1ra-923/2018 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-932/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 ianuarie 2018, declarat de avocata Tatiana Tampei și inculpatul

Talmaci Victor XXXXX, născut la

XX XXXXX XXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX XXX, ap. XX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.10.2017 – 15.11.2017,

instanța de apel: 11.12.2017 – 24.01.2018,

instanța de recurs: 17.04.2018 – 23.05.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Talmaci Victor

a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 160 ore muncă

neremunerată în folosul comunității.

septembrie 2017, ora 21.00 și 19 septembrie 2017, ora 20.00, inculpatul Talmaci V.,

acționând în scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, aflându-se în

apartamentul nr. XX din str. XXXXX XXX, mun. XXXXX, pe ascuns, a sustras două

inele confecționate din aur în valoare de 6000 lei, bunuri care aparțin lui Ciuntu M.,

după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții

vătămate o daună în proporții considerabile, în sumă totală de 6000 lei.

Instanța a reținut că inculpatul, prin înscris autentic, a recunoscut faptele

indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

1

Instanța a conchis că vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca

furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, că

inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, că nu are antecedente penale, însă

anterior a săvârșit infracțiuni similare, că lipsesc circumstanțe atenuante și agravante,

că a recunoscut faptele imputate prin rechizitoriu și a restituit bunurile sustrase părții

vătămate, iar ultima nu are pretenții față de el, concluzionând că corectarea lui este

posibilă fără izolare de societate, fiind oportună aplicarea în privința acestuia a unei

pedeapse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, cu includerea în calculul pedepsei a termenului de reținere.

Apelanta a invocat că instanța de fond a omis că recunoașterea vinovăției,

potrivit art. 76 lit. f) Cod penal, urmează a fi reținută în calitate de circumstanță

atenuantă.

Totodată, la stabilirea pedepsei nu s-a luat în calcul că inculpatul a fost reținut

pentru o perioadă de 3 zile în prezenta cauză.

Or, instanța de fond a ignorat faptul că inculpatul a reparat prejudiciul cauzat

părții vătămate, a recunoscut vina și a colaborat cu organele de drept.

2018, apelul a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre în

partea stabilirii pedepsei.

Lui Talmaci Victor, condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, i-a

fost aplicată pedeapsa de 148 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, reieșind din faptul că inculpatul a

săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și a recunoscut vina, că acesta nu are

antecedente penale, însă anterior a fost judecat, corect a conchis că reeducarea și

corectarea lui este posibilă, echitabilă și rațională, prin aplicarea unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin urmare, afirmațiile apărării invocate în susținerea incorectitudinii

individualizării pedepsei aplicate inculpatului sunt nefondate.

Totodată, la etapa urmăririi penale, inculpatul a fost reținut timp de 3 zile, în

perioada 20.09.2017-23.09.2017.

Conform art. 88 alin. (3) Cod penal, timpul aflării persoanei sub arest preventiv

până la judecarea cauzei se include în termenul muncii neremunerate în folosul

comunității - calculându-se o zi de arest preventiv pentru 4 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

La stabilirea pedepsei sub formă de 160 de ore de muncă neremunerată în

folosul comunității, instanța de fond, contrar prevederilor art. 88 alin. (3) Cod penal,

nu a luat în calcul perioada reținerii acestuia.

2

Astfel, cu respectarea prevederilor art. 88 alin. (3) Cod penal și art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, inculpatului urmează a-i fi aplicată pedeapsa pe un

termen de 148 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Argumentele apărării că prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa la

limita minimă prevăzută de articolul incriminat, dar nu la limita minimă stabilită în

temeiul prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sunt irelevante or,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal este

prevăzută, inclusiv, pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180

la 240 de ore, iar cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, noile limite ale pedepsei sunt de la 120 la 160 de ore.

Deci, după aplicarea prevederilor art. 88 alin. (3) Cod penal, pedeapsa de 148

ore de muncă neremunerată în folosul comunității se încadrează în limitele stabilite

conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În același timp, aplicarea pedepsei minime, conform prevederilor art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, este imposibilă, fiind stabilit că inculpatul a fost judecat

anterior pentru infracțiuni similare. Mai mult, contrar afirmațiilor apărării că

inculpatul a reparat prejudiciul cauzat părții vătămate, bunurile au fost restituite

ultimei de către organul de urmărire penală.

ordinar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care ultimului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Recurenții au invocat că instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpatului nu

a luat în considerare circumstanțele atenuante. Or, recunoașterea vinei este o condiție

la aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar pentru

individualizarea pedepsei este o circumstanță atenuantă, care a fost ignorată de

instanțele de fond și de apel, iar pedeapsa sub formă de 148 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității este prea aspră.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 420 CPP.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui

termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare

care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod

de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel

public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

3

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 ianuarie 2018, în prezența

inculpatului și avocatei Tatiana Tampei, comunicând că decizia motivată va fi

pronunțată pe 21 februarie 2018, fapt realizat la această dată și consemnat în

respectivul proces-verbal, în lipsa acestora, ultimilor fiindu-le expediată câte o copie

de pe hotărârea motivată (f.d. 167 - 177).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 21 februarie 2018,

iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 26 martie 2018.

Totodată, recursul ordinar a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 29

martie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II f.d. 132, pct. 5. din decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea

în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de

recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul ordinar de pe rol este declarat peste termen, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Tatiana Tampei și

inculpatul Talmaci Victor XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 24 ianuarie 2018, pe motiv că este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 iunie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4