1ra-1783/2017 — art. 189 alin. 2 lit. b CP

1ra-1783/2017 — art. 189 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1783/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Slabu Viorel în numele inculpaților Varvarici Alexandru și Rotaru

Aurel, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 septembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași

din 30 mai 2017, în cauza penală privindu-i pe,

Varvarici Alexandru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx

și

Rotaru Aurel Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Varvarici Alexandru Xxxxx și Rotaru Aurel Xxxxx, au fost recunoscuți vinovați și

condamnați în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, la câte 3 ani 4 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 637 unități

convenționale, ce constituie suma de 31.850 lei, fiecare.

A fost încasat în mod solidar de la Varvarici Alexandru Xxxxx, Rotaru Aurel

Xxxxx și Mantea Vitalie Xxxxx în beneficiul lui Chiriac Gheorghe, prejudiciul moral

în sumă de 10.000 lei

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Mantea Vitalie, în privința căruia

hotărârile judecătorești nu se contestă în ordine de recurs.

Mantea V. și Rotaru A., la data de 29 ianuarie 2017, în jurul orei 20.00, l-au stopat

forțat cu alte două automobile de model BMW și Opel Astra, prin blocarea

automobilului personal a lui Chiriac Gheorghe, de model Volkswagen Golf cu n/î

1

XXXXX, în or. Călărași, str. Ștefan cel Mare 12, apoi forțat au deschis ușa și

apucându-l de geacă l-au scos afară din automobil, urmare cărui fapt l-au amenințat

cu distrugerea automobilului și cu violența fizică, în cazul în care, nu o să-i transmită

lui Rîbalca Valeriu suma de 400 euro, până la 07 februarie 2017. Ulterior, la 08

februarie 2017, în jurul orei 20.16, victima a fost apelat telefonic de către Mantea V. și

amenințat cu violență fizică, fiindu-i cerut să-i transmită suma de 500 euro, din

motiv că nu s-a conformat primei cerințe, iar la data de 06.03.2017 în or. Călărași, str.

Alexandru cel Bun în apropiere cu localul „La Ionel”, continuându-și acțiunile

criminale au fost surprinși în flagrant când estorcau banii de la victimă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpaților Varvarici A. și Rotaru A. a fost calificată de drept în baza art. 189 alin. (2)

lit. b) Cod penal și anume –șantajul, adică cererea de a transmite bunurile proprietarului,

amenințând cu violență persoana, săvârșit de mai multe persoane.

3.1 Avocatul Slabu V. în numele inculpaților Rotaru A. și Varvarici A., prin care

a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin

care lui Rotaru A. și Varvarici A. să le fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate

cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 90 Cod penal.

În motivarea apelurilor declarate a invocat, că:

- la individualizarea pedepsei instanța nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal;

- inculpații au recunoscut vina, au achitat părții vătămate prejudiciul cauzat,

ultima declarând că nu are careva pretenții față de inculpat, sunt căsătoriți și au la

întreținere fiecare câte un copil minor, antecedentele penale sunt stinse, la locul de

trai se caracterizează pozitiv.

3.2 Avocatul Tetelea M. în numele inculpatului Mantea V., prin care a solicitat

casarea parțială a acesteia rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care lui Mantea V. să-i fie aplicată o

pedeapsă neprivativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

conform art. 90 Cod penal.

2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

instanță corect a stabilit starea de fapt, acțiunile inculpaților just fiind încadrate în

baza art. art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Verificând corectitudinea individualizării pedepsei penale stabilite în privința

inculpaților, instanța de apel a constatat, că prima instanță corect a individualizat

pedeapsa penală, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 76, 77

Cod penal, și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilindu-se o pedeapsă

echitabilă pentru fapta comisă.

2

Instanța de apel a respins alegațiile apelanților privind stabilirea unei pedepse

neprivative de libertate în privința inculpaților, dat fiind faptul că dânșii și-au

recunoscut vina și se căiesc de cele săvârșite, întrucât toate aceste circumstanțe deja

au fost luate în considerare de către prima instanță la individualizarea pedepsei.

Totodată, instanța de apel din examinarea condițiilor în care poate fi acordată

suspendarea executării pedepsei, a reținut că aceasta nu este un drept al

inculpatului, ci o facultate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

La fel, în viziunea instanței de apel, prima instanță și-a motivat soluția privind

oportunitatea aplicării unei pedepse mai blânde inculpaților, soluție, pe care instanța

de apel a însușit-o pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Slabu V. în numele inculpaților Varvarici A. și Rotaru A., prin care solicită casarea

acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpaților să le fie aplicată o

pedeapsă neprivativă de libertate, conform prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursurilor invocă:

- la individualizarea pedepsei instanțele nu au ținut cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal;

- Varvarici A. și Rotaru A., au recunoscut vina integral, solicitând examinarea

cauzei în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, antecedentele penale sunt stinse, se caracterizează satisfăcător, au loc

permanent de trai, se căiesc sincer de cele comise, circumstanțe agravante nu au fost

stabilite, dar ca circumstanțe atenuante au fost constatate recunoașterea vinei și

căința sinceră;

- inculpații sunt căsătoriți, au fiecare câte un copil minor la întreținere, nu se

află la evidența medicului psihiatru sau narcolog, pentru prima dată au săvârșit o

infracțiune gravă pentru care legea permite aplicarea art. 90 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursurile declarate în baza art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate,

solicitând de a le respinge ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate. La

stabilirea pedepsei instanțele s-au condus de principiile generale de aplicare a

pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 75 Cod penal. Aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare reală este pe

măsura materialului probant și corespunde prevederilor legale în acest sens,

considerând că această pedeapsă v-a atinge pe deplin scopurile pedepsei penale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, ca fiind

vădit neîntemeiate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

3

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursurilor, avocatul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel, prevederile pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală ce prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În același timp, Colegiul penal constată din recursurilor declarate, că avocatul,

de asemenea nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici

încadrarea juridică a acțiunii săvârșite, însă critică hotărârea dată în partea pedepsei

aplicate și anume consideră că aceasta este prea aspră, solicitând aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal, în privința lui

Varvarici A. și Rotaru A.

