urmează a fi executate de sine stătător.

Instanța de apel a menționat, că pedepsele aplicate inculpaților în modul și

cuantumul menționat supra, sunt stabilite corespunzător gravității faptelor comise

de către aceștia și personalității lor, în raport cu pericolul social al faptelor comise și

atitudinea procesuală pe care au avut-o ultimii pe parcursul judecării cauzei.

Potrivit apelului declarat, partea vătămată Lupei Nicanor pledează pentru

aplicarea față de inculpatul, Lupei V., a unei pedepse privative de libertate. Cerința

nominalizată, instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, considerând că pedeapsa

închisorii ar fi prea gravă, în raport cu faptele comise de către ultimul, corectarea

acestuia fiind posibilă și prin aplicarea pedepselor neprivative de libertate, reținând

vârsta acestuia, caracteristica eliberată și căința pe care a manifestat-o față de faptele

pe care le-a comis.

Referitor la acțiunile civile înaintate pe cazul dat de către părțile vătămate,

Lupei Nicanor și Farîma Ion, instanța de apel a considerat, că prima instanță de

judecată corect a concluzionat că acestea urmează a fi admise integral, însă la

încasarea prejudiciilor cauzate nu a delimitat daunele materiale de cele morale, ce

urmau a fi reparate, fapt ce relevă necesitatea casării sentinței și în latura civilă.

Cât ține de prejudiciul material invocat de partea vătămată, Lupei N., în sumă

de 4.328 lei, instanța de apel l-a consideră confirmat prin bonurile anexate la dosar.

În acest sens, înaintând cererile cu privire la examinarea cauzei în ordinea prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpații au acceptat cuantumul daunei

materiale, neînaintând careva pretenții cu privire la suma invocată de Lupei

Nicanor, cu titlu de prejudiciul material cauzat prin infracțiune, astfel că în această

latură acțiunea urmând a fi admisă, cu dispunerea încasării de la inculpați, în mod

solidar, în beneficiul lui Lupei N., suma de 4.328 lei cu titlu de prejudiciu material.

5

În ce privește, cerințele de reparare a prejudiciului moral, înaintate de către

Lupei N., în mărime de 20.000 lei și de către Farîmă Ion, în mărime de 10.000 lei,

instanța de apel le-a apreciat ca fiind în raport cu caracterul și suferințele suportate

de către părțile vătămate în urma acțiunilor infracționale ale inculpaților.

Analizând cerințele invocate în apelul procurorului, instanța de apel a opinat,

că acuzarea eronat a conchis, precum că prejudiciul moral cauzat părților vătămate

urmează a fi încasat de la inculpați în mod solidar, deoarece în cazul în care cererea

de reparare a prejudiciului moral este înaintată în instanța de judecată către doi sau

mai mulți reclamați și prin hotărârea pronunțată aceasta a fost admisă, prejudiciul

moral se încasează aparte și nu în mod solidar. Respectiv, instanța de apel a statuat

că inculpații urmează să repare părților vătămate prejudiciul moral în funcție de

acțiunile fiecăruia la comiterea infracțiunilor imputate, astfel că urmând a fi încasată

de la Lupei Vladislav suma de 10.000 lei, iar de la Andronache Victor și Budaianu

Gheorghe a câte 5.000 lei, în beneficiul lui Lupei Nicanor, cu titlu de prejudiciu

moral. Totodată urmând a fi încasată de la Andronache V., Budaianu Gh. și Lupei V.

a câte 3.333 lei în beneficiul lui Fărîmă Ion, cu titlu de prejudiciu moral.

În ce privește cerința invocată în apel de către procuror, referitor la încasarea de

la inculpați în beneficiul statului a sumei de 344 lei, suportată pentru efectuarea

expertizei medico-legale, instanța de apel a considerat, că acesta este pasibilă

respingerii, în acest sens reținând prevederile art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Astfel, s-a menționat că au fost suportate cheltuieli judiciare în sumă de 111 lei

la efectuarea constatării medico-legală nr. 79 din 07.03.2017, 164 lei la efectuarea

expertizei judiciare nr. 29D din 18.03.2017 și 69 lei la efectuarea expertizei nr. 72 din

27.02.2017, care au fost ordonate de către organul de urmărire penală, acestea fiind

acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii,

care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Dat fiind faptul, că în speță efectuarea constatării medico-legale și a

expertizelor nu a fost dispusă la cererea și inițiativa părții apărării, (după cum se

specifică în art. 142 alin. (2) Cod penal) dar a fost dispusă de către organul de

urmărire penală în vederea constatării gradului leziunilor cauzate părților vătămate,

ce la rândul său a determinat încadrarea juridică a faptelor, acțiuni procesuale ce țin

de administrarea probatoriului și formularea învinuirii - pusă în sarcina părții

acuzării, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea procurorului expusă

în apel, cu privire la încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei din contul

inculpaților, din care motiv respectiva cerință a fost respinsă.

vătămată, Lupei N., care solicită casarea parțială a acestora și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Andronache V. și

Budaianu Gh., să fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la câte 3

ani închisoare, iar Lupei V. să fie condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) și 152 alin.

