1re-62/18 — 240 alin.1 Cod contraventional

Dosarul nr.1re-62/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se solicită

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 iunie 2017 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, declarat de

contravenientul Racu Andrei Pavel

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

respinsă ca fiind depusă tardiv contestația declarată de Racu Andrei împotriva procesului-

verbal și a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016, cu privire la

comiterea contravenției prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravențional.

care a solicitat casarea acesteia, cu încetarea procesului contravențional în legătură cu

expirarea termenului de prescripție a executării sancțiunii contravenționale, invocând că la

materialele cauzei nu există nicio dovadă a faptului de aducere la cunoștința sa a întocmirii

procesului-verbal cu privire la contravenție; - prima instanță eronat a constatat că

contravenientul nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a contestației, or o astfel de

solicitare trebuie să aibă loc când termenul a expirat, iar A.Racu a depus contestația în

termenul prevăzut de lege, care a început să curgă din momentul aflării că a fost întocmit un

proces-verbal cu privire la contravenție; - pe durata întregului proces contravenientul s-a

manifestat cu bună-credință și s-a prezentat la toate ședințele, însă prima instanță a adoptat

în opinia sa o poziție părtinitoare față de agentul constatator, fiind dispusă de multiple ori

amânarea examinării cauzei din motive imputabile ultimului, ceea ce provoacă încălcarea

principiului egalității armelor într-un proces contravențional.

recursul declarat de contravenientul A.Racu a fost respins, ca nefondat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că contravenientul,

contrar argumentelor sale, cunoștea despre întocmirea procesului-verbal în privința sa la

23.04.2016, pe care l-a refuzat să-l semneze, fapt confirmat prin semnătura martorilor

I.Ceban și V.Gîrlea. Suplimentar, potrivit declarațiilor martorului I.Ceban, s-a constatat că

A.Racu a refuzat să semneze procesul-verbal din momentul aflării că martorul nominalizat

trebuia să-l semneze. Mai mult, instanța de recurs a reținut că contravenientul a indicat în

conținutul procesului-verbal că are obiecții privind faptul că nu i-au fost explicate drepturile

și nu i-a fost asigurat interpret, circumstanțe care în opinia instanței de recurs confirmau că

A.Racu cunoștea despre existența procesului-verbal cu privire la contravenție, inclusiv și din

1

considerentul că textul obiecției a fost executat în grafie latină, în conformitate cu regulile

de ortografie, ceea ce denotă că A.Racu cunoaște limba de stat, iar obiecția sa este una

formală.

Instanța de recurs a constatat că procesul-verbal și decizia de sancționare

contravențională au fost contestate abia la 04.01.2017, peste termenul legal de 15 zile,

nefiind solicitată repunerea contestației în termen, iar în prezența circumstanțelor

nominalizate, a conchis că soluția primei instanțe este legală și întemeiată.

irevocabilă la data pronunțării.

A.Racu, care solicită casarea acestora și admiterea contestației depuse, cu achitarea sa în

legătură cu lipsa faptei contravenționale și a vinovăției, invocând că instanța de recurs a

cercetat superficial sau generalmente nu a examinat motivele invocate de recurent,

pronunțând o decizie pripită și nemotivată, bazată doar pe concluziile primei instanțe, fără a

aduce argumente în favoarea sau defavoarea fiecărui motiv invocat în recurs, ceea ce

constituie o încălcare a drepturilor la un proces echitabil și recurs efectiv; - instanța de recurs

a menținut o hotărâre judecătorească prin care o persoană nevinovată a fost supusă

răspunderii contravenționale, or din procesul-verbal al ședinței de judecată se desprinde că

agentul constatator, la întrebările contravenientului, a declarat că nu are probe precum că

ultimul a comis fapta, astfel nefiind dovedită vinovăția lui; - instanța de recurs eronat a

reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe privind tardivitatea depunerii contestației, or

la baza acesteia au fost puse doar presupuneri, și anume că există un astfel de martor –

V.Gîrlea, și că semnătura în dreptul acestui nume îi aparține lui, atât timp cât la materialele

cauzei nu există careva probe în acest sens; - contrar constatărilor instanței de recurs,

martorul I.Ceban a declarat că nu poate confirma dacă procesul-verbal cu privire la

contravenție a fost întocmit în prezența lui A.Racu; - instanțele eronat au conchis că

obiecțiile contravenientului, expuse în procesul-verbal, demonstrează că el cunoștea despre

întocmirea acestuia, or A.Racu a negat în ședința de judecată că mențiunile date au fost scrise

de el, iar la materialele cauzei nu există probe ce ar dovedi contrariul, fapt care denotă că la

baza hotărârilor judecătorești adoptate în cauză au fost puse presupuneri; - în cauză există

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată,

deoarece instanțele de fond și recurs au comis grave erori de drept la judecarea cauzei,

nefiind dovedită vinovăția lui A.Racu și generalmente existența faptei contravenționale,

contrar prevederilor art.7, 458 Cod contravențional și art.6 §2 CoEDO.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Colegiul penal reține că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din

19.06.2017, a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestația declarată de A.Racu împotriva

procesului-verbal și a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din 23.04.2016,

cu privire la comiterea contravenției prevăzute de art.240 alin.(1) Cod contravențional.

Potrivit prevederilor art.465 alin.(1) Cod contravențional, hotărârile judecătorești

contravenționale pot fi atacate cu recurs.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, contravenientul A.Racu, folosindu-se

de drepturile sale procesuale, reglementate de Capitolul VIII a Codului contravențional,

adică calea ordinară de atac - recursul, a contestat decizia pe cale ordinară de atac la Curtea

de Apel Chișinău, decizia căreia, potrivit art.465 alin.(2) Cod contravențional, a devenit

irevocabilă la data adoptării.

2

Astfel, recurentul a folosit calea de atac a hotărârii primei instanțe, care este prevăzută

de Codul contravențional.

Totodată, recurentul, considerând ilegale hotărârile judecătorești, a declarat recurs în

anulare, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a sa

din lipsa faptei contravenției.

Sub aspectul vizat, Colegiul penal atestă că, art.452 Cod de procedură penală, oferă

persoanelor menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane,

apărătorului sau reprezentantului lor legal, dreptul de a declara recurs în anulare, însă numai

în privința acelor hotărâri judecătorești irevocabile, care pot fi atacate pe căi ordinare de atac

cu apel și recurs, împotriva acelor hotărâri, care au parcurs deja aceste căi de atac, adică

sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Prin urmare, decizia instanței de recurs, prin care a fost menținută hotărârea primei

instanțe, potrivit căreia a fost respinsă ca fiind depusă tardiv contestația declarată de A.Racu

împotriva procesului-verbal și a deciziei agentului constatator al INP al IGP al MAI din

23.04.2016, cu privire la comiterea contravenției prevăzute de art.240 alin.(1) Cod

contravențional, nu cade sub incidența hotărârilor judecătorești irevocabile prevăzute de

art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, deoarece în ordinea recursului în anulare pot fi

atacate doar hotărârile judecătorești, prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică

hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după

epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea II din Codul de

procedură penală - calea apelului și recursului ordinar.

Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța decide

inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește

cerințele de conținut.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului în anulare declarat de A.Racu, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut, prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către Racu Andrei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2017, ca fiind

necorespunzător cerințelor de conținut prevăzute la art.455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3