Analizând temeiul de casare invocat, în raport cu circumstanțele și lucrările

dosarului, Colegiului penal consideră, că în prezenta speța acesta nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursurilor declarate, deoarece instanțele de fond și-au

motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61,

75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpaților, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestora, ținând cont și

de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel, în sprijinul statuării

respective se relevă următoarele.

În primul rând, instanța de recurs remarcă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Colegiul penal reține, că inculpații Varvarici A. și Rotaru A. au fost trimiși în

judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, prevăzută de art.

189 alin. (2) lit. b) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură

persoana inculpaților și respectiv, reeducarea și reintegrarea lor socială, cât și

dimensiunea fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul

justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

De menționat este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) lit. b)

Cod penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.

Colegiul notează, că instanțele de judecată trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvârșit infracțiuni

grave, deosebit de grave și excepțional de grave (pct. 17 a Hotărîrii Plenului CSJ a RM

nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsi penale).

4

Sancțiunea art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 5

la 7 ani cu amendă în mărime de la 850 la 1.350 unități convenționale. În

conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, prin reducerea limitelor

minime și maxime de pedeapsă cu o treime, se stabilește noua limită minimă și

maximă de pedeapsă sub formă de închisoare, care este de la 3 ani și 4 luni la 4 ani și

8 luni. Astfel, pedeapsa aplicată inculpaților Varvarici A. și Rotaru A. de 3 ani 4 luni

închisoare, se încadrează în limitele sancțiunii normelor penale date, conform noilor

limite stabilite.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Instanța de recurs statuează, că în prezenta cauză penală, instanțele de fond au

ținut cont de faptul, că inculpații Varvarici A. și Rotaru A. au comis o infracțiune

gravă cu intenție, sunt căsătoriți, au fiecare câte un copil minor la întreținere, la

evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai sunt caracterizați

satisfăcător, circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Totodată, aceștia nu sunt la

prima abatere de la lege, anterior fiind condamnați nu au pășit pe cale corijării și nu

au făcut concluziile necesare.

Ținând cont, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal consideră

întemeiate motivele instanțelor de fond, că în prezenta cauză, nu s-au constatat

circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare în privința inculpaților Varvarici A. și Rotaru A., deoarece personalitatea

acestora nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a

da dovadă de clemență. Astfel, pe lângă faptul că infracțiunea săvârșită de inculpați

se clasifică ca una gravă, nu poate fi neglijată revendicarea anexată la materialele

cauzei privind condamnările anterioare ale inculpaților în baza mai multor

infracțiuni (f.d. 130-140 v. I). Astfel, cu toate că antecedentele penale sunt stinse, se

atestă faptul că comiterea infracțiunilor, pentru inculpații Varvarici A. și Rotaru A., a

devenit o deprindere, iar aplicarea pedepsei neprivative de libertate nu-și va

produce efectul, pentru ca aceștia să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpaților în baza art.

189 alin. (2) lit. b) Cod penal, pedeapsa reală cu închisoare, urmare a circumstanțelor

expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

5

afirmațiile avocatului, precum că instanțele de fond i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă prea aspră și că Varvarici A. și Rotaru A., pentru prima dată au săvârșit o

infracțiune gravă pentru care legea permite aplicarea art. 90 Cod penal.

Ce ține de argumentul, precum că nu a fost reținut faptul că, Varvarici A. și

Rotaru A., și-au recunoscut vina integral, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în

cadrul cercetării judecătorești, solicitând examinarea cauzei penale în procedura

simplificată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, se căiesc sincer

de cele comise, Colegiul îl consideră nefondat, deoarece aceste circumstanțe au atras

consecințele procedurii simplificate în baza art. 3641 Cod de procedură penală, în

urma căreia au fost reduse cu o treime limitele pedepsei cu închisoare, prevăzută la

articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.

Cu referire la un alt motiv de critică din recursul avocatului prin care

menționează, că inculpații nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, au

loc permanent de trai, instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză nu sunt

suficiente pentru a răsturna soluția instanței de apel, deoarece nu diminuează cumva

responsabilitatea pentru infracțiunea săvârșită, iar circumstanțele precum că

inculpații sunt căsătoriți și au la întreținere fiecare câte un copil minor, au fost luate

în considerație de către prima instanță, astfel fiind coborâtă pedeapsa închisorii până

la limita minimă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a

prezentului cod, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Totodată, Colegiul penal specifică că potrivit alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. Așa dar, din conținutul normei enunțate,

rezultă că instanța de judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei, în caz că va considera necesar, adică din sensul acestei norme această

prevedere poartă un caracter facultativ și nu unul imperativ.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanțele de fond au aplicat

inculpaților Varvarici A. și Rotaru A., o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor

legale, luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei,

iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpaților, a fost

individualizată corect și în așa fel, încât aceștia să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că pedeapsa individualizată de

instanțele de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a

6

inculpaților, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestora, cât și a altor persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită

inculpaților Varvarici A. și Rotaru A., a fost aplicată în limitele legii, din care

considerente se dispune inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Slabu Viorel

în numele inculpaților Varvarici Alexandru și Rotaru Aurel, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017, în cauza penală

privindu-i pe Varvarici Alexandru Xxxxx și Rotaru Aurel Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 17 ianuarie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

7