(1) Cod penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal, la 6 ani închisoare.

În motivarea recursului ordinar invocă:

6

- instanțele de fond nu au luat în considerație faptul că fost maltratat în stradă,

fiindu-i pricinuite leziuni corporale, iar după săvârșirea infracțiunilor inculpații nu

s-au apropiat pentru a-și cere scuze, nu au contribuit la recuperarea cheltuielilor

pentru tratamentul suportat;

- pe parcursul judecării cauzei penale în instanțele de fond inculpații au avut în

continuare un comportament batjocoritor față de partea vătămată, care se

prelungește până în prezent, iar la cerința, rugămintea de a restitui cheltuielile

suportate, au confirmat că nu vor da nici un bănuț, pentru că oricum nu vor fi

pedepsiți cu închisoare;

- pedepsele stabilite de instanțele de fond, inculpații le desconsideră, ducând în

eroare instanța de apel că s-au împăcat cu partea vătămată;

- pedeapsa aplicată inculpaților nu își va atinge scopul de reeducare a acestora.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

Reieșind din conținutul recursului declarat, partea vătămată nu indică expres

temeiurile de casare, ce ar sta la baza criticilor invocate în procedura recursului

ordinar, însă Colegiul penal atestă, că autorul își exprimă dezacordul cu hotărârile

judecătorești prin prisma faptului, că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea

blânde, solicitând în cele din urmă stabilirea în privința acestora a pedepsei cu

închisoare, astfel se desprinde semnalarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite, invocând doar dezacordul cu stabilirea față de inculpați a

pedepselor neprivative de libertate.

Așadar, în urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, în prezenta

speță, nu și-a găsit confirmarea temeiul pentru recurs semnalat de către recurent și

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de

apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepselor inculpaților și nu a admis careva erori, stabilind în privința acestora

pedepse neprivative de libertate care sunt echitabile, în raport cu faptele

prejudiciabile săvârșite.

Opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepselor neprivative de libertate aplicate în privința inculpaților,

instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată

este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

7

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea acestora, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei

nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Revenind la prezenta speță, instanța de recurs menționează, că procurorul a

declarat apel în partea individualizării pedepselor stabilite făptuitorilor, criticând

hotărârea primei instanțe în partea stabilirii eronate a limitelor de pedeapsă sub

formă de amendă în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, ce au fost aplicate

inculpaților, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, respectiv și în

privința inculpatului, Lupei V., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (1) Cod penal, fiindu-i eronat stabilită pedeapsă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, sub limita minimă prevăzută de sancțiunea

normei, prin prisma dispoziției alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. În același

timp și partea vătămată a declarat apel în partea individualizării pedepsei stabilite,

doar în privința inculpatului, Lupei V., solicitând stabilirea unei pedepse mai aspre

în privința acestuia, sub formă de închisoare. Astfel, obiect de discuție în instanța de

apel a constituit chestiunile referitor la cuantumul pedepselor stabilite inculpaților,

sub formă de amendă, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și termenului de

muncă neremunerată în folosul comunității, stabilite inculpatului Lupei V., în baza

art. 152 alin. (1) Cod penal, precum și necesitatea stabilirii în privința ultimului a

8

pedepsei mai aspre sub formă de închisoare. Deci, în ordine de apel chestiunea

despre stabilirea pedepselor mai aspre sub formă de închisoare, în privința

inculpaților, Andronache V. și Budaianu Gh., nu a fost invocată prin apelurile

declarate, nici de către procuror și nici de către partea vătămată, Lupei N. Prin

urmare, deoarece în ordine de apel nu a fost invocată pentru a fi pusă în discuție

chestiunea privind aplicarea pedepsei sub formă de închisoare față de inculpații,

Andronache V. și Budaianu Gh., respectiv aceste critici invocate de către recurent

abia la etapa recursului ordinar, nu pot constitui obiect de studiu la această etapă

procesuală, reieșind din prevederile art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală,

potrivit căruia temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în

care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Tot la acest

capitol, de menționat este acel fapt, că instanța de apel nu a stabilit inculpaților,

Andronache V. și Budaianu Gh., o altă formă de pedeapsă, decât cea stabilită de

prima instanță, intervenind în hotărârea contestată, doar în partea cuantumului

acestei pedepse și în latura civilă.

În ce privește pedeapsa stabilită inculpatului, Lupei V., aceasta a fost contestată

în ordine de apel, inclusiv de partea vătămată, Lupei N., care a considerat că acestui

inculpat urmează a-i fi stabilită o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare. Însă,

instanța de apel a statuat, că în privința inculpatului, Lupei V., aplicarea pedepsei cu

închisoare ar fi prea gravă, în raport cu faptele comise.

În opinia Colegiului penal, concluziile la care a ajuns instanța de apel referitor

la pedeapsa aplicată inculpatului, Lupei V., precum și în privința celorlalți inculpați,

în sensul stabilirii unor pedepse neprivative de libertate sunt întemeiate.

Așadar, inculpatul Lupei V., a fost recunoscut vinovat pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Prezenta

cauză a fost judecată în procedura simplificată, în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, deoarece inculpații, inclusiv și Lupei V., au

recunoscut vina în faptele imputate lor și nu au solicitat administrarea altor probe.

Sancțiunea art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza căruia inculpatul Lupei V.

a fost condamnat, prevede pedeapsă, cu amendă în mărime de la 750 la 1350 unități

convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, respectiv infracțiunea prevăzută de

art. 152 alin. (1) Cod penal, se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 5 ani. Aceste

infracțiuni, clasificându-se ca mai puțin grave, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal.

De către instanța de apel, inculpatul Lupei V., învederând prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal, la amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie

echivalentul a 30.000 lei, iar în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității. În cele din urmă, conform art. 84 alin. (1), 87

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total, i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul

a 30.000 lei și 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, urmând a fi

executate separat pedepsele stabilite.

9

Având în vedere faptul, că sancțiunile normelor penale pentru care a fost

condamnat inculpatul, Lupei V., prevăd pedepse alternative, instanța de judecată la

alegerea sancțiunii ce urmează a-i fi numită inculpatului, este obligată de a-și motiva

concluziile referitor la stabilirea pedepsei neprivative de libertate sau necesitatea

aplicării pedepsei mai aspre, adică cu închisoare.

Revenind la prezenta speță, se reține că inculpatul Lupei V., a săvârșit pentru

prima dată infracțiuni mai puțin grave, a săvârșit infracțiunile având o vârstă tânără

de 18 ani, la materialele cauzei este anexată caracteristica, care este una pozitivă, la

evidența medicului narcolog acesta nu se află, circumstanțe ce i-ar agrava

răspunderea penală, în speță, nu au fost stabilite, vina a recunoscut-o, s-a căit sincer,

împrejurări ce au atras incidența procedurii simplificate, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, reieșind din toate circumstanțele nominalizate, Colegiul penal consideră,

că instanțele de fond nu au avut temeiuri de a-i numi inculpatului cea mai aspră

pedeapsă sub formă de închisoare, prevăzută de sancțiunile normelor imputate,

existând în cauza deferită judecării suficiente împrejurări de a da dovadă de

clemență față de persoana inculpatului, Lupei V., astfel încât acesta să demonstreze

în viitor manifestarea unui comportament adecvat în societate.

Cu referire la criticile recurentului, precum că inculpatul nu a restituit

prejudiciile cauzate, Colegiul nu le poate reține, în sensul înăspririi pedepsei,

deoarece această chestiune urmează a fi soluționată în procedura de executare, iar

alegațiile precum că inculpatul Lupei V., manifestă un comportament batjocoritor

față de persoana părții vătămate și indiferență față de pedepsele stabilite acestuia,

instanța de recurs le apreciază ca declarative și neconfirmate, respectiv nu sunt

suficiente pentru a răsturna hotărârea instanței de apel, astfel încât să apară

necesitatea intervenirii în sensul casării acesteia.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră, că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpatul, Lupei V., iar instanța de apel just a conchis de a a

aplica în privința acestuia pedepse neprivative de libertate, deoarece careva

interdicții la aplicarea a astfel de sancțiuni nu se atestă, în cauza deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea pedepselor inculpaților în

cauza dată, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod

penal, constatând întemeiat că pedepsele aplicate vor fi echitabile faptelor

infracționale comise, corespund normelor legale și vor atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca

urmare, nefiind justificată solicitarea recurentului de a stabili acestora pedepse mai

aspre sub formă de închisoare.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-

au găsit confirmarea temeiul de recurs semnalat de recurent și nu sânt motive de a

interveni în soluția adoptată, deoarece hotărârea instanței de apel cuprinde motivele

10

pe care se întemeiază soluția, iar pedepsele aplicate inculpaților au fost

individualizate potrivit legii.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În temeiul celor menționate mai sus, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în prezenta speță, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Lupei

Nicanor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 noiembrie

2017, în cauza penală privindu-i pe Lupei Vladislav Xxxxx, Budaianu Gheorghe

Xxxxx și Andronache Victor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 27 iunie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

11